Sunteți pe pagina 1din 5

Curs nr 2.

Psihologie Generala si Medicala

Niveluri structural-functionale ale psihicului


Ipostazele psihicului.
Psihicul nu este uniform,linear,ci dimpotriva,el exista si se manifesta in variate forme.Uneori
este mai clar,mai lucid,alteori mai tulbure,mai obscure.In anumite situatii,noi oamenii ne dam
seama de noi insine,de trairile noastre,in altele nu.
Psihicul cunoaste o mare diferentiere si neuformitate existentiala si functionala.El exista si se
manifesta in ipostaza de psihic constient,de psihic subconstient si de psihic inconstient.
1. Constiinta.
-etimologic cuvantul constiinta deriva din latinescul con-scienta=stiinta;
Constiinta este una din cele mai importante ipostaze ale vietii psihice a individului,cand
afirma ,cand negate cu vehementa.Ea a fost redusa la o simpla functie psihica,numita
deseori ,,vigilenta”,cand extinsa pana la oierdere in generalitatea vietii psihice.
Constiinta este o expresie a functiilor de cunoastere superioare,un complex de semnificatii
purtate de semnale si simboluri,formate in contactul si confruntarea la cel mai inalt nivel dintre
subiectiv si obiectiv,dintre subiect si obiect.
Constiinta nu este numai un produs,o rezultanta a unor evenimente,ci este un fenomen,o
realitate subiectiva,care se confirma prin eficienta sa in activitatea omului.
Etape in definirea constiintei.
Dificultatea definirii constiintei provine din faptul ca ea este pura subiectivitate,din faptul ca
se manifesta in experientele personale,nefiind de regula,accesibila altuia.
Dupa Mielu Zlate,in definirea constiintei au fost parcurse 3 etape:
1.Prima etapa se inscrie in intervalul de la inceputurile psihologiei stiintifice pana in anii 1930.
Definitiile cele mai semnificative sunt:
*a fi constient inseamna a gandi,a stabili relatii.
*a fi constient inseamna a dispune de capacitatea de a face sinteze.
*a fi constient inseamna a te adapta cu usurinta la noile solicitari.
*a fi constient inseamna a te putea autosupraveghea(a putea relata propria experienta)
Toate aceste definitii pun in evidenata functiile constiintei.
2.Etapa a doua cuprinde perioada anilor 1940-1960 si evidentiaza o conceptie profunda
privitoare la constiinta:,,constiinta trebuie descrisa ca o structura complexa,ca organizare a
vietii de relatie a subiectului cu altii si cu lumea”.Asadar,individual incorporeaza un model al
lumii in care sunt incluse propriile sale experiente si de care el dispune,in mod liber,ca
persoana.
3.Etapa a treia incepe cu anii 1970 si se continua si in zilele noastre.Se axeaza intr-o mare
masura pe caracteristicile psihologice ale constiintei.Astfel,constiinta este ,,o forma suprema de
organizare psihica prin care se realizeaza integrarea activ-subiectiva a tuturor fenomenelor
vietii psihice si care faciliteaza adaptarea continua a individului la mediul sau natural si social.
Caracteristicile constiintei:
- constiinta este o reproducere cu stiinta,adica individual dispune de informatii ce pot fi utilizate
in vederea intelegerii,descifrarii unui obiect,fenomen,eveniment;
- constiinta dispune de scop sau este orientata spre un scop,ceea ce duce la realizarea unui
activism crescut al individului;
- constiinta are un character anticipative-predictiv,astfel ca omul are posibilitatea de a anticipa
rezultatul actiunii sale,prin aceasta deosebirea dintre om si animal fiind esentiala;
- constiinta are un caracter planificat,adica presupune organizarea mintala a activitatii,stabilirea
unor etape de desfasurare a activitatii,a locului etc;
- constiinta are un character creator,omul avand posibilitatea de a modifica,schimba
realitatea,de a o adapta necesitatile sale.
2 Subconstientul
Subconstientul poate fi considerat cand o postconstiinta,cand o preconstiinta.
Subconstientul reprezinta ,,ansamblul starilor psihice de care subiectul nu este constient,dar
care influenteaza comportamentul sau”.
Etape in definirea subconstientului.
1 Intr-o prima etapa,cei mai multi autori concept subconstientul ca pe o formatiune sau un nivel
psihic ce cuprinde actele care au fost candva constiente,dar care in prezent se desfasoara in
afara controlului constient.El este rezervorul unde se conserva
amintirile,deprinderile,automatismele,ticuri deci toate actele care au trecut candva prin filtrul
constiintei,s-au realizat cu effort,dar care se afla intr-o stare latent,putand insa sa redevina
active,sa depaseasca pragul constiintei.
2 In etapa a doua s-a trecut la elaborarea unei conceptii.In afara de surprinderea caracterului
dynamic al subconstientului,se contureaza mai pregnant idea existentei lui ca nivel de sine
statator,distinctive de constient si inconstient.
Principalele trasaturi ale subconstientului sunt:
-latenta si potentialitatea(continuturile subconstientului se mentin intr-o stare latent pana cand
vor fi reactivate si disponibilizate de catre constiinta);
-coexistenta cu constiinta (continuturile subconstientului sunt o alta expresie a continuturilor
constiintei);
-facilitarea,servirea constiintei (subconstientul se pune in slujba constiintei)
-filtrarea si medierea continuturilor care trec dintr-un nivel in altul (continuturile constiintei nu
trec direct in inconstient ci ,,poposesc”pentru anumite perioade de timp in subconstient,la fel
petrecandu-se si cu continuturile inconstientului,care trec mai intai in subconstient si apoi in
constiinta)
Subconstientul este amplasat intre constient si inconstient,continuturile sale sunt mai
asemanatoare cu cele ale constientului,fiind astfel considerat un servo-mecanism al
constiintei,aflat in slujba constiintei.
Subconstientul nu este un simplu rezervor si pastrator al faptelor de constiinta,ci are propriile
lui mecanisme.El nu conserva,ci poate prelucra,restructura,crea .Sub influenta unor factori
(precum timpul scurs intre introducerea in subconstient a informatiei si reactualizare,emotii
puternice,distragerea etc.) amintirile,automatismele,deprinderile vor fi modificate de catre
subconstient.
3 Inconstientul.
Reprezinta cel mai controversat nivel al vietii psihice.
Sigmund Freud este cel care propune inconstientul ca obiect de cercetare al psihologiei.
Psihologia contemporana defineste inconstientul intr-o maniera pozitiva,el fiind o formatiune
psihica ce cuprinde tendintele ascunse,conflictele emotionale,generate de resorturile intime ale
personalitatii.
Au fost putini autori care au subliniat rolul si valoarea pozitiva a inconstientului in procesarea
informatiilor,in rezolvarea problemelor si in actele de creeatie.
Caracteristicile inconstientului:
- este preponderant de natura afectiva;
- apare format din imagini si cuvinte;
- el cuprinde tot ceea ce este interzis de sensul existentei.
Rolul inconstientului:
- rol de energizare si dinamizare a intregii vieti psihice a individului;
- rol de facilitare a procesului creator;
- rol de asigurare a unitatii Eu-lui,prin faptul; ca este principalul depozitar al informatiilor si al
tensiunilor motivationale;
- rol de implicare in procesarea informatiilor,in solutionarea problemelor,in actele de creatie;
-rol in intuitie si imaginatie.
Relatia dintre constient si inconstient.
Fiecare dintre cele doua niveluri de organizare structural-functionale ale psihicului isi are
propriile sale continuturi si mecanisme.
Intre constient si inconstient exista trei tipuri de relatii;
- relatii circulare (oricare dintre continuturile constientului trece in inconstient,pentru ca apoi
sa poata trece,nu toate,din nou in constient);
- relatii de subordonare integrative,care presupun subordonarea si dominarea unuia de catre
celalalt.Atunci cand apare dominarea inconstientului de catre constient,constiinta
stapaneste,tine in frau impulsurile inconstientului,mai ales acele porniri care vin in contradictie
cu valori sociale unanim acceptate.Atunci cand apare dominarea constientului de catre
inconstient,acesta din urma isi impune tendintele sale. Acest fenomen apare in special in starile
de affect,starile de transa creatoare,in inspiratie,in starile patologice,inconstientul devenind
astfel principalul reglator al conduitei,ca de exemplu,in cazul psihozelor.
- relatii de echilibrare(presupun realizarea unui usor balans intre starile constiente si cele
inconstiente,fara predominanta unora sau altora).

S-ar putea să vă placă și