1

Curs nr 3 –Psihologie Medicala si Generala

GÂNDIREA, MEMORIA, IMAGINAŢIA

(Analiză comparativă şi corelaţii)

GÂNDIREA MEMORIA IMAGINAŢIA

Definiţie: Este procesul cognitiv logic de Definiţie: Este procesul cognitiv logic care reflectă Definiţie: Imaginaţia este
însemnătate centrală în reflectarea lumea şi relaţiile omului cu lumea prin întipărirea, procesul psihic cognitiv,
realului care, prin intermediul păstrarea şi reactualizarea experienţei anterioare complex, de reflectare
abstractizării şi generalizării în plan cognitive, afective, voluntare. mijlocită, constructivă şi
mental, extrage şi prelucrează informaţiile transformatoare a datelor
despre relaţiile categoriale şi Conţinut informaţional: experienţei, a
determinative, în forma conceptelor, Memoria defineşte dimensiunea temporală a organizării cunoştinţelor,
judecăţilor, raţionamentelor. noastre psihice şi integrarea ei pe cele trei segmente informaţiilor stocate la
temporale: trecut, prezent, viitor. Memoria realizează nivelul memoriei sau a
ancorarea omului în trecut, susţine capacitatea de a situaţiilor şi evenimentelor
Caracteristicile gândirii: rezolva situaţiile prezente şi oferă resurse pentru trăite în prezent.
- Gândirea are funcţia de reflectare a anticiparea celor viitoare.
realităţii, pe baza cunoaşterii senzoriale şi Conţinut informaţional:
a limbajului. Memoria reflectă trecutul ca trecut, astfel încât în Imaginaţia exploatează
momentul în care subiectul reactualizează o informaţie, datele trecutului şi
- Este formată din operaţii şi sisteme este conştient că acea experienţă s-a petrecut în trecut. experienţa prezentă şi
operaţionale din care se construiesc actele realizează o reflectare
intelectuale. Reflectarea din memorie prezintă o serie de constructivă şi
caracteristici: este o reflectare activă, selectivă, anticipativă.
- Se dezvoltă stadial, ca rezultat al situaţională, relativ fidelă, mijlocită, inteligibilă,
maturizării şi al învăţării cognitive. sistemică, logică, organizată.
Fiecare stadiu al dezvoltării intelectuale
include achiziţiile stadiului precedent, dar Conţinuturile memoriei sunt extrem de variate:
le depăşeşte prin faptul că ajunge la experienţe de ordin senzorial-perceptiv, cunoştinţe,
structuri operatorii mai complexe. Factorii noţiuni, experienţe afective, experienţe sociale.
dezvoltării intelectuale: maturizarea Conţinutul reflectoriu constituie şi un criteriu de
organică, experienţa dobândită în acţiunea clasificare a unor forme specializate de memorie:
 2

cu obiectele, interacţiunile şi transmiterile

sociale, autoreglările de tip retroactiv şi memorie senzorială (vizuală, auditivă, kinestezică,
anticipativ. gustativă, olfactivă), memorie perceptivă, memoria
imaginilor, memorie cognitivă, memorie afectivă,
- Gândirea dă nota distrinctivă sistemului memorie socială. Funcţii:
psihic uman şi asigură adaptarea, care, la Imaginaţia are o funcţie
om, are caracter activ, anticipativ şi Funcţii: cognitivă, cu roluri
proiectiv. Memoria are o funcţie cognitivă. Este un proces de importante în lărgirea
cunoaştere, iar rolul ei cel mai important este acela de a sferei cunoaşterii, prin
- Adaptarea reprezintă echilibrul între oferi conţinuturi proceselor cognitive superioare exploatarea zonelor noi şi
acţiunile organismului asupra mediului şi (gândirii şi imaginaţiei). căutarea unor soluţii noi.
acţiunile mediului asupra organismului,
realizându-se prin două procese: Memoria are şi o funcţie adaptativ- reglatorie, jucând un Imaginaţia are o funcţie
ASIMILAREA şi ACOMODAREA. Prin rol fundamental în echilibrul vieţii psihice a omului. Fără adaptativ- reglatorie, fiind
asimilare mentală, Jean Piaget memorie, nu am putea vorbi despre conştiinţă. procesul care participă cu
desemnează încorporarea obiectelor în cea mai mare pondere în
schemele conduitei. Prin acomodare Structuri operatorii: creativitate.
mentală, desemnează restructurarea Prin operaţiile logice de organizare, sistematizare,
modelelor de cunoaştere şi acţiune, adică structurare, ierarhizare, clasificare, ordonare,
depăşirea stadiului anterior de cunoaştere conţinuturile memorate pot fi utilizate în înţelegere, Structuri operatorii:
şi acţiune. Pe baza proceselor de asimilare învăţare, rezolvare de probleme. Prin procedeele de
şi acomodare, fiinţa umană ajunge la un combinatorică
nivel mai înalt de echilibru (de adaptare). Produs: imaginativă, imaginaţia
Trecând de la un stadiu de dezvoltare a În plan subiectiv, memoria este trăită ca amintire. intervine asupra
gândirii la stadiul superior, au loc În termeni psihologici, vorbim despre informaţie conţinuturilor sale şi
asimilări ale asimilărilor şi acomodări ale reactualizată. produce modificări,
acomodărilor. transformări, aglutinări,
Formele memoriei: tipizări, schematizări,
- Inteligenţa reprezintă adaptarea mentală rearanjări, substituţii,
cea mai înaltă, fiind instrumentul mental Memoria de foarte scurtă durată (MFSD) analogii, adaptări.
indispensabil al schimburilor dintre este, de fapt, stocajul senzorial, întrucât excitaţia
subiect şi mediul său. provocată în organele senzoriale, până a ajunge în centrii Produs:
din cortex, parcurge o serie de "staţii" intermediare Finalitatea subiectiv-

- Gândirea are originea în acţiune. Sub
impulsul nevoii de cunoaştere şi de
adaptare la mediu, acţiunile asupra
obiectelor s-au transformat în
reprezentări, operaţii mentale, operaţii
asupra simbolurilor, operaţii asupra
semnelor. Funcţia semiotică a gândirii
constă în capacitatea omului de a opera în
plan mental cu substitute ale obiectelor.
- Gândirea este atât cauză, cât şi produs al
perfectibilităţii sistemului psihic uman.
Faptele psihice prin care se manifestă
gândirea sunt:
- operaţiile la nivel intelectual
- Noţiunea este forma logică
fundamentală care reflectă însuşirile
esenţiale, necesare şi generale ale unei
clase de obiecte.
- Conceptul reprezintă o noţiune de
maximă generalitate.
- Problema reprezintă un obstacol
cognitiv, o barieră , o dificulatate
teoretică sau practică.
- Judecata este o aserţiune, afirmarea sau
3
(filtre), întâmpinând rezistenţe, ceea ce face ca comportamentală a
stimularea să aibă o inerţie, deci să dureze până la 0,25- imaginaţiei este proiectul,
0,50 dintr-o secundă. Această persistenţă e foarte o imagine nouă, o nouă
importantă (datorită ei, când mergem, nu vedem toate idee, un nou aranjament, o
obiectele din jur clătinându-se; ea face posibilă nouă configuraţie.
distingerea unor excitanţi care apar un timp foarte scurt
în câmpul perceptiv; tot ea explică „efectul imaginii Formele imaginaţiei:
cinematografice”, unde imagini statice expuse sub 0,10 - visul
dintr-o secundă se contopesc, dându-ne astfel iluzia - reveria
mişcării). - imaginaţia
reproductivă
- imaginaţia creatoare
- visul de perspectivă
Memoria de scurtă durată (MSD) sau „memoria de
lucru” este limitată din punctul de vedere al timpului şi
al volumului de informaţie cu care poate lucra. Fără o
reactivare specifică, informaţia - care poate proveni din
memoria senzorială sau din memoria de lungă durată –
este reţinută un interval cuprins între 8-10 minute.
Capacitatea memoriei de lucru este în medie de 7
obiecte, dar variază între 5 şi 9. Totuşi, capacitatea ei
poate fi mai mare în funcţie de tehnicile mnezice
folosite. Aşadar, dacă organizăm conţinutul
informaţional în unităţi de semnificaţie, putem reţine mai
multă informaţie. G. A. Miller le numeşte "chuncks",
care sunt "cea mai înaltă modalitate de organizare a
informaţiei de care dispune un subiect la un moment
dat". (exemplu)

negarea unui raport existent între noţiuni.
- Raţionamentul este procedeul prin care
se obţin informaţii noi din combinarea
celor deja existente.
Raţionamentele se împart în două
categorii: inductive (de la premise
particulare se ajunge la o concluzie
generală) şi deductive (de la premise
generale se ajunge la o concluzie aflată
sub nivelul anterior de generalitate).
- Algoritmul reprezintă o înlănţuire de
operaţii, procedee, ce urmează o ordine
strictă şi duc cu necesitate la un anumit
rezultat.
- Strategiile rezolutive cuprind scheme
de lucru, algoritmi, raţionamente, ce
conduc la obţinerea certă a rezultatului.
- Înţelegerea reprezintă integrarea noilor
cunoştinţe în sistemul celor vechi. Ea
depinde de următorii factori:
 cantitatea de informaţie stocată
anterior
 operativitatea cunoştinţelor
 nivelul de dezvoltare intelectuală
 flexibilitatea operaţiilor intelectuale
 gradul de organizare a noilor
informaţii
 strategia didactică a profesorului
4
Memoria de lungă durată (MLD) sau „memoria
secundară” reprezintă totalitatea structurilor
informaţionale şi operaţionale a căror limită de păstrare
este egală cel puţin cu limita maximă a MSD, iar limita
superioară poate fi egală cu ore, zile, luni, ani sau cu
durata vieţii individului. Se caracterizează prin:
- stocaj permanent
- volum nelimitat
- codificare preponderent semantică
- conţinut divers (noţiuni, concepte, formule, legi,
emoţii, sentimente, motive, scopuri, atitudini,
convingeri).
Procesele memoriei:
MEMORAREA (întipărirea sau engramarea) este
procesul de formare a legăturilor nervoase temporare la
nivelul scoarţei cerebrale şi de întărire a acestora.
După prezenţa sau absenţa intenţiei, memorarea poate fi:
- involuntară
- voluntară
În funcţie de implicarea gândirii, a operaţiilor logice,
diferenţiem:
- memorare mecanică
- memorare logică
PASTRAREA (conservarea) presupune reţinerea
informaţiilor memorate pentru un timp mai îndelungat.
Informaţia memorată este reorganizată, sintetizată,
generalizată.
REACTUALIZAREA (ecforarea) constă în aducerea
în actualitate a informaţiei stocate, în vederea
 5

 materialele didactice folosite valorificării. Reactualizarea se realizează prin

 metodele folosite în învăţare recunoaştere (în prezenţa obiectului) sau reproducere (în
absenţa obiectului).

Uitarea este fenomenul natural şi relativ-necesar, ce

constă în pierderea amintirilor în urma stingerii
legăturilor temporare sau a destructurării cunoştinţelor
acumulate, unele dintre ele ajungând să fie izolate şi să
nu mai poată fi recuperate prin asocieri.

Legile memoriei (exemple):

 Memorarea este cu atât mai bună cu cât semnificaţia
materialului pentru subiect este mai mare.
 Este mai bine memorat un material de care suntem
conştienţi, pe care îl înţelegem, pe care îl prelucrăm în
mod activ, asupra căruia reflectăm. Reţinem 20% când
auzim, 30% când vedem, 50% când auzim şi vedem,
80% când spunem şi 90% când spunem şi acţionăm
simultan.
 Un material inteligibil este mai bine memorat şi păstrat
decât un material fără sens.
 Memorarea este mai eficientă dacă scopurile sunt clar
precizate.
 Durată şi păstrarea sunt influenţate de condiţiile în care
s-a realizat memorarea şi de particularităţile
materialului de memorat
 Se reţin mai bine scopurile şi rezultatele acţiunilor
decât mijloacele de realizare.
 Efectul Zegarnick sau efectul sarcinii neterminate (ne
amintim mai bine sarcinile incomplete sau întrerupte
decât sarcinile finalizate)
 Efectul Ebert-Meuman (învăţarea pentru o anumita
 6

dată condiţionează uitarea după această dată).