Imaginația

Zidaru Marius Marian

Clasa a-X-a I
Imaginatia:
Imaginația ocupă o poziție aparte pe continuumul activității de cunoaștere. Pe de o parte, ea vine în continuarea reprezentării, bazându-se
direct pe memorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria care merge spre gândire, făcând o buclă.
În psihologie, imaginația se definește ca proces intelectual (cognitiv) de selectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența
anterioară sau de generare de imagini fără corespondent în această experiență. Produsul activității imaginative nu se reduce doar la
imagini singulare, disparate, ci el presupune proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme –
inovații, invenții, descoperiri, opere literare, muzicale, plastice etc.
Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană, incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Ea aduce un spor
considerabil la cunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului.
Spre deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli și norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruența sau compatibilitatea cu
realitatea obiectivă, imaginația este liberă de canoane, ea putându-se mișca nu numai pe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel
al fantasticului și fantasmagoricului. Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de inedit, de noutate.
În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă: exuberantă, irezistibilă și nearticulată în copilărie, devine structurată,
persistentă și orientată finalist constructiv în adolescență, productivă și instrumentală în tinerețe și slabă, rigidă, la vârstele avansate. Pe
măsura dezvoltării și consolidării structurilor gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai mult pe probleme reale, integrate
activităților sociale actuale în domeniul artei, tehnicii, științei.
Din punct de vedere al mecanismelor interne prin care se realizează, imaginația se organizează în adâncime pe câteva niveluri funcționale,
și anume: nivelul oniric, nivelul reveriei și nivelul intențional orientat, în cadrul căruia se delimitează imaginația reproductivă, imaginația
creatoare și visul de perspectivă.
Conținutul informațional al imaginație:
Imaginația este procesul
psihic cognitiv, complex, de
reflectare mijlocită,
constructivă și
transformatoare a datelor
experienței, a cunoștințelor,
informațiilor stocate la nivelul
memoriei sau a situațiilor și
evenimentelor trăite în
prezent.
Imaginația își extrage
conținuturile în cea mai mare
parte din stocul memoriei.
Imagini, idei, cunoștințe sunt
supuse unui proces de
combinatorică imaginativă în
În concluzie, imaginația
vederea elaborării de noi
exploatează datele trecutului
imagini, idei, concepții. De
și experiența prezentă și
asemenea, imaginația își
realizează o reflectare
extrage conținuturile și din
constructivă și anticipativă.
zonele profunde
ale inconștientului,
supunându-le în timpul
visului la combinări și
transformări dintre cele mai
variate.
Funcțiile imaginației:

Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante în lărgirea sferei

cunoașterii, explorând zone noi și căutând soluții noi la problemele existente. Dacă
gândirea adâncește sfera cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă astfel
gândirii noi teritorii.

Imaginația are o funcție adaptativ reglatorie, care exprimă locul și rolul

imaginației în sistemul psihic uman, ea constituind procesul predilect
al creativității. Imaginația conferă conștiinței dimensiunea explorativă și
creatoare.
Structurile operatorii ale
imaginației:

În calitate de proces cognitiv, imaginația dispune

de o serie de procedee de combinatorică
imaginativă. Sunt operații, procedee de lucru
mintal, prin intermediul cărora imaginația intervine
asupra conținuturilor sale și produce modificări,
transformări, aglutinări, tipizări, schematizări,
rearanjări, substituții, analogii, adaptări, etc.
 1.Imaginația reproductivă
2.Imaginația productivă

Tipuri de 3.Imaginația activă

4.Imaginația pasivă

IMAGINATIE: 5.Imaginația voluntară

6.Imaginația involuntară
Produsul imaginației:
Finalitatea subiectiv comportamentală a imaginației este proiectul, o imagine
nouă, o nouă idee, un nou aranjament, o nouă configurație. Fiecare dintre
formele imaginației se finalizează în plan subiectiv într-o manieră proprie.
Astfel, visul din timpul somnului este trăit ca o derulare haotică de imagini,
emoții, pulsiuni, dorințe. Reveria este trăită ca o derulare de imagini animate
de proiecte, ipoteze și aspirații. Imaginația reproductivă este trăită ca o
desfășurare de imagini despre realități și situații pe care le-am
perceput. Imaginația creatoare este trăită ca proiect, ca model, cu un anumit
coeficient de originalitate. Visul de perspectivă este trăit ca un proiect mintal
al drumului propriu sau al drumului propriu al unui proiect de la imaginare la
realizare.
În concluzie, produsul imaginației îl constituie proiectul, modelele anticipative
ale realității.