Imaginatia

Bachelard- O ființă lipsită de funcția irealului este tot atât de nevrozată ca și o ființă lipsită de
funcția realului. Se poate spune că o tulburare a funcției irealului are repercursiuni asupra
funcției realului.

1. Aspecte controversate in abordarea imaginatiei

M. Golu (2002): Imaginatia trebuie sa fie considerata o modalitate distincta, specifica de procesare, integrare si
utilizare imagistica a informatiei si sa fie inclusa in seria proceselor cognitive active.

Asociationistii: Imaginatia- expresia unor combinatii mnezice.

W.Wundt: Imaginatia- capacitate de a reproduce reprezentarile intr-o ordine modificata, ca o forma de gandire
prin imagini.

Ebbinghaus- Imaginatia- memorie, combinarea amintirilor sau a reprezentarilor.

Scoala de la Wurzburg declara imaginea drept o dovada a absentei abstractizarii si doresc sa demonstreze ca
gandirea veritabila se realizeaza in absenta imaginilor.

2. Relatia dintre imaginatie si afectivitate

Psihanaliza. Freud- Imaginatia este raportata exclusiv la afectivitate ca efect al proiectiei in sfera cunoasterii a
pulsiunilor inconstientului. Imaginatia indeplineste un rol prin sublimare, dovada vie a realizarii fictive a unor
dorinte frustrate.

Scoala franceza. Th. Ribot & Dugas- imaginatie creatoare. Toate senzatiile, toate emotiile, toate starile sufletului
si corpului intra in imaginatie cu titlul de elemente.

3. Functiile imaginatiei. Blazer & Neveanu

- descarcare tensionala (catharsis) prin imaginarul oniric, dar si cel obisnuit

-substituire, prin alte scopuri, a actiunilor imposibile sau interzise

-compensare prin satisfacerea fantastica a dorintelor real nesatisfacute

-anticiparea si proiectarea viitorului

-grad nelimitat de libertate*

-f. constructiv- creativa*

- finalitatea subiectiva, constituirea unor noi imagini, proiecte, modele alternative ale realului

*Daca anticiparile si predictiile gandirii trebuie sa fie rationale si verificabile logic, anticiparile si proiectele
imaginatiei sfideaza orice granite ale realului, vizeaza posibilul si imposibilul. *Capacitatea de a avansa ipoteze
dintre cele mai indraznete, de a elabora proiecte noi, oferind gandirii, creativitatii solutii neasteptate si deseori
profitabile.
4. Definitii

P.P. Neveanu: Imaginatia este procesul psihic de prelucrare, reconstructie, transformare a datelor experientei in
vederea reflectarii necunoscutului, viitorului, posibilului sau dezirabilului prin noi imagini sau proiecte.

M. Golu (2002): Proces de generare, de producere mai mult sau mai putin activa, mai mult sau mai putin
intentionala a imaginilor si de articulare a lor in variate moduri.

Zlate (1999): Imaginatia este procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara in vederea
dobandirii unor imagini noi, fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra personala; imaginatia este
procesul de creare a noului in forma ideala.

Cretu (2005): Prelucreaza material cognitiv divers, idei si mai ales imagini conceptualizate si semnificative;
valorifica toate combinatiile care apar in sfera constientului si inconstientului.

5. Mecanismele imaginatiei

 Mecanismele mnezice.

Memoria constituie un suport al desfasurarilor imaginative; mare parte dintre continuturile imaginatiei sunt
extrase din stocul memoriei, reactualizate, supuse combinatoricii transformative, pentru ca, in final, sa se
imbogateasca tezaurul memoriei.

 Mecanismele imaginii mintale.

Wundt considera imaginatia drept o capacitate de a reproduce reprezentarile intr-o ordine modificata.

Spre deosebire de reprezentare, care doar expune conștiinței imagini deja constituite, imaginația este, prin
excelență, un proces de generare, de producere mai mult sau mai puțin activă, mai mult sau mai puțin
intenționată a imaginilor și de articulare a lor în variate moduri.

Millet, 1972 - Imaginația nu este reproducerea unui film interior, ea este întotdeauna producție de imagini.

Wunenburger, 1995 – Termenul de imaginație desemnează o activitate mintală de producție de imagini,

reprezentări sensibile, care se disting atât de percepțiile exterioare, cât și de conceptualizarea ideilor abstracte.

Gaston Bachelard, 1943- Vrem totdeauna ca imaginația sa fie facultatea de a forma imagini. Or, ea este mai
curand facultatea de a deforma imaginile oferite de percepție, ea este mai ales facultatea de a ne elibera de
primele imagini, cea de a schimba imaginile. – Percepția taie aripile imaginației. Chiar dacă imaginația produce
imagini, ea este mai mult decât aceste imagini, aspirand spre ceva nou. Prin schimbarea și modificarea
imaginilor, prin deformarea lor ca și prin asocierea neașteptată, imaginația ne eliberează de însușirile
primare. ...Pentru o psihologie completă, imaginația este, înainte de orice, un tip de mobilitate spirituală, tipul
celei mai mari mobilități spirituale, al celei mai vivace, al celei mai vii.

P.P. Neveanu, 1977 - Ceea ce primează în abordarea imaginației este dinamismul ei, potențialul combinatoric
și transformativ ce duce la apariția de imagini noi. – Imaginația se instituie ca zonă a libertății și
disponibilităților, ca o latură constructivă inovatoare, creatoare a sistemului psihic uman, ca un mod de a fi al
personalității umane.

 Mecanismele gandirii.

Imaginația, cel puțin o anumită formă a ei (subordonată unor obiective și scopuri de creare a unor produse
pentru satisfacerea anumitor stări de necesitate), se leagă de gândire.
 Dar și imaginația reprezintă o sursă și o premisă de alimentare a gândirii. Datele psihologiei genetice
demonstrează că, în marea lor majoritate, semnificațiile conceptuale se sprijină și derivă dintr-un material
perceput și imaginar.

Conceptul, arată P.P.Neveanu, este structura tare a intelectului, pe când imaginea este o structură slabă, dar
mult mai sugestivă și mai polivalentă. De aceea, mai mult decât la înțelegere, imaginația contribuie la invenție,
prin intuirea și prefigurarea soluțiilor care sa compatibilizeze, sub raport funcțional, structuri heterogene.

Nu numai fenomenele imaginative se construiesc înăuntrul sistemului de gândire, ci și gândirea se

construiește în interiorul sferei imaginației, fapt ce conduce la accentuarea laturii generativ- transformatoare a ei.

Pentru geneza, dezvoltarea si functionarea imaginatiei, sunt o conditie determinanta. Geneza imaginatiei este
insolubil legata de evolutia structurilor operatorii ale inteligentei. (Piaget). Rolul imaginatiei in sfera gandirii este
vizibil, asa cum a aratat Guilford (1971) la nivelul gandirii divergente, care beneficiaza de disponibilitatile
explorative si de tatonare ale imaginatiei. Euristica, la randul ei, este beneficiara demersurilor imaginative.
Gandirea valideaza demersurile imaginatiei.

Demersurile imaginatiei sunt paradoxale: ea combina intuitiv concretul, imaginea, impresia senzoriala cu
evaluari abstracte, asociaza unor concepte abstracte imagini bizare, elaboreaza proiecte originale si se poate
intoarce in spatiul memoriei, realizand reconstructii ale datelor trecutului. Imaginatia nu reflecta viitorul, pentru
ca viitorul nu exista decat in masura in care memoria tine minte ce are de facut.

 Mecanismele limbajului

Problema imaginatiei este problema autonomiei mintale, iar una dintre cheile acestei autonomii este reprezentata
de cuvant, care vehiculeaza imaginile mintale. Cuvantul, ca substitut al obiectului, dar si al imaginii acestuia, se
instituie ca instrument de lucru al gandirii. Limbajul intern are o viteza foarte mare de desfasurare, vehiculeaza
etichete verbale, actiuni mintale, scheme de lucru, ceea ce ofera imaginatiei acea viteza remarcabila de
desfasurare si posibilitatea ancorarii rezultatelor in memoria de lunga durata.

 Mecanismele reglatorii

Inconstientul alimenteaza imaginarul in permanenta, de la visul din timpul somnului, pana la actele de imaginatie
obisnuite, cotidiene, starile de reverie, pornind de la anumite tensiuni, pulsiuni. Fiecare act de imaginatie are o
motivatie proprie izvorata dintr-o trebuinta, dintr-o nevoie, o stare de necesitate, care-l sustine, orienteaza si
directioneaza. Forme productive ale imaginatiei- importanta motivatiei episistemice, a curiozitatii, a trebuintelor.

6. Formele imaginatiei

A. Prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ

 Voluntara (superioara si productiva datorita focalizarii si conducerii constiente, este mai saracacioasa,
mai schematica prin conformarea la modelele rationale)
 Imaginatia reproductiva (in care produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta subiectului)
 Imaginatia creatoare (produsul creat este nou pentru societate)
 Visul de perspectiva (visare activa, cu ochii deschisi, dirijata prin proiecte realizabile, in acord cu
puterile subiectului si cu cerintele societatii)

 Involuntara (beneficiaza din plin de aporturile spontaneitatii, ale inconstientului, dispune de un grad
mai mare de libertate si flexibilitate)
 Visul din timpul somnului (bazat pe slabirea reglajelor)
 Reveria (visare pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gandirii care vagabondeaza, evadeaza, se
indeparteaza de real)
B. Calitatea produsului (constructului) imaginativ

 Absurde: halucinatiile, delirul, visul din timpul somnului, reveria

 Abia constructive: imaginea vizuala (a vedea lucrurile cu ochii spiritului, imaginea mintala a
dorintelor), imaginatia speculativa (lucreaza in toate directiile fara implicarea memoriei), imaginatia
reproductiva (actioneaza doar in trecut, reconstituie spontan imagini in mintea omului), vizualizarea
structurala (construirea unei imagini pornind de la un desen), imaginatia substitutiva (transpunerea in
locul sau in rolul altora, bazata pe simpatie)
 Foarte constructive: imaginatia anticipativa (impinge spre realizarea unor actiuni, prevede ceea ce va
urma), imaginatia expectativ-creatoare (forma cea mai inalta a imaginatiei anticipative: cand credem ca
un lucru se va realiza, adeseori il putem face sa se realizeze), imaginatia creatoare propriu-zisa
(echivalenta cu inventia)

C. starea de activism a subiectului

 Activa
 Pasiva

D.Tipul activitatii

 Artistica, literara, stiintifica, tehnic-constructiva, sociologica, filosofica

E. Tipul dominant de reprezentari la care recurge imaginatia

 Plastic-vizuala/ Auditiv-motrica

F. Elementele constitutive ale imaginatiei (Bachelard)

 Imaginatie materiala (cele patru elemente constitutive ale macrouniversului: foc, aer, apa, pamant
reprezinta hormonii imaginatiei)

G.Caracterul procesului si al produsului obtinut (Louis Millet)

 Imaginatia petrificata (ex: fabricatia in serie, copiile perfecte, care sunt antiartistice; in plan social:
privirile fixe)
 Imaginatia insufletita (vie, libera, ea poetizeaza; in loc de a copia si repeta, ea se preteaza la noutate)

*Imaginatia substitutiva- Fenomen psihologic de identificare a unei persoane cu un model de comportament

uman perceput sau evocat, favorizand un act de intelegere si comunicare implicita, precum si o anumita
contagiune afectiva (Marcus, 1971)

*Imaginatia ascensoriala – cea care germineaza imagini, care genereaza imagini din imagini, care sugereaza si
asigura urcusul.

-aplicare practica in metoda visului ascensorial dirijat (despovararea de griji, exercitiile ascensiunii imaginare,
readucerea visatorului pe pamant)

*Imaginatia sociala- Imaginatia, in ciuda puternicei sale ancorari personale, este socializata in intregime. Fircare
membru al unei societati interiorizeaza imaginile mediului sau cultural, le transforma in imagini personale, emite
noi imagini care prin acumulare sau contagiune se agrega in imaginarul social in devenire. Aceasta circularitate
fara sfarsit a imaginilor creaza intre oameni si grupuri un fel de inter-lume, de-a lungul careia ei comunica, se
influenteaza, isi formeaza proiecte, valori si sensuri (Wunenburger, 1995)

7. Atitudini creative
Pentru cercetator este improtant sa simta atractie fata de ceea ce este nedefinit si ambiguu, sa vie impulsionat din
interior de a intreprinde raiduri imaginative in domeniul obscur al necunoscutului, al noului.

Rolul principal in imaginatie il are nu atat mecanismul de operare, combinare, transformare, cat mai ales cel de
generare, care ofera materialul de lucru inedit, neobisnuit.Imaginatia creatoare este pilonul central al activitatii
de creatie, ea finalizand, prin elaborare sistematica, in timp, sugestiile, intuitiile si ideile initiale care au rol de
declansare.

Sillamy, 1996: Pentru a crea noi sinteze mintale, trebuie o anumita suplete a spiritului, care, in mare parte,
deplinde de atitudinile profunde ale persoanei.

-increderea in fortele proprii si inclinatia puternica spre realizarea de sine

-interese cognitive si devotament fata de profesia aleasa, atitudinea antirutiniera

- perseverenta in cautarea de solutii

- simtul valorii si atitudinea valorizatoare, receptivitate pentru tot ceea ce este nou si original

8. Procedeele imaginatiei

o Analogia
o Asocierea
o Adaptarea
o Modificarea
o Substituirea
o Amplificarea, hiperbolizarea
o Diviziunea & rearanjarea
o Empatia