IMAGINAȚIA

DEFINIȚIE:Imaginația este procesul cognitiv complex de elaborare a unor

imagini și proiecte noi,pe baza combinării și transformării experienței.
Caracterizare generală:
–imaginația permite omului să-și organizeze și proiecteze acțiunile,anticipând drumul
care va fi parcurs și rezultatele care vor fi obținute.
–datorită imaginației,omul poate să-și elaboreze mintal scopul și planul activității,să-și
regleze permanent acțiunile,să evite erorile și să aibă mai mare eficiență;
–este specifică numai omului;
–apare pe o anumită treaptă a dezvoltării sale psihice,după ce au apărut alte procese și
funcții psihice care îi pregătesc dezvoltarea:reprezentările,limbajul,inteligența,memoria.

Relația imaginației cu celelalte procese psihice:

Imaginația interacționează permanent cu toate procesele psihice,dar în primul rând cu
memoria,gândirea și limbajul.
–Memoria oferă imaginei imaginației material de combinare:reprezentări,idei,trăiri
afective și conservă produsele finale ale imaginației.
–Gândirea ghidează transformările imaginative,iar imaginația participă la elaborarea
de ipoteze,la găsirea de strategii euristice și procedee de rezolvarea problemelor.
-Mecanismele verbale sunt implicate în imaginație deoarece cuvântul permite evocarea
selectivă a ideilor și reprezentărilor,punerea lor în relație.
–Afectivitatea stimulează imaginația,combinarea experienței anterioare într-o formă
inedită,este o condiție activatoare și energizantă.
-Motivația întreține o receptivitate crescută pentru anumite elemente ale
realului,permite aducerea acestora în prim plan,realizarea de noi legături și
restructurări.
Concluzie:Imaginația este corelată într-un mod specific cu întreaga personalitate:Experiența
proprie de viață,orientările dominante,temperamentul,caracterul care ghidează combinările
imaginative în produse specifice pentru fiecare om.

Procedeele imaginației
Un procedeu imaginativ este un mod de operare mintală ce presupune o succesiune mai
mult sau mai puțin riguroasă de compuneri,descompuneri,integrări și dezintegrări,care
duc la rezultate variabile cantitativ și calitativ.
1.Aglutinarea=constă în sinteza mentală a unor părți ușor de identificat,aparținând
unor lucruri,ființe,fenomene,și recombinarea lor cu scopul creării unui obiect/personaj
nou.( Sirena,hidroavionul,etc).
 2.Amplificarea sau diminuarea=modificarea exagerată a proporțiilor sau
dimensiunilor unei structuri inițiale,obținând un nou
efect:Setilă,Flămânzilă,minicalculator-ul,etc.

3.Multiplicarea sau omisiunea=modificarea numărului de elemente

structurale,păstrându-se identitatea acestora:Coloana Infinitului,Balaurul cu șapte
capete,Ciclopul.

4.Diviziunea și rearanjarea=separarea unui obiect sau dispozitiv în părți

componente și modificarea dispunerii acestora în spațiu:autoturisme cu motorul în față
sau în spate.

5.Adaptarea=modificarea unui obiect astfel încât să corespundă mai bine unor

cerințe:automobilul amfibie.

6.Substituirea=înlocuirea unui element cu altul,mai avantajos:substituirea

materialelor în construcții,a personajelor în artă,etc.

7.Modificarea=se referă la formă,volum,culoarea unor obiecte pentru a corespunde

unor noi cerințe:se realizează frecvent în producerea bunurilor de consum sau a unor
noi soiuri de plante.

8.Schematizarea=constă în selecția unor trăsături esențiale ale unui element și

eliminarea aspectelor secundare,nesemnificative:portretul–robot,hărțile geografice.

9.Tipizarea=identificarea și contopirea într-un personaj concret a aspectelor comune

unei categorii:o situație tipică,un personaj literar tipic:avarul,politicianul demagog.

10.Analogia=o formă superioară de comparație a două obiecte,dintre care unul este

mai bine cunoscut .

11.Empatia=în transpunerea imaginară în altceva sau altcineva în plan

perceptiv,interactiv,afectiv:identificarea actorului cu personajul.

Clasificarea imaginației
După prezența intenției și implicarea activă în actele imaginative, există:
1. Forme involuntare:
a.Visul din timpul somnului–Constă într-o înlănțuirea de imagini,emoții,reflecții ce
apar în starea de somn paradoxal;
–au caracter scenic;
-pot fi declanșate de dorințele și așteptările subiectului;
–în timpul viselor se pot produce fenomene de reordonare și sistematizare a
informațiilor ce pot sprijini procesul de rezolvare a unor probleme.
 b.Reveria-Se produce în starea de veghe și de relaxare profundă în care imaginile se
derulează într-o direcție fantezistă și subiectul le urmărește pasiv sau poate interveni cu
o ușoară dirijare a dorințelor.
Rolul reveriei pentru subiect:
–reduce tensiunea psihică generată de anumite dorințe,printr-o îndeplinire afectivă a
lor;
–produce combinații noi și originale ce pot fi valorificate în formele superioare ale
imaginației;
–reveria de scurtă durată poate stimula creativitatea;
–reveria de lungă durată poate avea efecte negative asupra personalității,împiedicând
subiectul să treacă la activitatea reală de satisfacere a dorințelor sale.

2. Forme voluntare:
a.Imaginația reproductivă=este o formă activă,conștientă și voluntară care constă în
construirea mintală a unor realități existente în prezent sau în trecut,dar care nu pot fi
percepute direct;
–este cu atât mai valoroasă,cu cât produsele ei se apropie mai mult de real;
–se realizează pe baza unor indicații concrete,a unor schițe sau a descrierilor verbale;
–ea permite înțelegerea unor realități mai abstracte(exemplu:la
fizică,matematică,chimie),a evenimentelor istorice,fenomenelor geografice,operelor
literare.

b.Imaginația creatoare=este forma cea mai activă,complexă,voluntară;este orientată

spre ceea ce este posibil,ce ține de viitor,spre nouă;
–folosește o combinatorică complexă,se desfășoară în mai multe faze,implică întreaga
personalitate,este susținută de motivație și afectivitate;
–produselei maginației creatoare se caracterizează prin noutate,originalitate,ingeniozitate,personalizare;

–este stimulată de interesul pentru nou,curiozitate,tendința de a explora necunoscutul,

trebuințele de autorealizare;
–este implicată în toate activitățile omului,favorizând apariția ipotezelor,inventarea
căilor și mijloacelor de acțiune și ducând la noi rezultate.

c.Visul de perspectivă=Constă în proiectarea conștientă și voluntară a drumului

propriu de dezvoltare în acord cu posibilitățile personale și cu condițiile și cerințele
sociale;
–contribuie la formarea idealului de viață și la motivarea acțiunii lor curente,a
opțiunilor profesionale,de autoeducare.
 Imaginația ca proces predilect al creativității
Pentru a crea,gândirea nu este suficientă;ea ne permite să realizăm construcții
logice,riguroase,raționale.
Imaginația,prin specificul ei,lărgește câmpul cunoașterii umane,având,inventând,generând noul.

Imaginația interacționează cu gândirea convergentă și cu cea divergentă pe care le

completează și le depășește.(În gândirea convergentă,începem prin a pune accentul pe
un număr limitat de posibilități.Apoi alegem răspunsul pe care îl considerăm,,corect”
având anumite opțiuni date.-Gândirea divergentă-Prin contrast,divergența se referă la
ideea de,,a descoperi direcții diferite”ale unei probleme,așadar trimite la ideea de a
vedea o luminiță într-o mare de întuneric).
Disponibilitatea imaginației pentru creație se explică prin următoarele trăsături:
–prelucrează cu un material cognitiv divers;
–valorifică toate combinațiile din sfera subconștientului și inconștientului;
–dispune de procedee specifice pentru procesarea experienței anterioare și de o mare
libertate de organizare și desfășurare a lor;
–este susținută de procese afective–motivaționale;
–este legată de toate procesele și capacitățile psihice și de personalitate;
–locul central al imaginației în manifestare a personalității poate fi îndeplinit numai în
condițiile unei strânse legături cu gândirea.