UNIVERSTITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

DEPARTAMENTUL DREPT PUBLIC

CURSUL

PSIHOLOGIE

REFERAT

MODALITATI DE DEZVOLTARE ALE IMAGINATIEI

Coordonator: Condrea Victoria, conferentiar universitar

Realizat: Paladuta Marin, DR2306

Chisinau – 2023
 CUPRINS:

CAPITOLUL I: NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE IMAGINATIE SI

CREATIVITATE

1.1 Natura psihologica a imaginatiei,definitii

1.2 Caracteristicile esenţiale ale imaginaţiei ca proces psihic cognitive

CAPITOLUL II: DESPRE IMAGINATIE

1.1 Functiile imaginatiei

1.2 Felurile imaginatiei

1.3 Procedeele imaginatiei

1.4 Produsele imaginatiei

1.5 Masurarea si evaluarea imaginatiei

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I: NOTIUNI INTRODUCTIVE DESPRE IMAGINATIE SI
CREATIVITATE

1.1 Natura psihologica a imaginatiei,definitii

Definitie - Imaginația este procesul psihic cognitiv, complex, de reflectare mijlocită, constructivă
și transformatoare a datelor experienței, a cunoștințelor, informațiilor stocate la nivelul memoriei
sau a situațiilor și evenimentelor trăite în prezent.

Definitie - Capacitate omenească de a crea noi reprezentări sau idei pe baza percepțiilor,
reprezentărilor sau ideilor acumulate anterior; p. ext. reprezentare produsă de această facultate;
închipuire, fantezie

1.2 Caracteristicile esenţiale ale imaginaţiei ca proces psihic cognitive

a) Este complexa.

b) Este mediata, mijlocita (de reprezentări).

c) Operează cu reprezentări.

d) Le combină, recombină, obţinându-se noi imagini.

e) Produce sau reproduce construcţii imagistice, tablouri, scenarii, vizualizări, chipuri.

CAPITOLUL II: DESPRE IMAGINATIE

1.1 Functiile imaginatiei

1) Transformă descrierile verbale în tablouri vii, portrete, scene (pastel, descrierea unei lupte
etc).

2) “prepară viitorul” (Claparède), adică îl proiectează în formă de scopuri şi planuri.

3) vizualizează obiectul dorinţelor noastre, speranţelor noastre, dar şi al fricii …

4) sprijină jocul, îl face posibil prin transfer de funcţii şi însuşiri de la un obiect la altul (băieţel
călare pe o nuia se vede călare pe un cal alb frumos etc).

5) sprijină identificarea cu Altul spre a-l înţelege mai bine, empatia (imaginează-ţi cu tu eşti în
locul lui …).
 1.2 Felurile imaginatiei

După criteriul noutăţii produsului său imaginaţia se împarte în 2 categorii:

1) Imaginatie reproductiva - este acea formă a imaginaţiei care, pe baza descrierilor verbale
şi a asocierii cu imagini deja cunoscute, construieşte mental imaginea unui obiect,
fenomen, situaţie, existentă în realitate, dar nici odată percepută direct anterior de acea
persoană. Citeşti un text despre junglă şi-ţi imaginezi jungla în toate ale ei elemente, deşi
nu ai fost nici odată în vreo junglă.

Cu ajutorul acestei forme de imaginaţie lecturile literare, ştiinţifice capătă viaţă. Liublinskaia,
psiholog rus afirma: elevii care nu au atracţie pentru literatură au un nivel slab de dezvoltare a
imaginaţiei reproductive. Ei nu „văd” tablourile descrise în carte, eroii prezentaţi, scenele, ei nu
pot transforma conţinutul lecturii în film pe care să-l proiecteze pe ecranul conştiinţei lor şi să-l
vizioneze aşa precum se vizionează un film la TV, computer sau cinema şi de aceea lor nu li este
interesantă lectura.

2) Imaginatie productiva - sau creatoare este forma cea mai înaltă şi complexă a imaginaţiei
care elaborează în plan mental un produs nou, inexistent în prezent, dar posibil în viitor.
Exemple de imaginaţie productivă din viaţa şcolară: născocirea de către elev a unei
istorii, basm, poveste, mit … În viaţa practică imaginea unui aparat nou pe care o
elaborează un constructor. Acad. Corolev a inventat şi construit rachete..

Imaginaţia productivă este o componentă a creativităţii. Tehnicile de stimulare a creativităţii sunt

valabile şi în cazul imaginaţiei productive.

După criteriul relaţiei cu viaţa reală şi a implicării subiectului în rezolvarea unei sarcini de viaţă
distingem:

1) Imaginaţie activă - este imaginaţia ce răspunde unor nevoi de adaptare sau de

transformare a mediului în care subiectul trăieşte şi activează, cum ar fi elaborarea de scopuri,
proiecte, programe de acţiune, transpunerea în locul altcuiva etc. Această imaginaţie îi permite
subiectului să fie un element activ al vieţii şi să acţioneze în condiţii de bună cunoaştere a
situaţiei.

2)Imaginaţie pasivă - e imaginaţia prin care subiectul fuge de realitate (de obicei, din cauza
că nu o acceptă sau nu-l satisface), îşi formează o altă lume (imaginară, evident) mult mai
comodă şi mai atractivă decât cea reală. E cazul reveriilor (în ruseşte грезы), al viselor
diurne, al visării cu ochii deschişi.

După criteriul prezenţei intenţiei şi a efortului depus de subiect în vederea realizării actelor
imaginative distingem:

1) imaginaţie voluntară - presupune declanşarea intenţionată a procesului imaginativ,

subiectul şi-a pus în gând să realizeze anumite imagini sau să şi le proiecteze şi depune efort
întru efectuarea acestor acţiuni (elaborarea unui plan sau program)

2)imaginaţie involuntară. - refuză participarea conştiinţei subiectului la proiectarea actului

imaginativ şi la realizarea lui. Actul imaginativ se declanşează de la sine şi derulează după o
proprie logică. Visul nocturn poate servi drept exemplu de imaginaţie involuntară. Nimeni
nu-şi planifică înainte de culcare să vadă vise şi, cu atât mai mult, nu le determină conţinutul.
 Visul se întâmplă de la sine. Apare, se derulează, iar persoana este mai degrabă martor, decât
agent activ.

1.3Procedeele imaginatiei

1) Tipizarea - generalizarea caracteristicilor unui grup de persoane şi apoi întruchiparea acestora

într-un personaj reprezentativ. Exemple din literatură: Ion al lui Rebreanu ca ţăran tipic etc.

2) Schematizarea - înseamnă extragerea a ceva ce este esenţial, reprezentativ şi exprimarea lui

printr-o imagine care nu trebuie să respecte neapărat structura sau forma reală a obiectului.
Caricatura reprezintă un caz de schematizare a chipului uman

3) Amplificarea - înseamnă mărire exagerată a unui obiect, trăsături sau însuşiri. Setilă,
Flămînzilă … Hiperbola ca mijloc artistic literar este o formă de amplificare.

4) Diminuarea - înseamnă micşorare exagerată a unui obiect, trăsături sau însuşiri. Opus
amplificării. Statu-Palmă-Barbă-Cot. Degiţica. Gnom. Litota ca mijloc literar artistic este
diminuare.

5) Aglutinarea - constă în contopirea într-un întreg (nou) a unor elemente (părţi) ale altor obiecte
cunoscute. Centaur: personaj alcătuit din bust omenesc şi trup de cal. Sirenă: cap şi bust de
femeie şi coadă de peşte; sfinx, om şi leu etc …

6) Multiplicarea - înseamnă crearea unei imagini prin înmulţirea ei. Multiplicarea capului de
şerpe a dus la apariţia imaginii balaurului.

7) Analogia - înseamnă crearea unei imagini noi utilizând asemănarea ei cu un obiect deja
cunoscut. Structura atomului (cunoştinţă nouă) a fost reprezentată printr-o imagine similară cu
cea a sistemului solar (cunoscută).

1.4Produsele imaginatiei

a) Visul nocturne - proces de imaginare a unor scene, întâmplări care se produce în timpul
somnului şi fără voia subiectului. Întâmplările din vis au loc adesea într-o lume ireală,
neverosimilă, chiar absurdă. Coşmar – vis cu scene de groază. Romanele lui F. Kafka descriu
situaţii asemănătoare celor din vise. Freud consideră visul drept calea regală a inconştientului. În
vis se manifestă într-o formă criptică, cifrat conţinuturile inconştientului.

b) Visul diurn - proces imaginativ care are loc atunci când, în momente de repaus, de relaxare,
lăsăm gândurile să vagabondeze, preferând să ne imaginăm lucruri plăcute. Subalternul visează
că îşi pune la punct şeful care-l terorizează …

c) Halucinatia - este o imagine extrem de vie şi pe care subiectul (bolnav) o percepe ca reală.
Apar şi ca efect al drogurilor, alcoolului
 1.5 Masurarea si evaluarea imaginatiei

Material: 4 cifre: 7, 5, 6, 3.

Sarcina: Subiecţii să formeze din aceste 4 cifre câte mai multe numere de ordinea miilor. De
exemplu, 6735 etc.

Procedura testării.

Subiectii trebuie să-şi pregătească foia şi pixul şi să-şi scrie numele pe fişă;
Se dictează seria de cifre 7, 5, 6, 3;
Se dă următoarea instrucţiune:
“Din cifrele 7, 5, 6, 3 formaţi atâtea numere câte puteţi.

Totdeauna să folosiţi toate cifrele.

O cifră să nu o puneţi decât o singură dată în acelaşi număr.

Alte cifre decât acestea nu aveţi dreptul să folosiţi”.

Vi se acordă 2 minute.
La comanda “Începeţi!” veţi începe lucrarea.
La comanda “Gata!” veţi întrerupe lucrarea.
Subiecţii execută lucrarea în timpul indicat.

Cotarea: Se atribuie câte 1 punct pentru numărul corect format. Primul număr care este dat
(7563) nu se socoate. Sunt posibile 23 combinări (fără 7563).

varsta(ani)
8-7numere
9-8numere
10-11-9numere
12-13-11numere
14-15-13numere
16-15numere
17-16numere
18-17numere

Numarul de cifre format corespunde nivelului de imaginatie

 CONCLUZII:

Imaginația ocupă o poziție aparte pe continuumul activității de cunoaștere.Pe de o parte, ea vine

în continuarea reprezentării, bazându-se direct pememorie, pe de altă parte, ea deviază traiectoria
care merge spre gândire,făcând o buclă.În psihologie, imaginația se definește ca proces
intelectual (cognitiv) deselectare și combinare în imagini noi, elemente din experiența anterioară
saude generare de imagini fără corespondent în această experiență.

Produsulactivității imaginative nu se reduce doar la imagini singulare, disparate, ci elpresupune

proiecte și planuri complexe, care se obiectivează în diferite forme– inovații, invenții,
descoperiri, opere literare, muzicale, plastice, etc.Imaginația joacă un rol esențial în activitatea
umană, incluzându-se ca verigăcomponentă centrală a creativității.

Ea aduce un spor considerabil lacunoașterea realității date și a viitorului, a posibilului.Spre

deosebire de gândire, care se încapsulează în reguli și norme riguroase,ce-i impun întotdeauna
congruența sau compatibilitatea cu realitateaobiectivă, imaginația este liberă de canoane, ea
putându-se mișca nu numaipe tărâmul realului perceptibil, ci și pe cel al fantasticului
șifantasmagoricului.

Ea nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna onotă de inedit, de noutate.În cursul vieții,
imaginația traversează o traiectorie complexă: exuberantă,irezistibilă și nearticulată în copilărie,
devine structurată, persistentă șiorientată finalist constructiv în adolescență, productivă și
instrumentală întinerețe și slabă, rigidă, la vârstele avansate.

Pe măsura dezvoltării șiconsolidării structurilor gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai

multpe probleme reale, integrate activităților sociale actuale în domeniul artei,tehnicii, științei.
 BIBLIOGRAFIE:

1) Averin V.A. Psihologia copiilor și adolescenților

2) " Dyachenko O.M. Pe principalele direcții de dezvoltare a imaginației / Întrebări de

psihologie, 1988, nr. 6. 2 Zakharov A.I. În K. Op. ^ Dyachenko O.M. Marea Britanie. Op.

3) Psihologia Imaginatiei Ion Negura

4) Metode si tehnici de stimulare a imaginatiei Gyorfi Peter Maria