IMAGINAŢIA

Schema lecţiei

I. 1. Definiţie: imaginaţia este procesul psihic cognitiv superior de elaborare a unor imagini, idei sau
proiecte noi, prin combinarea şi transformarea experienţei anterioare, păstrată în memorie.
2.Caracterizare generală
- sursa imaginaţiei o reprezintă experienţa anterioară, păstrată în memorie
- dacă pentru memorie performanţa constă în fidelitatea cu care are loc reproducerea, pentru
imaginaţie performanţa o reprezintă noutatea (cât de diferit este produsul ei faţă de realul de la care
porneşte)
- imaginaţia este orientată spre viitor, ca şi gândirea. Dar, în timp ce gândirea cere rigoare logică,
raţionalitate, imaginaţia este mult mai liberă
- este specifică doar omului, fiind necesară în procesul creativităţii
- toate formele imaginaţiei implică mecanismele de limbaj
3. Produsele imaginaţiei
- imagini ale unor obiecte (lucruri, idei) care nu pot fi percepute direct. Ex: exprimarea unor
idei abstracte sub formă de imagini
-imagini ale unor obiecte posibile: înainte de a deveni o realitate palpabilă, orice creaţie tehnică a
fost produsă de creatorul său (avion, radio, opere de artă).
-proiecte: ceva absent acum, dar care va exista in viitor
-imagini ale unor obiecte dorite, dar încă nereale pentru subiect: visul ca proiect de viitor (visul
cu ochii deschişi) cu pluralul “visuri” şi visul oniric (cel din timpul somnului) cu pluralul “vise”.

II. 1. Formele imaginaţiei

1.Visul : - o formă de imaginaţie inconştientă, involuntară care constă în producerea de imagini noi prin
transformări ale unor date din experienţa personală (un imaginar total inconştient)
- structura: - conţinutul latent (nemanifestat): tendinşe afective oarbe, egoiste ale persoanei
-conţinutul manifest: simbolul dorinţelor şi al rezolvării conflictelor din viaţa de
zi cu zi
-subiectul este atât actor şi/sau spectator, dar nu poate influenţată desfăşurarea visului
- a fost studiat pentru prima dată de Freud, părintele psihanalizei
2. Reveria: - formă a imaginaţiei voluntare care constă într-un flux de imagini ce realizează dorinţele în
plan imaginar.
-reveria prelungită este dăunătoare şi uneori constituie un semn al dezechilibrului psihic
3. Empatia: - formă a imaginaţiei voluntare care presupune transpunerea imaginativă a cuiva în
gândirea, simţirea şi acţiunea altcuiva
- este importantă în relaţiile cu ceilalţi, fiind o aptitudine pe care trebuie sa o deţină
profesorii, actorii.
4. Imaginţia reproductivă: - formă a imaginaţiei voluntare ce constă în reprezentarea mentală, pe baza
unor descrieri verbale a ceea ce nu s-a întâmplat niciodată în experienţa personală. Ex: citind o carte vezi cu
“ochii minţii” personaje, locuri, întâmplări.
5. Imaginţia creatoare: - formă a imaginaţiei voluntare care presupune activitate spirituală, reproducere
la nivel de memorie, motivaţie puternică, fiind orientată spre ceea ce este posibil, spre ceea ce ţine de viitor
- este puternic implicată în creaţie

III. Procedee ale imaginaţiei: sunt moduri prin care imaginaţia obţine noul (moduri de transformare).
Ex : amplificarea, diminuarea, multiplicarea, analogia, repetiţia, juxtapunerea, tipizarea, asocierea, etc.

Cuvinte cheie: imaginatia, visul, vise, visuri, reveria, empatia, imaginatia reproductiva, imaginatia
creatoare, procedee ale imaginatiei.