IMAGINAŢIA

DEFINIŢIA: Imaginaţia este procesul psihic cognitiv superior de elaborare a unor imagini, idei
proiecte, prin combinarea şi transformarea experienţei.

Caracterisitici:
- Este un proces cognitiv complex specific numai omului.
- Apare pe o anumită treaptă a dezvoltării psihice, adică după ce au apărut alte procese şi
funcţii psihice: dezvoltarea reprezentărilor, achiziţia limbajului, evoluţia inteligenţei,
îmbogăţirea experienţei de viaţă.
- Interacţionează cu toate celelalte procese şi funcţii psihice.
- Imaginaţia este mai apreciată cu cât produsele ei se remarcă prin originalitate şi diferenţă
faţă de ceea ce există deja.

Un procedeu imaginativ este un mod de operare mentală, presupunând o succesiune mai mult
sau mai puţin riguroasă de compuneri, descompuneri, recompuneri, de integrări şi dezintegrări
care duc la rezultate variabile contitativ şi calitativ. Cele mai cunoscute procedee sunt:
aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea şi rearanjarea,
substituirea, modificarea, schematizarea, analogia, empatia.

Formele imaginaţiei
După prezenţa sau absenţa intenţiei, deosebim imaginaţia involuntară (visul din timpul
somnului şi reveria) şi imaginaţia voluntară (imaginaţia reproductivă, imaginaţia creatoare şi
visul de perspectivă)
După gradul de implicare a subiectului, se deosebesc imaginaţia pasivă (visul din timpul
somnului) şi imaginaţia activă (formele voluntare)
- Visul din timpul somnului este o formă pasivă a imaginaţiei, în care conţinutul este
determinat de stimuli din mediul extern sau intern.
- Reveria se desfăşoară în stare de veghe şi presupune elaborarea unor imagini şi idei
combinate în funcţie de dorinţele subiectului.
- Imaginaţia reproductivă constă în elaborarea mentală a imaginilor unor obiecte sau
fenomene existente în trecut sau în prezent, dar care nu au fost percepute direct de către
subiect.
- Imaginaţia creatoare este o formă voluntară şi constructivă, care presupune o motivaţie
puternică, este favorizată de stări emoţionale intense şi este orientată spre ce este posibil,
spre nou, spre viitor.
- Visul de perspectivă constă în proiectarea conştientă şi voluntară a drumului propriu de
dezvoltare în acord cu posibilităţile personale şi cu condiţiile şi cerinţele sociale.