Sunteți pe pagina 1din 5

1.

DEFINIREA IMAGINAIEI
Activitatea umana nu se poate limita la inregistrarea si prelucrarea informatiilor prezente.
Pentru a fi eficienta, activitatea psihica trebuie sa anticipeze viitorul. Acest lucru este posibil
datorita intrarii in functiune, pe langa celelalte procese psihice, a imaginatiei care are rolul de
a transforma, a modifica informatiile actuale si trecute, si mai mult de a crea noi informatii.
Imaginaia face parte din categoria proceselor psihice cognitiv superioare, alturi de
gndire i memorie, i este un proces de elaborare a unor imagini i proiecte noi, pe baza
combinrii i transformrii experienei.
Dac omul nu ar avea imaginaie, ar reaciona, orientndu-se numai pas cu pas dup
indicatorii perceptivi din contextul real n care i desfoar activitatea i deci nu ar avea o
direcie precis,ar nva fragmentar, sacadat, cu stagnri i erori pn la un rezultat oarecare.
Dispunnd de imaginaie,poate s-i elaboreze mintal scopul i planul desfurrii activitii,
pe baza cruia s se conduc, s-i regleze permanent aciunile, s evite erorile i s aib mai
mare eficien.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ n ambian,
poate obine mereu ceva nou, ceea ce l-a i fcut s fie creator de cultur.
Studiile intreprinse in domeniul cercetarii imaginatiei au impus cateva acceptiuni ale
termenului:

Imaginatia ca formare sau producere de imagini: imaginatia este capacitatea omului de


a produce imagini, ea insemnand fie simpla reproducere a senzatiilor in lipsa obiectelor
care le-au provocat, fie creatia libera a fanteziei umane: In aceasta acceptiune, imaginatia
este redusa la simpla senzatie sau la transpunerea informatiilor intr-o realitate care nu
provine din simturi, dar conserva raporturile de situatie si de calitate.

Imaginatia ca mobilitate a spiritului: imaginatia este facultatea de a deforma imaginile


oferite de perceptie, ea este mai ales facultatea de a ne elibera de primele imagini, cea de a
schimba imaginile. Imaginatia este mobilitatea spiritului si nu doar simpla construire de
imagini, deoarece imaginile, o data constituite, se fixeaza, se stabilizeaza, se incheaga,
inlaturand posibilitatea imaginatiei de a actiona

Imaginatia ca experimentare mintala: imaginea trebuie interpretata in dublu sens: pe de


o parte, sub forma ei cea mai simpla, saracacioasa, debarasata de calitatile obiective, in
cadrul perceptiei individuale, caz in care este lipsita de originalitate, iar pe de alta parte,
sub forma ei complexa, implicata in momentul creatiei mintale si practice sub forma
intelegerii, actiunii si inventiei. Imaginatia este experimentarea mintala, spiritul orientat
catre previziunea apropierilor sau a excluderilor pe care el are puterea sa le prezinte
inainte de a le justifica.
1

Imaginatia ca o combinatorica mintala: Paul Popescu - Neveanu considera ca abordarea


imaginatiei trebuie sa porneasca de la "dinamismul ei, potentialul combinatoric si
transformativ ce duce la aparitia de noi imagini" (Popescu - Neveanu, 1977, p. 359) Una
din functiile importante ale combinatoricii imaginative o reprezinta functia analitico sintetica. Astfel, imaginatia reuneste stimulii dispersati, coreleaza diferite laturi ale vietii
psihice umane si proiecteaza noi dimensiuni ale acesteia. Prin caracteristicile ei (depasirea
necunoscutului si a limitelor posibilului, construirea anticipata a viitorului etc), imaginatia
"se instituie ca o zona a libertatii si disponibilitatilor, ca o latura constructiva inovatoare,
creatoare a sistemului psihic uman, ca un mod de a fi al personalitatii umane. " (Popescu
-Neveanu, 1977, p. 382)

Sintetizand cercetarile realizate in spatiul psihologiei romanesti privind imaginatia, M.


Zlate arata ca trei definitii ale imaginatiei se detaseaza:
Prima definitie apartine lui P. Popescu- Neveanu dupa care: "Imaginatia este procesul
psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau constructie imagistica tinzand spre
producerea noului in forma unor reconstructii imagistice, a unor tablouri mintale, planuri
iconice sau proiecte." (Popescu -Neveanu, Dictionar de psihologie, p. 324). Celelalte doua
definitii apartin cercetatorilor de la universitatea din Bucuresti, si anume: imaginatia este
procesul de combinare si recombinare a datelor din experienta anterioara in vederea
dobandirii unor imagini noi fara un corespondent in realitate sau in experienta noastra
personala sau imaginatia este procesul de creare a noului in forma ideala.

2. CARACTERIZAREA IMAGINAIEI

Desi exista unii cercetatori care afirma ca imaginatia este un proces psihic intalnit si la
unele specii animale - A. Cosmovici, marea majoritate a psihologilor afirma caracterul
profund uman al imaginatiei aratand ca:
-

Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita numai la om, indeosebi a


laturii proiective si creatoare a constiintei;

Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si limbajul). Ribot considera


imaginatia creatoare si gandirea ca fiind procese solidare si analoage, iar pana la un
anumit punct, chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara unor operatori
verbali. Exemple convingatoare despre imposibilitatea conceperii imaginatiei in afara
limbajului sunt aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care dezvoltarea limbajului este
intarziata sunt inapoiati si in ceea ce priveste imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea
limbajului urmeaza o cale anormala (este vorba de surzi, care din aceasta cauza sunt si
muti, incapabili de a comunica prin limbaj) manifesta o pronuntata saracie, limitare, iar
uneori un caracter rudimentar al imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca
2

imaginatia este legata nu numai de aparitia propriu -zisa a limbajului, ci si de momentele


de dezvoltare ale acestuia.
-

Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru viata, cunoasterea si


activitatea omului;

Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul activitatii inainte de realizarea lui
efectiva, concreta, fapt care elimina sau diminueaza incercarile si erorile, prescurtand
procesul activitatii;

Imaginatia permite elaborarea unor planuri sau ipoteze in mersul rezolvarii


problemelor; fara asemenea ipoteze activitatea subiectului ar fi la intamplare. Prin
ipotezele sale realizabile individul se apropie de nemarginirea cunoasterii, se adapteaza
anticipativ la ceea ce va urma, creandu-si posibilitatea de a primi confirmarea din partea
practicii sociale;

Prin intermediul imaginatiei omul isi proiecteaza in viitor traiectoria propriei sale vieti,
isi stabileste in legatura cu ea o imagine care capata valente mobilizatoare si stimulatoare
pentru activitatea practica;

Imaginatia adauga o noua dimensiune vietii psihice -reflectarea viitorului, a posibilului


-contribuind in felul acesta la desavarsirea contituitatii ei; daca procesele senzoriale
reflecta prezentul, cele mnezice trecutul, imaginatia, prin reflectarea viitorului, inchide
ciclul temporal.

3. FORMELE IMAGINAIEI

In clasificarea imaginatiei sunt utilizate mai multe criterii. Dintre acestea enumeram:
1. Dupa prezenta sau absenta intentiei, a efortului voluntar in actul imaginativ avem:
imaginatia voluntara, cu scop si imaginatia involuntara, fara scop. Imaginatia voluntara este
superioara celui involuntare, este mai productiva deoarece determina focalizarea si
concentrearea constiintei intr-o directie prestabilita. Dar, in acelasi timp, imaginatia voluntara
este mai saracacioasa, mai schematizata deoarece tinde sa urmareasca modelele cognitive
standardizate (apeleaza mai ales la procedeele algoritmice ale gandirii). Din aceasta cauza este
mai putin originala fiind constransa in respectarea regulilor, normelor impuse de gandire si de
domeniul de activitate in care ea se manifesta. Imaginatia involuntara se caracterizeaza prin
spontaneitate, aplelarea la resursele inconstientului, are un grad mai mare de flexibilitate si
libertate.
In imaginatia voluntara avem urmatoarele forme:
- imaginatia reproductiva (in care produsul obtinut este nou doar in raport cu experienta
individului); Imaginaia reproductiv este o form activ, contient i voluntar
constnd n construirea mintal a imaginii unor realiti existente n prezent sau n
trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Astfel, spre deosebire de visul din somn, care
3

este o form incontient, involuntar i pasiv, imaginaia reproductiv este activ,


contient i voluntar.Dac visul din somn poate fi orientat uneori spre anumite
interese ale subiectului, aduc spre viitor, imaginaia reproductiv exploreaz realiti
existente n prezent sau trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Totodat, visul din
somn nu poate fi dirijat, n timp ce imaginaia reproductiv se realizeaz sub influene
unor indicaii concrete, a unor schie sau, cel mai frecvent, a indicaiilor i descrierilor
verbale.
- imaginatia creatoare (produsul creat este nou pentru societate); Imaginaia creatoare
este cea mai activ, mai complex i voluntar form a imaginaiei, spre deosebire de
vis, care este pasiv i involuntar.O asemnare ntre cele dou poate fi faptul c
amndou exploreaz viitorul(visul nu ntotdeauna, dar el poate fi orientat spre
anumite intereses al subiectului, imaginnd astfel situaii viitoare).Totodat,ele
favorizeaz apariia ipotezelor, inventarea de ci i mijloace de axiune, ducnd la noi
rezultate.
- visul de perspectiva. Visul de persepectiv const n proiectarea contient i voluntar
a drumului propriu de dezvoltare n acord cu posibilitile personale i cu condiiile i
cerinele sociale.Se poate observa c n tim ce visul din somn este o form involuntar
i incontient, visul de persepctiv este att voluntar, ct i contient.Totui ambele
forme ale imaginaiei pot contribui la formarea idealului de via i prin el la
motivarea activitilor curente, a opiunilor profesionale, a aciunilor de autoformare i
autoeducare
In imaginatia involuntara avem: visul din timpul somnului (bazat pe slabirea reglajelor
constiente si pe asociatii care au la baza structura inconstientului personal) si reveria (visarea
pasiva cu ochii deschisi, relaxarea gandirii, proiectarea fantezista in viitor). n timp ce reveria
se produce n stri de veghe i relaxare, imaginaia reproductiv se produce activ, contient i
voluntar.Totodat, reveria exploreaz cu precdere viitorul, prin ndeplinirea fictiv a
dorinelor, n timp ce imaginaia reprductiv exploreaz imagini din trecut sau prezent, dar
care nu pot fi percepute direct.
2. In functie de calitatea produsului imaginativ exist trei forme principale , si anume:

Formele absurde sau imaginatia deviata : halucinatiile, delirul, complexul de


inferioritate, complexul de martir, visul din timpul somnului, reveria, frica anxioasa.

Formele abia constructive: imaginea vizuala (imaginea mentala a dorintelor), imaginatia


speculativa (sau intuitiva), imaginatia reproductiva (reconstruirea spontana a unor imagini din
trecut), vizualizarea structurala (constituirea unei imagini cu sens pornind de la un desen),
imaginatia substitutiva (transpunerea in locul sau in rolul altora, avand la baza relatia
simpatetica).

Formele foarte constructive: imaginatia anticipativa (incearca sa prevada ceea ce se va


intampla in viitor, pe baza datelor de care dispune), imaginatia expectativ -creatoare
(anticipatia realizata tinde de a fi pusa in aplicare), imaginatia creatoare propriu zisa
( inventia).
In functie de domeniul de activitate in care este implicata putem delimita urmatoarele forme
imaginative: imaginatia artistica, literara, stiintifica, tehnica, muzicala etc.

BIBLIOGRAFIE:

Cosmovici, A., Psihologie generala, Ed. Polirom, Iasi, 1996;

Marcus, S., Empatia -cercetari experimentale, Ed. Academiei, Bucuresti, 1971;

Marcus, S., Imaginatia, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1980;

Popescu -Neveanu, P., Curs de psihologie generala, Tipografia Universitatii, Bucuresti,


1977;
Zlate, M., Psihologia mecanismelor cognitive, Ed. Polirom, Iasi, 1999.