Percepţiile sunt procese senzoriale complexe, constând dintr-o cunoaştere sub formă de

imagini primare a însuşirilor concrete ale obiectelor şi fenomenelor în condiţiile acţiunii

directe a acestora asupra organelor senzoriale.Orice fenomen real posedă o multitudine de
însuşiri.Percepţia se referă la toate însuşirile concrete , intuitive, esenţiale şi neesenţiale,
pentru că reflectă obiectul integral.● Obiectualitatea, care înseamnă că percepţia se referă
la obiectele lumii reale. . Ea apare doar în relaţie cu obiectul şi, când relaţia este clară,
percepţia este distinctă, când distanţa este mare, percepţia este neclară şi imprecisă.
Obiectualitatea percepţiei se constituie dintr-un sistem întreg de acţiuni, prin care ea
devine evidentă , cele mai importante fiind pipăitul şi mişcarea, pentru că acestea asigură
contactul propriu-zis cu obiectul. ● Integralitatea, se referă la faptul că percepem un
obiect sau fenomen ca un întreg sistematic, stabil. Chiar dacă unele părţi componente ale
acestuia nu sunt percepute nemijlocit la un moment dat, acest ansamblu de însuşiri
conţine informaţii, timpul în care apare, putând anticipa părţi ale obiectului care lipsesc
pe moment.● Percepţia este bogată în conţinut, ea cuprinde o mare bogăţie de informaţii,
prin care se conturează aşa-numitul sentiment al realităţii. Structuralitatea. Când ascultăm
o melodie nu ultima notă este percepută, ci o anumită structură melodică. Ierarhizarea:
prin explorarea unui obiect, mişcările oculare se fixează mai mult pe anumite elemente,
mai bogate informaţional.● Selectivitatea: ceea ce este perceput clar formează obiectul
percepţiei, fundalul apărând ca fond al percepţiei. Fondul şi forma se pot schimba.
Selectivitatea percepţiei depinde de mişcarea obiectului pe fond fix.
Complexitatea percepţiei:Calitatea percepţiei depinde de capacitatea de integrare a
acesteia într-o activitate, pentru că între mişcare şi percepţie există o legătură foarte
strânsă. În percepţie intervin şi reprezentările noastre, care le ghidează şi organizează, dar
şi gândirea. În percepţie intervine şi montajul care este o stare de pregătire anticipativă a
percepţiei: două cuburi inegale ca mărime, dar egale ca greutate, sunt percepute ca fiind
diferite ca greutate. Aşa-numita iluzie a greutăţii este explicabilă prin aceea că, în funcţie
de ceea ce vede, subiectul mobilizează mai multă energie pentru mâna care va apuca
cubul mai mare. Cum ele sunt însă egale ca greutate (lucru care este constatat ulterior),
mâna respectivă va ridica mai sus cubul presupus a fi mai greu. Intervine si memoria
implicita.
Fazele procesului perceptiv :● detecţia constă în sesizarea conştientă a prezenţei
stimulului în câmpul perceptiv, după legea lui minimum visibile; în această fază se fac
orientarea spre stimul, fixarea privirii (reflexul de orientare);● discriminarea produce deja
detaşarea stimulului de fond, ajungându-se la minimum separabile;● identificarea
actualizează un model perceptiv anterior la care se raportează percepţia, prin aceasta
obiectul fiind recunoscut (minimum cognoscibile);● interpretarea este faza finală de
integrare verbală a semnificaţiei, implicând înţelegerea, care dă sens procesului perceptiv.
Tipuri de percepţie: Deşi percepţia este polisenzorială, după componenta dominantă
întâlnim percepţii vizuale, auditive, gustative, tactile etc.; după gradul de elaborare vom
distinge percepţii spontane sau complexe, iar după gradul de obiectivitate vom întâlni
percepţii corecte sau deformate (iluzii).
Spatiul:Percepţia formelor: Forma este considerată “atomul percepţiei”.Un ansamblu de
stimuli dă un număr infinit de combinaţii, numai unele se organizează perceptiv după
legea formei celei mai bune, numită şi legea pregnanţei. Percepţia mărimii şi distanţei
Percepţia reliefului,Percepţia mişcării. Timpul: Percepţia timpului :Este mai dificilă şi
mai uşor de denaturat, trucat decât percepţia spaţiului. Psihologic spaţiul poate fi
controlat. Timpul este imaterial, ireversibil, nu poate fi controlat, aduce finalmente
destrămarea şi moartea, de aceea el are o încărcătură anxiogenă mare, majoritatea bolilor
psihice fiind şi boli ale timpului.