Modul in care se realizeaza intelegerea poate fi spontan sau discursiv, mediat.

Intelegerea spontana este intalnita in situatiile obisnuite de viata cum ar fi i

ntelegerea unui gest schitat de un om, a unei stari emotionale, fie in activitat
ea de cercetare stiintifica sau de rezolvare a unei probleme complexe. Unii psih
ologi, reprezentanti a asa numitei teorii constructioniste (gestaltiste) au facu
t din fenomenul instantaneitatii o insusire a gandirii, sustinand ca cea mai bun
a solutie aparuta la un moment dat la o problema data se bazeaza pe intuitia spo
ntana si nu pe analiza logica a datelor problemei si a informatiilor stocate in
memoria noastra. In realitate, fenomenul instantaneitatii intelegerii nu reprezi
nta decat momentul care desavarseste procesul intelegerii, el constand intr-un a
ct de sinteza ideatica superioara, de ridicare de la un nivel al analizei concre
te, la nivelul unei concluzii sau al unei idei generale.
Intelegerea discursiva se bazeaza pe ample analize, comparatii si confruntari. E
a este o intelegere desfasurata in etape logice fiind specifica cunoasterii unor
situatii mai complexe cum sunt cele de cercetare si proiectare, de stabilire a
unor principii sau legi stiintifice. In practica scolara, procesul intelegerii d
obandeste adesea aspectul rezolvarii de probleme deoarece intelegerea de catre e
levi a principiilor, legilor prezentate de catre profesori la ore, pretinde depa
sirea unor obstacole cognitive.
Exista si alte forme de intelegere, cum ar fi: intelegerea empatica -necesara in
intelegerea comportamentelor si trairilor psihice ale altor persoane, prin tran
spunerea in ele; intelegerea contextuala- contextul in care figureaza cuvintele
determina intelegerea cuvintelor si a contextului ca atare; intelegerea socialautila deslusirii realtiilor interindividuale, a statutelor persoanelor, pentru
a desprinde tendintele conduitelor semenilor si motivele acestora.