I.

Viata si opera lui Heraclit

Heraclit (Heraclitos) din Efes, obscurul, filosof naturalist grec (aprox. 536-470 in
Hr.) El provine dintr-o familie bogata, prestigioas, este fiul unui nobil din Efes,inca
din copilarie a starnit mirare, ca adolescent sustinea ca nu stie nimic, iar ca om matur,
ca le stie temeinic pe toate. Se spune ca nu a avut nici un profesor, deci ca nimeni nu i-
a fost maestru. M-am cautat pe mine insumi avea sa spuna despre el pentru a
sublinia ca, in privinta ideilor, nu este nimanui indatorat.
Heraclit ins prsete funcia politic pe care o datora naterii sale i, retras, scrie
lucrarea sa Despre natur care a prut predecesorilor si ca obscur, greu de
ineles. Autorii N. Bogdasar, V. Bogdan, C. Narly susin c Pentru Heraclit lucrurile
snt ntr-o perpetu devenire. Nu te scalzi, spune el, de dou ori n apa aceluiai
fluviu sau, cu alt expresie: soarele este nou n fiecare zi. Totul se transforma n tot,
nimica nu este,nu rmne, totul devine; realitatea este curgerea venic. Ceea ce ne
apare ca un contrast (ex: viaa moartea) nu sunt dect aspecte diferite ale aceleiai
transformri. n fond totul se nate din opoziie, din contrast,din lupt; rzboiul este
tatl tuturor lucrurilor.
Heraclit a trait si a gindit la sfirsitul secolului al Vl-lea si la inceputul secolului al V-
lea i.Hr. Veacul in care traieste Heraclit este veacul puternicelor individualitati ale
culturii antice grecesti.

1
 El este n egal msur profet, poet i filosof. E cunoscut ca un tip solitar i rezervat;
i-au plcut paradoxurile i aforismele izolate, formulate n termeni simbolici i
metafizici. Metoda lui filosofic este auto-cunoaterea: M-am cutat pe mine
nsumi; numit obscurul el se considera un instrument al adevrului: Dndu-mi nu
mie ascultare, ci logos-ului, nelept este s cdei de acord c toate snt una.
Heraclit a crezut cel mai mult n Logos, i credea c el determin cursul tuturor celor
care se petrec: toate se petrec pe potriva acestui Logos sau Logos-ul care
guverneaz toate lucrurile Logosul este cel care ordoneaz toate lucrurile, un fel de
lege universal a devenirii, este ceva cu existen independent de cel care i d
expresie verbal. Logos-ul este comun tuturor, este inteligena sau nelegerea, este
universal i atotcuprinztor. Aspectul material al Logos-ului este focul. Pentru Heraclit
lumea este un foc venic viu: Aceasta ordine-a-lumii (Kosmos), aceeai pentru toi,
n-a furit-o nici vreunul dintre zei, nici vreunul dintre oameni, ci ea a fost
dintodeauna, este i va fi: un foc venic viu care dup msur se aprinde i dup
msur se stinge. La aceast afirmaie Diogenes Laetios a interpretat: Kosmosul se
nate din foc i iari cade prad focului n perioade succesive pentru totdeauna, iar
Aristotel spune: Ct despre concepia c lumea este pe rnd compus i descompus,
este acelai lucru cu a o considera venic, doar schimbndu-i forma.
O alt tez fundamental la acest filosof este armonia contrariilor: Drumul n
sus i drumul n jos sunt unul i acelai. Conform lui Heraclit dou lucruri aparent
contrare sunt identice: Divinitatea este zi-noapte, iarn-var, sturare-foame (toate
acestea snt contrarii; ea ns e spirit) dar i schimb nfiarea ntocmai ca focul
care, alimentat fiind cu mirodenii, este numit de fiecare dat dup parfumul fiecreia.
Numind Rzboiul printele tuturor, regele tuturor, sugereaz astfel c Rzboiul i nu
Zeus este zeul suprem. Rzboiul este cel care creeaz lupt i opoziie ntre contrarii:
Trebuie s se tie c rzboiul este comun, c dreptatea este lupt i c toate se nasc
din lupt i nevoie, sau cele opuse se acord i din cele discordante rezult cea mai
frumoas armonie, toate se nasc din lupt.
Dezvoltnd aceast concepie c armonia este a contrariilor ajungem la
concluzia c totul este ntr-o continu micare i transformare surprins n expresia
panta rei (totul curge). Aristotel comenteaz celebra afirmaie a lui Heraclit: Nu te
poi scufunda de dou ori n acelai ru astfel: Ei (filosofii naturaliti) au susinut c
n general toate se afl ntr-o stare de devenire i curgere; i c nimic nu este nemicat,
dar c exist o unic substan care persist, din care toate aceste lucruri au aprut prin
transformri naturale. Aceasta pare s fi fost concepia att a lui Herclit din Efes ct i
multor altora.
De la acest gnditor efesian ne-au rmas o seam de aforisme profunde i
enigmatice care pot constitui teme de reflecie pentru noi, dintre acestea amintim:
Destinul omului este caracterul su; Coborm i nu coborm n aceleai ape
curgtoare, suntem i nu suntem; Cercetnd hotarele sufletului, n-ai putea s le
gseti, oricare ar fi crarea pe care ai merge. Att de adnc logos are; Fa de

2
divinitate omul matur pare a fi nevrstnic, aa ca un copil fa de un om matur;
Naturii lucrurilor i place s rmn ascuns; Cuttorii de aur sap mult i gsesc
puin; Mulimea cunotinelor nu te nva s ai minte sau Mgarii prefer paie
f de aur; cci pentru mgari nutreul este mai de pre dect aurul.

Heraclit este cel dintii filozof antesocratic, care are un sistem filozofic, bine
inchegat. In acest sistem se pot deosebi clar o metafizica, o cosmologie, o teorie a
cunoasterii si o antropologie si o etica. Toate acestea se fundamenteaza pe conceptia
heracliteana despre Logos, ca ratiune universala a lumii. Din acest motiv sistemul
heraclitean a avut o mare influenta in decursul istoriei filozofiei. Toti logosofii il
preamaresc pe Heraclit.

Justin Martirul si alti filozofi crestini il aseaza alaturea de Socrate, iar zugravii,
ortodocsi, il zugravesc pe zidurile exterioare ale bisericii ca prevestitor al Logosului
intrupat. El a influentat pe stoici, pe multi filozofi antici greci si fara teoria lui despre
Logos nu s-ar fi putut inchega o logosofie asa de interesanta. Dar influenta filozofiei
heraclitene se face simtita si in conceptiile tuturor filozofilor, care reprezinta ideea ca
esenta lumii o formeaza eterna curgere a lucrurilor. Heraclit reprezinta in filozofie un
mare progres fata de reflexiunile naive ale milezienilor, fiindca el reuseste sa explice
schimbarea continua a aparitiilor din lume. Desi nici el n-a descoperit conceptual
precis pe care sa fundamenteze cunoasterea. Legea devenirii nu-i putea oferi acest
punct de sprijin. Deficienta aceasta cauta sa o inlature filozofii eleati, intrucit acestia
opun lumii schimbatoare o existent neschimbatoare, ce nu mai poate fi sesizata decit
prin gindire. Heracliteanul Cratylos, elevul lui Heraclit, a dezvoltat mai departe ideea
heracliteana a eternei curgeri a lucrurilor, admitind in acelasi timp ca si conceptele
curg.

II.Ontologia filosofului
Sergiu Roca menine c Heraclit, punnd n discuie problema originii lumii, stihiei
principale care st la baza ei, formuleaz ideia c factorul primordial este focul. El
concepe lumea ca pe un foc venic, ce arde continuu, uneori parc aproape s se
sting, ns izbucnete cu o for nou.
Heraclit vede dezvoltarea lumii prin cicluri. El considera c dup 360 de generaii,
iar fiecare generaie triete n medie 30 de ani, adic 1080 de ani solari are loc o
rotaie nou, un ciclu nou de dezvoltare.
Conform lui Heraclit, devenirea naturii nu este haotic, ci este ordonat n funcie de
legea contrariilor, pentru care fiecare realitate trece de la un contrariu la altul. Armonia
contrariilor i sinteza opuilor se concretizeaz n foc, care se afl mereu n micare, se
manifest ntr-o form (forma focului) i triete prin moartea combustibilului (sau
exist findc trece de la un contrariu la altul). Focul despre care vorbete Heraclit este
dotat cu o form de inteligen (logos), sau cu o raiune luntric despre lucrurile care

3
fac n aa fel ca ele s se manifeste ntr-o form regulat i ordonat. Mai mult, fiindc
este principiul (arche) lumii, are i un character divin, aceast concepie mai este
numit Dialectica lui Heraclit.
III.Gnosiologia filosofului
De aceste principii fizice depinde natura gnosiologia lui Heraclit, care este
direcionat n principal spre cunoaterea focului-logos i astfel privelegiaz net tiina
raional, fa de cea sensibil, aceasta putnd cel mult s surprind opoziia lucrurilor
individuale, i nu armonia care se manifest n sintez. Tot din arche foc deriv i
psihologia, care consider sufletul de natur vulcanic, fiind dotat cu logos, adic cu
raiune. Din psihologie deriv i o etic ce contrasteaz cu pasiunile. Formula lui
Heraclit Totul curge, dus la consecinele sale extreme, seafl la baza multor forme
de sceptism (ndoieli). n epoca modern, Hegel i-a atribuit lui Heraclit marele merit
de a fi recunoscut valoarea obiectiva a dialecticii i de a o fi nlat la rangul de
principiu. Prin Heraclit, a artat Hegel n Prelegeri de istorie a filosofiei, se trece
de la fiin la determinarea devenirii; avem astfel prima concretizare, absolutul,
fiindc n el se realizeaz unitatea contrariilor.

Concluzie:

Heralit este un mare filosof care sa dedicat filosofiei intru totul,refuzinduse de

slava si de bagatie;
Referitor la ceia ca totul este in permanenta miscarea eu sunt absolute deacord.
,,Nu te scalzi de doua ori in apa aceluiasi fluviu. ,,Totul curge.

4
 Bibliografie
1. M. Alleti, L. Anolli . a. Traducere L. Cosma, A. Dumitru . a.
Enciclopedie de Filosofie i tiine umane, Ed. All Educational,
Bucureti, 2004, p. 437;
2. N. Bagdasar, V. Bogdan, C. Narly, Antologie Filosofic. Filosofi strini,
Editura Uniunii Scriitorilor, Chiinu, 1996, p. 14;
3. L. Dergaciov, P. Rumleanschi, L. Roca, Filosofia. Chiinu. 2002, p. 41;
4. S. Roca, Studii. Cugetri. Viziuni, Chiinu. 2009, p. 14;
5. http://www.ipedia.ro/heraclit-din-efes-576/.