„Quam magnifica conficitur persona sapientis!

”
În fragmentul dat din „Hotarele binelui și ale răului” ( De finibus bonorum et
molorum) Cicero descrie înțeleptul, într-o variantă ideală, ca fiind ceea mai de preț forma la
care un om poate ajunge, și anume, cazul în care înteleptului îi este dat de rațiune conștiința
că cinstea este de neprețuit.
Totuși, cu ce e diferit un înțelept de un om obișnuit? Un înțelept este un om realizat,
împlinit, din punct de vedere moral, care nu mai este prada plăcerilor, care nu trăiește o viață
exagerată, care se află în echilibru în virtuți și care își folosește inteligența cu scop.
Odată ce înteleptul realizează că cinstea este cel mai mare bun care i se poate da,
atunci acesta devine veșnic fericit. Dar totuși, de ce crede Cicero asta? Cicero a fost
dintotdeauna adeptul onoarei, al umanității, astfel el consideră că virtutea supremă ar putea
aduce fericirea pe lângă multe altele.
De asemenea, eu cred că Cicero considera că, odată ce un om este cinstit, acesta nu
mai are nevoie de alte plăceri care să-l facă fericit, deoarece el nu mai este ancorat de astfel
de pofete, oricare ar fie ele, starea înțeleptului îi arată echilibrul, minunăția, importanța
desăvârșită. În plus, Cicero nu numai că relatează acestea, ci și le exclamă, fapt ce denotă
atitudinea sa față de figura întelepțului, preaslăvindu-l.
Cinstea îl va face pe întelept să fie nu doar fericit, ci si mai presus de oricine
altcineva, Cicero considerându-l mai potrivit de cât regele Tarquinius, mai presus decât Sulla
și mai presus decât Crassus, deoarece acesta are control pe sine, nu este prizonierul viciilor și
este mai bogat ( divin ). Înțeleptul poate fi considerat frumos pentru că, conform lui Cicero,
fumusețea sufletească este superioară frumuseții trupești; independent, pentru că e stăpân pe
sine; liber pentru că nu există lanț atât de mare, de greu, de dur încât să poată frâna sufletul.
Fraza ciceroniană este întotdeauna amplă, formată din mai multe propoziții conectate
prin juxtapunere pentru o enumerare fluidă a tuturor argumentelor sale ( în cazul de față
pentru a arata ca înțeleptul „ va fi socotit mai [...] decât […]”) aduse pentru a-și susține ideile
și concepetele sale. Pentru a contrasta textul, Cicero apelează la unele concepte esențiale.
Unul dintre aceste concepte este ratiunea: aceasta este punctul de plecare al înțeleptului, ea
este responsabilă pentru îndeplinirea lui, astfel înțeleptul este total datorat rațiunii pe care o
servește, acesta doar folosindu-se de ea poate fi ceea ce este, fapt care dovedește
indispensabilitatea acesteia; alt concept este cinstea care arată bunătatea și simțul dreptății. În
cadrul frazei punem găsi numeroase procedee artistice, precum figuri de stil: repetițiile: „ va
fi socotit” , „cât de importantă, cât de minunată, cât de echilibrată”, enumerația: „ al
bogăției, al avariției, al cruzimii”, epitetul: „ un adevărat maestru”, inversiunea: „mereu
fericit”, folosite pentru a noanța textul, crescându-i expresivitatea.

Stăvaru Valentin