1. Pg 41 ”Şi eu am vftzut biserica.

Din pftduri, de pe subt pietre şi ferigi, copii mici şi fâră de

oase s-au apropiat in cete multe de biserică. Copii moi ca melcii, copii care au ieşit fârâ de
oase din stratul mumelor. Şi eopiii au inceput sfl mfinânce var din zid, au căpătat oase
sânătoase. şi s-au intărit ca pomii tineri.”
2.

Pg 42 „nehotârârea clipei slâbeşte pofta de faptâ”

3.

Pg 48 „Gândul morţii a schimbat sângele vostru în venin”

4.

Pg 60 „Doare lumina. sunetul doare, lumea doare. Nu e cineva sâ lovvascâ trupul, s£ simt rel puţin o
ciipâ durerea 111 altâ parte?! O, ce departe auntem uaul di> altul, ce departe!!”

5.

Pg 62 „Inrăşi femei. Sfioase, aprinse, istovite, incep a veni de prin ţară. Femei plângând tot drumul
de vestea soţiei din zid. Când sunt aici, privind zidurile, uitâ pentru ce au venit. Unele stau o zi, altele
un ceas, altele numai v in şi se-ntorc. Toate deopotrivă cască ochii mari şi se m iră şi nu întreabă
nimic. Pe urmă pleacă şi tot drumul pănft acasă surâd numai in amară şi dulce tâcere. Nimenea nu
ştie de ce, şi dacă le-ntrebi — nici ele nu ştiu. V in stârnite ca de-o primejdie de sfârşit de veac, şi in
spaima lor de necunoscutul bărbat se cred miresele morţii”

6.

Pg 67 „. Acum hotar de netrecut ne desparte. Lăcaşul creşte nebun. E) va fi un cântec de iubire

împletit cu un cantec de raoarte.”

7.

Pg 69 „Aprindeţi păditrile, sA se v«dă tlt' departe cfl nici zece drnci clădesc o bisericâ lui liristosl”

8.

Pg 70 „Nebuni de curte mi suntem, uici ontneni • 27« ei dracit Dracii lui Urietoa!”

9.

PG 70 „Am bâut turbârile jurâmântului, sâ clădim de-acum cu minţile arse.”

10.

Pg 76 „U ite , M anole în juru l bisericii aiurând ocoleşte. De săptămâni tot aşa umblă. ÎN T Â IU L :
Umblă parcă n-ar umbla. A L D O IL E A : Vorbeşte parcă n-ar vorbi. A L T R E IL E A : Trăieşte parcă n-
ar trăi.”

11.
Pg 78 „am fost numai o netrebnică unealtă, o scândurâ in scheleie pe care ie dărâm i, când clâdirea e
gata şi folosul vremelnic nu le mai cere. Aşa suntem noi toţi, uneite şi scânduri în schele; unii-şi dau
seama mai curând, alţii mai târziu.”

12.

Pg 83 „MANOLE: Da, o să mai vorbim , mu lt, şi mai ales în linişte. 0 să vorbim uitându-ne muţi unul
la altu l. Eu nu voi zice nimic, iar tu, stăpâne, vei ascu lta şi vei înţelege — că altfel — că altfel — nu se
poate.”

13.

Pg 87 „GAM AN (vine în mijloc. in aiurare in te rio a ră ): Cântecul din zid te chc-amâ spre alt târâm,
unde huma e aibastrâ şi uride «e duc toate vieţile. Dintre turle priveşti şi ţi se ţm e jainici lumea «i
toatâ frumuseţea. Su fletu l tâu se desprinde djn trup, lumina se invârte, cerui iţi pare jos ca un ccut.
Gândul tâu zboarâ, trupul tâu cade ca o hainâ care te-a «trâne fi mult te-a durut.”

14.

Pg 88 „A L T R E IL E A : Când noi nu vom mai fi, apa şi adâncul pâdurilor vor mai vui aici, amintindu-
ne fărâ sâ ne numeascâ, surd şi cumplit, a-u! a-u! din veac in veac. ÎN T Â IU L : Doamne, ce strâlucire
a id şi ce pustietate în noi! ”