La baza oricărei literaturi naţionale a stat creaţia populară orală, singura cale de exprimare şi

păstrare a tradiţiilor, sentimentelor şi năzuinţelor omului.

Fondul folcloric românesc cuprinde şi un motiv cu semnificaţie estetică, puternic conturat liric şi epic.
Dacă pornim de la acest motiv şi dezvoltând ideea că opera de artă dăinuie şi după moartea
autorului şi bazându-ne pe faptul că nicio valoare nu se creează fără sacrificii, avem în “Legenda
meşterului Manole” o perlă de realizare a literaturii orale româneşti, ale cărei rădăcini se confundă
cu originea Ţării Româneşti, cu intemeietorul ei, legendarul Negru-Vodă.

Acest fapt dovedeşte că mitul jertfei, ce se regăseşte şi în “Legenda meşterului Manole”, este un mit
caracteristic pentru zona sud-est europeană unde jertfa pentru creaţie nu poate fii aleatorie şi nici
disociată de fiinţa creatorului care trebuie să sacrifice o parte din sine pentru zămislirea operei de
artă.