Citate din opera „Frunze de dor” de Ion Druță

Linkul către descărcarea acestui fișier:

https://docs.google.com/document/d/1nayrItT2wEgwQYzQNo-
26X5hytlR1GyC/edit?
usp=sharing&ouid=114103076668097799315&rtpof=true&sd=true
Rusanda
- „Rusanda țese un lăicer” - fată de la sat, tradiții
- „În toată viața ei - da Rusanda are de acum șaptesprezece ani, şi dacă nu i-a împlinit, pe
cine îl privește? - n-are încă nici o datorie. Ba le mai împrumută şi altora în tot satul numai
ea are ață roză și o zi face schimb, două zile dă de pomană. Ei, şi cu ce s-a ales? Cu nimica.
Datorii n-are, da cite necazuri are - Doamne, Doamne, Doamne!” - darnică
- „Și crește, of, atâta mai crește, că nu dovedește să poarte o rochie şi de acum îi scurtă; şi-i
subțirică, îi aşa de subțirică”
- „In fiecare zi ii bat pragurile nişte şcola rite, ce vin să le arate la aritmetică, de-i tatăl ei
acasă, şi să le învețe a dansa polca”
- „trec zilele, da badea Gheorghe nu mai trimite starostii.” – visează la badea Gheorghe
- „ea totuși îi harnică foc și după ce s-or lua, va munci din noapte până în noapte de vreţi să
știți, ea poate lucra şi noaptea”- harnică
- „ar avea ei căsuţa lor, și perdele impletite cu andrica, ar pune pe perete laicerul ista cu două
gherghine, ar aşterne țolişoare pe jos” - visează
- „fug zilele de parcă le-ar fi luat vântul, trece viața, se împletesc destinele”

Badea Gheorghe
- „Că badea Gheorghe îi harnic, o știe toată lumea, dar de ce să te potrivești până într-atâta
lucrului - să te duci cu zorii, să vii cu amurgul şi să fi oaspete la tine in sat?”

Moș Andrei
- „moș Andrei în cojocelul lui vechi, cârpit cu iscusinţă. S-a rezemat in toiag, şi-a înfipt
privirea în lungul drumului” - așteaptă scrisori chiar dacă i-a murit feciorul
- „De vreo jumătate de an, de cum i-a căzut singurul fecior la război, moş Andrei nici nu dă
binețe, nici nu răspunde altora. Vine totuşi încoace zi de zi și stă singuratic la o parte când se
împart scrisorile”
Zânel Cojocaru
Trofimaș - fiul mai mic; Toader - cel mai mare, ulterior moare
- „Era aproape un an de când au dus straiele lui Toader şi le-au aşezat în casa cea mare,
aproape un an de când a început din nou să azvârle iapa cea sură, aproape un an de când s-au
dus ei trei la garà şi s-au întors doi”
- „ Păcat ar fi să zici că nu l-au petrecut în rând cu lumea. A împrumutat cât a putut și i-a
făcut bani de drum, i-a vârât cu de-a sila în traistă briciul său, l-a dus el însuşi cu căruța pin'
la gară” - tată iubitor
- „avea un obicei badea Zânel - petrecând un copil de acasă, trebuia numaidecât să-i dea
câteva sfaturi. O zi şi o noapte, cât îl găteau pe Toader de drum, a umblat prin ogradă cu
pălăria trasă pe ochi, alegând cuvânt cu cuvânt, alcătuind cele câteva sfaturi” - grijuliu
- „Un an de zile nu-şi poate găsi omul locul îi pare că, uite, acum, în clipa asta, trage feciorul
său o cumpănă și nu poate scapa, fiindcă n-a avut norocul să aibă şi el un tată pe lume” -are
remușcări

Trofimaș
- „nu ştie, mititelul, că de acum a rămas să fie singurul fecior la casa părintelui său”

Domnica
- „Harnică și iute ca o furnică, Domnica”
- „Felurite sunt şi prietenele: de la una înveți a face horboțică, iar alteia îi spui lucruri pe care
nici mama-ta nu le bănuiește” - despre prietenie
- „A fost o vreme când mâncau și dormeau una la alta. La şcoală au umblat cu o singură
călimară, un singur câine le-a muşcat pe amândouă într-o zi și cu un singur fus au învățat a
toarce. Şi cum mai țineau ele una la alta! De-şi reteza una părul şi-l reteza și cealalta; de le
arata una băieților limba, o arată şi cealaltă; de se apuca una să ajute mâine-și la văruit casa,
văruia și cealaltă. Să fi semănat măcar cât de puțin, puteai să zici ca-s surori” - cât de
puternică era prietenia dintre Domnica și Rusanda
- „Rusanda, fiind una la părinți, era și cea mai mare, şi cea mai mică. Domnica însă n-a avut
norocul să fie cea mai mare, nici cea mai mică. Și pentru dânsa nu-şi mai aminteau părinții
povești, mai puține nuci încăpeau în buzunarul bunicii şi toată copilăria și-a petrecut-o cu o
păpuşă pe care și-o făcuse singură. Când a îmbătrânit păpuşa, Domnica tot sta pe gînduri, îi
părea rău s-o îngroape, pe cînd Rusanda a avut trei păpuşi, pe care le-a botezat, le-a măritat și
le-a îngropat cu mult mai înainte decât se obişnuia în lumea păpuşilor” - diferența dintre ele
- „Cînd au terminat cate patru clase şi li s-a spus acasă că li-i de ajuns atîta învățătură, că
preotese totuna n-au să ajungă, Domnica şi-a azvârlit träistuța cu cărți în pod şi i-a bucurat pe
părinți, spunându-le: „Bine”.
- „Rusanda însă nu i-a ascultat. Era singura moştenitoare, părinții nu i se prea plângeau de
necazuri și avea de unde să nu-i asculte” - Rusanda devine intelectual
- "Apoi au trecut ani, şi cînd odată s-au întâlnit fetele noastre lângă pod, erau oarecum
înstrăinate şi nici nu mai găseau capăt de vorbă" - înstrăinarea lor

Necategorizat
- „Și-i frig, şi plouă, şi bate vântul, dar fetița suflă în pumnişori şi ni-și rupe ochii de la
drum” - motivul drumului
- „lelea Artina, o femeie zdravănă, cu furca de smuls paie la subțioară”
- Cronon: în cel de-al doilea Război Mondial; Topos: „în Valea Răzeșilor”