Citate din opera „Horodiște” de Ion Druță

Linkul către descărcarea acestui fișier: https://docs.google.com/document/d/11UrrlwKro89pjv-

7N0Hjz91JRRAhEssD/edit?usp=sharing&ouid=114103076668097799315&rtpof=true&sd=true

Personajul principal
- „Eram mezin, al patrulea copil, ori, cu cele două surori ce-au murit de mici, al şaselea”
- „în fotografiile din copilărie semănam cu un pui de arici stirnit din culcus”
- „eram patru copii în familie, nu atât patru eram, cât doi și iară doi. Atunci cînd eu şi sora Aniuta, mai mare
cu doi ani decît mine, am ajuns buni de şcoală, ceilalți doi frați erau de acum flăcăi ieșiți in sat. Pavel se şi
însurase, făcea armata, iar Gheorghe, cu doi ani mai mic, zbirniia să se insoare și el” - despre familie
- „frumoasă împărație care se numeşte copilărie...”
- „Câteva veri ne-am tot jucat, copiii din mahală, lângă biserica cea veche, şi ţin minte că eram în mare
cinste între tovarăşi, căci, micuț fiind, må puteam strecura prin gratiile de la fereastră înăuntrul bisericii, så
smulg două- trei fire aurite din nişte odăjdii preoțești vechi, aşternute pe-o măsuță în altar” – despre jocurile
din copilărie
- „Aveam un scris pocit, literele se risipeau în rând ca stilpii dintr-un gard vechi”
- „Si nici cu aritmetica nu stăteam tocmai bine. Socoteam pe atunci cu beţişoare pe care ni le făceam noi
singuri din crengute de vişin sau de cireș. Le aşezam unul lîngă altul, le legam snopi a cite zece, a cîte
douăzeci”
- „mă copleșea seria de romane „Femei celebre” ”
- „o poezioară compusă la moartea patriarhului” - compune poezii
- „Am avut norocul să mă nasc cu ochii albastri”
- „rușinos din fire”
- „modesta noastră săracie”

Tata (Pentelei)
- „era plin de demnitate, arțăgos și încăpățânat”
- „Părinții tatei, cu toată răzeșia lor, erau oameni sărmani, aveau o casă plină de copii, care, cum se ridicau,
îşi găseau singuri rost prin lume, muncind ba la unii, ba la altii. La școală tata nu a umblat, pentru că nu a
fost dat atunci cînd era bun de școală, iar mai apoi n-a vrut să învețe din mîndrie, primindu-şi soarta fără a
cerca s-o cîrpească pe ici, pe colo. Știa doar a se iscăli: a învățat asta făcînd armata la împăratul Nicolae, dar
semna automat”
- „Socotea, în schimb, foarte bine și, spre marea noastră zavistie, desena frumos cai”
- „boiangiu roșcovan” - era boiangiu, vopsea
- „i-a dat două perechi de palme pe care mama le-a tinut minte cit a trait.” – violent
- „I se zicea, spre cumplita lui furie, Pentelei a Siomoaiei […] şi asta tata n-a vrut să le-o ierte consătenilor
pînă la moarte”
- „Tata cind la deal, cind in cărăuşie, chirie”
- „Tata o cam batea”
- „figura cea mai dură, cea mai enigmatică”
- „in copilărie, tata mi se părea voinic, demn şi veşnic. Voinic era într-adevăr, căci la trintă nu tin minte să-l
fi dovedit cineva in Horodişte. Şi demn era în măsura în care demn putea fi un țăran cu patru copii și cu
patru hectare. Cit despre veşnicie - fireşte, se schimba şi el puțin cîte puțin, dar se schimba singur, cu măsura
și soroacele sale, nicidecum cu lumea ce-l înconjura”
- „Betiv n-a fost, dar i-a plăcut să stea cu oamenii la un pahar de sfat, era un foarte bun povestitor”
- „Vorbea incet, arar, înşurubind aburul curiozităţii şi ridicindu-l pînă la punctul critic al exploziei”

Mama (Sofiica)
- „Mama era dintr-o familie de ucraineni nimeriți într-un sat moldovenesc şi moldovenizați aproape cu totul
numai bătrînul Sioma Tverdohleb, bunelul, pînă la moar- te n-a vrut să scoată o vorbă pre limba noastră, cu
toate că înțelegea destul de bine despre ce se vorbea în jurul lui. Avea o familie mare, pe lîngă mama erau
încă cinci fete și trei băieți, dar trăiau, după cîte înțeleg eu acum, destul de bine - numai ograda casei lor
avea aproape un hectar, fiind hectarul cela chiar de la vale de biserică, peste drum, apoi țineau desetine pe
delniță, vite, stupi” – familie destul de bogata
- „fată tînără şi curioasă”
- „era copilul cel mai harnic şi mai ascultator in casa”
- Mama - „ce-a fost mai frumos şi mai măret plăsmuit in faşa limbii noastre” - definiție frumoasă
- avea „gâțe negru”
- „ochii negri, fata bälaie, incununată de un zimbet plin de bunătate”
- „era harnică și silitoare ca o furnică”
- „mama iarna întreagă torcea, tesea, cosea, cîrpea, iar de cu primăvară şi pînă toamna tîrziu basmaua ei
albă, căci purta basma albă, zbura ca o pasăre”
- Mama - „pasărea ceea albă a copilăriei mele”
- „Ii plăcea, de-o pildă, măcar o dată pe zi, măcar o jumătate de oră, să treacă pe uliţele satului, pentru a
vedea ce mai face lumea”
- „mama ştia să ghicească”
- „dragostea ei pentru mine creștea ca o pâine de grâu curat”
- „mama nu-şi afla locul, căci toată gospodăria era pe capul ei”
- „ouale erau singura avere a mamei”
- „Masa era grija ei dintotdeauna, şi, cind o vedeam pe-o clipă furată de ginduri, ştiam că se gindeşte cu ce
să ne hrănească desară, și ce să ne facă de mîncare pentru a doua zi”

Mama tatei
- „soacră priitoare și omenoasă, care, îndată ce a văzut-o păşindu-i pragul casei, a îmbrățișat-o, a plîns
împreună cu ea, și o viață întreagă, în măsura pute- rilor, a apărat-o de dragostea și furia feciorului său”

Satul + societatea
- „nu cred să existe pe faţa pămîntului un alt loc unde toamna ar fi mai gloduroasă decit in Horodişte”
- „închipuire de paie” - despre casa părintească
- „Cit despre încălțăminte din douăzeci de elevi, poate unul sau doi să fi avut încălțări cumpărate de la tirg
anume pentru dinşii încolo, purtau opincute, felurite vechituri, se intimpla cite unul să se repeadă descult şi
tremura o jumătate de zi lîngă sobă pînă îi venea sufletul la loc” - despre societatea de atunci
- „pământurile Horodiştei erau bune, un cernoziom bun şi gras, pămîntul grădinii noastre era numai lut
amestecat cu piatră şi nu atît lut proaspăt de lutărie, cît lut care fusese odată scos, mestecat cu paie, făcut
lampaci și zidit.”
- „Bătrâna Horodişte, cu drumurile sale înguste şi întortocheate, cu cătina crescută pe sub garduri, cu
acoperişuri de case vechi, cârpite ici-colo cu muşchi verde”
- „Pe vremea ceea a fi un gospodar bun însemna în primul rînd să ai o bucată bună de pămînt”
- „Pentru a răzbate în lume, era nevoie de pămint”
- „A fi un bun gospodar în concepția omului nostru nu înseamnă decât să ai o casă ca lumea, o vită bine
ținută pe lîngă casă, o haină mai curățică în zi de sărbătoare, pentru tine și pentru copilul tău, o oră liberă
înainte de hodina nopții și două cănuțe cu vin, pentru cînd va trece pe la tine un vechi şi bun prieten...”

Școala
- „scrisul frumos era pe atunci calitatea supremă a elevului”
- „Invățam scriind cu grafit pe-o placă, scrii şi ştergi cu mâneca, iară scrii și iară ștergi, pentru că bani pentru
caiete și creioane rar cine avea”
- „Ne-a fost învățător în primele clase Pavel al Gafiței, feciorul unei vecine, flăcău nalt și frumos”-
imaginea dacălului

Gheorghe, frate
- „fratele Gheorghe era voi- nic, harnic, gospodaros şi nu prea vedea cu ochi buni slăbiciunile tatei pentru o
petrecere, pentru o hartă ațițată din nimic”
- „Gheorghe al nostru era cam lacom”
- „Istet, voinic, indeminatic, plin de umor și voie bună”
- „A învățat la scoala din sat vreo patru cinci clase, dar atunci, demult, invățătura la liceu. costa parale, şi,
după nişte calcule pe care și le-a făcut el singur în capul lui, într-o bună zi a declarat că nu se mai duce la
școală”
- „O gospodărie bună şi frumoasă, poate una din cele mai bune și frumoase gospodării în Horodişte - atita a
vrut şi atita n-a putut avea badea Gheorghe”
- „Bine croit, bine legat, cu ochi mari căprii, pe-o față rofundă, smolita”
- „Avea un mare succes la fete, dar, după cîte îmi amintesc, nu-l interesau deloc aventurile amoroase,
căutînd să afle mai întii care fată și cit pămînt urmează să primească de zestre”
- „Gheorghe nu se dădea in laturi de la muncă”

Necategorizat
- Vasiluța - sora mai mică a mamei
- „s-a măritat in Sudarca cu un om blajin și cuminte, cu unul Zinel Jitaru” - Vasiluța
- Siomoaia – bunica, mama tatei
- mătușa Dunea, sora tatei
- „trebuie să ştii a primi frumos colindătorii și semanătorii” – tradiție
- „Pavel, era mândria intregii noastre familii. Inalt, istet. mindru, făcuse cîteva clase la liceul industrial din
So- roca, primea bursă, dar, nervos și plin de ambiții ca şi tata” – Pavel
- „Avea patima cititului” – Pavel
- „Arionești - un sat frumos de pe malul Nistrului, […] un sat mare, cu tradiții” - despre Arionești
- „Voinicuță, cu toți dinții în gură, mergea bine, cu capul sus, și numai cind se ducea la pădure după
porumbrele, după rădăcini de ierburi rare, după ciuperci și uscături” – bunica
- „nu dovedea bine să iasă dintr-un post și intra în altul” – binica credincioasă
- „Era tăcută, visătoare de felul ei, bunica”