Capitol Imaginile, tradițiile, obiceiuri

1 Satului: „STAU CÂTEODATĂ ŞI-MI ADUC AMINTE CE VREMI şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când
începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleştii, din târg drept peste
apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii.”

Satului: „Ş-apoi Humuleştii, şi pe vremea aceea, nu erau numai aşa, un sat de oameni fără căpătăiu, ci sat vechi
răzăşesc, în temeiat în toată puterea cuvântului: cu gospodari tot unul şi unul, cu flăcăi voinici şi fete mândre, care
ştiau a învârti şi hora, dar şi suveica, de vuia satul de vatale în toate părţile; cu biserică frumoasă şi nişte preoţi şi
dascăli şi poporeni ca aceia, de făceau mare cinste satului lor.”

Horei: „cu flăcăi voinici şi fete mândre, care ştiau a învârti şi hora”

Tradiția, sărbătoria: „Apoi la hramul bisericii se ţinea praznicul câte-o săptă mână încheiată, şi numai să fi avut
pântece unde să pui coliva şi bucatele, atât de multe erau. Şi dascăli, şi popi, şi vlădici, şi de tot soiul de oameni, din
toate părţile, se adu nau la hramul bisericii din Humuleşti, şi toţi ieşeau mul ţumiţi. Ba şi pe la casele oamenilor se
ospătau o mulţime de străini. Şi mama, Dumnezeu s-o ierte, straşnic se mai bucura când se întâmplau oaspeţi la casa
noastră şi avea prilej să-şi împartă pâinea cu dânşii.”

Tradiția: „În sfârşit, se face ziuă şi, după ce ne spălăm cu omăt şi ne închinăm după obiceiul creştinesc, ”

Tradiția: „Apoi, în Sâmbăta Paştilor, m-a trimis la părinţi acasă la Humuleşti. Şi în ziua de Paşti am tras un „Îngerul a
strigat“ la biserică”

2 Satului: „NU ŞTIU ALŢII CUM SUNT, DAR EU, CÂND MĂ GÂN DESC la locul naşterii mele, la casa părintească din Humu
leşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul
vetrei cel hum uit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care mă ascundeam, când ne
jucam noi, bă ieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum
inima de bucurie! si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii si fratii si surorile imi erau sanatosi, si casa imi era
indestulata, si copiii si copilele imi mergeau dupa plac, fara de suparare, de parca era toata lumea a mea!”
„mai ales duminica la biserică, la horă, unde-i frumos de privit, şi pe la scăldat, în Cierul Cucului, unde era băteliştea
flăcăilor şi a fetelor, doriţi unii de alţii, toată săptămâna, de pe la lucru! ”
3

4 „Draga-mi era satul nostru cu Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul in care se oglindeste cu mahnire
Cetatea Neamtului de atatea veacuri. Dragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile, si baietii satului, tovarasii mei din
copilarie, cu cari in zilele geroase de iarna, ma desfatam de sarbatori, cautand si chiuind, cutreieram dumbravile si
luncile umbroase, prundul cu stioalnele, tarinile cu holdele, campul cu florile si mandrele dealuri de dupa cari-mi
zambeau zorile in zburdalnica varsta a tineretii”

Capitol Caracterizarea lui Nică

1 „eu, un băiet prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra mea. ”

„Numaidecât popă, zise tata. Auzi, măi! Nu-l vezi că-i o tigoare de băiet, cobăit şi leneş, de n-are pereche?”
„Dimineaţa, pănă-l scoli, îţi stupeşti sufletul. Cum îl scoli, cere demâncare. Cât îi mic, prinde muşte cu ceaslovul şi toată
ziulica bate prundurile după scăldat, în loc să pască cei cârlani şi să-mi deie ajutor la trebi, după cât îl ajută puterea.”

2 „Şi eu eram vesel ca vremea cea bună şi sturlubatic şi co pilăros ca vântul în tulburarea sa. ”
„şi a vorbi de la dânsa am învăţat. Iar înţelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine şi
ce-i rău.”
„Când punea mama laptele la prins, eu, fie post, fie câşlegi, de pe-a doua zi şi începeam a linchi groşciorul de pe
deasupra oalelor; şi tot aşa în toate zilele, pănă ce dam de chişleag. Şi când căuta mama să smântânească oalele,
smântâneşte, Smarandă, dacă ai ce…
— Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, mă- mucă’ăi, ziceam eu, şezând închincit şi cu limba scoasă afară
dinaintea mamei, jos lângă oale. ”
„ODATĂ, VARA, PE-APROAPE DE MOŞI, MĂ FURIŞEZ DIN casă şi mă duc, ziua miaza-mare, la moş Vasile, fratele tatei cel
mai mare, să fur nişte cireşe”
Capitol Caracterizarea personajelor

1 *Primarul: „Primarul, cu mustăți albe răsucite tinerește, cu niște ochi albaștri mari și blajini”
*Ștefan Hotnog: „Ștefan Hotnog, un chiabur cu burta umflată [...] numai ca să arate celorlalți că lui de nimeni nu-i
pasă.”
*Trifon Tataru: „Trifon Tătaru, mititel, cu părul gălbui și glasul subțire”
*Macedon: „are o inimă de ceară”
*Nevasta lui Trifon Tătaru: „Are picioarele încârcite din naștere, iar brațele lungi și osoase ca niște căngi anume spre a-
și tărâ schilozenia, și o gură enormă cu buzele alburii de sub care se intind gingiile îmbălate, cu colți de dinți galbeni,
rari și lungi”
*Ion: „Să nu cumva să nu vii! repetă Ion înfigând în ochii ei o privire poruncitoare și lacomă.” - persistent.
„Ion e arțăgos ca un lup nemâncat”.
„În ochii lui ardea atâta mânie”
„Stătea sprijinit în par, ciobănește, privind triumfător și amenințător, dacă cumva ar mai îndrăzni cineva să-l supere.”
*George: „Numai George, totdeauna silitor să-și arate istețimea, se vârâ printre bătrâni, îmbulzindu-se să ajungă cât
mai aproape de popa și familia învățătorului.” - egoist.
„George, deși știa că, dintre toți feciorii satului, domnișorul cu Ion e mai prieten, se simți aproape jignit auzind acum
întrebarea.” - idvidios.
*Ilie: „Ilie se ținea și aici după dânsul ca un cățel.”
2 *Ion: „Zenobia nu-l mai cicăli. Știa bine că băiatul, când e vorba de muncă, nu se codește și nu lenevește ca Glanetașu.”
- harnic.
„Astfel nu mai deștepta din somn pe bătrâni când venea el noaptea de pe ulițe” - grijuliu.
„Era iute și harnic, ca mă-sa”.
„Ion e băiat cumsecade. E muncitor, e harnic, e săritor, e isteț.” - D-na Herdelea.
*Zenobia (mama lui Ion): „s-a făcut ea bărbat și a dus casa. Era harnică, alergătoare, strângătoare”.
*Ana: „Tare-i slăbuță și urâțică, săraca de ea!...” - caracterizare de Ion.
„o trestie bolnăvicioasă” - de Ion. „slăbănoagă”.
George: „era bun teafăr”
*Titu: „Toată casa jura că tânăr mai deștept ca dânsul nu se pomenește în împrejurime”
„eminent”, „o voce prea frumoasă...”, „Era doar om în toată firea”, „el, care era plin de ambiții”
*Lucreția: „domnișoara Lucreția, micuță, oacheșă, visătoare.”
3 *Florica: „Ce bunătate de fată. Și frumoasă...” - Ion
*Ana: „Fata avea un surâs dureros pe buze...” - suferințe
„E slăbuță și urâțică...” - Titu
*Belciug: „Ăsta-i porc, nu popă! Și încă porc de căine!...” - Herdelea
„Pămătuful!” - Herdelea
„om mai urâcios ca Belciug nu se află sub soare!... Câinos la suflet și viclean ca dracul...” - Titu
„Belciug era mare naționalist”
*Relațiile dintre familia Herdelea și Belciug: „Preotul l-a asigurat că grădina va rămâne proprietatea lui Herdelea ca o
donație din partea comu nei și a bisericii pentru râvna lui întru luminarea copiilor din Pripas. Nici prin gând nu i-a trecut
ânvățătorului să-i ceară vreun înscris. Vorba unui prieten e mai sfântă ca orice hârțoagă. Mai târziu i-a cerut, dar
preotul a început să se codească. — Este vreme, frate Zaharie, și zicea cu un zâmbet ciudat, în care Herdelea citea o
amenințare ascunsă”
*Societatea în acea vreme: „Căci, fără nimica, oricât ar fi ele sărăcuțele de frumoase și de istețe, anevoie se va găsi
cineva să le ia „în vremurile acestea materialiste“ — cum zicea Laura cu multă dreptate.”
*Herdelea(m): „Și, cum prevestirile ei negre găseau răsunet în inimile fetelor, se înecau veșnic în lacrimi multe care pe
învățător îl înduioșau” - sentimental, iubea familia sa
*Laura: „Căci Laura, deși abia de nouăsprezece ani, avea despre amor idei prea serioase și nu putea admite că, după o
cunoștință de câteva ceasuri, ea să iubească aievea pe cineva, oricine ar fi.” - rezonabilă
„Obraznico și nerușinato!...” - Herdelea
*Aurel: „unui tânăr înalt, sfios, delicat și frumos, student în medicină, Aurel Ungureanu.” - Laura.
„Aurel Ungureanu era un tânăr de vreo douăzeci și trei de ani, băiatul unui țăran înstărit din Teaca, cu fața osoasă, cu
părul negru foarte aspru, cu niște mâini mari și palme veșnic umede, cu mișcări stângace parcă s-ar teme să nu facă
vreo gafă, căutând să se arate bine crescut, îmbrăcat bine, dar hainele stând pe el parcă ar fi de căpătat.”
*Obicei: „Aurel se mulțumise numai să-i strângă mâna ceva mai puternic și să-i apese pe degetul mijlociu ceea ce, în
limbajul îndrăgostiților, voia să zică „te iubesc din fundul inimii“.”
*Pintea: „Pintea, mă rog, e un băiat tare cumsecade... tare... tare” - Aurel
*Titu: „luă blând pe fete de spate și le petrecu în salon, unde era patul lor, mângâindu-le că dreptatea este de partea
lor și că bătrânii nu pricep năzuințele idealiste. Pe urmă se întoarse și spuse grav părinților: — Aveți dreptate, ce mai
calea-valea, și v-ați gândit foarte bine... Ei, dar ce vreți? Sunt tinere și fără minte... Parcă știu ele ce vorbesc?... Parcă
 știu ele ce-s greutățile vieții?...” - neutru.
„Titu e un tânăr foarte simpatic și bine crescut” - Doamna Lang
„Ei, dar știi că ești îndrăzneț de tot, micule? Nu te credeam așa de îndrăzneț...”
„ești om învățat!...” - Ion
*Ion: „Se simțea înfrânt și neputincios...”
„Dacă Ion n-are avere, în schimb e mai dezghețat și mai harnic, ceea ce face uneori cât o moșie.” - Titu
„Din clipa aceea se simți alt om, mai puternic, mai îndrăzneț, gata să înfrunte toată lumea”
*Roza Lang: „Roza Lang era o femeie nostimă, cu obrajii de păpușă, cu născiorul obraznic, cu niște ochi visători și
leneși, cu forme mlădioase și plinuțe, asemenea unei fete de douăzeci de ani.”

Capitol Satul, tradiții, obiceiuri:

1 „Duminică. Satul e la horă. Și hora e pe Ulița din dos, la Todosia, văduva lui Maxim Oprea.”

Temele centrale ale lui Ion:

Tema iubirii, destinului, națională și familiei.
Motive: pământ, sat, țăran, moarte, iubirea, credința, nunta, drumul