ION CREANGĂ

Data şi locul naşterii: 1 martie 1837

Humuleşti

Data morţii: 31 decembrie 1889,

Iaşi
• "Sunt născut la 1 martie 1837 în satul Humuleşti, judeţul
Neamţului, din părinţi români: Ştefan a lui Petrea
Ciubotariul din Humuleşti şi sotia sa Smaranda, născută
David Creangă, din satul Pipirig, judetul Neamtului..."

• Data înscrisa de mâna lui Creangă în Fragment de biografie şi

acceptată de mulţi istorici literari e contestată de alţi cercetători,
care afirmă că povestitorul s-a născut, de fapt, la 10 iunie 1839,
conform singurului document autentic: o condică de nou-
născuţi din Humuleşti.
• În căsuţa tărănească din Humuleşti, de unde se văd ruinele
Cetăţii Neamţ, în familia lui Ştefan şi a Smarandei se nasc 8
copii: ION, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Teodor, Vasile şi
Petre. Ultimii trei băieţi pier de copii. Ecaterina moare în1893,
iar Zahei, Maria şi Ileana trăiesc până în 1919.
 Copilăria, şcoala
• În 1847 începe şcoala în satul natal.
… ce chilie s-a făcut la poarta bisericii pentru
şcoală; ş-apoi, să fi văzut pe neobositul părinte cum
umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădiţa
Vasile a Ilioaei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn,
frumos şi voinic, şi sfătuia pe oameni să-şi dea
copiii la învăţătură. Şi unde nu s-au adunat o
mulţime de băieţi şi fete la şcoală, între care eram şi
eu, un băiat prizărit, ruşinos şi fricos şi de umbra
mea.
 Bădiţa Vasile este luat cu arcanul la oaste, dar mama lui Nică vrea să-l
dea la învăţătură. Tatăl lui nu ţinea la acest lucru, drept urmare se certau de
multe ori.

• — Doamne, măi femeie, Doamne, multă minte-ţi

mai trebuie! zicea tata. Dac-ar fi să iasă toţi
învăţaţi, după cum socoţi tu, n-ar mai avea cine să
ne tragă ciubotele. N-ai auzit că unul cică s-a dus
odată bou la Paris, unde-a fi acolo, şi a venit vacă?
Bunicul lui – David Creangă – este cel care pune capăt
certurilor, luându-l pe Nică la şcoală la Broşteni.

• — Nu-i rău, măi Ştefane, să ştie şi băiatul tău oleacă de

carte, nu numaidecât pentru popie, cum chiteşte Smaranda.
Cartea îţi aduce şi oarecare mângâiere. Eu, să nu fi ştiut a
citi, de mult aş fi înnebunit, câte am avut pe capul meu. …
Ş-apoi, să fie cineva de tot bou, încă nu este bine. Din cărţi
culegi multă înţelepciune, şi, la dreptul vorbind, nu eşti
numai aşa, o vacă de muls pentru fiecare. Băiatul văd că are
ţinere de minte şi, numai după cât a învăţat, cântă şi citeşte
cât se poate de bine.
 La şcoală la Broşteni
• Şi satul Broştenii fiind împrăştiat, mai ca toate satele de la munte,
nu se ruşinau lupul şi ursul a se arăta ziua-miazamare prin el;
• Noi, cum a plecat bunicul, a doua zi ne-am dus la şcoală; şi
văzând profesorul că purtam plete, a poruncit unuia dintre şcolari
să ne tundă. Când am auzit noi una ca asta, am început a plânge
cu zece rânduri de lacrimi şi a ne ruga de toţi Dumnezeii să nu ne
sluţească. Dar ţi-ai găsit; profesorul a stat lângă noi, până ce ne-a
tuns chilug. Apoi ne-a pus în rând cu ceilalţi şcolari şi ne-a dat de
învăţat, după puterea noastră, între una-alta, şi "Îngerul a strigat",
pe dinafară.
• Şederea în Broşteni nu durează. Copiii răstoarnă o stâncă
peste casa Irinucăi şi sunt obligaţi să fugă la bunicul.
 Şcoala Domnească din Târgu Neamţ –
dascăl Popa Duhu

 Şcoala de Catiheţi din Fălticeni

• — Nu mă duc, mamă, nu mă duc la Socola, măcar să

mă omori! ziceam eu, plângând cu zece rânduri de
lacrimi. Mai trăiesc ei oamenii şi fără popie.

• Şi eu să înşir atâtea şcoli: în Humuleşti, la Broşteni

în crierii munţilor, în Neamţ, la Fălticeni, şi acum la
Socola, pentru a căpăta voie să mă fac, ia, acolo, un
popă prost, cu preoteasă şi copii; prea mult mi se
cere!"...
• Desfiintându-se Scoala din Falticeni, Creanga
pleaca la Iasi, prin insistentele mamei, care-l
dorea neaparat preot. Ajunge elev la Seminarul
teologic "Veniamin Costachi" de la Socola. Este
notat la toate materiile cu "bun", "foarte bun" si
"eminent". Sta la internat, care e gratuit.
Termina seminarul - cursul inferior.
• Din ianuarie 1864 urmează, cu scopul de a intra în
învăţământ, Şcoala Preparandală, prima şcoală de
învăţători din Moldova. După primul an de studii, la
examenul susţinut în 19 iunie 1864, s-a remarcat
prin obţinerea unor rezultate deosebite la toate
disciplinele. La 29 iunie 1864, la solemnitatea
distribuirii premiilor, care a avut loc la Palatul
Administrativ, Titu Maiorescu îi înmânează premiul
I. Un an mai târziu, la examenul general la care a
fost supus în 10 iunie 1865, a primit la toate
obiectele nota "eminenţa" (religie, pedagogie,
gramatica română, aritmetică, cosmografie, fizică,
caligrafie, muzică vocală, aptitudine pedagogică şi
purtare).
 Activitatea didactică, Ion
Creangă şi-a început-o încă din mai
1864, când se afla în primul an de
studii la Şcoala Preparandală "Vasile
Lupu". În anul următor, Al. I. Cuza
semnează decretul 1501 din 5
noiembrie, de numire provizorie a
institutorului Ion Creangă la clasa
întâia de la Şcoala Primară "Trei
Ierarhi".
• 25 de ani slujeşte şcoala
• Este autor a patru manuale şcolare

• Scoate, în 1868, abecedarul Metodă nouă de scriere şi

cetire, pe care îl îmbunătăţeşte cu includerea în ediţia a V-a
(Iaşi, 1876) a povestirii Ursul păcălit de vulpe.

• Manualul Învăţătorul copiilor a crescut în importanţă prin

introducerea poveştilor Inul şi cămeşa, Poveste şi Păcală.

• “Povăţuitoriu de cetire prin scriere după sistema fonetica“,

în paginile cărora a inclus unele dintre poveştile sale (“Inul şi
cămeşa“,“Acul şi barosul“ sau “Ursul păcălit de vulpe“).
• 1875 – îl cunoaşte pe Mihai Eminescu – revizor
şcolar şi devin prieteni buni

• Este cea mai frumoasă prietenie din istoria

literaturii române

• Autorul de manuale devine scriitor prin grija

marelui prieten, care a locuit o vreme în
bojdeuca din Ticau
Aici, s-a gospodarit el ca la mama acasa. In odaia din stinga si-a
facut pat sanatos de blana de stejar, si-a asezat o masa oleaca
boiereasca pentru scris, un raft pentru carti,
iar linga vatra sobei
cu horn si-a pus o
masuta rotunda cu
trei picioare cu
scaunele mici si
vesela ca la
Humulesti:
strachini adinci,
linguri de lemn,
cofe, ceun de tuci,
oale de lut in care
fierb bine
sarmalele. Cuptorul
ere pregatit pentru
poale in briu si
alivenci inecate in
smintina.
• Eminescu a rămas încântat de acest fel de viaţă, de peisajul
rustic din jurul bojdeucii unde, când se lăsa sara, coborau
turme de oi, buciumul suna cu jale, apele izvorau clar din
fântâne, de undeva, dinspre biserica Vulpe sau Sf.
Haralambie, se auzeau toaca rasunând mai tare. Şi, încetul
cu încetul, Creangă şi-a dezlegat sacul cu poveşti, zicători şi
snoave, iar poetul râdea cu poftă şi-l îndemna mereu să
scrie.

• In aceasta bojdeuca de casuta devenita muzeu memorial la

15 aprilie 1918 Ion Creanga si-a petrecut ultimele doua
decenii ale vietii scriind la indemnul lui Mihai Eminescu
geniala sa opera Povestile si Amintirile din Copilarie. Ultima
restaurare martie 1942 - iunie 1985." In aceasta casa a
locuit Ion Creanga intre 1872 si 1889.
 1883-1889
• Exact în aceeasi perioadă cu Eminescu, marele
nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic.
Crizele de epilepsie îi aduc o suferinta de sase ani.
Când afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, îl apuca
disperarea. Cade chiar în clasa, înaintea scolarilor,
stând mult timp prin concedii medicale.

• 15 iunie 1889 - Creanga afla, tot din ziare, ca la

ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins "fratele Mihai".
Plânge ca un copil si murmura tremurând de suspine:
Badie Mihai!
 31 decembrie 1889

• Copiii pornesc prin Iasi cu uratul. Înveselit, Creanga

coboara din Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de
pe Strada Lapusneanu, mâncând pofticios gogosi cu
dulceata. Împreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de
Sus. Dupa ce beau câte un coniac, amicul îl conduce
pâna aproape de bojdeuca. Îsi ureaza "La multi ani".
Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin
Humulestii natali. În noaptea bucuriilor, el îsi da duhul.
Aflând vestea, prietenii l-au pus în sicriu. Când sa-l
scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir.
Cosciugul - prea mare; usile - prea strâmte. Cum sa
iasa? Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de
curat. Prin spartura este scos sicriu si dus la Eternitatea,
unde e înmormântat pe 2 ianuarie 1890.
• Capra cu trei iezi (1875)
• Dănilă Perpeleac (1876)
• Fata babei şi fata moşneagului (1877)
• Făt Frumos, fiul iepei
• Povestea lui Harap-Alb (1877)
• Ivan Turbincă (1878)
• Povestea lui Ionică cel prost
• Povestea lui Stan-Pãţitul (1877)
• Povestea porcului (1876)
• Povestea poveştilor (1877-1878)
• Povestea unui om leneş (1878)
• Punguţa cu doi bani (1875)
• Soacra cu trei nurori (1875)
• Acul şi barosul (1874)
• Cinci pîini"' (1883)
• Inul şi cămeşa (1874)
• Ion Roată şi Cuza-Vodă (1883)
• Moş Ion Roată şi Unirea (1880)
• Păcală (1880)
• Prostia omenească (1874)
• Ursul pâcâlit de vulpe (1880)
• Moş Nechifor Coţcariul (1883)

• Popa Duhul (1879)

 Trecând podul peste "Ozana cea limpede si frumos
curgatoare", ajungem la Humulesti, localitate cunoscuta din
"Amintiri din copilarie " a lui Ion Creanga, in prezent cartier al
orasului Targu Neamt.
 Vizitând-o, retrăieşti momentele descrise de Creangă:

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la

locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti,
la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu
motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei,
la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam
când începusem a merge copăcel, la cuptorul pe care
mă ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a
mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi
farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de
bucurie!
Expune obiecte care au aparţinut familiei Creangă (vârtelniţă, roată
pentru depănat, sucală, opaiţ, ladă de zestre, blidar, pieptănuşi,
laviţă), cărţi poştale cu autograf, manuale şcolare ("Metodă nouă de
scriere şi citire"; "Învăţământul copiilor"; "Geografia judeţului Iaşi"),
grafică de Eugen Taru (12 lucrări inspirate din "Amintiri din copilărie").
•
" Creanga este un reprezentant perfect
al sufletului romanesc intre popoare; al
sufletului moldovean intre romani; al
sufletului taranesc intre moldoveni; al
sufletului omului de la munte intre
taranii moldoveni".

» Garabet Ibrăileanu
Şi-a povestit atât de frumos viaţa, încât ne-a făcut să-i iubim
“Amintirile”.

A ştiut însă să râdă printre lacrimi şi a înfăţişat lumea

ţărănească cu sinceritate şi cu naivitate. George Călinescu
spunea că scriitorul moldovean reprezintă “poporul
român, însuşi, surprins într-un moment de genială
expansiune. În Creangă trăiesc credinţele, cresurile,
datinile, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia
poporului”.
“Iubite cetitoriu, multe prostii ăi fi cetit de când
eşti.

Ceteşte, rogu-te, şi ceste şi, unde-i vede că

nu-ţi vin la socoteală,

ie pana în mână şi dă şi tu
altceva mai bun la ivală,

căci eu atâta m-am priceput şi

atâta am făcut”. ( Ion Creangă )