REFERAT

”Mai aproape de Ion Creangă”

„Biblioteca,locul unde personajele prind viata„.

STIMATI PARTICIPANTI ,

Aceasta activitate este dedicata marelui nostru povestitor Ion Creangă.

Pornit din Humulesti - sat care conserva pe deplin traditia, trecut prin scoala" prieteniei cu geniul
Eminescu si prin laboratorul" sever al esteticii junimiste, marele creator de viata si de arta este adeseori
confundat cu autorul popular. Aceasta pentru ca Ion Creanga reprezinta pe de-a-ntregul natura umana in
ipostaza ei istorica ce se numeste poporul roman, surprins intr-un moment de geniala expansiune" (G.
Calinescu). Genialitatea sa culta isi are originea in cea populara.
Opera sa este cunoscuta si iubita de toti copiii,incepand cu cei foarte mici carora parintii le citesc
povesti seara la culcare.Cine nu –si aminteste de Capra cu trei iezi,Punguta cu doi bani,Fata babei si fata
mosneagului,Ursul pacalit de vulpe si altele care ne-au placut atat de mult?
Toti am fost copii si am facut ghidusenii aseameni lui Nica din Amintiri din copilarie.Toti am fost certati
si poate pedepsiti pentru cele mai rele dintre ele,insa amintirea lor dainuie peste timp.
Mi-am propus sa-l prezint pe marele povestitor din doua perspective:

Creanga -scriitorul si Creanga- omul

Activitatea didactică, Ion Creangă şi-a început-o încă din mai 1864, când se afla în primul an de studii la
Şcoala Preparandală “Vasile Lupu”. În anul următor, Al. I. Cuza semnează decretul 1501 din 5 noiembrie, de
numire provizorie a institutorului Ion Creangă la clasa întâia, secţiunea II de la Şcoala Primară “Trei Ierarhi”.
Scoate, în 1868, abecedarul Metodă nouă de scriere şi cetire, împreună cu V. Receanu, Gh. Ienăchescu, C.
Grigorescu, pe care îl îmbunătăţeşte cu includerea în ediţia a V-a (Iaşi, 1876) a povestirii Ursul păcălit de vulpe.
Manualul Învăţătorul copiilor a crescut în importanţă prin introducerea poveştilor Inul şi cămeşa, Poveste şi
Păcală. Ignorarea canoanelor religioase, ca şi criticarea ierarhiei bisericeşti, i-a atras destituirea din funcţia de
diacon, iar ulterior, când la conducerea ministerului se afla Cristian Tell, a fost scos şi din învăţământ.
Pentru a-şi menţine existenţa, a fost nevoit să-şi deschidă un debit de tutun, iar după divorţul
pronunţat de către Tribunalul Iaşi, cumpără “bojdeuca” din Ţicău, unde se mută împreună cu Tinca Vartic,
bună cunoscătoare de poveşti. Este reîncadrat în învăţământ odată cu venirea lui Titu Maiorescu la
conducerea ministerului, în 1874. Un an mai târziu îl cunoaşte pe M. Eminescu, pe atunci revizor şcolar, care,
intuindu-i geniul creator, îl îndeamnă să-şi transcrie bogatul repertoriu oral. Înrâurirea lui Eminescu rămâne
astfel hotărâtoare pentru destinul său scriitoricesc.
Prezent la “Junimea”, citeşte Soacra cu trei nurori, publicată în Convorbiri literare (octombrie 1875).
Celelalte scrieri (apărute în Convorbiri literare):
Capra cu trei iezi – decembrie 1875
Punguţa cu doi bani – ianuarie 1876
Dănilă Prepeleac – martie 1876
Povestea porcului – iunie 1876
Moş Nechifor Coţcariul – ianuarie 1877
Povestea lui Stan Păţitul – aprilie 1877
Povestea lui Harap Alb – august 1877
Fata babei şi fata moşneagului – septembrie 1877
Ivan Turbincă – aprilie 1878
Povestea unui om leneş – octombrie 1878
După trei ani sunt publicate primele două părţi din Amintiri din copilărie (ianuarie, aprilie) şi Popa Duhu
(noiembrie). Partea a treia a Amintirilor… este publicată în martie 1882, pentru ca un an mai târziu să apară
Cinci pâni.
Album macedo-român din 1880 publică Moş Ion Roată, iar în Almanahul Societăţii Academice Social-Literare
“România Jună” din Viena, în 1883, apare povestirea Ion Roată şi Vodă Cuza, reprodusă în Convorbiri literare
din iunie acelaşi an.
Ultima parte a Amintirilor… apare integral în al doilea volum al ediţiei de la Iaşi (1892), iar Făt Frumos, fiul
iepei în Convorbiri literare din martie 1898. Evoluţia operei este strâns legată de raporturile literare avute de
povestitor, nu numai cu “Junimea”, dar şi cu M. Eminescu şi Titu Maiorescu.
 Nascut la 1 martie 1837 la Humulesti ; decedat la 31 decembrie 1889 la Iasi.(176 de ani de la nastere si
124 ani de la trecerea in nefiinta)
Este unul dintre clasicii literaturii romane. Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si povestirilor
sale, Ion Creanga a intrat in istoria literaturii romane, in principal, datorita operei autobiografice Amintiri din
copilarie .
Ion Creanga este intaiul din cei opt copii ai lui Stefan a Petrii Ciubotariul si ai Smarandei Creanga,
"razesi fara pamanturi" din satul Humulesti, tinutul Neamt.
Pruncul s-a luminat cu Sf. Botez in biserica cu hramul Sf. Ierarh Nicolae din comuna Humulesti, districtul
Neamtului. Botezul s-a citit de Sfintia sa preotul Ioan Nemteanu . Nas l-a avut pe D.Ion Cojocareanu.
Tinutul unde s-a nascut marele povestitor este foarte frumos ,este zona muntoasa cu paduri negre de
brazi ,de fag,uneori de stejar,apele curg peste bolovani,taindu-si albii inguste pe la trecatori.Dincolo de padure
se zaresc pasuni,pe care turmele se misca asemeni unor furnici albe.
Oamenii de aici sunt taietori de lemne din paduri pe care le strang in plute si le dau drumul de-a rostogolul pe
Bistrita.Casele sunt mici ca niste jucarii ,din barne incheiate ,apoi lipite cu huma si varuite si cu prispa joasa in
fata.Acoperisul tuguiat este din stuf sau din sindrila.Inauntru sunt incaperi putine,doua odai,chiar si una si
cuptorul interior ocupa o buna parte.Mobila este rudimentara ,o masa,un scauies,un chivot ciudat de lemn, o
vartelnita.Lucrurile se atarna de sus sau se gramadesc in camara,omul mai doarme si pe cuptor,iar vara de-a
dreptul pe prispa.
Tatal, Stefan a Petrii Ciubotariul,este un om de treaba asa cum sunt oamenii de la tara ,se multumeste
daca are curechi in poloboc si branza in putina .El iubeste foarte mult copiii,ii ia in brate ,ii saruta ,ii lasa sa-si
faca de cap.Cand copiii se intrec insa cu gluma ,ii pune la locul lor cu un ”ajunga-ti de-amu,herghelie”,semn de
autoritate.Tatal lui Creanga a murit de tanar ,lasand copii mici in casa ,pentru ca a dus o viata de truda
,muncind mult cu coasa si toporul.
Mama, Smaranda, fiica lui David Creangă din Pipirig este o femeie cum sunt la tara, obisnuita sa faca
copii,sa nu-si vada capul de treburi de dimineata pana seara.Tatal ei ara vornic in sat,fratii ei stiau toti carte
,de aceea si-a pus in gand sa-si faca primul fecior fata bisericeasca ,meritul ei este de a-l fi dat la invatatura
.Smaranda era bisericoasa ,buna gospodina pregatea pui fript si alivenci la cuptor ,ea este o femeie
sfatoasa,guraliva,iute la treburi si la vorba .De la ea trebuie sa fi mostenit povestitorul limbutia si placerea
zicalelor.Smaranda il iubea pe Ion cu deosebire fiind intaiul ei fiu,si-i zicea cand se ivea soarele dupa
ploaie:”iesi,copile cu parul balan afara si rade la soare,doar s-a indrepta vremea”.
Ion Creanga incepe cursul primar in satul natal, la scoala infiintata de preotul Ion Humulescu
(Nemteanu) cu dascalul Vasile a Ilioaei (Vasilicai) ,care umbla din casa in casa ,indemnand oamenii sa-si dea
copiii la carte " Intai si-ntai am inceput a invata cruce-ajuta, dupa moda veche, la scoala din Humulesti, o chilie
facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul si osardia parintelui Ioan Humulescu ". Dascalului i se platea un
sorcovat pentru un elev si aplica niste metode pedagogice foarte primitive,astfel ca oricat de hazliu ni se pare
azi ca cineva sa citeasca si sa nu poata scrie ,acest lucru potrivit acestei metode era cu putinta.In afara de ceea
ce faceau in clasa ,mai cantau si la strana,mergeau cu Ajunul si Boboteaza.Parintele si badita Vasile cam
lipseau din clasa si copiii intrau in cimitirul de langa biserica ,unde cu ajutorul ceasluvului unsuros,striveau
muste si bondari.Cercetarea progresului scolar se facea prin procitanii .Ca mijloace de educatie morala se
foloseau ”calul balan,Sfantul Nicolai si colacii.Cand scolarii se purtau rau ,parintele ii punea pe o banca
,poreclita calul balan ,si-i corecta cu Sfantul Nicolai ,un bici de curele facut de mos Fotea cojocarul
satului.Colacii de la biserica slujeau drept premii si indemn la silinta. Dascalul Vasile fiind luat la oaste cu
arcanul, Nica a lui Stefan a Petrii trece in grija batranului dascal Iordache farnaitul.
De frica holerei parintii il trimit la Scoala din Brosteni impreuna cu bunicul David Creanga si Dumitru
unchiul sau ,fratele Smarandei de aceeasi varsta cu el.Calatoria incepe din Humulesti,Pipirig,pe apa Neamtului
trec prin satul Boboiesti,prin satul Farcasa prin Borca ,Piraul Cirjei,Cotargas si in fine ajung la Brosteni. Casa
la sunt lasati Ionica si Dumitru era catarata sub munte ,pe malul stang al Bistritei si era o cocioaba mai veche
decat altele ,gazda fiind Irinuca care avea un tap si doua capre raioase ,care dormeau totdeauna in tinda.Din
nefericire precum stim ,raia caprelor Irinucai trecu si la cei doi baieti de care cu greu se vindecara.La scoala
profesorul le tunde pletele ,iar ei plansera de frica slutirii." Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul
acasa si de la Brosteni am venit cu niste plutasi, pe Bistrita, la Borca; de la Borca , cu o ruda a mea, pe Plaiul
Batran in Pipirig si din Pipirig la Humulesti ". De Pasti se afla acasa, tuns chilug, dar vindecat de raie capreasca.
Fetele rad de el, dar este admirat de catre sateni si de parinti pentru felul in care a cantat in biserica " Ingerul
a strigat" .
" Biata mama, crezand ca am sa ies un al doilea Cucuzel, s-a pus cu rugaminte pe langa tata si m-a dat
sa invat psaltichie la un psalt de la Adormirea din Targul Neamtului peste balta la vreo doua azvarlituri de
piatra de satul nostru. O iarna am invatat si la la aceasta scoala, caci iarna ce mai puteam invata ; iar vara nu
faceam purici prea multi pe la scoala ; trebuia s-ajut acasa : la tors in pieptanasi, la nevedit, la facut tevi cu
sucala si la tras la roata " Creanga termina clasa a treia primara la scoala publica de la Targul Neamt,avand 22
colegi de clasa iar ca profesor pe Isaiia Teodorescu, "popa Duhu". Li se preda dupa un program elementar ,in
care intra citirea dupa ”abetedariu”,caligrafia,aritmetica,geografia.
Intrucat incepe sa lipseasca de la scoala primeste ”un pui de bataie,asa din senin” si refuza sa mai
frecventeze cursurile.Pentru a scapa de scoala din Neamt se roaga de mama sa sa mearga la Falticeni la
”fabrica de popi”.Aici invatau Istoria Vechiului Testament ,Gramatica romana,insa in genere scolarii n-aveau
gust de carte,ca unii ce credeau ca pentru preotie nu trebuie cine stie ce pregatire.Plictisiti de vremea si banii
pierduti ei se tineau de petreceri pe la crasmele din acel targ.In catalogul de la Scoala catiherica din Falticeni,
la nr.25, apare cu numele schimbat in Creanga Ioan, supunandu-se astfel regulii potrivit careia doar fiii din
familii de preoti, diaconi si dascali puteau urma aceasta scoala. Faptul ca unchiul sau Gheorghe Creanga era
preot l-a ajutat si i-a usurat drumul Preotiei.
Are loc Examenul public la Scoala cateherica din Falticeni. Ion Creanga se califica " cel dintai". Seminarul de la
Socola din Iasi solicita scolii 10 clirici " pregatiti si cu talent" . Intre cei 10, clasificandu-se si " cel dintai" se va
afla si Ion Creanga.
Un Luca Mosneagu incarca pe Creanga si pe Zaharia lui Gitlan,,in caruta lui trasa de ”doi zmei” sub
privirile intregului sat .”Zmeii” lui Luca ,numiti si ”calutii tatii” desi slabi ca niste mite,umblau incet,dar fara
poticnire.Intr-un final ei au ostenit si calatorii mergeau mai mult pe jos,in batjocura drumetilor”-Mosule,ie
sama de tine bine telegarii ceia sa nu ieie vant;ca Iasul ista-i mare si Doamne fereste,sa nu faci vro
primejdie!.....”
Ion Creanga, Zaharia Simionescu, Stefan Posa si Ioan Bradul cer staretului Manastirii Neamtului sa fie
primiti in internatul scolii din Tg. Neamt. La recomandarea lui Nicolae Conta, catihetii sunt admisi in anul al II-
lea la seminarul de la Socola.
In Seminaria Centrala de la Socola, Iasi cunoaste profesori renumiti " cei mai invatati din lume", autori
de carti de cult, de carti didactice(Lupu David,Olarescu,Neofit Scriban), invata cu ei, de pe cartile lor. Intra ,
dupa o serioasa si amanuntita cercetare, in anul al II-lea, Cursul de jos de 4 ani.Ion Creanga isi cumpara
Gramatica latina de Dimitrie Stoica (1852) " Aceasta gramatica latina este a me cumparata cu pretul de 22 di
lei si 20 parale. Si cine o va fura sa fie afurisit cu tot neamul lui in vecii vecilor amin. Kreanga Ioan, Aprilie
1856"
Traieste cu maturitate si entuziasm in atmosfera premergatoare actului de Unire al Moldovei cu
Muntenia. Notele obtinute si in aceasta perioada stau marturie ca Ion Creanga era un elev de exceptie , ca
studia cu mare seriozitate si isi cumpara carti , reusind sa-si creeze propria biblioteca.
Elev la Seminaria Centrala de la Socola, Ion Creanga studiaza Urziri istorice sau Curs metodic de istorie ... de
protosinghelul Neofit Scriban, profesor de istorie si de retorica in Seminariul Moldovei din Monastirea Socola,
Iasi.
 Moare pe mosia Facutii, tinutul Iasi, Stefan a Petrii Ciubotariul si este inmormantat la Biserica din satul
Prigoreni la 30 iunie. Aceasta pierdere va schimba complet drumul lui Ion Creanga. Fiind cel mai mare dintre
frati, in mod firesc devine " capul familiei" , raspunderea ingrijirii celorlalti frati cade de-acum pe umerii sai.
Astfel ca Ion Creanga va trebui, deocamdata, sa renunte la a mai continua si Cursul de sus, de patru ani, de la
Seminaria de la Socola.
Reuseste sa primeasca de la Seminaria Centrala din Iasi " Atestatul formalnic" pe care il astepta de un
an de zile. Intr-o cerere adresata Directiunii Seminarului solicita sa i se elibere o adeverinta (dovada) ca a
terminat cele 4 clase. In acest moment avem certa hotararea lui Ion Creanga de a nu mai urma si Cursul de sus
si era in cautarea unei slujbe.
Cu numarul 206 i se elibereaza Adeverinta " Ca sa-i slujeasca de dovada pana-si va primi atestatul
cuvenit de hirotonie cand va veni in varsta legiuita". Aceasta adeverinta ii va fi servit pentru inscrierea la
Scoala de invatatori de la Trei Ierarhi, intre cei 49 de candidati , dar nu va urma cursurile , de hirotonie nu
poate fi vorba, deoarece nu putea dovedi ca ajunsese " in varsta legiuita".
Ion Creanga se afla la Iasi. Impreuna cu fostii colegi de Seminar si cu profesorii sai unionisti vor sarbatori dubla
alegere a lui Alexandru Ioan Cuza si infaptuirea Marii Uniri.
Se va casatori, cu Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu " va intra in randul clericilor , fiind hirotonit
diacon si va primi slujba de cantaret, apoi de diacon. Evenimentele sociale si politice , precum si cele familiale
il vor maturiza rapid si isi vor pune amprenta , marcand personalitatea scriitorului fara insa a- i stirbi umorul .
La cununia religioasa si nunta lui Ion Creanga cu Ileana Grigoriu participa si mama sa, Smaranda .Se
semneaza actul de cununie din condica Bisericii Sfintii 40 de Mucenici. Poporenii de la biserica Patruzeci de
Mucenici din Iasi dau marturie lui Ioan Creanga spre a fi hirotonisit preot.
La Biserica Sf. Paraschiva din Tg. Frumos, cam la jumatatea drumului dinspre Humulesti si Iasi, Ion Creanga va
fi hirotonit diacon, intrand astfel in randul clerului ortodox. Este de fata si mama sa care isi implineste visul de
a-si vedea "baietul popa". Hirotonirea s-a facut, in numele Mitropolitului, de catre arhiereul Ghenadie Sendrea
de Tripoleos.
Ion Creanga solicita la aceasta data un post de invatator. Ministerul de Culte si Instructiune ii va
raspunde negativ insa " deocamdata la aseminea posturi nu sunt disponibile"
Iata si un moment fericit din viata sa -se naste primul sau fiu : Constantin. Peste 6-7 ani sotia lui isi va parasi
familia, lasandu-l pe minor in grija tatalui sau si determinand tot raul care ii vor aduce lui Creanga numai
necazuri.Parasit de nevasta,plictisit de diaconie,merge la teatru lucru pentru care este pedepsit insa raspunde
acuzatiei scrise ce i se facuse din partea Mitropoliei " Cu respect si francheta va raspund ca am frequetat
Teatrul National de cateva ori, unde n-am vazut nimic scandalos si demoralizator, ci din contra combaterea
viciunilor si sustinerea de tot ce este just in ceea ce priveste datoria omului catre Dumnezeu si Societate ".
Protopopoul Butureanu face cercetarea cuvenita si raspunde adresei loctiitorului de mitropolit, Suhopan. Ca
pedeapsa este oprit de a sluji, dar de Pasti va fi iertat.
Incepe sa aiba conflicte si cu staretul manastirii.Intr-o zi mohorata se supara fiindca ciorile croncaneau si se
strangeau pe turlele albe ale bisericii,Creanga plin de ciuda puse mana pe o pusca ,se repezi afara si o
descarca in picla de ciori fiind vazut de catre protopop.
In ziarul Curierul de Iasi, nr. 6, apare articolul Tragerea la tinta si vanatul de paseri in mijlocul orasului :
" In ograda Goliei, insa nu in ospiciul alienatilor, sede un Diacon, care are si pasiunea de atrage la tinta sau de
a vana paserile. Din nenorocire insa, impuscatura nu loveste totdeauna tinta, si asa s-a intamplat ca popa-
vanatorul a impuscat in loc de o pasere fereastra bisericei ce se afla tocmai deasupra altarului, si o alta data a
tras chiar deasupra balconului ospiciului. Afara de asta nebunii de la ospiciu se sparie foarte mult, si nu
credem ca slobozirea pustelor va fi un mijloc pentru a-i insanatosa. Am auzit odata ca slobozirea pustelor in
oras este oprita ". Mitropolitul Calinic Miclescu ordona o ancheta. Economul Gavrilescu care era dusman
declarat al lui Creanga , face ancheta si Raportul. Declarat vinovat este din nou oprit de la slujire si este din
nou "gratiat". Adevarul este ca Ion Creanga era pandit si reclamat cu indarjire si gand ascuns (pentru a-l
scoate din slujba de la Manastirea Golia si din locuinta pe care o detinea aici) de vreun calugar sau preot de la
aceeasi biserica.
Se dedica familiei, copilului sau Constantin, dar si studiului.. Cumpara si citea carti in limbile franceza si
germana, carti de pedagogie mai cu seama. Creanga se refugiaza in carti, continuand sa-si imbogateasca
biblioteca.Cand se intoarce Titu Maiorescu ca director la Scoala Normala de invatatori de la Trei Ierarhi din
Iasi se prezinta si diaconul Ion Creanga pentru a candida pe postul de invatator. Directorul Titu Maiorescu,
descoperind calitatile extraordinare ale diaconului, cere Ministerului sa-l numeasca deja invatator suplinitor
pana la terminarea studiilor de doi ani a Scolii Normale. Dupa numeroase demersuri Mitropolia aproba
transferarea definitiva a diaconului I.Creanga la Biserica Barboi din Iasi, unde si locuia. A doua zi, dupa
aprobarea definitiva a transferului, Biserica Barboi este trecuta la categoria a II-a, iar postul de diacon este
desfiintat.
La cererea lui Creanga din 3 septembrie i se raspunde acum : Comitetul de inspectiune scolara, format
din Titu Maiorescu, Octav Teodori, N, Culianu, recomanda Ministerului pentru ocuparea postului de invatator
la Sectiunea a II-a a Clasei I de la Scoala primara vasiliana " pe d-l Creanga Ion, carele a facut 4 clase gimnaziale
si a absolvit cu succes foarte multumitor cursul pedagogic din Institutul Vasile Lupu ". Prin decretul domnesc
nr .1501 , semnat de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Ion Creanga este numit provizoriu institutor. Intre
timp termina cursurile de doi ani la Institutul Vasilian din Iasi, primind Atestatul cu nota "eminenta" la toate
materiile : Fizica, Religie, Pedagogie, Gramatica romana, Aritmetica, Cosmografie, Caligrafie, Muzica vocalam
Aptitudine pedagogica, Purtare.
Este anul cand este acuzat si pedepsit pentru ca mergea la teatru si pentru tragerea cu pusca asupra bisericii.
Sotia il parasise, trebuia sa se descurce singur cu fiul sau Constantin. Este invatator la Scoala primara de la Trei
Ierarhi si diacon la Manastirea Golia.
Apare in 8.000 de exemplare "Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare" de Ion
Creanga, C. Grigorescu, G. Ienachescu, N. Climescu, V. Raceanu si A. Simionescu.
V. Alexandrescu, delegat de Ministrul Invatamantului sa inspecteze "scoalele de peste Milcov" , arata intr-un
raport ca Scoala primara de la Trei Ierarhi " e de buna seama astazi cea mai buna din toata Romania " si ca din
135 de scolari de clasa I " evreii sunt pentru o insemnata parte, ceea ce este tot in lauda d-lui Creanga, care in
calitatea sa de preot, s-ar parea ca ar atrage cu anevoia la scoala pe evrei, dar care ii atrage gratie reputatiunei
metodei de care se serveste ". Creanga este un invatator " cu o inteligenta si un talent de o rara precocitate "
(Apud Gh. Ungureanu )
Este tot mai devotat profesiei didactice, fara insa a-si neglija obligatiile ce le avea ca diacon la
Manastirea Golia. Pe plan familial lucrurile stateau foarte rau : sotia plecase de acasa, copilul trebuia ingrijit,
educat. Ca diacon , situatia lui era nelegala si incerta. Clericii ortodoxi nu au voie sa traiasca despartiti de
sotiile lor si nici nu pot divorta. Dusmanii se inmultesc . Creanga nu este genul de om care sa stea cu capul
plecat , sa se smereasca, sa ceara intelegere si sa suporte rigorile impuse, dar obligatorii intr-o asemenea
situatie.
Munceste foarte mult, are foarte multe obligatii ca institutor si ca diacon, va continua sa alcatuiasca
manuale scolare si ca tata al lui Constantin, care va implini 10 ani, dar insa si ca frate mai mare care trebuie sa
aiba grija de ceilalti mai mici decat el. Situatia sa ca invatator se consolideaza, ca slujitor al bisericii se ruineaza
, aflandu-se intr-un mare pericol.
Ion Creanga solicita directorului Liceului central din Iasi primirea ca bursier in Internatul scolii a fratelui
sau, Teodor Creanga. Si soara sa Ileana se afla la Iasi, sub ingrijirea lui Creanga. Dupa moartea mamei, Creanga
va fi cel care va avea grija de fratii sai orfani : Zahei, Teodor, Ileana, Maria si Catrina, surorile mai mari
ramanand in casa parinteasca de la Humulesti .
 Apare "Invatatoriul copiilor - carte de cetit in clasele primare de ambele sexe cu litere, slove si buchi,
cuprinzand invataturi morale si instructive" de C. Grigorescu , I. Creanga si V. Raceanu.
Creanga se arata la scoala un dascal de umpoare inegala,hotarat sa faca din copii oameni cu carte.Metodele
lui tin pe sfert de pedagogia cea noua,invatata in scoala normala si pe trei sferturi de de vechile principii
humulestene ale parintelui Ioan,care imbia cu coliva si colaci si corecta cu Sfantul Nicolai si calul
balan.Creanga ademeste pe copii cu lucruri de mincare si cu medalii de pus pe piept.Metoda intuitiva o plica
de bun simt,stiind ca nu poti pricepe ceea ce nu vezi.El arata copiilor tablouri reprezentand plante si
animale.Pedepsele sunt date dupa o scara rationala ,incepand de la metania cu trei cruci,multiplicata cu
numarul greselilor si sfarsind cu punerea lenesilor in genunchi pe graunte scoase din buzunarul anteriului si cu
ruperea liniilor in palma vinovatilor.
Se constituie societatea Junimea care se declara monarhica si conservatoare,dar se marginea
deocamdata la o activitate strans culturala.La Junimea veneau boieri insemnati ca Pogor si Negruzzi ,dar
veneau si feciori de tarani,ca mai toti ardelenii.La una din intalniri,tine un cuvant si Creanga ,”cerand
invatatura elementara,care pana astazi nu este bine organizata”.Auditoriul l-a carcterizat ca pe ”un parinte
tanar de ani ,frumos de figura ,blond de par….bun de gura si viguros ca o creanga de stejar.”Creanga apare sub
numele de " Profesorul Smantana din Ticau " .
In toamna anului 1874 aparu pe ulitele Iasului un tanar straniu,ca de vreo 24 ani,voinic,spatos,cu o
frunte mare alba si cu o coama de par negru dat peste urechi pe ceafa ,ca la preotii asiatici.Era mereu ganditor
si zambea.Acesta se numea Mihai Eminescu ,era poet si fusese de curand de catre titu Maiorescu ,ministrul
instructiunii,director al Bibliotecii centrale din Iasi.Era fecior de razes caftanit de prin Moldova de
sus,amestecat prin mica boierime arendaseasca ,invatatse carte in Bucovina ,la Viena si la Berlin,dar nu
avusese ragazul sa-si dea doctoratul. Numit intr-o comisie de examinare a cartilor didactice din Iasi, M.
Eminescu face cunostinta cu Ion Creanga. Se imprietenesc foarte bine si merg impreuna la Bolta Rece unde
baura si statura de vorba.Creanga napadi pe poet cu dracoveniile lui,printre care binenteles ,nu uita sa spuna
si pe aceea ca:”precum am fost eu sarac ieri si alaltaieri si saptamana trecuta si in an si in toata viata ,apoi nu
am fost de cand sunt”.Eminescu radea cu multa pofta si zgomotos,iar Creanga se simtea magulit.Eminescu
vazu in Creanga numaidecat geniul poporului roman ,il intreba daca n-a incercat sa scrie ce stia sa spuna iar
Creanga fu incantat de idee.
Intr-o seara Eminescu impreuna cu Creanga mersera la Junimea rumeni la fata si zambitori ca dupa
bautura .La inceput Creanga statu intr-un colt ,tusind si stergandu-si mereu fata de sudoare .Prietenia intre cei
doi s-a adancit si Creanga il duse pe Eminescu in bojdeuca lui, si acesta se arata entuziasmat. Trebui sa-i placa
acel chip de viata in care nimic nu era de prisos si nu se nutrea nici o dorinta aducatoare de durere. Bordeiul
de valatuci era ca o coliba in mijlocul firii piciorul putand calca de-a dreptul pe pamant si urechea putand sa
auda greierul la cativa pasi.
Creanga dormea intr-un camesoi taranesc culcat pe prispa pe o saltea el infatisand pe omul curat al
naturii si pe moldoveanul adevarat din Moldova de Sus. Era un om bun si prietenos,vesel si glumet la
petreceri.Dupa aceea il duse pe Eminescu in sus pe ciric pe din dosul casei aratandu-i privelistea Iasilor,il
ospata cu mancaruri taranesti.Impreuna cutreierau crasmele pe unde era vinul mai bun si pastrama mai
fragede.Sedeau pe lavita ca la sate sau jos pe iarba punand si cate un tigan sa le cante.Creanga avea gustul sa-
si friga singur pastrama sau carnea de porc,hoteste pe carbuni pusi intr-un harb si apoi s-i spele saratura dand
de dusca o ulcea de vin.Eminescu inveselit de comediile lui Creanga il indemna sa scrie.„Scrie mai tata
Iancule,scrie tot ce-ai spus s-o auda si altii ca e minunat de bine”.
Creanga publica, in Convorbiri literare, Soacra cu trei nurori (1 octombrie) si Capra cu trei iezi
(decembrie). Eminescu si Creanga merg impreuna la Junimea, in casa lui Iacob Negruzzi. Va citi aici povestea
sa Soacra cu trei nurori.
 Aceasta poveste placu fara ca totusi junimistii sa-si fi dat seama in ce sta meritul. II uimi probabil
vocabularul fiindca pe atunci miscarea folcloristica nu luase inca inceput.Cuvintele dialectale puse in gura
eroilor dadeau nastere la niste scene de o culoare nespusa de o jovialitate fabuloasa.Creanga fu declarat la
Junimea admirabil ”scriitor poporal”,caracterizare ce-l urmareste toata viata iar Maiorescu de la Bucuresti v-a
consfintii ca scrierile lui ”sunt o adevarata imbogatire a literaturei noastre”. Fostul diacon avea haz si-l trasera
de limba,ceea ce nu era greu sa-si dea pe fata repertoriul. Astfel ”bardahanoscul Creanga ”devenii mascariciul
Junimii mijloc sigur de a scoate tuturor lacrimi de ras.Vesel si limbut din fire nu vazu nici un fel de injosire
intrasta mai ales ca avea prilejul de a musca in pilduri pe cine putu pricina de alte nepotolite rasuri.
Eminescu se muta o vreme in locuinta lui Creanga unde gasea intelegere si bine primit.insa se plictisi
repede de saracie si nu voi sa profite prea mult de ospitalitatea lui asa incat pleca la Bucuresti in cautarea unei
slujbe mai bune.
Incepe sa scrie Amintiri din copilarie. Este la apogeul creatiei sale In doar 5 ani de la debutul sau in "
Convorbiri literare" este deja un scriitor cunoscut si admirat. Prietenul sau, ministrul Vasile Conta, il va ajuta sa
faca parte din Consiliul Instructiunii. In luna septembrie va merge la Bucuresti la MInister. Apar semnele
serioase ale imbolnavirii si, odata cu ele, concediile medicale.
Ion Creanga este numir in Consiliul general al Instructiunii si se afla la Bucuresti. Vasile Conta, prieten bun al
lui Creanga, va fi minsitru al Instructiunii Publice si al Cultelor pana la 10 aprilie 1881.
Aflat in Bucuresti la sedintele Consiliului general al Instructiunii, Ion Creanga participa la intalnirile Junimii din
casa lui Titu Maiorescu. La aceasta sedinta , Creanga este asteptat pana la orele 23. Ioan Slavici isi aminteste
discutia " Se poate domnule Creanga?" i-a zis stapanul casei. " Faci ca atata lume sa te astepte ?" " Ce sa zic?!-
a raspuns el zambind ca de obicei. Dumneavoastra ca d-voastra! Neavand , se vede alta treaba , ati asteptat in
cea mai buna societate si asteptarea nu vi -a fost zadarnica. Iata-ma : sunt aici !"
Ion Creanga este decorat cu ordinul " Cavaler al ordinului Coroana Romaniei " - ca o confirmare a meritelor
sale didactice.
Continua sa scrie si sa publice insa din zi in zi boala i se agraveaza.Aceeasi soarta o are si bunul sau
prieten Eminescu.Statea langa cuptor, cu pisicile lui si spera si pentru el si pentru prietenul sau sa fie mai bine.
De acum inainte ... va avea concedii medicale pana la sfarsitul vietii. Pe la jumatatea lunii iunie o veste ii
zgudui sufletul :Eminescu murise.La aflarea acestei vesti plinse ca un copil si adormi cu cartea de poezii pe
piept. La cateva luni dupa moartea bunului sau prieten in luna decembrie moare si Ion Creanga in noaptea de
ajun, in urma unui atac de epilepsie.
De inmormantare s-au ocupat tipograful Ioan S.Ionescu, prieten si asociat al lui Creanga , care va pune si
piatra funerara pe mormantul scriitorului. Apar anunturi mortuare in fluturasi care au impanzit intreg orasul "
Ioan Creanga. Profesor in varsta de 52 de nai dupa o lunga suferinta a incetat din viata in ziua de 31
decembrie. Inmormantarea va avea loc marti 2 ianuarie 1890 ora 1 precis la cimitirul Eternitatea unde se afla
depuse ramasitele lui. Fii, frate si surori roaga pe toti amicii, colegi si cunoscuti a asista la inmormantare. "

Bibliotecar scolar
Craiciu Mariana