Direcția Generală Educație Strășeni

ION CREANGĂ
Liceul teoretic,,Universul,, satul Scoreni,raionul Strășeni
Autor : Iordache Elena 02.12.2022
Ion Creangă s-a născut la 1 martie 1837, la
Humuleşti, judeţul Neamţ, sau, conform actului din
mitrica satului, moşia Mănăstirii Neamţului,
Părinţii săi au fost Ştefan a Petrii Ciubotariul şi
Smaranda Creangă, „răzeşi fără pământuri” din ţinutul
Neamţului.
 Ion a fost primul născut dintre cei opt copii ai familiei
sale.
STUDIILE LUI ION CREANGĂ

La 1 septembrie 1846, începe cursul primar în satul natal, la
şcoala înfiinţată de preotul Ion Humulescu (Nemţeanu), cu
dascălul Vasile a Ilioaei (Vasilicăi), iar în perioada 1848 – 1850
învaţă la şcoala din Broşteni.
În perioada 1950 – 1951, studiază la Biserica Adormirea din Tg.

Neamţ.

Despre această perioadă, Creangă afirma: „Biata mama,
crezând că am să ies un al doilea Cucuzel, s-a pus cu
rugăminte pe lângă tata şi m-a dat să învăţ psaltichie la un
psalt de la Adormirea din Târgul Neamţului peste baltă la vreo
două azvârlituri de piatră de satul nostru. O iarnă am învăţat
şi la această şcoală, căci iarna ce mai puteam învăţa; iar vara
nu făceam purici prea mulţi pe la şcoală; trebuia s-ajut acasă
la tors în pieptănaşi.”
 Diacon la Biserica Sf. Paraschiva
La 28 iunie 1858 moare Ştefan a Petrii Ciubotariul, tatăl său,
iar Ion Creangă, fiind cel mai mare dintre copii, devine „capul
familiei”, în sarcina sa intrând îngrijirea celorlalţi fraţi,
renunţând pentru moment la cursurile seminarului.
La 25 ianuarie 1859, sărbătoreşte alături de foştii colegi de seminar
şi cu profesorii săi unionişti, dubla alegere a lui Alexandru Ioan
Cuza şi înfăptuirea Marii Uniri, iar în acelaşi an, se va căsători – la
23 august, cu Ileana Grigoriu, fata preotului Ioan Grigoriu, şi va
intra în rândul clericilor, fiind hirotonit diacon la Biserica Sf.
Paraschiva din Târgu Frumos. Este perioada în care evenimentele
sociale, politice şi familiale îl maturizează rapid, marcând
personalitatea scriitorului, făra
a-i altera, însă, umorul irezistibil.
 VIAȚA DE DIACON
La 12 ianuarie 1860, începe calvarul vieţii de
diacon, acesta fiind momentul în care socrul său,
preotul Ioan Grigoriu, încearcă să-l sugrume.
Despre acest moment, Creangă avea să noteze:
„12 zile ale lunii ianuarie, orele bătute unul
după 12 noaptea, au venit şi stăpânul casăi,
aflându-mă eu dormind, pe când toată
suflarea să odihneşte, lângă a me soţie; fără
să ştiu când au intrat în casă, s-au repezit şi
mi-au pus unghiile în gât (ghiarale), de a mă
sugruma cu totul ! …”
 Facultatea de Teologie
O zi mai târziu, Creangă scrie o jalbă adresată
Mitropolitului, însă nu i se face dreptate, ba
dimpotrivă, este arestat şi închis în beciurile
Mitropoliei.
La 2 mai 1860, diaconul Ion Creangă obţine mutarea de
la Biserica Sf. Treime la Biserica Sf. 40 de Mucenici
unde locuia, tocmai în casa socrului său, iar leafa se
stabileşte la 700 de lei pe an
În octombrie, acelaşi an, devine student în anul I la
Facultatea de Teologie din Iaşi, o instituţie care nu după
multă vreme avea să se închidă, iar în decembrie 1860 i
se naşte fiul, Constantin.
 NOTA EMINENTĂ
La 30 aprilie 1863, obţine mutarea la Mănăstirea Barboi din
Iaşi, iar la începutul anului 1864, după întoarcerea lui Titu
Maiorescu ca director la Şcoala Normală de învăţători de la
Trei Ierarhi din Iaşi, acesta, descoperind calităţile
extraordinare ale diaconului, cere ministerului să-l numească
învăţător suplinitor până la terminarea studiilor de doi ani
ale şcolii.
 În noiembrie 1864, prin decretul domnesc nr. 1501, semnat
de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, Ion Creangă este
numit provizoriu institutor.
În anul 1865 este, pentru o perioadă, diacon la Biserica Sf.
Pantelimon din Iaşi, iar în iunie încheie cursurile de doi ani
la Institutul Vasilian din Iaşi, primind Atestatul cu nota
„eminentă” la toate materiile.
 SEMNEAZĂ ȘI PUBLICĂ
La 30 aprilie 1866 este numit diacon la Biserica Golia
din Iaşi, iar în februarie 1868 este acuzat de presa
vremii că a frecventat spectacolele Teatrului Naţional
din Iaşi, un lucru interzis, însă, de canoanele
bisericeşti, Creangă fiind oprit de la slujire pentru
câteva luni.
În septembrie 1868, apare, în 8.000 de exemplare,
„Metoda nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei
I primare”, de Ion Creangă, C. Grigorescu, G.
Ienăchescu, N. Climescu, V. Răceanu şi A. Simionescu,
şi, de asemenea, Creangă semnează şi publică poezia
„Păsărica în timpul iernei”.
 CARTE DE CETIT
La 24 octombrie 1870, Ion Creangă face schimb
de posturi didactice cu părintele Gh.
Ienăchescu, fost coleg şi colaborator la
manualele şcolare, astfel că ajunge la Şcoala
primară sucursala nr. 1 din Iaşi, iar un an mai
târziu apare „Învăţătoriul copiilor – carte de
cetit în clasele primare de ambele sexe cu
litere, slove şi buchi, cuprinzând învăţături
morale şi instructive”, de C. Grigorescu, Ion
Creangă şi V. Răceanu.
 ȘIRUL LUNG DE NECAZURI
Într-o zi de duminică, pe 10 august 1871, diaconul Ion Creangă
apare la slujbă tuns şi cu pălărie, acest moment fiind
începutul unui lung şir de necazuri pentru el.
Este convocat de mai multe ori în faţa Consistoriului
Mitropoliei, dar nu se prezintă, este oprit din lucrarea
diaconiei, şi, în cele din urmă este judecat în lipsă, inclusiv
pentru faptele din anul 1868, iar verdictul Consistoriului suna
astfel: „Diaconul Ioan, pentru că au mers la teatru şi apoi la
cercetare au cutezat a susţine că nu au greşit, ci încă s-a silit a
argumenta că acolo au găsit moralul dumnezeiesc; pentru că au
slobozit cu puşca asupra bisericii; pentru că după aceea nici
trăieşte cu soţia sa şi încă s-au tuns părul, să fie oprit de lucrarea
diaconiei pentru totdeauna”.

Era în anul 1872, când Creangă pierde calitatea de cleric, este destituit şi din
învăţământ şi este dat afară şi din casa din curtea Mănăstirii Golia în care
locuise încă din anul 1866.

O va cunoaşte pe Tinca Vartic, nepoata diaconului Vartic, alături de care îşi va
petrece tot restul vieţii, mutându-se în Ţicăul Iaşului, într-o „bojdeucă de
căsuţă”, situată pe o ulicioară dosnică, „plină de noroi cînd sînt ploi mari şi
îndelungate zise şi putrede iar la secetă gemea colbul pe dînsa.”
Fiind exclus din rândul clerului, are voie să divorţeze, astfel
că în februarie 1873 înaintează Tribunalului cererea de
desfacere a căsătoriei, iar în septembrie se pronunţă divorţul
lui Creangă de soţia sa, Ileana , „pentru abandonarea
domiciliului de şase ani de zile, care se consideră cea
mai mare insultă conform art. 212 Cod Civil şi pentru
alte insulte tot atât de grave”. Martorii declaraseră că, în
anul 1867, Creangă merge la Neamţ şi soţia sa ramasă în Iaşi
„a abuzat de încrederea soţului său”.
În septembrie 1874, este numit institutor la clasele I şi II-a de
la Şcoala primară de băieţi nr. 2 din Păcurari, Iaşi.
 Cunoștința cu Eminescu
La 29 noiembrie 1874, Ion Creangă publică poeziile
„Nu lucrezi n-ai ce mânca !” şi „Ia, clopoţelul sună”
şi povestirile „Păcală, Inul şi cămeşa”, „Acul şi
barosul” şi „A fost, a fost, că de n-ar fi fost nu s-
ar povesti”.
În anul 1875, este numit într-o comisie de
examinare a cărţilor didactice, ocazie cu care face
cunoştinţă cu Eminescu, care avea apoi să îl
introducă la Junimea, unde Creangă publică, în
acelaşi an, în revista „Convorbiri literare”, „Soacra
cu trei nurori” şi „Capra cu trei iezi”.
 Cei doi prieteni
În anul 1876, în ianuarie, revizorul şcolar Mihai Eminescu dă o
Circulară de introducere a cărţilor didactice în şcoală, între acestea
aflându-se şi „Metoda nouă de scriere şi cetire pentru uzul clasei I
primare” şi „Învăţătorul copiilor”, de Ion Creangă.
În iunie, Mihai Eminescu se va muta pentru câteva luni la Ţicău, la
bojdeucă, la bunul său prieten Ion Creangă.
Eminescu a rămas încântat de acest fel de viaţă, de peisajul rustic
din jurul bojdeucii unde „cînd se lasă sara, coborau turme de oi,
buciumul suna cu jale, apele izvorau clar din fîntîne, de
undeva, dinspre biserica Vulpe sau Sf. Haralambie, se auzeau
toaca răsunînd mai tare”.
Încetul cu încetul, Creangă îşi dezlega sacul cu poveşti, zicători şi
snoave, iar poetul râdea cu poftă şi-l îndemna mereu să scrie.
În zilele însorite, cei doi buni prieteni ieşeau prin spatele bojdeucii
şi porneau încet spre Ciric, admirând în tăcere frumuseţile Iaşului.
 Adevăratul ritual
Căsuţa mai avea o prispă înspre nord, unde se afla şi uşa de
intrare şi un cerdac – o logie populară, cu deschidere
generoasă spre orizontul dinspre răsărit, sprijinit de dealurile
Ciric şi Sorogari.
Exista şi un adevărat ritual, el se punea pe pat, Tinca Vartic așeza
masa pe pat în fața lui și acolo mânca. Trebuie spus că Tinca Vartic
era o femeie simplă, bună gospodină, a avut grjă de Creangă mai
ales atunci când a fost foarte bolnav, între cei doi fiind vorba de o
înțelegere între doi oameni în vârstă, încercați de greutăți.
La vremea aceea, Ion Creangă devenise recunoscut pentru faptul că
la căsuţa sa din Ţicău deţinea un număr foarte mare de pisici,
peste 30, iar fiecare purta câte un nume asociat unei persoane reale
din viaţa sa, elocvent fiind numele dat uneia din feline, Mărioara,
după mătuşa lui zgârcită din satul natal Humuleşti.
 „Amintiri din copilărie”
Anul 1880 este plin de evenimente în viaţa marelui
povestitor, perioadă în care începe să scrie „Amintiri din
copilărie”, cu care a atins apogeul creaţiei sale, la doar cinci
ani de la debutul său în „Convorbiri literare”.
Tot atunci devine membru în Consiliul Instrucţiunii, însă
apar şi primele semnele serioase ale îmbolnăvirii de
epilepsie.
În septembrie, acelaşi an, aflat în Bucureşti la şedinţele
Consiliului general al Instrucţiunii, Creangă participă la
întâlnirile „Junimii” din casa lui Titu Maiorescu.
În martie şi aprilie 1881, Creangă publică primele două părţi
din „Amintiri din copilărie”, în „Convorbiri literare”, însă
în acelaşi an se va interna la Spitalul Brâncovenesc pentru a
căuta alinare pentru boala sa.
 Moartea lui Eminescu
În iunie 1883, Mihai Eminescu soseşte la Iaşi, ca trimis al
ziarului „Timpul”, fiind găzduit, din nou, la bojdeuca lui
Creangă.
În anii următori starea de sănătate a lui Creangă se
deteriorează tot mai mult, viaţa sa împărţindu-se între
publicarea unor noi scrieri, concedii medicale şi tratamente,
însă comunicarea cu Eminescu, neîntreruptă din momentul
în care s-au cunoscut, era marea lui dorinţă şi alinare.
În iunie 1889, Creangă află din ziare despre moartea lui
Eminescu, bunul său prieten, moment care avea să îi
grabească şi lui sfârşitul, moment survenit la 31 decembrie
1889, la Iaşi, în urma unei crize de epilepsie.
În a doua zi a anului 1890, este înmormântat la Cimitirul
Eternitate din Iaşi.
La Bojdeuca din Ţicău, s-a înfiinţat în 1918, la 15 aprilie, primul
Muzeu memorial din România, ca un omagiu adus celor două
mari personalităţi ale literaturii neamului: Creangă şi Eminescu,
muzeu care în 2018, în anul Centenarului Marii Uniri, împlineşte,
la rându-i, 100 de ani de la înfiinţare.
În anul 1968, a fost instalat, în curtea Bojdeucii, bustul de
granit al lui Ion Creangă, realizat de Iftimie Bârleanu.
 Bojdeuca „Ion Creangă” organizează anual patru sărbători devenite tradiţionale:
 2 ianuarie – ziua înmormântării scriitorului,
 1 martie – ziua de naştere a lui Ion Creangă,
 14 – 15 aprilie – Zilele Bojdeucii – aniversarea inaugurării primului muzeu
memorial literar din România şi
 31 decembrie – ziua morţii scriitorului – „Colinde la Bojdeucă”.
 Să mai spunem că Bojdeuca „Ion Creangă” este cel mai vizitat muzeu din Iaşi, cu
circa 100.000 de vizitatori anual, fiind o oglindă autentică a valorilor specifice
româneşti, tradiţionale.
 Pentru vizitatori, aceasta se află pe Strada Simion Bărnuţiu nr. 4, din Iaşi,
programul de vizitare este marţi-duminică, între orele 10:00 – 17:00, iar preţul de
intrare este de 3 lei.