În anul 1876, în ianuarie, revizorul şcolar Mihai Eminescu dă o Circulară de introducere a

cărţilor didactice în şcoală, între acestea aflându-se şi „Metoda nouă de scriere şi cetire
pentru uzul clasei I primare” şi „Învăţătorul copiilor”, de Ion Creangă.

În iunie, Mihai Eminescu se va muta pentru câteva luni la Ţicău, la bojdeucă, la bunul său
prieten Ion Creangă. Eminescu a rămas încântat de acest fel de viaţă, de peisajul rustic din
jurul bojdeucii unde „cînd se lasă sara, coborau turme de oi, buciumul suna cu jale, apele
izvorau clar din fîntîne, de undeva, dinspre biserica Vulpe sau Sf. Haralambie, se auzeau
toaca răsunînd mai tare”. Încetul cu încetul, Creangă îşi dezlega sacul cu poveşti, zicători şi
snoave, iar poetul râdea cu poftă şi-l îndemna mereu să scrie. În zilele însorite, cei doi buni
prieteni ieşeau prin spatele bojdeucii şi porneau încet spre Ciric, admirând în tăcere
frumuseţile Iaşului.

Tot în iunie, Mihai Emienscu primeşte postul de redactor al ziarului „Curierul de Iaşi”, iar în
numerele din 13 şi 16 iunie va fi retipărită povestea „Dănilă Prepeleac”, de Ion Creangă.

În iunie 1879, Ion Creangă cumpără locul şi Bojdeuca din Ţicău pe numele Tincăi Vartic,
după ce a scris el însuşi actul şi l-a semnat ca martor şi după ce a plătit 50 de galbeni
austrieci – „a treizeci şi şepte de lei vechi galbenul”. Astfel Creangă o face proprietară pe
femeia care avea grijă de el şi de gospodărie, însă întreaga viaţă s-a considerat proprietar
pe această „bojdeucă de căsuţă”, cu două odăi.

Aici, s-a gospodărit „ca la mama acasă”. „În odaia din stînga şi-a făcut un pat sănătos de
blană de stejar, şi-a aşezat o masă oleacă boierească pentru scris, un raft pentru cărţi, iar
lîngă vatra sobei cu horn şi-a pus o măsuţă rotundă cu trei picioare cu scaunele mici şi
veselă ca la Humuleşti: străchini adînci, linguri de lemn, cofe, ceun de tuci, oale de lut în
care fierb bine sarmalele. Cuptorul ere pregătit pentru poale în brîu şi alivenci înecate în
smîntînă.”

Căsuţa mai avea o prispă înspre nord, unde se afla şi uşa de intrare şi un cerdac – o logie
populară, cu deschidere generoasă spre orizontul dinspre răsărit, sprijinit de dealurile Ciric
şi Sorogari.

Exista şi un adevărat ritual, el se punea pe pat, Tinca Vartic așeza masa pe pat în fața lui și
acolo mânca. Trebuie spus că Tinca Vartic era o femeie simplă, bună gospodină, a avut
grjă de Creangă mai ales atunci când a fost foarte bolnav, între cei doi fiind vorba de o
înțelegere între doi oameni în vârstă, încercați de greutăți.

La vremea aceea, Ion Creangă devenise recunoscut pentru faptul că la căsuţa sa din Ţicău
deţinea un număr foarte mare de pisici, peste 30, iar fiecare purta câte un nume asociat
unei persoane reale din viaţa sa, elocvent fiind numele dat uneia din feline, Mărioara, după
mătuşa lui zgârcită din satul natal Humuleşti.

Anul 1880 este plin de evenimente în viaţa marelui povestitor, perioadă în care începe să
scrie „Amintiri din copilărie”, cu care a atins apogeul creaţiei sale, la doar cinci ani de la
debutul său în „Convorbiri literare”. Tot atunci devine membru în Consiliul Instrucţiunii, însă
apar şi primele semnele serioase ale îmbolnăvirii de epilepsie.

În septembrie, acelaşi an, aflat în Bucureşti la şedinţele Consiliului general al Instrucţiunii,

Creangă participă la întâlnirile „Junimii” din casa lui Titu Maiorescu.
În martie şi aprilie 1881, Creangă publică primele două părţi din „Amintiri din copilărie”, în
„Convorbiri literare”, însă în acelaşi an se va interna la Spitalul Brâncovenesc pentru a
căuta alinare pentru boala sa.

În iunie 1883, Mihai Eminescu soseşte la Iaşi, ca trimis al ziarului „Timpul”, fiind găzduit, din
nou, la bojdeuca lui Creangă.

În anii următori starea de sănătate a lui Creangă se deteriorează tot mai mult, viaţa sa
împărţindu-se între publicarea unor noi scrieri, concedii medicale şi tratamente, însă
comunicarea cu Eminescu, neîntreruptă din momentul în care s-au cunoscut, era marea lui
dorinţă şi alinare.

În iunie 1889, Creangă află din ziare despre moartea lui Eminescu, bunul său prieten,
moment care avea să îi grabească şi lui sfârşitul, moment survenit la 31 decembrie 1889, la
Iaşi, în urma unei crize de epilepsie. În a doua zi a anului 1890, este înmormântat la
Cimitirul Eternitate din Iaşi.

La Bojdeuca din Ţicău, s-a înfiinţat în 1918, la 15 aprilie, primul Muzeu memorial din
România, ca un omagiu adus celor două mari personalităţi ale literaturii neamului: Creangă
şi Eminescu, muzeu care în 2018, în anul Centenarului Marii Uniri, împlineşte, la rându-i,
100 de ani de la înfiinţare.

În anul 1968, a fost instalat, în curtea Bojdeucii, bustul de granit al lui Ion Creangă, realizat
de Iftimie Bârleanu, iar în perioada 1984-1989, la Bojdeuca „Ion Creangă” au avut loc lucrări
complexe de consolidare a terenului, de amenajare a unui amfiteatru în aer liber, cu 250 de
locuri, de construire a unei clădiri, special gândită pentru a adăposti expoziţia documentară
„Viaţa şi opera lui Creangă” şi Biblioteca Bojdeucii, spaţii de serviciu, depozit, cameră
pentru supraveghetoare. Lucrările de restaurare şi reorganizare a muzeului „Ion Creangă”
au avut în vedere păstrarea autenticităţii casei.
                              Casa memorială Ion Creangă, Humuleşti, august 2012
În clădirea nouă, realizată de arhitectul Virgiliu Onofrei şi inaugurată la 11 iunie 1989, la
centenarul morţii scriitorului, sunt expuse cărţi, fotografii şi documente, ilustrînd viaţa lui Ion
Creangă – şcolar, preot şi învăţător, activitatea de scriitor – „Bucoavna” – unul din primele
abecedare, fotografia originală a scriitorului, manuale didactice originale, redactate de Ion
Creangă, colecţia revistei „Convorbiri literare”, 1867-1889, în care Ion Creangă şi-a publicat
opera, alte documente ale lui şi ale familiei.

Nu în ultimul rând, în anul 1990, în faţa Bojdeucii a fost instalată statuia lui Ion Creangă,
realizată de studenţii Academiei de Arte Plastice, clasa prof. D. Căileanu, povestitorul fiind
reprezentat cu faţa spre Bojdeucă, ţinând de după umeri doi copii.

Bojdeuca „Ion Creangă” organizează anual patru sărbători devenite tradiţionale: 2 ianuarie
– ziua înmormântării scriitorului, 1 martie – ziua de naştere a lui Ion Creangă, 14 – 15 aprilie
– Zilele Bojdeucii – aniversarea inaugurării primului muzeu memorial literar din România şi
31 decembrie – ziua morţii scriitorului – „Colinde la Bojdeucă”.