Ion Creanga

Nascut la 1 martie 1837 la Humulesti ; decedat la 31 decembrie 1889 la Iasi

Este unul dintre clasicii literaturii romane.
Recunoscut datorita maiestriei basmelor, povestilor si
povestirilor sale, Ion Creanga a intrat in istoria
literaturii romane, in principal, datorita operei
autobiografice Amintiri din copilarie

1. Primii ani
1837-03-01 Se naste, dupa cum marturiseste singur,
Ion Creanga, intaiul din cei opt copii ai lui Stefan a
Petrii Ciubotariul si ai Smarandei Creanga, "razesi fara
pamanturi" din satul Humulesti, tinutul Neamt.
1837-03-07 Pruncul s-a luminat cu Sf. Botez in
biserica cu hramul Sf. Ierarh Nicolae din comuna
Humulesti, districtul Neamtului. Botezul s-a citit de
Sfintia sa preotul Ioan Nemteanu . Nas l-a avut pe
D.Ion Cojocareanu.
1839-05-10 Data nasterii lui Ion Creanga dupa actul
din mitrica satului Humulesti, mosia manastirii
Neamtului, Ocolul de sus, tinutul Neamtului, partea I
1839-09-06 Se naste Smarandita, fiica preotului Ioan Humulescu, personaj din Amintiri din
copilarie.

2. Anii de formare
1846-01-10 Moare Petrea Ciubotariul, bunicul dinspre tata al lui Ion Creanga.
1846-03-01 Ion Creanga implineste 9 ani.
1846-09-01 Ion Creanga incepe cursul primar in satul natal, la scoala infiintata de preotul Ion
Humulescu (Nemteanu) cu dascalul Vasile a Ilioaei (Vasilicai) . Primul sau invatator a fost
dascalul Vasile " Intai si-ntai am inceput a invata cruce-ajuta, dupa moda veche, la scoala din
Humulesti, o chilie facuta cu cheltuiala satenilor, prin indemnul si osardia parintelui Ioan
Humulescu ".
1847 primavara. Dascalul Vasile fiind luat la oaste cu arcanul, Nica a lui Stefan a Petrii trece in
grija batranului dascal Iordache farnaitul.
1847-03-01 Ion Creanga implinea 10 ani.
1848 Moartea dascalului Iordache de holera. Creanga trece la scoala invatatorului Nicolae Nanu
din Brosteni.
1848-03-01 Ion Creanga implinea 11 ani si continua sa invete la Scoala din Humulesti , insa cu
Dascalul Iordache " Dar dascalul Iordache fiind cam chilaci, a inceput a ne ridica de urechi la
farta deasupra usei si a ne prea indesi la spinare cu Sfantul Neculai, un bici de curele facut si
daruit scoalei de mos Fotea, cojocariul satului " (Ion Creanga, Fragment de autobiografie )
1848-09-01 Gheorghe Creanga, fratele mamei lui Ion Creanga, dupa terminarea scolii de la
Brosteni, se casatoreste, " luandu-si legiuita sotie pe Ecaterina, fata fecioara, fiica sachilarului
Vasile Razmirita, tot din sat Pipirig "
1849 Pana in primavara invatza la Brosteni, apoi cu un psalt de la Biserica Adormirea din
Targul Neamt.
1849-01-26 Vasile, unul din fiii lui David Creanga din Pipirig, se insoara cu Maria, fata
preotului din Borca. O nunta in familie este un eveniment deosebit. Parintii, poate ca si Ion
Creanga , vor fi prezenti la Pipirig si Borca.
1849-03-01 Ion Creanga implinea 12 ani si se afla elev la Scoala din Brosteni si statea in gazda
la Irinuca , pe cheltuiala bunicului sau David Creanga.
1849-04-01 " Aproape de Florii, profesorul Nanu mi-a dat drumul acasa si de la Brosteni am
venit cu niste plutasi, pe Bistrita, la Borca; de la Borca , cu o ruda a mea, pe Plaiul Batran in

Pipirig si din Pipirig la Humulesti ". De Pasti se afla acasa, tuns chilug, dar vindecat de raie
capreasca. Fetele rad de el, dar este admirat pentru felul in care a cantat in biserica " Ingerul a
strigat"
1850-03-01 Ion Creanga implinea 13 ani. Din acest an, precum si la inceputul anului 1851, este
dat sa invete la un psalt de la Biserica Adormirea din Tg. Neamt " Biata mama, crezabd ca am sa
ies un al doilea Cucuzel, s-a pus cu rugaminte pe langa tata si m-a dat sa invat psaltichie la un
psalt de la Adormirea din Targul Neamtului peste balta la vreo doua azvarlituri de piatra de satul
nostru. O iarna am invatat si la la aceasta scoala, caci iarna ce mai puteam invata ; iar vara nu
faceam purici prea multi pe la scoala ; trebuia s-ajut acasa : la tors in pieptanasi, la nevedit, la
facut tevi cu sucala si la tras la roata "
1850-07-26 Gheorghe Creanga, unchiul lui Ion Creanga, este hirotonit diacon la paraclisul
spitalului din Targu Neamt.
1852 Stefan si Petre Ciubotariul capata de la Iasi o patenta pentru negutatorii de starea a treia.
1852-01-03 Ion Creanga implinea 15 ani si in toamna se va inscrie la Scoala Domneasca din
Targu Neamt.
1853 Creanga termina clasa a treia primara la scoala publica de la Targul Neamt, avand ca
profesor pe Isaiia Teodorescu, "popa Duhu".
1854-03-01 Ion Creanga implinea 17 ani si din toamna se va inscrie la Scoala catiherica din
Falticeni.
1854-03-20 Cu aceasta data inregistram primul autograf al lui Ion Creanga , semnat Ioan
Stefanescu.
1854-09-15 In catalogul de la Scoala catiherica din Falticeni, la nr.25, apare cu numele
schimbat in Creanga Ioan, supunandu-se astfel regulii potrivit careia doar fiii din familii de
preoti, diaconi si dascali puteau urma aceasta scoala. Faptul ca unchiul sau Gheorghe Creanga
era preot l-a ajutat si i-a usurat drumul Preotiei.
1855-03-01 Ziua in care Ion Creanga implineste 18 ani si trece pragul spre maturitate.
1855-06-29 Are loc Examenul public la Scoala cateherica din Falticeni. Ion Creanga se califica
" cel dintai". Seminarul de la Socola din Iasi solicita scolii 10 clirici " pregatiti si cu talent" .
Intre cei 10, clasificandu-se si " cel dintai" se va afla si Ion Creanga.
1855-08-29 Catihetul tinutului Suceava, Nicolae Conta, fratele lui Vasile Conta, elibereaza
adeverinta lui Ion Creanga si altor noua "clirici", printre care si Zaharia Simionescu, spre a se
inscrie la seminarul de la Socola, Iasi.
1855-11-06 Ion Creanga, Zaharia Simionescu, Stefan Posa si Ioan Bradul cer staretului
Manastirii Neamtului sa fie primiti in internatul scolii din Tg. Neamt. La recomandarea lui
Nicolae Conta, catihetii sunt admisi in anul al II-lea la seminarul de la Socola.
1856-02-05 Se naste Teodor, frate cu Ion Creanga. Botezul s-a facut in data de 8 februarie a
aceluiasi an, in Biserica Sf. Nicolai din Humulesti. Va muri inainte de a ajunge la maturitate.
1856-03-01 Ion Creanga implinea 19 ani si se afla in Seminaria Centrala de la Socola, Iasi.
Cunoaste profesori renumiti " cei mai invatati din lume", autori de carti de cult, de carti
didactice, invata cu ei, de pe cartile lor. Intra , dupa o serioasa si amanuntita cercetare, in anul al
II-lea, Cursul de jos de 4 ani.
1856-04-01 Ion Creanga isi cumpara Gramatica latina de Dimitrie Stoica (1852) " Aceasta
gramatica latina este a me cumparata cu pretul de 22 di lei si 20 parale. Si cine o va fura sa fie
afurisit cu tot neamul lui in vecii vecilor amin. Kreanga Ioan, Aprilie 1856"
1857-03-01 Ion Creanga implinea 20 de ani. Este elev in anul trei la Seminarul de la Socola .
Traieste cu maturitate si entuziasm in atmosfera premergatoare actului de Unire al Moldovei cu
Muntenia. Notele obtinute si in aceasta perioada stau marturie ca Ion Creanga era un elev de
exceptie , ca studia cu mare seriozitate si isi cumpara carti , reusind sa-si creeze propria
biblioteca.
1858-03-01 Implineste 21 de ani. Se afla in anul al IV-lea la Seminaria Centrala de la SocolaIasi. Ultimul an al Cursului de jos.

1858-04-17 Elev la Seminaria Centrala de la Socola, Ion Creanga studiaza Urziri istorice sau
Curs metodic de istorie ... de protosinghelul Neofit Scriban, profesor de istorie si de retorica in
Seminariul Moldovei din Monastirea Socola, Iasi.
1858-06-28 Moare pe mosia Facutii, tinutul Iasi, Stefan a Petrii Ciubotariul si este inmormantat
la Biserica din satul Prigoreni la 30 iunie. Aceasta pierdere va schimba complet drumul lui Ion
Creanga. Fiind cel mai mare dintre frati, in mod firesc devine " capul familiei" , raspunderea
ingrijirii celorlalti frati cade de-acum pe umerii sai. Astfel ca Ion Creanga va trebui, deocamdata,
sa renunte la a mai continua si Cursul de sus, de patru ani, de la Seminaria de la Socola.
1858-07-30 Reuseste sa primeasca de la Seminaria Centrala din Iasi " Atestatul formalnic" pe
care il astepta de un an de zile. Varsta minina pentru a obtine acest atestat era de 21 de ani.
1858-09-10 Intr-o cerere adresata Directiunii Seminarului solicita sa i se elibere o adeverinta
(dovada) ca a terminat cele 4 clase. In acest moment avem certa hotararea lui Ion Creanga de a
nu mai urma si Cursul de sus si era in cautarea unei slujbe.
1858-09-14 Cu numarul 206 i se elibereaza Adeverinta " Ca sa-i slujeasca de dovada pana-si va
primi atestatul cuvenit de hirotonie cand va veni in varsta legiuita". Aceasta adeverinta ii va fi
servit pentru inscrierea la Scoala de invatatori de la Trei Ierarhi, intre cei 49 de candidati , dar nu
va urma cursurile , de hirotonie nu poate fi vorba, deoarece nu putea dovedi ca ajunsese " in
varsta legiuita".

3. Maturitate
1859-01-25 Ion Creanga se afla la Iasi. Impreuna cu fostii colegi de Seminar si cu profesorii sai
unionisti vor sarbatori dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza si infaptuirea Marii Uniri.
1859-03-01 Ion Creanga implinea 22 de ani. In acest an se va casatori, va intra in randul
clericilor , fiind hirotonit diacon si va primi slujba de cantaret, apoi de diacon. Evenimentele
sociale si politice , precum si cele familiale il vor maturiza rapid si isi vor pune amprenta ,
marcand personalitatea scriitorului fara insa a- i stirbi umorul .
1859-05-17 Smaranda, vaduva lui Stefan a Petrii din Humulesti, cere sa fie scutita de impozitul
pentru patenta.
1859-08-21 Primeste Marturia din partea Bisericii Sfintii 40 de Mucenici spre a se cununa cu
Ileana Grigoriu, fiica preotului Ioan Grigoriu " Ioan Creanga holtei cliric din Siminarie in vrasta
de 23 ani (sic) ... voieste a se insoti prin legiuita cununie cu Eliana fata mare in vrasta de 15 ani
(...) dupa cercetarea ce am facut intre dansii nu s-au aflat nici un fel de pricina de rudenie sau
altceva (...) am dat aceasta marturie (...) spre a-si putea scoate legiuitul peci de cununie (...) de la
protoiereul capitaliei Esii "
1859-08-23 In aceasta zi are loc cununia religioasa si nunta lui Ion Creanga cu Ileana Grigoriu.
Mama sa, Smaranda , este prezenta la ceremonie si semneaza actul de cununie din condica
Bisericii Sfintii 40 de Mucenici.
1859-10-23 Ion Creanga este numit " cantaret cu leafa de 600 de lei pe an" la Biserica Sf. 40 de
Mucenici.
1859-11-05 Poporenii de la biserica Patruzeci de Mucenici din Iasi dau marturie lui Ioan
Creanga spre a fi hirotonisit preot.
1859-11-05 Face o cerere in care solicita un post de preot la biserica unde slujeste drept cantaret
, dar nu i se aproba. Marturia obtinuta de la cativa poporeni de la Biserica Sfantii 40 de Mucenici
spre a fi hirotonit la acea biserica nu-i foloseste la nimic, nefiind , deocamdata aici, vreun post de
diacon.
1859-11-15 Inainte de a fi hirotonit diacon, isi face o parafa pe care o aplica pe cartile pe care
continua sa si le cumpere " D.I.K. " (Diacon I.Kreanga)
1859-12-19 Ion Creanga solicita Mitropoliei sa fie hirotonit pe postul vacant de diacon de la
Biserica Sf. Treime din Iasi.
1859-12-26 La Biserica Sf. Paraschiva din Tg. Frumos, cam la jumatatea drumului dinspre
Humulesti si Iasi, Ion Creanga va fi hirotonit diacon, intrand astfel in randul clerului ortodox.
Este de fata si mama sa care isi implineste visul de a-si vedea "baietul popa". Hirotonirea s-a
facut, in numele Mitropolitului, de catre arhiereul Ghenadie Sendrea de Tripoleos.

1860-01-12 Incepe cumplitul calvar al vietii de diacon : socrul sau, preotul Ioan Grigoriu ,
incearca sa-l sugrume : " 12 zile ale lunii ianuarie, orele batute unul dupa 12 noaptea, au venit si
stapanul casai, aflandu-ma eu dormind, pe cand toata suflarea sa odihneste, langa a me sotie ;
fara sa stiu cand au intrat in casa, s-au repezit si mi-au pus unghiile in gat (ghiarale) , de a ma
sugruma cu totul! ... "
1860-01-13 Ion Creanga scrie o jalba pe care o adreseaza Mitropolitului, insa nu i se face
dreptate, dimpotriva, este arestat si inchis in beciurile Mitropoliei.
1860-01-16 - 1860-01-18 Adreseaza acum o Plecata si lacramatoare suplica in care arata ca " ...
dupa siderea mea in casa sfintiei sale socrul meu de un timp de 4 luni trecute, avand si slugi in
casa, i-am fost desavarsitul : sacagiu, randas, caragiu de vin si de rachiu de prin crasme, ba chiar
in intregul lautariu pentru ca am fost un mizar orfan, dupa cum atuncea m-au vazut si m-au
primiit ... "
1860-01-19 " Fiindca prin buna intelegere s-au impacat, aceasta se va pastra in arhiva". Nevoit
fiind sa se impace cu socrul sau, calcandu-si pe mandrie, este umilit in continuare dar nu are ce
face. Ion Creanga dorea sa i se dea ce i se fagaduise in Foaia de cununie si sa poata trai in liniste
si pace alaturi de sotia sa.
1860-03-01 Ion Creanga implinea 23 de ani, incepe viata de cleric . In aceasta luna este
conceput fiul sau , Constantin.
1860-04-29 Epitropia Bisericii Sf. 40 de Mucenici cere Mitropoliei ca ierodiaconul Ion Creanga
sa fie numit diacon la acea biserica. Se alcatuieste un contract pentru care garanteaza insusi
socrul sau, iconom Ioan Grigoriu.
1860-05-02 Diaconul Ion Creanga obtine mutarea de la Biserica Sf. Treime la Biserica Sf. 40 de
Mucenici unde locuia, in casa socrului sau. Leafa se stabileste la 700 de lei pe an.
1860-09-24 Ion Creanga solicita la aceasta data un post de invatator.
1860-09-29 Ministerul de Culte si Instructiune ii va raspunde negativ insa " deocamdata la
aseminea posturi nu sunt disponibile"
1860-10-26 Il gasim inscris ca student in anul I la Facultatea de Teologie din Iasi. Rector al
Universitatii era prof. Ion Strat. Nu peste multa vreme facultatea se va desfiinta.
1860-12-19 Se naste primul sau fiu : Constantin. Peste 6-7 ani sotia lui isi va parasi familia,
lasandu-l pe minor in grija tatalui sau si determinand tot raul care ii vor aduce lui Creanga numai
necazuri dar si excluderea din randul clericilor.
1861-03-01 Implinea 24 de ani. Discutiile si necazurile cu sotul sau par a se potoli. Se dedica
familiei, copilului sau Constantin, dar si studiului. Se gandea si isi facea planuri pentru cariera de
preot . Cumpara si citea carti in limbile franceza si germana, carti de pedagogie mai cu seama.
1862-03-01 Ion Creanga implinea 25 de ani. Isi facea cu drag munca de slujitor al altarului.
Continua sa-si cumpere carti.
1863 Este anul mortii mamei scriitorului, Smaranda Creanga.
1863-01-24 " Cel dintai preot din Iasi care a frecventat Teatrul National a fost Dimitrie
Valchianul ( din Muntenia) , venit la Iasi ca preot de regiment, asistand la reprezentatia nationala,
dus de colonelul sau ". La spectacolele trupelor teatrale in Transilvania a fratilor VladicescuTardini a luat parte " tot clerul in frunte cu mitropolitul". In anul 1864 , la Cernauti, s-a intamplat
tot la fel. Tot clerul romanesc participa la reprezentatiile teatrale . Cu atat mai surprinzatoare este
atitudinea Mitropoliei Iasi de a fi judecat si pedepsit , peste 5 ani pentru simpla prezenta la
reprezentarile teatrale.
1863-03-01 Ion Creanga implinea 26 de ani.
1863-03-22 - 1863-03-23 Diaconul Ion Creanga cere mutarea la manastirea (biserica) Barboi
din Iasi. Contractul cu noua biserica se va incheia a doua zi. Diaconul primise inainte 700 de lei
pe an, acum va primi 48 de galbeni chesaro- austrieci pe an , casa de locuit si un stanjen de
lemne dat din vreme.
1863-04-30 Mitropolia aproba mutarea provizorie a diaconului Ion Creanga la Manastirea
Barboi.

1863-09-11 Un document din aceasta perioada arata starea tensionata care a continuat in toti
acesti ani cat a slujit si a locuit la biserica pastorita de socrul sau, preot Ioan Grigoriu, la Sf. 40
de Mucenici, de unde in sfarsit reuseste sa se mute . Aceasta ii trimite o somatie oficiala lui
Creanga pentru a inapoia "susnumitei biserici un dulap de tei pe care Creanga il luase cu sine la
Barboi", cerand " sa binevoiti a-l executa de a aduce citatul dulap, cu a sa cheltuiala ".
1863-09-25 Creanga se refugiaza in carti, continuand sa-si imbogateasca biblioteca.
1863-10-09 Arhimandritul grec al Bisericii Barboi, Chiril, este destituit. Are loc Secularizarea
averilor manastirilor inchinate, proiect propus de Mihail Kogalniceanu.
1863-11-13 Isaia Vicol Dioclias, fost profesor de geografie a lui Ion Creanga la Seminaria
Centrala de la Socola, este numit curator provizoriu, la Biserica Barboi din Iasi. La inventarul
facut cu aceasta ocazie aflam ca diaconul Ion Creanga locuia in " una perechi de casa vechi di
valatuci acoperite cu sindrila, cuprinzatoare de trei odai cu sile si ferestrile lor trebuitoare, care
locuieste Ion Creanga, servitoriu bisericii". Nu plateste chirie, dar face slujba la biserica.
Inventarul cuprindea si locuinta iconomului Grigore, tatal filosofului Vasile Conta, cu care
Creanga fusese coleg de banca la Scoala Domneasca din Targu Neamt si cu care va ramane
prieten toata viata.
1864-01-08 Intoarcerea lui Titu Maiorescu ca director la Scoala Normala de invatatori de la
Trei Ierarhi din Iasi. Intre candidati se prezinta si diaconul Ion Creanga. Directorul Titu
Maiorescu, descoperind calitatile extraordinare ale diaconului, cere Ministerului sa-l numeasca
deja invatator suplinitor pana la terminarea studiilor de doi ani a Scolii Normale.
1864-05-09 Semneaza in Condica de prezenta a invatatorilor de la Scoala primara de la Biserica
Trei Ierarhi din Iasi.
1864-06-30 Mitropolia aproba transferarea definitiva a diaconului I.Creanga la Biserica Barboi
din Iasi, unde si locuia.
1864-07-01 A doua zi, dupa aprobarea definitiva a transferului, Biserica Barboi este trecuta la
categoria a II-a, iar postul de diacon este desfiintat.
1864-10-14 La cererea lui Creanga din 3 septembrie i se raspunde acum : Comitetul de
inspectiune scolara, format din Titu Maiorescu, Octav Teodori, N, Culianu, recomanda
Ministerului pentru ocuparea postului de invatator la Sectiunea a II-a a Clasei I de la Scoala
primara vasiliana " pe d-l Creanga Ion, carele a facut 4 clase gimnaziale si a absolvit cu succes
foarte multumitor cursul pedagogic din Institutul Vasile Lupu ".
1864-11-01 Prin decretul domnesc nr .1501 , semnat de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza,
Ion Creanga este numit provizoriu institutor.
1865-01-10 Creanga isi incepe activitatea de institutor.
1865-03-01 Ion Creanga implinea 28 de ani. Locuieste impreuna cu diaconita Ileana si fiul sau
Constantin si cu cei trei frati : Zahei, Teodor si Elena la Biserica Barboi.
1865-04-23 - 1865-10-26 Creanga este angajat ca diacon cu leafa de 600 lei, la Biserica Sf.
Pantelimon din Iasi.
1865-04-26 - 1866 Se afla in pericol de a fi dat afara din casa de la Biserica Barboi. I se va
ingadui insa sa mai ramana aici pana in anul 1866.
1865-06-15 Termina cursurile de doi ani la Institutul Vasilian din Iasi, primind Atestatul cu nota
"eminenta" la toate materiile : Fizica, Religie, Pedagogie, Gramatica romana, Aritmetica,
Cosmografie, Caligrafie, Muzica vocalam Aptitudine pedagogica, Purtare.
1865-08-15 Isaia Vicol Dioclias, superiorul de la Barboi, este numit arhiereu la Manastirea
Golia din Iasi.
1866-02-14 Isaia Vicol cere Mitropoliei numirea lui Ion Creanga ca diacon la Biserica Golia in
locul lui C.Idriceanu. Se va muta aici si cu locuinta intr-o "basca" sau "gherhir" in care se pastrau
odoarele si documentele si care servise si de "cantilerie" compusa din doua odai.
1866-04-30 Diaconul Creanga este numit definitiv la biserica Golia din Iasi.
1866-09-16 In urma adoptarii unei noi legislatii privind "cumulul de functii", potrivit careia
fiecare cadru didactic si slujitor al bisericii sa primeasca un singur salar de la stat, Ion Creanga

va opta pentru salariul de la scoala, la Golia continuand sa slujeasca pentru locuinta si alte
beneficii.
1866-10-05 La intrunirea alegatorilor in Salonul Bals, au vorbit : I. Negruzzi, T. Maiorescu, V.
Pogor, D.Filipescu, D.Iacob Negruzzi, D.Maiorescu, D.Manzescu, D.Iordache Beldiman, Preotul
Creanga " Luand cel din urma cuvantul atrage atentiunea adunarii asupra invataturei elementare
care pana astazi nu este inca destul de bine organizata. Dupa Pr. Creanga nemaicerand nime
cuvantul si oara fiind prea inaintata, D. Presidente ... anuntand viitoarea sedinta ... "
1866-10-25 Egumenul Isaia Dioclias Vicol de la Biserica Golia din Iasi comunica Ministerului
ca nu are niciun salariat ce ocupa "alta functiune de a guvernului" . Optiunea lui Creanga fusese
clara. Optase pentru salariul de institutor, renuntand la salariul de diacon. Diacon cu slujba la
biserica fiind, este retribuit, din daniile si nilele enoriasilor si acea si locuinta fara chirie.
1867-03-01 Ion Creanga implinea 30 de ani. Copilulu sau, in decembrie, va implini varsta de 7
ani. Este institutor la Scoala primara de la Trei Ierarhi cu salar de stat . Locuieste si slujeste ca
diacon la Biserica Golia. Sotia sa este tot mai mult atrasa de egumenul calugar, Isaia Vicol
Dioclias si isi va parasi caminul, sotul si copilul .
1868-02-13 Spectacolele Teatrului National din Iasi care se dadeau in cladirea Teatrului Mare
de la Copou, mistuita de flacari in incediul din 1888. In aceasta zi, diaconul Ion Creanga va
vedea spectacolul dat " in beneficiul domnului Galino".
1868-02-26 Ziarul Conventiunea nr 14 din 26 februarie ataca pe preotii care merg la teatru, fara
insa a-l numi pe I. Creanga, in articolul numit " Relativ mergerii rpeotilor la teatru" : " Intelegem
lipsa de disciplina in scoli, in armata, in justitie, in administratie etc, dar lipsa de disciplina in
religiune nu o intelegem si nu o admitem (...) La reprezentatia de joi seara, data in beneficiul dlui Galino, doi preoti, unul in stal, si altul in loja, se desfatau privind si aplaudand afestele si
simtimentele din piesa. Institutiunea teatrala este o institutiune morala (...) Cu toate acestea, (...)
fiindca canoanele bisericesti impeidica cu desavarsirea aceasta, apoi noi nu vedem decat un manc
de disciplina din partea acelora care au trecut peste aceste baricade. Atragem serioasa atentiune a
presfintitului nostru mitropolit si-l rugam cu tot respectul a fi mai sever asupra subalternilor sai,
pentru a nu le ingadui sa scandalizeze lumea, nerespectand nici datinile traditionale, nici
canoanele bisericesti".
1868-03-01 Ion Creanga implinea 31 de ani. Este anul cand este acuzat si pedepsit pentru ca
mergea la teatru si pentru tragerea cu pusca asupra bisericii. Sotia il parasise, trebuia sa se
descurce singur cu fiul sau Constantin. Este invatator la Scoala primara de la Trei Ierarhi si
diacon la Manastirea Golia.
1868-03-02 Ion Creanga raspunde acuzatiei scrise ce i se facuse din partea Mitropoliei " Cu
respect si francheta va raspund ca am frequetat Teatrul National de cateva ori, unde n-am vazut
nimic scandalos si demoralizator, ci din contra combaterea viciunilor si sustinerea de tot ce este
just in ceea ce priveste datoria omului catre Dumnezeu si Societate ".
1868-03-04 Protopopoul Butureanu face cercetarea cuvenita si raspunde adresei loctiitorului de
mitropolit, Suhopan. Ca pedeapsa este oprit de a sluji, dar de Pasti va fi iertat.
1868-04-12 Apare primul numar al ziarului Clopotele. Aici va fi tiparit un articol intitulat "
Domnul Escu si Parintele Crenguta". Parintele Crenguta este nimeni altul decat Ion Creanga
insotit de bunuls au prieten Mihai Eminescu.
1868-05-02 Datorita relatiilor diaconului Ion Creanga, fratele sau Zahei Creanga , intra in
slujba de curator la Biserica Frumoasa din Iasi.
1868-05-05 In ziarul Curierul de Iasi, nr. 6, apare articolul Tragerea la tinta si vanatul de paseri
in mijlocul orasului : " In ograda Goliei, insa nu in ospiciul alienatilor, sede un Diacon, care are
si pasiunea de atrage la tinta sau de a vana paserile. Din nenorocire insa, impuscatura nu loveste
totdeauna tinta, si asa s-a intamplat ca popa-vanatorul a impuscat in loc de o pasere fereastra
bisericei ce se afla tocmai deasupra altarului, si o alta data a tras chiar deasupra balconului
ospiciului. Afara de asta nebunii de la ospiciu se sparie foarte mult, si nu credem ca slobozirea
pustelor va fi un mijloc pentru a-i insanatosa. Am auzit odata ca slobozirea pustelor in oras este
oprita ".

1868-05-14 Mitropolitul Calinic Miclescu ordona o ancheta. Economul Gavrilescu care era
dusman declarat al lui Creanga , face ancheta si Raportul. Declarat vinovat este din nou oprit de
la slujire si este din nou "gratiat". Adevarul este ca Ion Creanga era pandit si reclamat cu
indarjire si gand ascuns (pentru a-l scoate din slujba de la Manastirea Golia si din locuinta pe
care o detinea aici) de vreun calugar sau preot de la aceeasi biserica. Citind cu atentie tot dosarul
acestei intamplari, nicaieri nu apare mentiunea ca ar fi impuscat ciori, cum s-a spus dupa moartea
lui Creanga si se mai crede, in mod eronat, pana in ziua de astazi.

4.Debutul
1868-09-22 Apare in 8.000 de exemplare "Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I
primare" de Ion Creanga, C. Grigorescu, G. Ienachescu, N. Climescu, V. Raceanu si A.
Simionescu.
1868-09-22 Publica si semneaza poezia Pasarica in timpul iernei.
1869 V. Alexandrescu, delegat de Ministrul Invatamantului sa inspecteze "scoalele de peste
Milcov" , arata intr-un raport ca Scoala primara de la Trei Ierarhi " e de buna seama astazi cea
mai buna din toata Romania " si ca din 135 de scolari de clasa I " evreii sunt pentru o insemnata
parte, ceea ce este tot in lauda d-lui Creanga, care in calitatea sa de preot, s-ar parea ca ar atrage
cu anevoia la scoala pe evrei, dar care ii atrage gratie reputatiunei metodei de care se serveste ".
Creanga este un invatator " cu o inteligenta si un talent de o rara precocitate " (Apud Gh.
Ungureanu )
1869-03-01 Ion Creanga implinea 32 de ani. Este tot mai devotat profesiei didactice, fara insa
a-si neglija obligatiile ce le avea ca diacon la Manastirea Golia. Pe plan familial lucrurile stateau
foarte rau : sotia plecase de acasa, copilul trebuia ingrijit, educat. Ca diacon , situatia lui era
nelegala si incerta. Clericii ortodoxi nu au voie sa traiasca despartiti de sotiile lor si nici nu pot
divorta. Dusmanii se inmultesc . Creanga nu este genul de om care sa stea cu capul pelcat , sa se
smereasca, sa ceara intelegere si sa suporte rigorile impuse, dar obligatorii intr-o asemenea
situatie.
1870-03-01 Implineste 33 de ani. Munceste foarte mult, are foarte multe obligatii ca institutor si
ca diacon, va continua sa alcatuiasca manuale scolare si ca tata al lui Constantin, care va implini
10 ani, dar insa si ca frate mai mare care trebuie sa aiba grija de ceilalti mai mici decat el.
Situatia sa ca invatator se consolideaza, ca slujitor al bisericii se ruineaza , aflandu-se intr-un
mare pericol.
1870-09-05 Ion Creanga solicita directorului Liceului central din Iasi primirea ca bursier in
Internatul scolii a fratelui sau, Teodor Creanga. Si soara sa Ileana , nascuta in anul 1858, se afla
la Iasi, sub ingrijirea lui Creanga. Dupa moartea mamei, Creanga va fi cel care va avea grija de
fratii sai orfani : Zahei, Teodor, Ileana, Maria si Catrina, surorile mai mari ramanand in casa
parinteasca de la Humulesti pana in anul 1918.
1870-10-24 Ion Creanga face schimb de posturi didactice cu parintele Gh. Ienachescu, fost
coleg si colaborator la manualele scolare. Ion Creanga trece la Scoala primara sucursala nr.1 din
Iasi, iar Gh. Ienachescu la Scoala primara de baieti de la Trei Ierarhi, in locul sau. Aceast schimb
de locuri se va dovedi insa defavorabil pentru Creanga.
1871 Apare "Invatatoriul copiilor - carte de cetit in clasele primare de ambele sexe cu litere,
slove si buchi, cuprinzand invataturi morale si instructive" de C. Grigorescu , I. Creanga si V.
Raceanu.
1871-02-15 Iacob Negruzzi publica in Convorbiri literare , o poezie ironica la adresa lui
Creanga - Copie de pe natura (intitulata Electorale ) . Creanga apare sub numele de " Profesorul
Smantana "
1871-06-01 Se constituie la Iasi, Prima Casa de Economie. In Procesul verbal de constituire
semneaza ca fondator si " I, Creanga, diacon ".
1871-08-10 In aceasta zi de duminica, diaconul Ion Creanga apare la slujba tuns si cu palarie.
1871-09-10 Diaconul tuns, Ion Creanga, este convocat la Consistoriul Mitropoliei, dar nu se
prezinta. Scrie, suparat, un protest pe care il inainteaza la Consistoriu.

1871-09-11 Protoiereul Butureanu anunta pe Parintele Creanga ca este "oprit de lucrarea

diaconiei pentru totdeauna, pana cand vei da probe de indreptare "
1871-09-13 Este din nou convocat la Consistoriu, si din nou refuza sa mearga , aratand ca este
"oprit de doftor" 4 zile.
1871-09-20 Neprezentandu-se , Consistoriul hotaraste sa-l judece in lipsa.
1871-09-22 Se redacteaza Referatul Consistoriului Mitropoliei Iasi, privitor la "relele purtari"
ale diaconului Ion Creanga. Se arata ca acesta a fost citat inca din data de 10 septembrie. S-a
scos de la arhiva dosarele cu Mergerea la teatru a preotilor si cu Reaua purtare a diaconului
Creanga din 1868.
1871-09-23 Este judecat pentru ca in anul 1868 a fost la teatru ; tot in 1868 " a fost oprit de
serviciu pentru ca a slobozit o pusca in ograda bisericii si chiar asupra bisericii " . In incheiere
Consistoriul opineaza ca " Diaconul Ioan, pentru ca au mers la teatru si apoi la cercetare au
cutezat a sustine ca nu au gresit, ci inca s-a silit a argumenta ca acolo au gasit moralul
dumnezeiesc ; pentru ca au slobozit cu pusca asupra bisericii ; pentru ca dupa aceea nici traieste
cu sotia sa si inca s-au tuns parul, sa fie oprit de lucrarea diaconiei pentru totdeauna "
1871-10-11 Superiorul Bisericii Golia face un raport privind situatia creata. Urmeaza fireasca
agitatie a clericilor de la Golia si de la Mitropolie si cercetarea.
1871-12-30 Protoiereul iconom C. Butureanu someaza pe Creanga sa predea cheile de la casa
din curtea Manastirii Golia in care locuise inca din 1866. Ion Creanga raspunde ca nu recunoaste
autoritatea Protoieriei, ci numai pe cea a Politiei.
1872 Apare a doua editie din "Invatatoriul copiilor"
1872-02-19 In ziarul " Noul curier roman " ii apare articolul Misiunea preotului la sate. Director
era Scipione Badescu.
1872-03-01 Ion Creanga implinea 35 de ani. Acest an este un an de cumpana in viata
scriitorului : pierde calitatea de cleric, este destituit si din invatamant, nu mai are unde locui. O
va cunoaste pe Tinca Vartic, nepoata unui diacon Vartic, alaturi de care isi va petrece tot restul
vietii in Ticaul Iasului , intr-o "bojdeuca de casuta"
1872-03-07 In ziarul " Columna lui Traian" i se retipareste articolul Misiunea preotului la sate
semnat de Preotul l. Creanga. Director era B.P. Hasdeu.
1872-04-08 Ion Creanga publica un nou articol, Jesuitismul in Romania semnat Pr. I. Creanga,
tot in ziarul iesean "Noul curier roman ".
1872-07-01 Ministerul Instructiunii Publice si al Cultelor il destituie pe Ion Creanga din postul
de institutor la scoala sucursala nr. 1 baieti din Iasi. Destituirea venea in urma excluderii
diaconului Ion Creanga din randul clericilor.
1872-08-25 Creanga se afla la Primaria Iasi si obtine de aici o atestatie ca " este lipsit de orice
mijloace pentru a interna cu plata in scoala militara pe fiul d-sale , Constantin Creanga" si un act
de pauperitate precum ca "nu poseda nicio avere mobila sau imobila in urbe din care sa poata
intretine solvent la invatatura in internatul scoalei militare pe unicul d-sale fiu, numit
Constantin".
1872-09-04 Primaria Iasi raporteaza Ministerului ca Ion Creanga a fost instalat la post.
1872-09-15 Preda inventarul "scolitei" din Sararie.
1872-09-28 Ion Creanga este citat citat pentru prima data de 4 octombrie la Consistoriu.
1872-10-10 Judecatorii din Dicasteria Mitropoliei Iasi se intrunesc si vad in " apararea" trimisa
doar injurii. Ion Creanga se ocupa cu "negotul de debitant de tiutiun" are o totala lipsa de respect
pentru autoritatea bisericeasca. Se propune caterisirea din cler. Semneaza pentru caterisire si
Isaia Vicol Dioclias , nimeni altul decat calugarul care-i sedusese sotia.
1872-11-05 Se intruneste Sinodul canonic in sala Mitropoliei din Iasi. Ion Creanga a fost "
exclus din catalogul clericilor bisericesti si pentru totdeauna neadmis in cler ".
1873-02-25 Ion Creanga, nemaifiind preot, are voie sa divorteze. Inainteaza Tribunalului
cererea de desfacere a casatoriei. Ion Creanga " de profesiune libera" cere Presedintelui
Tribunalului Iasi divort pentru " Abandonarea domiciliului de sase ani ".
1873-03-20 Are loc prima sedinta in procesul de divort.

1873-06-19 O noua sedinta in procesul de divort. Probele cu martori : preotul Ilie Grigoriu arata
ca sotia nu vrea sa traiasca cu Creanga, iconomul V.Popmpilian spune ca sotia ar fi abuzat de
increderea sotului sau in 1867, acum vreo sase ani! ; iconom D. Martarov arata ca i-a mai
impacat dar ca d-na Creanga a declarat ca nu voieste a mai trai nicio zi cu sotul sau, fara a arata
motivele, " cand d.Creanga s-a dus la M-rea Neamt, a invitat sotia sa mearga impreuna si d-na
Creanga a zis ca nu merge ". Concluzia : sotia a recunoscut cele ce i se imputa , declarand ca "nu
voieste a trai cu d. Creanga "
1873-09-05 Ion Creanga obtine desfacerea casatoriei sale nefericite. Se pronunta divortul lui
Creanga de sotia sa , Ileana , "pentru abandonarea domiciliului de sase ani de zile, care se
considera cea mai mare insulta conform art. 212 Cod Civil " si "pentru alte insulte tot atat de
grave ". Martorii declara ca in anul 1867 Creanga merge la Neamt si sotia sa ramasa in Iasi "a
abuzat de increderea sotului sau".
1874 Apare a III-a editie din Invatatoriul Copiilor.
1874-05-18 Ion Creanga se afla la Bucuresti si solicita, printr-o cerere Ministrului, postul la
clasele I si a II-a de la Scoala de baieti nr.2 din Pacurari, declarand " ca si de acum inainte, ca si
in trecut, nu voi face politica militara ". Ramane in Bucuresti, pentru a primi raspunsul de la
Minister.
1874-05-23 Consiliul permanent da lui Ion Creanga avizul pentru a fi reintegrat pe postul de
institutor la Scoala de baieti nr .2 din Pacurari motivand ca " in timpul functionarii sale in trecut
au dat probe de un bun si apt institutor, considerand ca chiar in acesti doi ani din urma, de cand
nu mai face parte din corpul didactic, tot n-a incetat de a lucra pentru instructiune, ocupandu-se
cu publicatiuni de carti didactice "
1874-05-27 Se emite Adresa Ministerului Instructiunii Publice si a Cultelor catre Comitetul
scolar Iasi sa introduca pe Ion Creanga in functia de institutor la clasele I si a II-a a Scolii
primare de baieti nr .2 din suburbia Pacurari.
1874-09-01 Este numit institutor la clasele I si II-a de la Scoala primara de baieti nr. 2 din
Pacurari.
1874-11-08 Zahei Creanga , slujitor al Bisericii Frumoasa din Iasi si debitant de tutun in locul
fratelui sau Ion Creanga, la debitul de tutun de pe strada Bancei (Glia) din Iasi, se casatoreste in
aceasta zi cu Maria Dumitriu (nascuta Gheorghiu), vaduva unui sublocotenent.
1874-11-29 Ion Creanga va publica poeziile : Nu lucrezi n-ai ce manca!, Ia, clopotelul suna si
povestirile : Pacala, Inul si camesa, Acul si barosul si A fost, a fost, ca de n-ar fi fost nu s-ar
povesti .
1875 Numit intr-o comisie de examinare a cartilor didactice din Iasi, M. Eminescu face
cunostinta cu Ion Creanga. Introdus de poet la Junimea, Creanga publica, in Convorbiri literare,
Soacra cu trei nurori (1 octombrie) si Capra cu trei iezi (decembrie).
1875-01-08 Ion Creanga cere numirea definitiva in postul ce ocupa.
1875-01-30 Ajutorul de primar, Dimitrie Miller, in inspectie la clasa lui Creanga, raporteaza "
pot afirma cu toata asigurarea ca domnul profesore Creanga este foarte zelos si capabil profesore,
ca isi indeplineste datoria cu esactitate si ca se bucura de o buna reputatiune ".
1875-03-12 Intr-un Raport catre Ministru se apreciaza moralitatea si activitatea deosebita a
dascalului Creanga.
1875-09-01 Eminescu si Creanga merg impreuna la Junimea, in casa lui Iacob Negruzzi. Va citi
aici povestea sa Soacra cu trei nurori.
1875-09-02 Ministrul Titu Maiorescu da aprobare cartii de lectura Invatatorul copiilor pentru a
fi introdus in scoli.
1875-10-01 Ion Creanga debuteaza in revista Junimii, Convorbiri literare, povestea Soacra cu
trei nurori.
1875-12-01 Ion Creanga publica in revista Junimii , Convorbiri literare, povestea Capra cu trei
iezi.
1876 In revista Convorbiri literare apare povestea Punguta cu doi bani de Ion Creanga.

1876 Apare Povatuitoriu la cetire prin scriere dupa sistema fonetica de Gh. Ienachescu si Ion
Creanga
1876-01-21 Revizorul scolar Mihai Eminescu da o Circulara de introducere a cartilor didactice
in scoala, Intre acestea si Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare si
Invatatorul copiilor de Ion Creanga.
1876-03-01 Ii apare in aceeasi revista Convorbiri literare povestea Danila Prepeleag, un frumos
cadou la implinirea varstei de 39 de ani.
1876-06-01 Ii apare o alta poveste in aceeasi revista Convorbiri literare : Povestea porcului.
Mihai Eminescu se va muta pentru un timp, in Ticau, la bunul sau prieten Ion Creanga.
1876-06-03 Eminescu este destituit din postul de revizor scolar.
1876-06-13 Mihai Emienscu primeste postul de redactor al ziarului Curierul de Iasi. In
numerele din 13 si 16 iunie va fi retiparita povestea Danila Prepeleac de Ion Creanga.
1876-06-14 Incepand din aceasta zi si urmand in 16 si 18 iunie, Mihai Eminescu va retipari in
paginile ziarului pe care-l conducea si-l scria, Curierul de Iasi, Povestea porcului a bunului sau
prieten Ion Creanga.
1876-10-24 Are loc a 13-a Aniversare a Junimii la Iasi. Maiorescu nu poate veni. Ion Creanga
va citi Povestea lui Ionica cel prost.
1877 O alta capodopera a lui Creanga apare in Convorbiri literare : Mos Nechifor Cotcariul. Se
va tipari si in brosura.
1877-04-01 In revista Convorbiri literare apare Povestea lui Stan Patitul de Ion Creanga .
1877-04-01 - 1877-06-01 In aceasta perioada, Ion Creanga isi va lua concediu medical si incepe
sa scrie la Povestea lui Harap-Alb " In tot timpul de doua luni cat a a scris el pe Arap Alb, nu s-a
imbracat macar o data cu hainele si nici nu a esit din casa. El habar nu avea ca se declarase
razboi de romani si ca trecusera imparatul Rusiei si ostirile lui, ca erau raniti din razboi, ca se
ucisesa Kisminski , pretinul favorit al lui Eminescu si mai cate din aceste. El sedea imbracat in
camesoiul lui cel lung si cu ghigilicul pe cap si scria necontenit la povestea lui Arap Alb.
1877-09-01 Apare in revista Convorbiri literare povestea Fata mosului si fata babei.
1877-09-01 Constantin, fiul lui Ion Creanga, nu avea inca 17 ani si se inscrisese voluntar in
Razboiul de Independenta. Ion Creanga roaga pe P.P.Carp, iar acesta pe I.C.Bratianu, si astfel
Constantin este demobilizat.
1877-10-24 Apare Povestea povestilor (text licentios) .
1878-04-01 Revista Convorbiri literare primeste in paginile ei o alta capodopera a lui Ion
Creanga : povestea Ivan Turbinca.
1878-04-01 - 1878-09-01 Revista Gura satului din Arad retipareste povestea Ivan Turbinca
1878-04-04 - 1878-04-07 Mihai Eminescu retipareste in Timpul povestea Ivan Turbinca, sub
explicatia : " Povestea lui Ion Creanga "
1878-04-05 Ziarul Curierul de Iasi retipareste povestea Ivan Turbinca.
1878-10-01 Ion Creanga publica in revista Convorbiri literare , Povestea unui om lenes. Aceasta
va fi republicata in luna noiembrie de ziarul Curierul de Iasi .
1878-12-25 Invatatorul este decorat cu ordinul Bene merenti cl a II-a.
1878-12-25 Apare editia a V-a a cartii Invatatorul copiilor. Se retiparesc aici poeziile : Nu
lucrezi, n-ai ce manca si Ia! Clopotelul suna si povestirile Pacala, Inul si canesa, Acul si barosul,
A fost odata, cand a fost, ca daca n-ar fi fost nu s-ar povesti, ci ca un purice ar plesni
1879-03-01 Ion Creanga implinea 42 de ani. Este anul intrarii in universalitate prin Dizionario
Biografico Degli Scrittori Contemporanei , de Angelo de Gubernatis, Firenze, 1879 . La pagina
324 a acestui Dictionar este inscris si Ion Creanga " Creanga (Giovanni) , scrittore rumano,
insegnante elementare a Yassy, nacque il 1 marzo 1837 nel villagio di Humulesti, nel distretto di
Niamtzo. Esordi con alcuni libri scolastici ; piu tardi publicy nel Convorbiri literare una serie di
Racconti popolari, dei quali rechiamo, titoli : Soacra cu trei nurori ; Danila Prepeleac; Capra cu
trei iezi ; Povestea porcului ; Mos Nichifor Cotcariul ; Stan patitul ; Harap Alb ; Ivan Turbinca .
1879-04-13 Intr-un Raport al revizorului scolar Chirita , Ion Creanga este 'absent din cauza de
boala , dupa cum sunt informat de domnul director "

1879-06-25 Ecaterina Vartic cumpara cu bezman locul si bojdeuca din Ticau, unde se stabilise
mai inainte I. Creanga. Apare "Geografia judetului Iasi", de V. Raceanu, Gh. Ienachescu si Ion
Creanga.
1879-06-25 Ion Creanga cumpara locul si Bojdeuca din Ticau pe numele Tincai Vartic. Scrie el
insusi actul si-l semneaza ca martor. Plateste 50 de galbeni austrieci " a treizeci si septe de lei
vechi galbenul". Ion Creanga o face proprietara pe femeia care avea grija de dansul si de
gospodarie, dar toata viata s-a considerat proprietar pe aceasta " bojdeuca de casuta"
1879-09-04 - 1879-09-05 Apare al patrulea manual scolar la care Ion Creanga este coautor :
Geografia judetului Iasi, cu planul orasului Iasi, contururile plaiesilor si conturul judetului pentru
clasa a II-a primara urbana si pentru clasa a III-a primara rurala, de ambe sexe, de institutorii
V.Raceanu, Gh. Ienachescu si Ion Creanga.
1880 Apare in albumul macedo-roman anectoda Mos Ion Roata si Unirea.
1880-03-01 Ion Creanga implinea 43 de ani. In acest an incepe sa scrie Amintiri din copilarie.
Este la apogeul creatiei sale In doar 5 de la debutul sau in " Convorbiri literare" este deja un
scriitor cunoscut si admirat. Prietenul sau, ministrul Vasile Conta, il va ajuta sa faca parte din
Consiliul Instructiunii. In luna septembrie va merge la Bucuresti la MInister. Apar semnele
serioase ale imbolnavirii si, odata cu ele, concediile medicale.
1880-09-01 Ion Creanga este numir in Consiliul general al Instructiunii si se afla la Bucuresti.
Vasile Conta, prieten bun al lui Creanga, va fi minsitru al Instructiunii Publice si al Cultelor pana
la 10 aprilie 1881.
1880-09-22 Aflat in Bucuresti la sedintele Consiliului general al Instructiunii, Ion Creanga
participa la intalnirile Junimii din casa lui Titu Maiorescu. La aceasta sedinta , Creanga este
asteptat pana la orele 23. Ioan Slavici isi aminteste discutia " Se poate domnule Creanga?" i-a zis
stapanul casei. " Faci ca atata lume sa te astepte ?" " Ce sa zic?!- a raspuns el zambind ca de
obicei. Dumneavoastra ca d-voastra! Neavand , se vede alta treaba , ati asteptat in cea mai buna
societate si asteptarea nu vi -a fost zadarnica. Eata-ma : sunt aici "
1880-11-08 Scrisoarea lui Constantin Creanga catre tatal sau releva starea precara de sanatate a
acestuia " tata! Boala dumitale are sau nu leac, aceasta nu t-o pot spune nici doctorii. Daca tii la
viata si la rugamintile copilului tau, prezerveaza-te! schimba-ti traiul, seleste-te a asculta sfaturile
doctorilor de acolo, cari pentru asemenea boale sunt tot atat de savanti ca si acestia de aici ". In
aceasta perioada Creanga se afla la Bodjeuca lui draga.
1880-12-10 Ministrul nu acorda concediul de boala de o luna cerut de Creanga. Motivul : lipsa
actului medical care sa ateste acest lucru.
1880-12-13 Directorul scoloo primare de baieti nr.2 din suburbia Pacurari, Iasi, scrie pe adresa
minsitrului urmatoarele : " D-l Ion Creanga va face prin domnii doctori care-l cureaza actul
medical cerut de d-l ministru de a i se pute acorda concediul cerut " Ion Creanga era bolnav,
primele cirze aparusera in 1877 , cand scria Povestea lui Harap Alb; acum insa solicita primul
concediu medical Ministrului.
1880-12-20 In Calindarul bunului econom pe anul 1880 din Sibiu, se retipareste Ivan Turbinca
de Ion Creanga.
1881 In revista Convorbiri literare nr.10 , Ion Creanga publica Amintiri din copilarie . Dedicatie
d-soarei L.M." Domnisoara L.M. din dedicatie este Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu.
1881-01-11 - 1881-01-15 Se retipareste in ziarul Timpul "Amintiri din copilarie I "
1881-01-12 Ministerul ii aproba lui Ion Creanga , institutor, cocnediu de boala de o luna , in
baza actului medical prezentat.
1881-03-01 Ion Creanga implinea 44 ani. Scrie cu febrilitate opera sa Amintiri din copilarie si o
va publica in revista JUnimii "Convorbiri literare" . Este tot mai bolnav. In acest an se va interna
la spitalul Brancovenesc sa-si caute de sanatate.
1881-04-01 Revista " Convorbiri literare" publica partea a doua din Amintiri din copilarie, cu
aceeasi " Dedicatie d-soarei L.M."
1881-05-01 - 1881-05-09 Ziarul Timpul retipareste Amintiri din copilarie II de Ion Creanga.

1881-05-22 - 1881-05-23 Ziarul " Timpul" publica Taranul si Unirea, episod de la 1857 de Ion
Creanga.
1881-09-01 Ion Creanga se afla la Bucuresti in Comisia Consiliului Instructiunii si se si
interneaza la spitalul Brancovenesc.
1881-09-16 Intr-un articol din " Contemporanul" , Ioan Nadejde , facnd observatii critice
privitoare la partea stiintifica din manualul Invatatorul copiilor , mentioneaza elogios calitatile
scriitorului Ion Creanga.
1881-10-05 Creanga isi da impreuna cu Ileana consimtamantul la casatoria fiului lor cu Elena
Adamescu din Bucuresti.
1881-11-01 Ion Creanga publica in Convorbiri literare povestirea Popa Duhu, un emitionant
portret literar al profesorului sau de la Scoala Domneasca din Tg. Neamt -Isaia Teodorescu .
1881-12-01 Revista Contemporanul din Iasi publica doua poezii populare : Cand eram in
floarea mea si Mielusica (auzita in spitalul Brancovenesc de la mama Balasa, o gardianca
batrana, de locul ei din Craiova)
1882 Revista Contemporanul din Iasi public alte doua poezii populare culese de Ion Creanga la
Bucuresti , in spitalul Brancovenesc de la aceeasi mama Balasa : Lina Catalina si Bratu .
1882-03-01 In aceasta zi, Ion Creanga implinea 45 de ani, in revista Convorbiri literare i se
publica partea a III-a a Amintirilor din copilarie ot cu " Dedicatie domnisoarei L.M." Era apogeul
carierei . Din acest an , boala il va chinui si mai tare. Partea a IV-a din Amintiri din copilarie va fi
publicata postum in anul 1892.
1882-09-01 Ion Creanga sustine alaturi de B.P.Hasdeu , in Consiliul permanent al Instructiunii
introducerea in scolile reale ale limbilor germana si franceza si facultativ italiana. Scolile
pedagogice sa faca mai multa practica si sa dea diplome abdsolventilor. Ion Creanga redacteaza ,
sprijinit de B.P.Hasdeu, Poriectul de regulament pentru cercetarea cartilor didactice - reprodus de
Eminescu in Timpul din 22 septembrie 1882. Propunerea sa fie doua comisii : la Bucuresti si la
Iasi si sa nu fie in comisii numai profesori universitari care, e normal, " sa nu poata revizui o
carte didactica la clasele primare "
1882-09-14 Ion Creanga se afla la Bucuresti la Comisia Consiliului Ministerului Instructiunii si
Cultelor. Titu Maiorescu in Insemnari zilnice : " La masa Creanga , ne-a povestit cu haz multe
despre hotul Chietraru si despre o inventie de masurat apa a fiului sau "
1882-11-13 Astfel dateaza Ion Creanga povestirea sa Ioan Roata si Voda Cuza.
1882-12-07 Societatea Romania Juna din Viena proclama pe Ion Creanga, N.Gane si
A.D.Xenopol " membri onorari".
1883-01-21 Ion Creanga, C.Grigorescu, V.Raceanu si Gh. Ienachescu trimit Academiei
Romane, pentru premiere, Metoda noua de scriere si cetire pentru uzul clasei I primare. Comisia
insa , formata din Vasile Alecsandri (presedinte), Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, G.Baritiu,
N.Ionescu, respinge lucrarea pe motiv ca a fost depusa cu intarziere!
1883-01-21 Apare anecdota Cinci pani.
1883-03-01 Ion Creanga implinea 46 de ani. De ziua nasterii sale, Creanga va tipari in revista
Junimii de la Iasi " Convorbiri literare" anecdota Cinci pani. Este ultima colaborare la
prestigioasa revista,care-l publicase in urma cu 8 ani! De la 1 aprilie 1885, revista Convorbiri
literare se va muta, impreuna cu redactorul ei, Iacob Negruzzi, la Bucuresti.
1883-06-04 Mihai Eminescu soseste la Iasi, ca trimis al ziarului Timpul. Va dormi la bojdeuca
lui Creanga. Emil Garleanu , fost elev al lui Creanga a stat de vorba cu Tinca Vartic si a aflat ce
s-a petrecut la bojdeuca " Eminescu veni abatut la Iasi. Nu statu mult si-i ceti lui Creanga Doina ,
scrisa la Bucuresti. Apoi cand se puse sa se odihneasca, scoase din buzunar un revolver mic si-l
aseza pe masa. La intrebarea lui Creanga de ce-l poarta, Eminescu raspunse ca ii e frica sa nu-l
ucida. Acest lucru il indurera adanc pe Creanga si-l opri de se uita indelung la fata obosita a
poetului care adormise pe pat ... "
1883-10-16 O stire "grabita" in Curierul capitalei : " Dam cu toata mahnirea si sub rezerva
stirea ca prea iubitul nostru scriitor popular din Iasi Creanga ar fi incetat din viata foarte

grabnic". In vreme ce Mihai Eminescu este foarte bolnav si se aduna bani pentru a fi trimis la
tratament in strainatate, Ion Creanga are o criza in clasa si se raspandeste vestea ca a murit!
1883-11-07 Ion Creanga este decorat cu ordinul " Cavaler al ordinului Coroana Romaniei " - ca
o confirmare a meritelor sale didactice.
1883-11-09 Ion Creanga obtine concediu medical pentru trei luni, aprobat de Minister.
1884-05-30 Ion Creanga obtine un nou concediu medical de doua luni, aprobat de Minister.
1884-08-01 La inceputul lunii Ion Creanga era la Iasi unde afla ca rectorul Universitatii din
Iasi, N. Culianu, facuse un Raport elogios privind activitatea sa didactica.
1884-11-05 Ion Creanga cere ministerului acordarea celei de-a patra gradatii ca institutor.
1884-11-25 Scrisoare a fiului sau, Cosntantin , catre Ion Creanga "Doresc de asemenea ca
compresele cele reci si curatenia sa te vindece cu desavarsire "
1884-12-20 O noua scrisoare a fiului ingrijorat catre tatal sau " Te rog mult, nu te scumpi si
vesteste-ma imediat asupra sanatatei si felului cu care-ti duci batranetile tale nevrasnice "
1884-12-20 Apare editia a III-a a manualului Geografia judetului Iasi.
1885-02-01 Revista Convorbiri literare retipareste anecdota Mos Ion Roata .
1885-02-26 Scrisoare a lui Constantin din Viena catre tatal sau, Ion Creanga " Imi spui ca
mercuri ai cazut din nou in scoala. Pentru D-zeu, tata, ce pacat a mai fi si acesta, lacrimile imi
opresc vederea , imi este mare frica de tine, doar n-ai facut nimanui rau ca sa te pedepseasca
astfel. Pana cand atata suferinta ?"
1885-03-01 Ion Creanga implinea 48 de ani. Este din ce in ce mai bolnav. Mihai Eminescu este
la Iasi si se vad des. Creanga isi va cauta de sanatate si se va preocupa de soarta manualelor
scolare.
1885-04-09 Creanga Constantin se logodeste cu d-ra Olga , fiica angrosistului Neculai Petrea
din Braila.
1885-05-23 Scrisoare a lui Constantin catre tatal sau " N-ai grija ca de batranete poti muri, dar
de boala asta, ba"
1885-06-21 Ziarul Opinia retipareste anecdota Mos Ion Roata si boierul.
1885-07-01 SE afla la Slanic, la tratament . Ion Creanga se fotografiaza intr-un grup tot mai
mare si se fotografiaza impreuna cu Alexandru Ioan Cuza si N.A.Bogdan .
1885-07-04 O noua scrisoare a lui Constantin catre tatal sau , Ion Creanga " T-am primit astazi
mult prieteneasca ta scrisoare si cu cea mai mare parere de rau vad ca suparacioasa ta boala tot te
mai incearca din cand in cand. Sa nadajduim ca baile de la Slanic, care de randul trecut s-au
aratat destul de milostive, anul acesta vor face minuni si te vor usura cu totul de suferintele tale "
1885-07-16 Ziarul Liberalul din Iasi publica un reportaj de N.A.Bogdan despre Creanga. Se
aflau impreuna la Slanic Moldova " Parintele Smantana patimeste de boala ... moronilor,
cantaeste vreo 95-98 de kilo, fara cortel si fara palarie "
1885-09-07 I.Creanga si colaboratorii sai, C.Grigorescu si V.Raceanu, anunta in ziarele din Iasi
ca Invatatorul copiilor s-a brosat in trei parti deosebite " pentru a usura pe scolari la cumpararea
ei ".
1885-10-15 Ion Creanga primeste concediu medical pe urmatoarele 6 luni!
1886-03-01 Ion Creanga implinea 49 de ani. In aceasta luna si in septembrie va obtine concedii
medicale pe 6 luni! Concediile ii sutn aprobate de Spiru Haret. Din acest an va fi mereu in
concediu medical si va fi suplinit de proetul A.Popovici. Este tradus in limba germana . I se
plagiaza abecedarele dar este acuzat chiar el de plagiat! Raspunde calomniilor.
1886-04-02 Ion Creanga primeste raspuns negativ la solicitarea catre Minister de a i se acorda
gradatia a IV-a , ca si cu un an in urma.
1886-06-01 Constantin, fiul lui Creanga, se casatoreste cu Olga, la Braila. Ion Creanga este
prezent la ceremonie si va servi la masa un peste pe masura poftei lui!
1886-07-01 Ion Creanga se afla pentru a treia oara la tratament in statiunea Slanic , Moldova.
1886-07-31 Ion Creanga scrie la Viena fiului sau, cerand informatii privind boala sa.
1886-08-01 Constantin Creanga da examen la Arhitectura clasica si moderna.
1886-09-01 Apare Harap Alb in limba germana " Romanische Marchen nach - Joan Creanga "
1886-11-01 Apare la Cernauti volumul Povesti poporale de I.Creanga, I.Slavici si St. Stefulea.

1886-11-01 In Poeti si critici (1886), Titu Maiorescu citeaza din nou pe Ion Creanga, remarcand
progresul din literatura fata de anul 1872.
1886-11-26 Ion Creanga se afla la Bucuresti. O scrisoare de raspuns trimisa lui Ioan Slavici, din
Bucuresti, este semnata de un grup de junimisti : Titu Maiorescu, N.Gane, I.C.Negruzzi, Ion Creanga.
Semnatura lui Creanga este tremurata si " bolnava" ca si cel care o facuse.
1887 Constantin Creanga este avansat la gradul de capitan. In acest an va pleca impreuna cu sotia la
Bruxelles pentru a urma Scoala de Razboi.
1887-02-02 Ion Creanga impreuna cu V.G.Mortun viziteaza pe Eminescu la Manastirea Neamt.
1887-03-01 Ion Creanga implinea 50 de ani. Se simtea foarte batran . Comunicarea cu Eminescu ,
neintrerupta din ceasul cand s-au cunoscut, era marea lui dorinta. Statea langa cuptor, cu pisicile lui si
spera si pentru el si pentru prietenul sau sa fie mai bine. De acum inainte ... va avea concedii medicale
pana la sfarsitul vietii. In acest an, va obtine doua certificate si concedii medicale, unul in februarie si
altul in septembrie, ambele pentru 6 luni.
1887-04-10 Ion Creanga este permanent instiintat de soarta lui Eminescu. Inca o dovada, alaturi de cea
din 2 februarie : Mihai Eminescu iese vindecat din Ospiciul Manastirii Neamt. Pana la Pascani face
drumul cu trasura, cu fostul coleg de gimnaziu, Gh. Bojeicu. La Pascani se intalnesc cu Miron Pompiliu si
Ion Creanga - instiintati si pregatiti spre a-l duce la Iasi, dar Eminescu va merge la sora la , Henrietta, la
Botosani.
1887-08-22 Ziarul Liberalul din Iasi publica articolul semnat de I.Creanga , Gh. Enachescu si V.Raceanu
- Purtare nedemna- raspunzand la acuzatiile de plagiat.
1887-09-17 Ion Creanga reclama si cere sprijinul Primariei in rezolvarea diferendului cu vecinul sau
Vasile Coca din Ticau " Domnule primariu, De 17 pe 18 ani locuiesc intr-o bojdeuca de casuta din
mahalaua Muntenimea-de-Sus , strada Ticaul de Sus, no. 4. Din dosul acestei locuinti, cu vreo 8 ani in
urma, se afla de asemine o bojdeuca veche si povarnita spre cadere a unuia Costache Popea ; aceasta
avandut-o unui leah - MIhalache Novac ; si acest Novac, cu vreo 6 ani in urma, folosindu-se de absenta
mea din Iasi, in timpul vacantei celei mari, si-a stricat casa veche pana la pamant si si-a injghebat alta
noua, tot de valatuci, ca si cealalta veche care o avea, cu deosebire numai ca pe aceasta noua a
ingramadit-o asa de tare cu dosul inspre casa unde locuiesc eu, si care e sprijinita pe mai multe furci de
stejar puse din vechime, incat, din pricina acestei ingramadiri, n-aveai pe unde sa re porti la o intamplare,
fereasca D-zeu! Dar pana sa viu eu de pe unde eram, lucrul se facuse (cu autorizare, sau fara autorizare nu
stiu) si l-am lasat asa, negandindu-ma la vro scofala de la locurile cu bezman de prin tihariile Ticaului,
caruia-i mai zic si Valea Plangerii! Novac o vinde lui Vasile Coca. In vara aceasta insa, megiesul Vasile
Coca se duce la primarie de-si scoate o noua autorizatie pe nevazute si-si mai adaoga inca acoperemantul
sau, din dos, dinspre mine, cu un tavan, dar in loc de un tavan, el isi lateste acoperemantul intr-o parte cu
2 si in alta cu ... 3 tavanuri, imi racaieste casa pe dedesupt, scoate pamantul de pe langa furcile casei unde
locuiesc si ma da la pamant".
1887-10-01 Ion Creanga se afla la Neamt. Viziteaza casa in care a crescut si biserica din Humulesti
pentru a vedea pe parintele Teodor Focsa.
1887-11-01 Prietenul lui Ion Creanga, prietenul iconar din Iasi, V.Musnetanu, va face, in acest an,
portretul Tincai Vartic. Acest mic tablou pictat de Musnetanu se afla si azi in Bodjeuca " Ion Creanga" din
Ticau, Iasi, devenit muzeu memorial inca din anul 1918.
1887-11-28 Aapre editia cu numarul 20 a manualului Metoda noua. In 19 ani au aparut 20 de editii. Un
succes nemaintalnit care a determinat si dusmanii inversunate. In acest an, in lunile mai, iunie si iulie in
ziarele Liberalul si Lupta apar atacuri in care autorii Metodei noi de scriere si cetire pentru uzul clasei I
primare sunt acuzati de plagiat si de specula! Atacatorul este profesorul Ioan Pop Florantin, impotriva
caruia Ion Creanga va aduce argumente care-l vor arata drept ceea ce era : un calomniator.
1888-02-15 Obtine un nou concediu medical pe o durata de 6 luni, pana la 15 august.
1888-03-01 Ion Creanga implinea 51 de ani.
1888-06-01 Apare la Brasov revista Convorbiri pedagogice. La rubrica intitulata Curier bibliografic, la
pagina 45 , este prezentat Ion Creanga.
1888-06-13 Ion Creanga se afla la Targu Neamt si redacteaza unchiului sau, preotul Gheorghe Creanga o
petitie catre Epitropia Sf. Spiridon privitoare la pensionare. Gheorghe Creanga era preot tot la paraclisul
spitalului din Targu Neamt (va muri in noiembrie 1897).
1888-06-26 Atacat in continuare de calomniatorul I.P.Florantin, Ion Creanga raspunde in ziarul Fulgerul
din iasi , cu urmatorul text : " Onorabile, Eu t-as spune o vorba la ureche, dac-ai vrea sa ma asculti ; Decat
ai tot umbla, hortis-mortis, scremandu-te a nauci lumea cu articole de jurnale si cu brosuri d-ale dumitale,
de cele nesarate si rancede, mai bine te-ai sili, prin economii, a-ti plati datoriile ce le-ai facut prin

surprindere si amagire , la Botosani, la Barlad, Iasi, Bucuresti si pe aiurea (...) Dar stiu eu bine, ca n-am sa
fiu ascultat : caci, cu cel ce are orbul gainilor si la ochii sufletesti si la cei trupesti, degeaba vorbesti "
1888-09-09 O noua reclamatie a lui Ion Creanga catre Primaria Iasi in legatura cu bojdeuca sa "
Domnule Primariu, in mahalaua Ticaul-de-Sus , in dosul casei in care locuiesc eu de 12 ani 9sac!) trecuti,
este o casa a unuia Vasile Coca. Acest proprietar, Coca, mai an a cerut voe de la primarie sa-si mai
lateasca stresina casei lui din dos cu o scandura , si el a latit-o cu doua scanduri. Eu, vazand ce a facut el,
am reclamat locului competent atunci, si i-a si dat jos aceasta scandura. Astazi d-l inginer -arhitect Albinet
spune ca i-a dat voe acelui Coca sa-si pue acea scandura fara sa ma incunostiinteze si pe mine, ca megies,
daca prin aceasta nu mi se face un rau, astupandu-se trecerea cu desavarsire prin dindosul caselor si la
intamplare de foc, Doamne fereste, fiind de mare primejdie pentru noi si pentru intreaga mahalaua. Va
rog, deci, respectuos, domnule primariu, sa binevoiti a regula cele de cuviinta."
1888-09-21 Ion Creanga obtine concediu medical aprobat de minister pentru un an scolar.
1888-11-04 Ion Creanga este din nou prezent in cercul literar al poetului N.Beldiceanu din Iasi si va citi
Amintiri din copilarie IV.
1888-12-03 Ion Creanga vine la Bucuresti, insotit de Tinca, spre a-i arata lumea, dar si pentru a se arata
el insusi la medici. Se intalneste si cu Emienscu , aflat acum in cercul adolescentilor de la Fantana
Blanduziei.
1889-03-01 Ion Creanga implinea 52 de ani. Prietenul sau, V.Musnetanu , ii va face un portret in culori,
dupa o fotografie . Pe spatele acestui tablou se afla insemnarea " Acest tablou l-am cumparat de la Tinca
Vartic, care era femeie in casa la Ion Creanga. Ea traieste si acum in casuta lui Ion Creanga si este
maritata dupa Deliu. Chipul acesta a lui Creanga este facut dupa o fotografie , de Musnetanu, un inconar,
in 1889. Creanga samana, dar e prea tanar "
1889-03-01 Are concediu medical de la scoala, dar se preocupa cu mare grija de pregatirea, editarea,
corectura la scrierile sale. Intelegerea o facuse cu V.G.Mortun.
1889-06-18 Ion Creanga afla din ziare despre moartea lui Eminescu, prea tarziu, nu mai are timp sa
ajunga la Bucuresti. Acest eveniment nefericit ii va grabi sfarsitul.
1889-09-01 Ion Creanga obtine un nou concediu medical, pentru urmatorul an de zile.
1889-12-31 Moartea lui Ion Creanga in noaptea de ajun, in urma unui atac de epilepsie.
1889-12-31 De inmormantare s-au ocupat tipograful Ioan S.Ionescu, prieten si asociat al lui Creanga ,
care va pune si piatra funerara pe mormantul scriitorului si Miron Pompiliu . Apar anunturi mortuare in
fluturasi care au impanzit intreg orasul " Ioan Creanga. Porfesor in varsta de 52 de nai dupa o lunga
suferinta a incetat din viata in ziua de 31 decembrie. Inmormantarea va avea loc marti 2 ianuarie 1890 ora
1 precis la cimitirul Eternitatea unde se afla depuse ramasitele lui. Fii, frate si surori roaga pe toti amicii,
colegi si cunoscuti a asista la inmormantare. "
1890-01-02 Inmormantarea lui Ion Creanga la cimitirul Eternitatea din Iasi. Apar la editorul H. Goldner
din Iasi "Scrierile lui Ion Creanga, Povestile, vol I, cu o prefata de A. D. Xenopol si o biografie a
autorului de Gr. I. Alexandrescu (volumul contine povestile publicate in Convorbiri literare intre 18751878)
1890-01-02 La inmormantarea de la Cimitirul Eternitate au vorbit Toma Savescu si Eduard Gruber
(ginere al Veronicai Micle) " Jalnica adunare - o dureroasa datorie, cea de pe urma, ne aduna azi pe toti in
fata mormantului unde in curand va odihni pentru vecie Ion Creanga, acest fruntas al literaturii romane.
Nemangaiatul fiu, rudele, prietenii si tinerimea entuziasta admiratoare a lui Creanga isi simt acum inima
zdrobita si cugetarea innourata in fata muteniei si a neclintirei in care el zace, mutenie si neclintire care ne
face sa ne ingrozim si sa ne podideasca lacramile, pentru ca nu mut si nu neclintit a fost Creanga in viata
lui".
Bibliografie (surse):
1.
2.
3.
4.

V. Cristea, Despre Creanga, 1989;

www.ro.wikipedia.org;
Limba i literatura romn, aprecieri critice.
http://www.google.md/url?
q=http://www.ioncreanga.eu/&sa=U&ei=8chgU8GsOu_07Aadi4GoAQ&ved=0CEcQFjAH
&sig2=vfnYI-7Aim-cal1lGIXARw&usg=AFQjCNF-qEqG2hi6kCI0tbZq-6mqKrZtZg

Amintiri din copilriede Ion Creang

nceput n 1881, Amintiri din copilrie constituie, dup aprecierea unanim acriticilor i
istoricilor literari, opera de maturitate, capodopera marelui scriitor moldovean I. Creang, fiind

considerat "primul roman al copilriei rneti". Dei oper autobiografic, faptele, ideile,
personajele nu snt ntre totul reale. Rezult c personajul principal al Amintirilor nu este
scriitorul, ci Nic al lui tefan al Petrii,surprins i descris din perioada copilriei, de cnd a fcut
"ochi" i pn ajunge "holtei,din pcate!".Universul creaiei sale l formeaz satul natal
Humuleti. Pentru autorul Amintirilor din copilrie satul natal este locul cel mai important i
mai frumos din lume. Aa se explic de ce fiecare nceput i fiecare sfrit de capitol din cele
patru ale Amintirilor cuprinde referiri directe la casa printeasc, la oamenii, la frumuseile i
rezonana istoric a locurilor care mprejmuiesc Humuletii.
Capitolul I. Evoc frumuseile satului Humuleit "stau cteodat i-mi aduc aminte ce
vremuri i ce oameni mai erau prin prile noastre, pe cnd ncepusem i eu,drgli-Doamne, a
m rdica bieta la casa prinilor mei, n satul Humuleti, din trg drept peste apa Neamului;
sat mare i (rzesc) vesel, mprit n trei pri carese n tot de una; Vatra Satului, Delenii i
Bejenii."; i mndria de-a aparine prin natere acestui sat vechi, rzesc: "-apoi Humuleti i
pe vremea aceea nu erau numai aa un sat de oameni fr cpti, ci sat vechi, rzesc ntemeiat
n toat puterea cuvntului; cu gospodari tot unul i unul, cu flci voinici i fete mndre, care
tiau a nvrti hora dar i suveica, de vuia satul de votale n toate prile, cu biseric frumoas i
nite preoi i dascli i poporani ca aceia, de fceau mare cinste satuluilor".n continuare
scriitorul evoc imagini din viaa de coal: dasclul Vasile, calul Blan, luarea cu arcanul la
oaste, plecarea cu bunicul David Creang din Pipirig la coala din Broteni, ntmplarea cu
rostogolirea stncii peste casa Irinuci. Din ntmplrile relatate remarcm elogiul adus printelui
"Ioan de sub deal" n calitatealui de ntemeietor de coal, prin chilia "durat la poarta bisericii
pentru coal".
Partea a II.-a a Amintirilor descrie casa printeasc din anii fericii ai zburdalnicei
copilrii: "Nu tiu alii cum sunt, dar eu, cnd m gndesc la locul naterii mele, la casa
printeasc din Humuleti (...) parc-mi salt i acum inima de bucurie.i, Doamne, frumos era
pe atunci, cci i prinii, i fraii, i surorile (mele) mi erau sntoi, i casa ne era ndestulat i
copii i copilele megieilor erau de-apururea n petrecere cu noi, i toate mi mergeau dup plac,
fr leac de suprare, de parc era toat lumea a mea!". Apoi povestete peripeiile cu uratul de
Anul Nou, la ciree, cu pupza din tei i la scldat.
Partea a III.-a enumer vestitele locuri din jurul Humuletilor: "i satul Humuleti n care
m-am trezit,
nu-i un sat lturalnic, mocnit i lipsit de privelitea lumii ca alte sate; i locurile care nconjur
satul nostru nc-s vrednice de amintire...;apoi istorisete ntmplri din vremea cnd era elev la
coala din Flticeni, mpreun cu Oslobanu, Trsnea i Mogorogea, n gazd la ciubotarul Pavl,
ascultnd cntecele din fluier ale lui Mo Bodrng.
n partea a IV.-a Nic al lui tefan al Petrii nu mai este copilul care prinde pupza pe ou,
care fur ciree, ci este acum "holtei din pcate" iar satul natal i apareca loc al primelor iubiri.
De aceea legtura cu satul su natal este acum mult mai strns: "Cum nu se d scos ursul din
brlog, ranul de la munte strmutat la cmp, i pruncul, dezlipit de la snul mamei sale, aa nu
m dam eu dus din Humuleti n toamna anului 1855, cnd veni vremea s plec la Socola, dup
struinele mamei".Satul este vzut ndeosebi prin ceea ce impresioneaz sufletul su de flcu
(hore, petreceri etc, toate avnd ca fundal cntecul de dor ce se revars din strunele viorii
lui"Mihai scripcariul din Humuleti" n "puterea nopii").Sufletul adolescentului Nic este acum
mult mai deschis sensibilitilor cromatice i vizuale ale mprejurimilor satului natal: "Dragu-mi
era satul nostru cu Ozana cea frumos curgtoare i limpede ca cristalul, n care se oglindete cu
mhnire cetatea Neamului de attea veacuri! Dragi-mi erau tata i mama, fraii i surorile, i
bieii satului, tovarii mei din copilrie..." i scriitorul surprinde amrciunea din sufletul
copilului care se dezrdcineaz, se desprinde de paradisul copilriei.Impulsul creator al
"Amintirilor din copilrie" este iubirea de cas, dragostea pentru universul mirific al copilriei
luminat de prezena prinilor, frailor,constenilor i aureolat de farmecul locurilor natale.
Dei n Amintiri scriitorul privete retrospectiv, cu ochii copilului de odinioar,lipsit de griji,
preocupat de jocurile sale i nu de neajunsurile oamenilor, snt zugrviten aceast oper i

destule aspecte amare de via rural.I. Creang i admir pe harnicii rani humuleteni,
gospodari vestii, care "nu-strii ca n brlagul ursului, ci au fericirea de a vedea lumea de toat
mna", fiind eiaezai pe drumuri umblate. Ei erau ns "rzi fr pmnturi, nevoii s-i
ctige existena mai mult din confecionarea i vnzarea sumanelor.Srcia n care se zbteau
muli rani este evident n prezentarea gospodrie Irinuci "toat averea Irinuci erau cocioaba,
doi boi, un ap i dou capre slabe irioase".La ar existau puine coli i cele care funcionau
erau create de particulari,care adesea urmreau numai beneficii personale, cum era cazul
catihetului Conta de la Flticeni. colile nu aveau localuri proprii ca n cazul scolii din
Humuleti. Copii trebuiau s plteasc taxe mari i din aceast cauz muli rmneau pe dinafar.
Statul nu era preocupat nici de pregtirea cadrelor didactice. nvtorii erau improvizai
dindasclii bisericilor, din preoi sau clugri "care i ei se mirau cum au ajuns profesori".Acestia
nu le explicau niciodat nimic, i nvau mai ales rugciuni i cntece religioase. Nu existau
manuale, nvau pe cri bisericeti (ceasloave) i cnd exista cte un manual colar, acela era aa
de limitat (gramatica lui Trsnea) sau de greit, c mai ru ncurca pe copii. Elevii neavnd o
bun ndrumare didactic erau obligai s memoreze fr a nelege ceva. n coli se folosea
btaia (Sfntul Niculai i Calul Blan).Clugrii i preoii sunt aspru criticai, ei formau o
categorie de privilegiai. Pe preoii notri din sat nu-i ncape cureaua de pntecari ce snt, cci
"popa are mn de luat, nu de dat; el mnnc i de pe viu i de pe mort". Clericii transformaser
biserica ntr-o tarab, un mijloc de mbogire sigur i rapid.
Este apoi criticat recrutarea n armat (prinderea cu arcanul a lui bdia Vasile); i lipsa de grij
a statului fa de sntatea public, lipsa oricrei asistene medicale la Humuleti "medic" era
mo Vasile andur, iar descntecele ineau locul tratamentelor.

Umorul n Amintiri din copilrie

Umorul este o form a rsului, o manifestare a bunei dispoziii. La I. Creangumorul este
alturi de oralitate trstura dominant a Amintirilor din copilrie. Umorul la Creang este unul
sntos, de origine popular.Principalele categorii ale umorului snt: umor de situa ie (izvort din
fapte,situaii, ntmplri: prinderea mutelor cu ceaslovul, molipsirea de rie de la caprele
Irinuci, aplicarea potei la tlpi, btaia dintre Mogorogea i Pavl, ntmplarea de la scldat,
vnzarea pupzei etc); umor de caracter (izvort din felul de a fi al unor personaje: Mogorogea,
mo Chiorpec, Trsnea, popa Bulig - zis i Ciuclu etc);umor de limbaj (izvort din folosirea
de locuiuni, zictori i proverbe, menite a provoca rsul: "s mai aproape dinii dect prinii",
"se ine ca ria de om", "au tunat ii-au adunat", "mil mi-e de tine, dar de mine mi se rupe
inima"; ori expresii ca: "va-inevoie", "calea - valea", "bine - ru").Sursele umorului le reprezint
ntmplrile hazlii, buna dispozi ie a autorului ,(Nic face haz de necaz), prezena glumei n
mijlocul lucrurilor celor mai serioase "i s nu credei c nu mi-am inut cuvntul, de joi pn mai
apoi, pentru c aa am fosteu, rbdtor i statornic la vorb de feliul meu; i nu m laud, c
lauda-i fa; prin somn nu ceream de mncare; dac m sculam, nu mai ateptam s-mi dea alii;
i cndera de fcut ceva treab, o cam sream de pe-acas"; ironia "Mo Luca de te-a ntreba
cineva, de-acum nainte, de ce trag caii aa de greu, s-i spui c aduci nite drobi desare de la
ocn i las' dac nu tear crede fiecare"; autoironia "n sfrit, ce mai attavorb pentru nimica
toat? Ia, am fost i eu, n lumea asta, un bot cu ochi, o bucat dehum nsufleit din Humuleti
care nici frumos pn la douzeci de ani, nici cuminte pn la treizeci i nici bogat pn la
patruzeci nu m-am fcut. Dar i srac ca anul acesta, ca n anul trecut i ca de cnd snt, niciodat
n-am fost".Limbajul Artistic este de o frumusee i originalitate inimitabil. Farmecul
incomparabil al stilului lui I. Creang vine din frumuseea limbii neamului romnesc.Mijloacele
lingvistice folosite dau impresia de oralitate prin folosirea maxim a interjec iilor onomatopeice
(ha! ha! ei! tuti! zbrr!) a expresiilor onomatopeice i averbelor imitative (ha! a hori, a
gbui).Senzaia de oralitate e provocat i de mulimea expresiilor specifice limbii vorbite (vorba
ceea, ht bine, pace bun) a zicerilor tipice (toate ca toate, de voie denevoie) a ntrebrilor i
exclamaiilor (ori mai tii pcatul, grozav s-a spriat, ce-i defcut?). Alteori n text apar versuri
popurale sau fraze rituale: La plcinte nainte / ila rzboi napoi. Dect la ora coda ? Mai binen satul tu frunta. Deosebit este i folosirea cuvntului "mai" "ce mai de pomi s-au pus n

intirim (muli). Alteori e folosit ca abverb "mai rmnei cu sntate". Caracterul de oralitate
provine i din folosirea dativului etic:"si-am czut n Ozan ct mi i-i bietul"; sau folosirea unor
expresii ori locu iuni populare: "ncaltea", "ca mai ba", "a cu-i a cu".Oral e i sintaxa frazei.
Autorul las cuvintele s se nire dup o ordine avorbirii i nu a scrisului, unde topica e mai
controlat: "i hrsita de mtua nu m slbea din fug nici n ruptul capului; ct pe ce s puie
mna pe mine", "i eu fuga, iea fuga, i eu fuga, i ea fuga, pn ce dam cnepa toat palanc la
pmnt". Deasemenea majoritatea frazelor se leag ntre ele prin conjucia coordonatoare
copulativ "i" "i cnd nvam eu la coal, mama nva cu mine acas. i citea la ceaslov, la
psaltire i Alexandria mai bine dect mine, i se bucura grozav cnd vedeac m trag la
carte.Comparaiile sunt din limbajul popular: "cum nu se d scos ursul din brlog...aa nu m
dam eu dus din Humuleti"; "doi cai ca nite zmei".Epitetele sunt adesea regionalisme sau creaii
lexicale proprii: clugrii oadunatur de zamparagii "duglii", "mine, poimine aveam s ne
trezim nite babalcigubaci", - dac-ar ti el ghilhnosul i ticitul, de unde am pornit ast
noapte".Arta literar const n "modul spunerii" n hazul povestirii. I. Creang mbincu
miestrie modurile de expunere: Naraiunea sau relatarea n direct a naratorului, e nsui firul
povestirii. Pe firul acestei povestiri se pot distinge momentele subiectului mai ales n partea a
IV.-a.Descrierea apare n dou momente ale aciunii, cnd evoc universul copilrieii cnd i
ntoarce privirea napoi, spre munii Neamului, din vrful codrilor Pacalilor.Dialogul ascunde
conflictul, dezvluie sufletul personajelor, gndurile,sentimentele, temperamentele, nvioreaz
aciunea, o propulseaz.Monologul interior apare n noaptea dinaintea plecrii, n ceasul disperat
alntoarcerii spre sine, a Eului nfrnt: "zicnd n sine-mi cu amrciune: ce necaz decapul
mieu".G. Calinescu scria "Creang este expresia monumental a naturii umane nipostaza ei
istoric ce se numete poporul romn"

Caracterizarea lui Nica

- personaj in formare - personaj realist -

- personaj-narator - personaj autobiografic Nica este personajul principal al romanului "Amintiri din copilarie", baiatul lui Stefana
Petrei din satul Humulesti. Ajungand adult a carei principale caracteristici sunt geniul povestirii,
umorul si farmecul limbii, isi aminteste cu drag clipele traite in copilarie. Nica este o ipostaza a
copilului universal, simbolic pentru orice scolar din orice scoalasi din orice timp.El este
caracterizat direct de autor si indirect din fapte, vorbe, gesturi, relatia cucelelalte personaje.In
primul rand faptele si comportamentul demonstreaza inca de la inceput, ca Nicaeste un scolar
caruia un prea ii place scoala. In loc sa citeasca prinde muste.Dar de indata ce isi da seama de
greselile facute se corecteaza, incepe a invata :" hei-hei! cand aud eu de popa si de smarandita
popii, las mustele in pace si-mi ieu alte ganduri,altemasuri, incep a ma da si la scris, si la facut
cadeltina in biserica, si la tinut isonul, de parcaeram baiet.Este un baiat rusinos si fricos: "o
multime de baieti si fete intre care eram si eu,un baiet prizarit,rusinos si fricos si de umbra
mea"Portretul fizic este recunoscut de vorbele mamei lui "Iesi,copile cu parul balan, afara sirade
la soare doar s-a indreptat vremea"..
Nica trece prin momente de nefericire, deoarece este silit sa paraseascameleagurile natale
pentru a continua scoala.Acum sufera copilul prima ruptura de vatra satului si traieste acut
sentimentulinstrainarii. Calatoria a avut loc intr-o dimineata de iarna, in care "era un pui de ger
de crapaulemnele" si-l transporta pe Nica intr-o lume complet noua, necunoscuta, careia copilul
nu i seadapteaza deloc, mai ales ca au loc o serie de ghinioane si intamplari inedite: caderea
inOzana, taierea pletelor, locuirea in gazda la Irinuca, unde se umple de raie capreasca,daramarea
bordeiului Irinucai, fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.Fericit ca se intorsese acasa, Nica a
cantat in ziua de Pasti, la biserica, "Ingerul astrigat!", rugaciune invatata la scoala din Brosteni,
spre uimirea tuturor celor din Humulesti.Dar bucuria lui nu poate fi deplina pentru ca la Brosteni
fusese tuns chilug si se simtea rusinatca nu mai avea plete, iar acest fapt este un prilej de
distractie pentru fetele "mai dracoase",care strigau dupa el "Tunsul felegunsul,/ Cainii dupa
dansul!"."Varsta de aur" a vietii este lipsita de griji si plina de bucurii, iar Nica stie sa profite
cutoata fiinta de farmecul copilariei. Nica este unul din putinii copii care a reusit sa intre in
istoria literaturii romane!

Nica
Opera "Amintiri din copilarie"de Ion Creanga (1839-1889) ilustreaza evocarea vietii
satului romanesc din a doua jumatate a secolului al XlX-lea si anume a satului Humulesti, cu

oamenii lui, "gospodari tot unul si unul". Intamplarile si evenimentele nu sunt relatate intr-o
ordine cronologica, ci sunt selectate acele fapte ce devin momente de referinta in conturarea
eroului, a "copilariei copilului universal" (G.Calinescu).
Romanul compune universul taranesc al moldovemlor, in centrul caruia se afla Nica, personajul
care parcurge un proces de formare a personaltiatii sub actiunea educatiei si a expenentei
dobandite, evoluand de la baiatul "prizarit" si "rusinos" la adolescentul nevoit sa paraseasca
lumea copilariei si sa porneasca spre alte meleaguri si alti oameni, ceea ce da operei caracter de
bildungsroman. Nica a lui Stefan a Petrii este personajul principal si autobiografic al romanului
si totodata personajul-narator care povestete evenimentele si intamplarile cu caracter
autobiografic intr-o cronologie selectiva, ramase pentru totdeauna in memona
afectiva a scriitorului.
Protagonistul este un personaj realist, tipic pentru, categoria copiilor ce au trait fericiti
perioada de inceput a vietii, de aceea Nica este considerat simbolul copilului universal, din orice
epoca sau din orice loc al lumii: "Asa eram eu la varsta cea fericita, si asa cred ca au fost toti
copiii, de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice".
Trasaturile morale reies, indirect, din faptele, gesturile si atitudinea personajului, care parcurge
evolutiv etapele de la copilarie la adolescenta.
"Amintirile" eroului incep prin impresia puternica pe care o are asupra copilului scoala din
Humulesti, infiintata "prin osardia" preotului Ioan Humulescu. Vrednicul parinte adunase o
multime de baieti si fete, printre care se afla si Nica, "un baiat prizarit, rusinos si fricos si de
umbra mea" (autocaracterizare). Copiii nu inteleg rostul invataturii, sunt indaratnici si de aceea,
pentru a-i sili spre invatatura, parintele Ioan, "om vrednic si cu bunatate", le aduce ca "dar de
scoala noua pe "Sf. Nicolai" si "calul balan". Nica, asemenea celorlalti scolari, este atras de tot
felul de nazbatii si de nazdravanii si nu se arata interesat de invatatura. Filele ceaslovuiui fiind
"cam unse, trageau mustele si bondarii la ele [...] cate zece-douazeci de suflete prapadeam
deodata", asa ca, vazand parintele foile insangerate, "ne pofti pe fiecare la Balan si ne mangaia
cu sfantul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muste si a cuviosilor bondari". Lui Nica
incepuse sa-i fie draga Smarandita popii si, ca sa fie admirat de ea, baiatul devine silitor si
progreseaza vizibil la invatatura. Din nefericire, perioada frumoasa si plina de bucurii se termina
brusc pentru Nica, intrucat badita Vasile, invatatorul, a fost "prins la oaste" si in zadar umblase
parintele Ioan sa gaseasca alt dascal, ca unul ca "badita Vasile, cuminte, harnic si rusinos ca o
fata mare" n-a mai aflat. Pentru a urma scoala mai departe, Nica este impins de mama sa,
Smaranda, care "era in stare sa toarca in furca si sa invat mai departe", spre deosebire de Stefan a
Petrii care era de parere ca "dac-ar fi sa iasa toti invatati [...], n-ar mai ave cine sa ne traga
ciubotele".
Nica trece prin momente de nefericire, deoarece este silit sa paraseasca meleagurile natale
pentru a continua scoala. Bunicul dinspre mama, David Creanga, ii duce pe Nica si pe varul lui,
Dumitru, la scoala lui Alecu Balos din Brosteni; acum sufera copilul prima ruptura de vatra
satului si traieste acut sentimentul instrainarii. Calatoria a avut loc intr-o dimineata de iarna, in
care "era un pui de ger de crapau lemnele" si-l transporta pe Nica intr-o lume complet noua,
necunoscuta, careia copilul nu i se adapteaza deloc, mai ales ca au loc o serie de ghinioane si
intamplari inedite: caderea in Ozana; taierea pletelor; locuirea in gazda la Irinuca, unde se umple
de raie capreasca; daramarea bordeiului Irinucai; fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita. Fericit ca
se intorsese acasa, Nica a cantat in ziua de Pasti, la biserica, "Ingerul a strigat!", rugaciune
invatata la scoala din Brosteni, spre uimirea tuturor celor din Humulesti. Dar bucuria lui nu poate
fi deplina pentru ca la Brosteni fusese tuns chilug si se simtea rusinat ca nu mai avea plete, iar
acest fapt este un prilej de distractie pentru fetele "mai dracoase", care strigau dupa el "Tunsul
felegunsul,/ Cainii dupa dansul!".
"Varsta de aur" a vietii este lipsita de griji si plina de bucurii, iar Nica stie sa profite cu toata
flinta de farmecul copilariei: "Hai mai bine despre copilarie sa povestim, caci ea singura e vesela
si nevinovata". Edificatoare pentru starea de fericire a lui Nica pus pe sotii si nazdravanii, este
partea a doua care incepe sentimental, cu un lirism nostalgic: "Nu stiu altii.curn sunt, dar eu cand

ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde
lega mama o sfara cu motocei la capat de crapau matele jucandu-se cu ei, [...] parca-mi salta si
acum inima de bucurie. [...] si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca
vantul in turbarea sa". Prin autocaracterizare, personajul evidentiaza starea de fericire a varstei
fara griji si fara necazuri, cand interesul copilului se indrepta numai catre petrecerea cat mai
placuta a timpului.
Aducerile aminte reinvie chipul mamei sale, Smaranda, care "stia a face multe si mari
minunatii", femeie harnica si priceputa, care-si crestea cu dragoste si devotament copiii, avand o
puternica dorinta, aceea de a-l vedea pe Nica ajuns popa.
Mediul ambiant este un alt procedeu artistic de caracterizare indirecta a personajului
realist, ca tip reprczentativ pentru copilul fericit, atras de nazbatii si pus pe sotii, trasatura
general-valabila pentru "copilul universal".
In partea a doua a "Amintirilor", naratorul povesteste intamplari devenite celebre si de referinta
pentru copilaria lui Nica a lui Stefan a Petrii, episoade care se pot desprinde ca texte
independente si cunoscute sub numele de "la cirese", "pupaza din tei", "la scaldat".
Din aceste episoade narative reies, in mod indirect, firea neastamparata a lui Nica, vioiciunea
si istetimea sa, aceste intamplari devenind adevarate repere ale unei copilarii minunate.
Intr-o zi de vara, lui Nica i se face pofta de cirese si, pentru ca obisnuia sa-si faca toate
placerile, se hotaraste sa se duca la fratele tatalui, mos Vasile, care avea un "cires varatec". Istet
si bun cunoscator al firii umane, baiatul se furiseaza din casa si planuieste ca mai intai sa intrebe
de varul lui, Ion, pe care venise sa-l ia la scaldat. Afla de la matusa Marioara ca Ion era dus cu
tatal lui la Condreni, asa ca isi ia ramas bun si se preface ca pleaca. Bucuros ca nu-si gasise varul
acasa, Nica se strecoara pe furis "in ciresul femeii" si incepe a "carabani la cirese in san, crude,
coapte, cum se gaseau". Matusa Marioara il zareste in cires, se enerveaza ingrozitor si, pentru ca
baiatul nu se dadea jos din pom, incepe sa arunce in el cu bulgari de pamant. Speriat, Nica sare,
pe neasteptate, chiar in "niste canepa care se intindea de la cires inainte, si era cruda si pana la
brau de inalta". Matusa Marioara incepe sa-l alerge pe baiat prin canepa, "si eu fuga si ea fuga, si
eu fuga si ea fuga, pana ce dam canepa toata palanca (culcata - n.n.) la pamant". Drept urmare,
cele zece-douasprezece prajini de canepa "frumoasa si deasa cum ii peria" au fost complet
distruse. Sprinten, Nica sare peste gard, se duce acasa si, tainuind pozna fata de mama sa, se
arata "foarte cuminte in ziua aceea ...". In aceeasi seara, a venit la Stefan a Petrei sa reclame
paguba mos Vasile, insotit de vornic (primar -n.n.) si-i imputa canepa si ciresele. Mos Vasile era
un "carpanos s-un pui de zgarie-branza ca si matusa Marioara", pentru ca a tunat si i-a adunat.
Nica primeste "o chelfaneaia" zdravana de la tatal sau pentru stricaciunea facuta si pentru banii
piatiti ca despagubire. Drept urmare, Nica invata din aceasta patanie ca "Dumnezeu n-ajuta celui
care umbia cu furtusag" si-i era rusine sa mai dea ochii cu baietii si fetele din sat, mai ales
duminica la biserica si la bora.

CARACTERIZAREA PERSONAJULUI NICA din Amintiri din copilarie

Opera Iui Creanga Amintiri din copilarie constituie una din culmile cele mai inalte ale prozei artistice
romanesti. Faptele de viata selectate de autor compun imaginea copilariei universale, nicidecum o autobiografie.

Aceste fapte sunt consemnate pe baza memoriei involuntare. Totul este lucrat cu migala si fiecare rand din aceasta
opera inseamna un triumf nu numai al mestesugului, ci si al artei.
Citind Amintirile lui Creanga, prin fata noastfa s& misca o galerie intreaga de personaje, creionate de autor
cu mare arta: parintii, bunicii, colegii de scoala sau de joaca, tarani, gazde. Predomina insa chipul lui Nica si al
mamei sale.
Conturul personajelor se realizeaza, ca si la Caragiale, in planul expresiei lingvistice, adevarata "carte de
vizita" a eroilor.
Opera cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului, a obiceiurilor si a traditiilor poporului, avand in centru
intamplarile si peripetiile lui Nica a(l) lui Stefan a(l) Petrii, de cand "a facut ochi" si pana ajunge la Iasi, scos cu greu
din lumea satului, ca "ursul din barlog".
Eroul central apare, asadar, din copilarie pana in pragul adolescentei. intr-un prim plan sunt zugravite
procesul de formare a lui Nica si evolutia lui spirituala, strans legate de mediile pe care le strabate, Cel de-al doilea
plan reconstituie, obiectiv, universul vietii taranesti, atmosfera patriarhala a satului cu institutiile sale: familia,
scoala, biserica, armata.
Ca si in povestirile lui Mark Twain, cu care prozatorul roman are cateva puncte comune, in acest prim
roman al copilariei taranesti din literatura noastra se evoca ispravile unui copil de 13-14 ani, petrecute demult si
devenite frumoase prin ceata amintirii. Frumusetea cartii sta in totala dezinvoltura cu care omul matur povesteste
propria copilarie, identificandu-se, pana la un punct, cu mentalitatea varstei respective, dar privind-o cu nemarginita
simpatie si cu umor. intamplarile sunt inscenate parca, iar autenticitatea trairii merge pana la identificarea cu
personajele, pentru ca autorul isi "joaca" rolul sau de copil si ne invita, cu bonomie, sa gustam farmecul varstei de
aur a omului din-totdeauna si de pretutindeni.
Ion Creanga infatiseaza satul natal, Humulesli, ca pe cel mai frumos si mai important loc din lume. Asa se
explica de ce fiecare inceput si fiecare sfarsit de capitol din cele patru parti ale cartii cuprinde referiri directe la casa
parinteasca, la oameni, la frumusetile si rezonanta istorica ale locurilor care imprejmuiesc Humulestii; se realizeaza
un adevarat elogiu adus oamenilor si locurilor:"Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremuri si ce oameni mai erau
prin partile noastre, pe cand incepusem si eu, dragalita-Doamne, a nia ridica baietas la casa parintilor mei, in satul
Humulesti, din targ drept peste apa Neamtului; sat mare si vesel, impartit in trei parti care se tin tot de una: Vatra"
Satului, Deleriii si Bejenii.
Acest sat era matricea unui popor, cel roman, si autorul isi exprima mandria de-a apartine, prin nastere,
acestui univers vechi, razasesc:
"S-apoi Humulestii si pe vremea aceea nu erau numai asa un sat de oameni fara capatai, ci sat vechi,
razasesc, intemeiat in toata puterea cuvantului; cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete mandre, care
stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de vatale in toate partile, cu biserica frumoasa si niste preoti si
dascali, si poporani ca aceia de faceau cinste satului lor."
Nica este centrul acestui univers si demersul narativ concretizeaza un personaj care se initiaza in legile
vietii. EI pleaca de-acasa in cautarea unui rost.
Autorul nu urmaresie o ordine cronologica a desfasurarii evenimentelor, ci selectarea acelor date care constituie
momente de referinta in formarea eroului. invata tura devine rostul vietii lui Nica; iar anii de scoala, itincrariul spre
cunoastere. De aic; descrierea primilor dascali, a metodelor primitive de educatie, evocarea colegilor lui Nica;
asistam la multele discutii purtate intre parintii lui Creanga. cu privire la invatatura copilului lor mai marc; facem
cunostinta cu David Creanga, bunicul povestitorului, care-l sfatuieste pe Stefan al Petrii:
"Nu-i rau, mai Stefane, sa stie si baietul tau oleaca de carte; din carti culegi si multa intelepciune; si la drept vorbind,
nu esti numai asa o vaca de muls pentru fiecare."
Autorul marturiseste cu veneratie dragostea sa nesfarsita fata de mama, aceea care il va indemna cu atata
staruinta spre invatatura.
Scriitorul matur analizeaza, cu luciditate, procesul anevoios al devenirii intelectuale a personajului. Nica ne apare
din perspectiva naratorului "o tigoare de baiet", " cobait", "slavit.de lenes", "un pierde-vara" etc. Aceasta pentru ca,
pe de o parte, el strabate un drum nebatatorit de inaintasii sai, incercand sa respinga "avgntura in necunoscut", pe de
alta parte, alegand acest drum, s-a dezradacinat de "vatra", nemaicunoscand nici rosturile alor sai.
Plecarea la scoala din Brosteni, calauzit de bunicul David Creanga, inseamna prima ruptura de "vatra satului". Dintro perspectiva moderna poate fi urmarit eroul in capitolul al IV-lea al cartii, in care acesta traieste drama instrainarii
irevocabile. Parasirea satului "in ziua de taiere a capului Sfantului Ioan Botezatorul" inseamna dezradacinarea din
universul Humulestilor si iesirea din taramul miraculos al copilariei. De aceea nici mos Luca, harabagiul satului, nici
caii lui nu mai au nici un farmec.Universul in care patrunde eroul este inferior celui al Humulestilor, incepand cu
satele din campie si terminand cu "ratacaniile de pe ulitele Iasilor". Sosirea la Socola, "intr-un tarziu de noapte", si
masul in caruta trasa "sub un plop mare", deci sub cerul liber, devin simboluri ale unei lumi necunoscute, in care
eroul este lipsit de aparare (spre deosebire de Darie, de exemplu, eroul lui Zaharia Stancu, evadat din infernul
copilariei, pentru care orasul devine miraculos, soptindu-i: "Vino, Darie! Vino si vezi minunata cetate!..." ).
Creanga lasa finalul operei deschis si situeaza, in continuare, destinul eroului sub semnul relativitatii
istoriei si al timpului inexorabil.

Caracterizarea lui Nica. Planul de idei

I Introducere

"Ion Creanga este, fara indoiala, cel mai de seama povestitor roman, creator al unei opere intrate
definitiv in constiinta noastra nationala.
Intr-un sens mai restrans, Ion Creanga a fost considerat multa vreme un
talentat "prelucrator de folclor", apoi un genial "creator de povesti in stil
popular realistic", devenind cu timpul un jovial povestitor."
Scrisa in ultima parte a vietii autorului, lucrarea Amintiri din copilarie constituie o retraire a
timpului fericit si definitiv pierdut
Amintirile lui C nu urmaresc evenimentele in ordine cronologica. Selectand intamplarile pe care
memoria le retraieste cu mai multa pregnanta. Faptele de viata selectate de autor compun imaginea
copilariei universale, nicidecum o autobiografie

II Introducere la caracterizare
Autorul priveste aceasta opera din punctul de vedere al copilului dar si al povestitorului. Eroul
central apare, asadar, infatisat de autor, din copilarie pana in pragul adolescentei.
Intr-un prim plan este zugravit procesul de formare a lui Nica si evolutia lui spirituala, strans
legata de mediile pe care le strabate
Nica este eroul unei copilarii ca toate copilariile dar tocmai de aceea singulara in particularitatea
ei.
E este centrul acestui univers si demersul narativ comenteaza un personaj care se initiaza in legile
vietii

III Copilaria copilului universal

Copilaria lui Nica este de fapt copilaria copilului universal, cu poznele si cu joaca adecvata
varstei. In Amintirile lui Creanga nu este nimic individual, nimic cu caracter de confesiune, ori de jurnal
Creanga nu se considera diferit de alti copii. Nu aspectele de diferentiere il intereseaza, ci stadiul
de nediferentiere, de vesela inconstienta, de ignorare a necazurilor din copilarie
Nica este prezentat preponderent comportamental, si nu prin interioritatea care individualizeaza

IV Paradisul copilariei
Naratorul este un adult pentru care retrairea copilariei reprezinta o consolare de necazurile varstei
mature, care nu sunt amintite in mod explicit, dar pot fi ghicite dintr-un oftat involuntar ori prin contrast
cu perioada fericita evocata: "Insa vai de omul care se ia pe ganduri!
Uite cum te trage pe furis apa la adanc, si din veselia cea mai mare cazi deodata in uricioasa
intristare"

V Caracterizarea
Personajul lui Nica poate fi privit din mai multe unghiuri
a.)
Nica este o ipotaza a copilului universal: el se joaca ridicand casa in slavi, fura ciresele de la
matusa Marioara si, apoi, pupaza din tei, iar la scoala, omoara muste, "facand prapad din ele"
1.
Pus mereu pe pozne, Nica este caracterizat, mai ale prin intamplarile pe care le provoaca ori la
care ia parte.
Uneori, caracterizarea este facuta de alte personaje
2.
Nica este stapanit de o stare de veselie si fericire continua: "Si eu eram vesel pe vremea cea buna
si sturlubatic si copilaros ca vantul in turbarea sa"
b.)
Nica ca personalitate:
1.
este un baiet rusinos si fricos " o multime de baieti si fete intre care eram si eu, un baiet prizarit,
rusinos si fricos si de umbra mea"
2.
Mai tarziu el devine "cel mai bun de harjoana si slavit de lenes"
c.)
Atasamentul fata de satul sau:
1.
Durerea despartirii, instrainarea si dorul dupa frumoasele meleaguri ce ramaneau in urma, in
timp ce caruta lui Mos Luca il ducea spre un loc necunoscut si "departat"
2.
Iubirea fata de meleaguri este infatisata prin descrierea Ozanei si prin evocarea starilor sufletesti
ale personajului.