Cantarea Romaniei - poem in proza de Alecu Russo

Alecu Russo Cantarea Romaniei

A fost publicai, pentru prima data, in 1850. in revista Romania viitoare" (revista emigrantilor romani la
PariS). Poemul, scris in limba franceza si tradus in limba romana de Nico-lae Balcescu, ii este atribuit,
dupa obiceiul mistificarilor romantice, unui calugar din Muntii Carpati. Dupa cinci ani poemul este
publicat in revista lui Vasile Alec-sandri Romania literara", in 1855, de aceasta data Alecu Russo sem-
nandu-1 cu initialele numelui sau - A. R.

Au existat foarte multe dispute cu privire la paternitatea operei care ii era atribuita, in mod eronat, lui
N. Balcescu. Vasile Alecsandri a precizat, in cele din urma, ca poemul Cantarea Ro maniei a fost
compus in limba franceza de Alecu Russo si tradus in romaneste de Nicolae Balces cu".

Cantarea Romaniei este un poem in proza, scris sub forma de versete. Elaborat, cel putin in parte,
inainte de 1848, poemul exprima starea de spirit agitata a momentului prerevolu-tionar Publicat in
1850, poemul era menit, prin patosul sau patriotic si revolutionar, prin optimismul de care este
strabatut, sa reaprinda increderea in victoria revolutiei din Tarile Romane. Avea, prin urmare, valoarea
unui manifest adresat revolutionarilor din exil si poporului roman, in sensul de a fi gaia", fiindca ziua
dreptatii se apropie".

Poemul infatiseaza, intr-o suita de tablouri, frumusetea si bogatiile tarii, in contrast cu saracia si
suferinta .Jiilor ei" apasati de o boierime lacoma si spoliatoare: Verzi sunt dealurile tale, frumoase
padurile si dumbravile spanzurate de coastele dealurilor, limpede si senin ceriul tau; muntii se inalta
trufasi in vazduh; raurile, ca braie pestrite, ocolesc campurile, noptile tale incanta auzul, ziua farmeca
vazutul Pentru ce zambetul tau e asa de amar, mandra mea tara?"

O alta succesiune de tablouri prezinta istoria tarii, cu momentele sale de restriste, dar si de eroism
inaltator. Tonul este evocator, usor retoric. Scriitorul vedea ca unica solutie salvatoare lupta
revolutionara, lansand chemarea: Des-teapta-te, pamant roman! biruie-ti durerea, e vremea sa iesi
din amortire Ziua dreptatii se apropie toate popoarele s-au miscat caci furtuna mantuirei a inceput!"

Poemul este strabatut de o imensa dragoste fata de tara si o puternica manie fata de asupritorii sai.