APRECIERI CRITICE :: POEMUL ODAILOR de Leonid DIMOV

Leonid DIMOV POEMUL ODAILOR

"La doi ani dupa debut, Leonid Dimov publica doua carti noi (7 poeme si Pe malul StixuluI), iar in 1969 facea sa apara o carte cu viziuni programatic hipno-gogice: Cartea de vise. Cu acest volum, onirismul capata un selis mai precis, cat de precise pot fi aceste decompozitii in care planurile si stilurile se amesteca in chip voit. in 7 poeme, Dimov dezvolta baladescul intr-o formula personala.

Poemele, unele de peste 600 de versuri (Turnul BabeI), au un fir epic, insa nu te poti tine de el pentru ca poetul, sub aparenta cursivitatii, trece usor din real in imaginar. Aici se vede mai bine cat de pacalitor poate fi stilul lui Dimov, ce rigoare pune el in a infatisa faptele neobisnuite. Poemul odailor este prezentarea unui interior baroc, in stil lenes si luxos. Gasim concentrate acum imaginile predilecte ale barocului, in primul rand aceasta formidabila scoica venusina cu ghitara, simbolul complex al gratiosului si al muzicalului. Sunt, apoi, fluturii de email, bumbii albastri, capa de matase violeta, sofaua, sideful, marele chivot portocaliu si, in vecinatate, gradina imbracata in brocart. Ce uimeste aici si in poemele care urmeaza este inepuizabila putere de a fantaza. Numai Arghezi mai are, dintre poetii romani, aceasta extraordinara capacitate de a da prin descrierea unei gaze o viziune a marelui cosmos. Deosebirea este ca Dimov vede lumea mai ales sub latura carnavaiesca. in codrul sacralizat de poezia anterioara, Dimov aduce viziunea lui dunareana. Lacul ii zambeste din salamazdre roti, din izvoarele reci si clare scoate, intr-o stare de suprema jubilatie, pastravul de mii de kile venit din Cordilieri pe cai subtile. O repliere, apoi, a fantezie.i, si in spatiul poemului patrund frumosii cavaleri si fetele cu toace pan-la pulpe. Ei participa la stralucitul bal. Numai cateva versuri par mai grave si mai ermetice. Dar, numai par, pentru ca la urma asteapta surazatoare ironia." Eugen Simion

"Fastuosul, luxurianta sonurilor si a culorilor, extraordinara risipa de imagini in cuvinte oricat de neasteptat alaturate, arlechiniada incantatoare, pictata parca pe o cortina chinezeasca de matase, cum foarte nimerit se exprima Eugen Barbu, par totusi a duce in cele din urma la rezultate contrarii celor scontate la o prima luare de contact cu poezia lui Leonid Dimov. La toate acestea se adauga aproape totala detasare a spiritului creatorului de opera, pe care ar fi nedrept sa-1 comparam cu un artizan obisnuit." Ion Rotaru

"Un ermetic descins din Ion Barbu, balcanizat ca Gh. Magheru, dar la o treapta a finetei mult superioara, arghezian si bacovian pe alocuri, oniric si acumulator de realitati fascinante prin teribila lor concretete, barochist, grav si burlesc deopotriva, manierist prin gratuitatea inventiei imagistice si virtuozitatea asamblarii cuvintelor rare in versuri perfecte, toate^ acestea sunt, negresit, adevarate. Dar, dincolo de ele, farmecul secret al artei poetului sc*pa. Ca un silf, desi ni se infatiseaza dimpotriva in posturi mai curand grotesti si neajutorate, Dimov luneca printre definitii." Ov. S. Crohmalniceanu

Leonid Dimov - Cina cu marina

Lasa-ma eule sa rd pe spate: Mi-au gdilat inima frunzise varsate. Livada rece, ninsori ce scuturi, Nu ma lasa sa dorm somn cu fluturi. Ceara ce picuri de sus, din padure, Sparge-te, gala, de degete dure Ca seara sa bata-n cetate la poarta Cu sumbri soldati desenati ca pe harta. Sa tremure verzi jumatati de vapaie Aprinse nostalgic n ochi de tramvaie Si zgomot de turturi sa cada pe strada Rotind amintiri de Craciun cu zapada. Opreste-te. Uite, e usa deschisa, Ne cheama lucarne prin conuri de tisa, La crestete, masa imensa asteapta, Cu cte-un tacm sub lumina coapta, Prelung sa taiem pagurii adusi Din Africi, de cafri n frac si manusi, Meduzele roze gatite cu cimbru Cu fructe de mare pe spata de zimbru, n sos ecumenic, anguile cu tic, Calmari ngropati, violent, n aspic Si alte, din marea Japoniei, feluri Cu turme de sepii gonind n cerneluri. Lumina o scade la pragul ei verde Si-nfinge cutitul adnc n lacherde.

Leonid Dimov - Destin cu balanta

Era-n acel spoit laborator Cu ins celebru pus pentru decor O vesnica balanta MohrWestphall Cu brat ntins, cu tije de metal Ce scnteia-n amurg, nsingurata Pe lespedea cu vine de agata, De sub clestar, n triburi, cete, secte, Luceau alaturi prinse-n ac, insecte Si-un tom deschis ivea paduri temute La pagina o mie patru sute. Nimic nu se clintea-n acea odaie Cu folii roz si flori de ciumafaie Ci numai n duminici cnd eleve Cu fruntea palida si sorturi breve La dascali slefuiti n negru stins Rosteau istorii cu vestitul ins, Se apleca sub clopotu-i oval Cer, cumpana balantei Mohr-Westphall

Leonid Dimov - Neliniste

E timp la golful vechi sa vii: Tacerea, verbele snt coapte. Pe dunga zarii aramii Au flfit fluturi de noapte. Poate ca n-ai sa recunosti Corabia care ma duce, Pradata de barbare osti n veac mai lenes, prin Moluce, Si n-ai sa-ti amintesti nimic Dect cum cnta pentru tine, nzorzonate pe talpic, Inimi de scoica n ciorchine. Am hidromeluri si absint n ea, din menta tropicala. Am aur rosu, am argint Arborescent, crescnd n cala. Covoare plutitoare port Chiar lnga mine, pe duneta, Am stive de vederi din port Si-un pui de barza cinegeta. Ori poate toate cte duc ti par ciudate si streine, Am mari, atunci, de gnd nauc Cu largi ostroave pentru tine, Ori poate tot ti-e dor de-un Nord Livid, cu maguri scandinave. Am linisti aspre, din fiord, Furate de pe alte nave. Ori poate vechiul nostru chei De inima ti-e mai aproape, La el vom merge, daca vrei S-auzi cum clipoceste-n ape. Nu ocoli, nu-ntrzia, Vezi spaima mea printre catarge? E noaptea-n jur att de grea Ca alba-ti luntre se va sparge