PATUL LUI PROCUST C.

Peterescu

In literaura romana, Camil Petrescu teoretizeaza romanul ,modern, psihologic, de tip

subiectiv. In conferinta, devenita mai tarziu, un eseu „Noua structura si opera lui Marcel Proust”,
Camil Petrescu evidentiaza trasaturile romanului modern psihologic, de tip subiectiv si respinge
romanul de tip realist traditional in care intamplarile erau relatate la persoana a3-a, din perspectiva
unui narator omniscient, omniprezent considerand ca prin acest tip de relatare se confunda o
„propunere de realitate cu realitatea insasi”. Pentru a evit aceasta confuzie, C.P. alege „Sa nu descriu
decat ceea ce vad,ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele,ceea ce gandescu eu…Eu nu pot
vorbi onest decat la persoana 1.”.De aceea, trasaturile romanului modren psihologic, de tip subiectiv
sunt:relatarea la persoana 1 din perspectiva unui personaj narator(unicitatea perspectivei narative)
sau povestirea aceleiasi intamplari din perspectiva mai multor personaje cu rol de naratori care au
trait respectiva intamplare(pluriperspectivism);memoria involuntara in timpul prezent si subiectiv,
realizat prin diferenta dintre timpul cronologic si timpul psihologic; fluxul constiintei; preferinta
pentru tipologia intelectualului, caracterizat prin procedee moderne precum introspectia si
monologul interior; stilul anticalofil(„impotriva scrisului frumos”, „fara ortografie, fara compozitie,
fara stil,fara caligrafie”).

Prin cele doua romane ale sale „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”(1930) si
„Patul lui Procust”(1933), C.P. ilustreaza in literatura romana romanul modern psihologic de tip
subiectiv, cu narator ubicuu.

In „Patul lui Procust”, C.P. valorifica toate trasaturile romanulio subiectib pe care le defineste
in eseul „Noua structura si opera lui Marcel Proust”.

Temele romanuli sunt iubirea incompatibila pe de-o parte si conditia intelectualului

inadaptat la societatea in care traieste, pe de altra parte.

Romanul este structurat in 3 parti:prima dintre acestea este reperezentata de cele 3 scrisori
ale Doamnei T. adresate Autorului, cea de a doua parte este cea mai ampla si cuprinde jurnalul lui
Fred Vasilescu, intitulat autosugestiv „Intr-o dupa-amizaza de august”, dar si primul Epilog al
romanului, iar ultima parte se constituie din notele de subsol ale Autorului si din cel de al doilea
Epilog al cartii.

In cele 3 scrisori ale Doamnei T. adresate autorului, aceasta isi povesteste viata de pana
atunci in spirit autentic. In adolescenta Doamna T.(Maria T. Manescu) fusese cea mai frumoasa
femeie dintr-un oaracare oras de provincie. Ea era iubita fara speranta de un anumit D. Dupa
absolvirea liceului, Doamna T. pleaca in Germania si se casatoreste cu un inginer, revenind in tara
abia dupa divort. Femeia devine coproprietara unui mic magazin de mobila cubista si traieste o
poveste de dragoste alaturi de un diplomat care in scirsorile ei il numeste Domnul X.Barbatul pune
capat in mod inexplicabil povestii de iubire si intr-un moment de disperare are o aventura cu D.

Cea mai mare parte a romanului este jurnalui lui Fred Vasilescu intitulat subestiv „Intr-o
dupa-amiaza de august”. Fred isi povesteste amintirile la cererea Autorului, tanarul Vasilescu fiind
diplomat(secretar la legatie ) si pasionat aviator. Intr-o dorita dupa-amiaza de august, Frde o
viziteaza pe Emilia Rachitaru o actrita vulgara, lipsita de talent si o femeie de moravuri usoare. In
budoarul Emiliei, Frde vasilescu citeste scrisorile adresate femeii de G.D.Ladima, poet si gazetar, care
fusese indragostit fara speranta de Emilia.

Tot in jurnaul lui Fred, tanarul consemneaza povestea de dragoste traita de el alturi de
Domana T., pe care o cunoscuse atunci cand ii ceruse sa-i mobileze apartamentul. Dupa 2 ani si
jumatate, Fred Vasilescu pune capat in mod inexplicabil povestii de dragoste traite alaturi de
Doamna T, fiindca probabil se simtea inferior femeii independente de care era indragostit.

Cel dintai Epilog al romanului e povestit de Fred Vasilescu, acesta cercetand imprejurimile in
care s-a sinucis Ladima. Dandu-si seama ca Emilia Rachitaru era o femeie de moravuri usoare si ca s-
a inselat in privinta ei, Ladima se sinucide, insa lasa o scrisoare prin care da de inteles ca s-a omorat
din cauza iubirii neimplinite pentru Doamna T.

Pentru ca Emilia sa nu mai foloseasca scrisorile lui Ladima drept modalitate de a ii seduce pe
alti barbati, Fred fura scrisorile adresate de gazetar Emiliei.

Cel de-al doilea Epilog este povestit de Autor care povesteste imprejurarile in care moare
Fred Vasilescu. Fred Vasilescu moare intr-un tragic accident de avion dupa ce ii da caietele cu
jurnalul Autorului si dupa ce isi lasa averea prin testament Doamnei T. Caietele lui Fred ajung in
posesia Doamnei T. care afla probabil in felul acesta ca si el o iubise la fel de mult cum il iubise ea. In
privinta mortii lui Fred ramane un permanent mister, cititorul neputand stii sigur daca e vorba de un
accident sau de o sinucidere. Finalul romanului este astfel deschis interpretarilor din partea
cititorilor „taina lui Fred Vasilescu merge poate in cea univerala…”

Conflictele romanului sunt predominant interioare si se petrec in sufletul personajelor Fred

Vasilescu, Doamna T. si Ladima care traiesc diverse stari si sentimente contradictorii. De asemenea,
Ladima se afla intr-o permanenta framantare interioara, el reprezentand tipul intelectualului
inadaptat la societatea din care face parte.

Intamplarile din roman sunt relatate la persoana 1 din perspectiva unor personaje cu rol de
naratori, aceleasi evenimente fiind percepute diferit de cei care le traiesc, cartea fiind scrisa in
functie de tehnica moderna a pluriperspectivismului, ceea ce confera autenticitate si caracter
subiectiv romanului.

Fred Vasilescu aviator si diplomat, reprezinta tipul tanarului monden, fiind in acelasi timp
tipul donjuanului. Fred este caracterizat prin procedee moderne precum introspectia si monologul
interior, cat si direct de autor, de celelalte personaje prin tehnica pluriperspectivismului sau indirect
prin fapte,vorbe,gesturi,relatia cu celelalte personaje.

Autorul il caracterizeaza in mod direct pe Fred in notele de subsol ca pe un lider autentic:

„Avea acel timbru deosebit, acea vibratie calma, pe care o aveau toti oamenii fruntasi”.

Fred afirma ca prietenii lui il considera „lipsit de inima”, prost si incult din cauza faptului ca
tatal sau, Tanase Vasilescu „Lumanararul” era un om de afaceri analfabet. Doamna T. il considera pe
Fred sufletul ei pereche, spunand ca „avem intens si nevazut acelasi suflet ca doi frati siamezi in
acelasi pantece”. Autorul contrazice „reputatia de prost si incult” pe care o avea Fred, afirmand ca
tanarul era priceput in diverse domenii, insa oamenii isi faceau o impresie gresita despre el din cauza
faptului ca era un tanar monden si chipes.

Portretul fizic al lui Fred Vasilescu este realiza in mod direct de autor in cel de al doilea Epilog
al romanului „tanarul blond cu obrazul limpede cu trasaturi regulate si evidente ca un cap de statuie
greceasca.”

Doamna T., Maria T. Manescu este un personaj feminim inovator in literatura romana, ca
fiind o femeie independenta d.p.d.v financiar, proprietara unui mic maagazin de mobila. Un alt
element inovator in caracterizarea Doameni T. este portretul fizic, ea fiind prezentata cand drept o
femeie frumoasa, cand urata, in functie de propriile stari, dar si de cel care o descrie.
 Autorul o caracterizeaza direct pe doamna T in notele de subsol de la inceputul romanului
realizandu-i portretul fizic in mod detaliat: „Nu inalta si inselator de slaba, cu un par bogat de
culoarea castanei…ca fizic poate era prea persoana ca sa fie frumoasa, in sensul adevarat al
cuvantului.” Doamna T. este descrisa si prin intermediul vestimentatiei, iar ea se autocaracterizeaza
simplu si cu eleganta „Imi place lumina…apoi pamantul…cartea…rochia…fructele…zapada…tot ce e
neprefacut…net”.

Fred Vasilescu spune despre Doamna T. ca nu e niciodata la fel, „ cum nu e niciodata la fel
capiriciul ciocarliei in zbor”.

Ladima reprezinta tipul intelectualului. Gazetar si poet Ladima nu poate scrie in absenta
propriilor convingeri: „Eu sunt un om care scrie…daca nu scrii ceea ce gandesti de ce sa mai scrii?”
Naiv si usor manipulant Ladima se indragosteste de imaginea pe care si-o construieste despre Emilia.

În opinia mea, problematica fundamentală a operei lui Camil Petrescu este una a cunoaşterii,
eroii săi încadrându-se într-o tipologie a inteligenţei: spirite lucide, neliniştite, clocotitoare de idei. În
plus, autorul nu poate povesti decât propria viziune despre lume, „forţând”, astfel, romanul să
exprime sinceritatea şi autenticitatea trăirilor sufleteşti. Există în romanul lui Camil Petrescu, ca în
orice operă de valoare, după cum spunea Paul Georgescu, o tendinţă de totalizare, de cuprindere în
universul romanului a unei problematici cât mai diverse, mai largi. Coordonata psihologică a
existenţei este dominantă, dar nu este ignorată cea morală sau socială. Poate fi identificată
presiunea unei tradiţii literare. Radical în teoria despre roman, proustian declarat, Camil Petrescu
păstrează încă în discursul său narativ, după cum arată N. Manolescu, elementele romanului realist
obiectiv tradiţional, ca de exemplu stilul înscenării sau portretul clasic, uneori critic-satiric.