Aprecieri Critice

La Editura Dacia XXI, n seria Scriitorii la ei acas, a aprut volumul George Bacovia. Studii
critice de Ion iugariu.
Alternana dintre alb i negru i modalitatea sumar de a organiza ntregul poem pe aceast
alternan, ca ntr-un desen grbit al crui subiect este tratat doar n cteva linii fugare de creion,
constituie un procedeu dac nu cu totul nou, n tot cazul mult diferit de ntregul patrimoniu
simbolist. (Ion iugariu)
Studiul este scris ca de la poet la poet i nu strict n cadrele obiective ale unei exegeze critice vzute
ca o construcie de demonstraii. O anume cldur nvluitoare i participativ izvorte din sufletul
poetului iugariu, pentru a nvlui, n transparena ei, marca de personalitate a poeziei bacoviene.
Interesul autorului pentru momentul Bacovia devine, pe aceast linie afectuoas a apropierii, evocare
a unei lumi, a unui spirit al epocii n care poate fi recunoscut incipiena bacovian [...]. Tropismul
afectiv spre valoare indic autorului studiului s marcheze clar departajarea ntre poeii cu valoare de
atmosfer i cei cu adevrat valoare dinuitoare, al cror simbol tutelar era socotit Bacovia. (Titu
Popescu)
"Poezia lui Bacovia e expresia celei mai elementare stari sufletesti; e poezia cinesteziei
imobile,incropite,care nu se intelectualizeaza,nu se spiritualizeaza,nu se rationalizeaza;cinestezie
profund animalica:secretiune a unui organism bolnav,dupa cum igrasia e lacrima zidurilor
umede;cinestezie ce nu se diferentiaza de natura putreda de toamna,de ploi si de zapada,cu care se
contopeste.O astfel de dispozitie sufleteasca e prin esenta muzicala; i s-ar putea tagadui interesul, nu
i se poate insa tagadui realitatea primara;in ea salutam,poate,cea dintai licarire de constiinta a
materiei ce se insufleteste."(Eugen Lovinescu)
"Din lirica bacoviana, orice forta demiurgica este absenta. Demiurg s-a mistuit in gol si singura
natura e prezenta. Plansul ce strabate straturile acestui univers liric nu este al creatorului, ci al
materiei. () Pentru Bacovia, plansul este tanguire cosmica. El nu-si permite nici o mitica
antropomorfizare. Vaietul pare obiectivat ca in clasicul sunt lacrimae rerum. Un Bacovia clasic?
Nu, fara indoiala. Dar un Bacovia modern, constituindu-se in buna masura prin antiromantismul
sau."
(Nicolae Balota - Aud materia plangand", in Umanitati, Editura Eminescu, Bucuresti, 1973, p. 364)
"Bacovia a fost - si nu mocnit, ci manifest - un foarte inteligent poet in fagurii lui de laborator
artistic, lucrand cu materiale incredibil de solide si rezistente un edificiu artistic menit sa dea intaia
oara drept de cetate la noi, nu inca si inca o data plenitudinilor vietii, nu tropotitoarelor galopuri ale
sangelui, ci, dimpotriva, surdinei, vidului, resorbtiilor, absurdului, sterilitatii, crepusculelor si noptii
(), absentelor de energie, de sens, de tentativa, intiativei anulate. El este poetul negatiilor de diferite
nuante, autorul in literatura noastra a intaiului nu ideistic si structural, opera sa comparandu-se si
comportandu-se ca un repros inextingibil, adresat lumii." (Ion Caraion - Bacovia. Sfarsitul continuu,
Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1977, p. 38)

Desi se autoreprezinta invins, in mod invariabil, Bacovia stie ca nimeni altul sa orchestreze acea
complexitate a mediocritatii existentei, din care pana la urma iese dominant chiar sentimentul
puternic al existentei tragice. Toate deprimantele stari bacoviene convoaca existenta, o someaza intrun mod acut, obligand-o indirect sa se reliefeze pe fundalul neantului, obsesie ce terorizeaza
constiinta artistica bacoviana. Pe imensa imagine ecran care este la Bacovia sentimentul mortii, se
profileaza, succesiv, cel mai fantast spectacol al mediocritatii cotidiene; imaginile se alunga una pe
alta,
dand
o
ciudata
animatie
de
valmasag
milionar,
de
spectacol
vital periferic." (Dinu Flamand - Introducere in opera lui C. Bacovia, Editura Minerva, Bucuresti,
1979)
"Atmosfera funerara impregneaza pana la saturatie lirismul bacovian. Daca plumbul tutelar e
plumbul cununilor mortuare, vegetalizat intr-un simulacru de existenta doar pentru a propaga
sonurile autumnale (), nu exista la Bacovia o alta evocare a mortii decat figurarea neutrala a
dezagregarii, sub semnul unui vid moral, a unei nespus "de dureroase insensibilitati (poezia fiind ea
insasi un anestezic). () La Bacovia thanarosul e surprins printr-o totala inaderenta afectiva, intr-o
pura identitate cu lucrurile. Stihia thanatica strabate intreaga lume fenomenala, fara ca poetul sa
adopte, spre a o intampina, o alta atitudine decat cea lirica. Refuzand orice forma de defensiva in fata
mortii, autorul Plumbului o absoarbe cu o sporita, stranie fervoare, cum un bulgare de tarana se lasa
patruns de ploaie. Aceasta elementaritate rara, aceasta neutralizare profunda si tor-turanta e,
neindoielnic, efectul unei discipline estetice." (Gheorghe Grigurcu - Thanatosul obiectiv", in
Bacovia, un antisentimcntal, Editura Albatros, colectia Contemporanul nostru, Bucuresti, 1972, p.
42)
Primul lucru care ne izbeste de altfel la G. Bacovia este tocmai spiritul teatral, manierismul, stilul
suferintei. Nu ascultam spovedania unui bolnav, ci luam parte la o punere in scena, poetul
desprinzandu-se pe fondul universului caruia i-a dat viata aproape ca un personaj. 1 e absent si
prezent, autor si actor. Nu exista numai o lume bacoviana, dar fiinta poetului, risipita in toate
lucrurile, ia din cand in cand infatisarea unui strigoi: se aud pasii lui obositi, rasuflarea lui chinuita,
plansul lui sfasietor."