LIMBA

SI
LITERATURA
ROMANA
Bacalaureat
PROBA ORALA
 1. Precizează perspectiva /
punctul de vedere al
autorului, aşa cum se reflectă
în textul citat.

R: Punctul de vedere al autorului, aşa cum se

reflectă în textul citat este unul:
1. obiectiv = relatare la pers. a III-a = autorul nu se implică afectiv, fiind neutru prin
tonalitate şi informaţiile furnizate.
= impersonal = se adresează gândirii; transmite informaţii şi explicaţii.

2. subiectiv = relatare la pers. I, autorul se implică afectiv, îşi exprimă propria opinie ( “eu
cred că..., sunt de părere că” );
= mesajul este orientat spre Emiţător;
= se adresează sensibilităţii Receptorului;
= mărcile subiectivităţii: verbe, pronume şi adj. pron posesive la persoana I.

3. obiectiv, dar cu note de subiectivitate ( în cazul în care întâlnim, uneori, şi persoana I, autorul
exprimându-şi şi propria opinie despre un anumit fapt) .
 II. Prezintă 2 elemente de
structură şi de compoziţie :
1. Particularităţi ale organizării textului + convenţii
specifice :
 Textul este compus din mai multe paragrafe ( nr.= ... , 3, 4, 5 ), care încep cu
alineat ;
 în stilul juridico-administrativ, textul este compus din articole, paragrafe şi
alineate numerotate ;
 în stilul publicistic : în interviu – relaţia dintre E şi R este realizată cu
ajutorul dialogului
 în stilul beletristic = în teatru, textul este format din act, scenă, dialog,
replică, indicaţii de regie ;
2. Tehnici şi structuri argumentative:
 TEHNICI : enumeraţia, demonstraţia, exemplificarea, compararea, citarea
unor
specialişti ;
 STRUCTURI ARGUMENTATIVE: Textul argumentativ
are o construcţie riguroasă:
a) Ipoteza ( =ideea care urmează să fie argumentată),
b) Demonstraţia (= 2 argumente sau
contraargumente= ilustrări = exemple ),
c) Concluzia
 3. Tehnici şi structuri
argumentative:
TEHNICI : enumeraţia, demonstraţia,
exemplificarea, compararea,
citarea unor specialişti ;
STRUCTURI ARGUMENTATIVE:
Textul argumentativ are o construcţie riguroasă:

A) Ipoteza ( = ideea care urmează să fie

argumentată ),
B) Demonstraţia ( = 2 argumente sau
contraargumente
= ilustrări = exemple ),
C) Concluzia
 4. Conectori
( cuvinte care fac
legătura ):
 succesiunea, ordinea ideilor, a faptelor: în primul rând,
în al doilea rând etc., pe de o parte, pe de
altă parte, în plus;
 comparaţia: spre deosebire de , în contrast cu, dar,
însă, ci, pe de altă parte, dimpotrivă;
 probabilitatea: probabil, poate că, posibil, s-ar putea
ca, este cu putinţă;
 certitudinea: sigur, cu siguranţă, desigur, fireşte, fără
îndoială, cu certitudine, de fapt, în
realitate;
 explicaţia: adv. astfel; ca atare ( locuţ. adverbială );
 selecţia unor argumente: “dintr-o serie de termeni “;
 cauza: de aceea;
 concluzia: deci, prin urmare, aşadar, în concluzie, în
cele din urmă, în sfârşit, în
consecinţă, pe scurt.
 4. Dispunerea ideilor şi a
paragrafelor:
– În textele tehnico-ştiinţifice se realizează
într-o ordine logică, respectând structura
textului argumentativ;

– In textele juridico-administrative ideile sunt

dispuse în articole, paragrafe şi alineate
numerotate.
ELEMENTELE SITUATIEI DE COMUNICARE
1. Emiţătorul = sursa de informaţie dintr-o situaţie de comunicare;
2. Receptorul = beneficiarul informaţiei dintr-o situaţie de comunicare.
Comunicarea înseamnă schimb de replici între E şi R.
Emiţătorul şi Receptorul îşi pot schimba rolul.
3. Mesajul = fraza care poartă informaţia;
4. Codul:
- mijloace verbale : limbi străine – vorbit/ scris;
- mijloace paraverbale: intonaţie, accent de insistenţă, ritm;
- mijloace nonverbale: gesturi, mimică, poziţia corpului, alfabetul
Braille, limbajul surdo-muţilor.
5. Canalul de transmisie:
- aer ( vibraţiile produse de vocea cuiva determină propagarea prin aer a
mesajului la urechile Receptorului )=comunicare orală;
- scris = scrisoare, bilet;
- electronic= telefon, fax, e-mail ( =comunicare rapidă la distanţă ).
5. Referent = informaţia despre ceva; despre ce este vorba în mesaj.
7. Context = loc, timp, vârstă, sex, profesie, interlocutor;
= ceea ce interlocutorul ştie se omite, fiind presupus.

Forme ale comunicării:

a) orale: 1. Monologul 2. Dialogul
b) scrise: 1. Rezumatul 2. Povestirea scrisă.
 SCOPUL COMUNICARII

1. Informativ - transmitere de informaţie;

2. persuasiv – convingerea receptorului : în

reclame şi discursuri electorale ( sunt
preferate formulările expresive şi concise,
jocurile de cuvinte, enunţuri exclamative
sau verbe la imperativ);

3. predictiv – prognoza meteorologică.

 Stilul tehnico-ştiinţific
Trăsături:
1. Scopul acestui stil este de a transmite informaţii. Se adresează gândirii nu
sensibilităţii cititorului;
2. Cuvintele sunt folosite cu sensul lor propriu, nu figurat (exactitatea
informaţiei)+ cuvinte monosemantice -cu un singur înţeles;
3. Abstract, inexpresiv: claritate, precizie, sobrietate;
4. Fiecare domeniu are o terminologie specifică ( “cosinus, cotangentă,
vector” );
5. Se foloseşte pluralul autorului ( “noi” ) în locul persoanei I sg; emiţătorul
evită afirmaţiile pe care nu le poate dovedi.
6. Timpul prezent = adevăruri general- valabile.;
7. Nu foloseşte figuri de stil, arhaisme, regionalisme;
8. Frecvenţa neologismelor =progresul tehnicii;
9. Foloseşte mijloace extralingvistice ( tabele-chimie, hărţi-geografie,
fotografii );
10. Foloseşte abrevieri, simboluri, formule, semne convenţionale: Ca, ≥, “în
proporţie de 90%, ¾” ;
11. Caracter internaţional: aceleaşi nume în aproape toate limbile:
pneumatic( engl. ), pol ( engl. pole ), mecanism ( engl. mechanism).
 Stilul juridico-administrativ
( oficial )
Trăsături
1. Alineate, paragrafe, articole numerotate ( “art. 3” )→scoatere în
evidenţă a ideilor + claritatea acestora;

2. Clişee sau formule lexicale: “Se adevereşte prin prezenta…”, “Vă

aducem la cunoştinţă că…”;

3. Exprimarea este lapidară ( concisă ), clară, neutră, obiectivă ( fără

încărcătură afectivă sau emoţională );

4. Accesibilitate ( pentru a putea fi înţeles şi de persoanele mai

puţin instruite );

5. Sensul cuvintelor = denotativ ( primul sens din dicţionar )= nu

permite decât o singură interpretare ;

6. Vocabularul este specializat ( terminologie specifică: licitaţie,

adjudecare, conform, se adevereşte, sentinţă, reclamaţie, culpă,
din oficiu, la cerere);

7. Respectarea strictă a normelor limbii literare;

 II.
Prezintă două dintre faptele de
limbă identificate în textul dat ( la
alegere dintre nivelurile:

1. ortografic şi de punctuaţie,
2. morfosintactic,
3. lexico-semantic,
4. stilistico-textual ).
 NIVELUL ORTOGRAFIC SI DE
PUNCTUATIE
Rolul semnelor ortografice: rolul cratimei,
rolul apostrofului
ROLUL CRATIMEI ( liniuţa de unire )
- leagă 2 cuvinte pronunţate fără pauză ( DOOM 2 );
- marchează elidarea unei vocale şi evitarea hiatului ( stele+ în cer=
stele-n
cer );
- din punct de vedere prozodic ( al versificaţiei) influenţează ritmul şi
măsura versurilor, prin dispariţia unei silabe.
 scrierea unor cuvinte compuse, comune sau proprii: câine-lup;
redactor-şef; floarea-soarelui; Popeşti-Leordeni; Vinţu-de-Sus;
 despărţirea cuvintelor în silabe: ma-să; ba-la-dă; car-te; oa-meni;
 cantitatea, fiind pusă între două numerale: două-trei; cinci-şase; o
sută-două;

ROLUL APOSTROFULUI:
- [ „ ] : ( Ex.: „neaţa )=marchează grafic căderea, absenţa accidentală
în rostire a unui sunet sau a unui grup de sunete;
Rolul semnelor de punctuaţie:
[ . ], [ , ], [ ; ], [ : ], [“…”], 2/3 )

 [ ? ] = marchează grafic intonaţia

enunţurilor interogative sau imperative;
 [ ! ] = marchează grafic intonaţia
enunţurilor exclamative sau imperative
( intonaţie ascendentă ).
 [ … ] = Punctele de suspensie= pauza
mai mare( întreruperea şirului vorbirii );
 [ - ] =linia de dialog indică începutul
vorbirii fiecărui participant la un dialog;
Obs.: Semnele de punctuaţie = reprezintă instrumentul prin care
sunt delimitate grafic unele unităţi sintactice: părţi de
propoziţie, propoziţii, fraze.
 NIVELUL MORFOSINTACTIC
Se realizează un inventar al părţilor de
vorbire care prezintă valoare expresivă:

1. VERBELE:
 Prezentul narativ, prezentul etern / atemporal ( gnomic ), prezentul
istoric
 Imperfectul ( MUNCEAM )= exprimă o acţiune durativă în trecut,
neterminată în momentul la care se referă
vorbirea; “un timp trecut , care-şi moaie aripa-n
prezent” ( T. Vianu )
 Gerunziul ( MUNCIND ) - exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire
precisă la momentul vorbirii; un proces, o
stare durativă ( principala funcţie stilistică este
capacitatea de a crea imagini dinamice )
 Perfectul simplu( MUNCII ) = timp al acţiunilor rapide, instantanee;
 Perfectul compus( AM MUNCIT )= exprimă o acţiune trecută, terminată;
rol de narare, evocare, rezumare/concluziv
2. SUBSTANTIVELE SI ADJECTIVELE = sunt părţile de vorbire cel mai
des folosite pentru a se realiza o DESCRIERE
3. Mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii vorbitorului= verbe,
pronume personale şi adjective pronominale
posesive la persoana I.
 NIVELUL LEXICO-SEMANTIC

 Relaţia dintre sensul denotativ şi sensurile

conotative ale cuvintelor, pentru a demonstra
expresivitatea şi ambiguitatea limbajului poetic;

 Câmpuri semantice dominante;

 Relaţii semantice: sinonimie, antonimie,

paronimie, omonimie, polisemie;

 Expresii şi locuţiuni= unităţi frazeologice.

NIVELUL STILISTICO-TEXTUAL
 Un inventar al figurilor de stil – comentate;

 Registre stilistice: limbaj standard, limbaj

literar, limbaj colocvial, limbaj popular, limbaj
regional, limbaj arhaic, argou, jargon;

 Tipuri de texte şi structura acestora: narativ,

descriptiv, informativ, argumentativ ;

 Stil direct, stil indirect, stil indirect liber

 Apartenenţa la un stil funcţional ( tehnico-

ştiinţific, beletristic, juridico-administrativ,
publicistic )
III. Exprimă-ţi o opinie
argumentată despre
mesajul textului citat.
Citiţi textul cu mare atenţie şi
spuneţi-vă părerea, respectând regulile
textului argumentativ, care are SCOP
PERSUASIV = DE CONVINGERE:

 Eu cred că... = IPOTEZA

 In primul rând, consider acest lucru...
DEMONSTRATIA 1
 In al doilea rând... = DEMONSTRATIA 2
 In concluzie... = CONCLUZIA
 SUMAR
CERINTE:
I. Precizează punctul de vedere al autorului (…), aşa cum se
reflectă în textul citat.
II. Prezintă 2 elemente de structură şi de compoziţie :
1. Particularităţi ale organizării textului + convenţii specifice
2. Tehnici şi structuri argumentative
3. CONECTORI
4. Dispunerea ideilor şi a paragrafelor
+
• Elementele situatiei de comunicare,
• Scopul comunicarii,
• Stilul tehnico-stiintific,
• Stilul juridico-administrativ
II. Prezintă două dintre faptele de limbă identificate în textul dat ( la
alegere dintre nivelurile: ortografic si de punctuatie,
morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual )

III. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre mesajul textului citat.

 MULT
SUCCES !
 BIBLIOGRAFIE

 Apetrei, Dorina, Stoleru, Eugenia, Algoritmul lecturii unui

text ( literar sau nonliterar ), Ed. Petrodava, Iaşi, 2008.

 Angelescu Silviu/ Nicolae I. Nicolae, Emil Ionescu, Limba

şi literatura română, manual pentru clasa a IX-a, Ed. All
Educational, Bucureşti, 2000.

 L. Paicu, M. Lazăr, Literatura română. Eseul, Bucuresti,

Ed. Art, 2008.

 Ş.a.