Argumentare – Seminar 4 (350-351)

02.11.2021

Indicatori verbali ai argumentării (IVA):

Cele care introduc concluzia: deci, așadar, prin urmare, rezultă că, înseamnă că, putem conchide că,
este de așteptat că, pe baza celor spuse anterior putem susține că etc.

Cele care introduc premise: deoarece, pentru că, căci, întrucât, dat fiind că, aceasta fiindcă, având în
vedere că etc.

Exemplu (Premise):
Trebuie să mă duc la facultate pentru că ← am curs.

Am curs.

Trebuie să mă duc la facultate.

Exemplu (Concluzie):
Azi am de lucru, deci → sunt ocupat.

Am de lucru.

Sunt ocupat.

Treceți fiecare din următoarele texte prin trei filtre:

1. Identificarea tezei.
2. Inventarierea aserțiunilor distincte
3. Recunoașterea legăturilor logice dintre ele
6.10/155
Machiavelli apare ca un urmaș al sofiștilor, căci el pune morala în funcție de oportunitate și
utilitate. K. Steinberg îl consideră și ca un precursor al lui Nietzsche – ceea ce nu mi se pare tocmai
just, căci gânditorul italian nu consideră ca un ideal suprem valoarea personalității, ci acesta e numai un
mijloc în serviciul statului or, după Nietzsche, omul începe când încetează statul.

1. Machiavelli poate fi considerat un urmaș al sofiștilor.

2. Machiavelli consideră că este acceptabil din punct de vedere moral să faci ceea ce este util și
oportun. (”Pune morala” în funcție de oportunitate și utilitate.)

a. Sofiştii consideră că este acceptabil din punct de vedere moral să faci ceea ce este util şi oportun.

b. Machiavelli a preluat de la sofiști ideea că este acceptabil din punct de vedere moral să faci ceea ce
este util şi oportun.

(Teza este 1 și este susținută direct prin 2, a și b.)

1. Machiavelli nu este un precursor al lui Nietzsche. (”K. Steinberg îl consideră și ca un precursor al lui
Nietzsche – ceea ce nu mi se pare tocmai just.”)

2. Pentru Machiavelli personalitatea indivizilor nu e lucrul cel mai important.

3. Pentru Machiavelli indivizii sunt doar mijloace de care ne putem folosi pentru a îndeplini interesele
statului.

4. Pentru Nietzsche oamenii își pot dezvolta personalitatea într-un mod autentic doar ignorând
interesele statului. (”Omul începe când încetează statul.”)
(Teza este 1 și este susținută direct de 2, 3 și 4.)

2.2/158
O simplă dojană e mai bună decât ocara. Căci dojana e binevoitoare și prietenoasă. Pe când
ocara este aprigă și jignitoare prin violența ei , cea dintâi îndreaptă pe cei ce cad în greșeală, pe când
cealaltă doar îi îndârjește.

1. O dojană e mai bună decât o ocară.

2. Dojana e binevoitoare și prietenoasă.

3. Ocara este aprigă și jignitoare prin violența ei.

a. Ceea ce e binevoitor şi prietenos e mai bun decât ceea ce e aprig și jignitor.

4. Dojana îi ajută să se corecteze pe cei care greșesc. (îndreaptă)

5. Ocara îi face să persiste în eroare pe cei care greșesc. (îndârjește)

b. Ceea ce corectează e mai bun decât ceea ce te face să persiști în eroare.

(Teza este 1 și este susținut direct prin 2, 3 și a. Teza 1 este, de asemenea, într-un raționament separat,
susținută direct prin 4, 5, b.)

2.4/158
Propun deci să acceptăm că foetusul este, din momentul concepției, o persoană. Dacă admitem
acest lucru, cum continuă argumentul celor ce resping dreptul femeilor la avort? După câte înțeleg, cam
în felul următor. Orice persoană are drept la viață. Deci foetusul are drept la viață. Fără îndoială că
mama are dreptul să decidă ce se va întâmpla în și cu corpul ei; toată lumea va admite acest lucru. Dar
cu siguranță că dreptul la viață al unei persoane este mai puternic și mai stringent decât dreptul mamei
de a decide ce se întâmplă în și cu corpul ei - și deci contează mai mult. Prin urmare, foetusul nu poate
fi ucis; nu se poate face un avort.
1. Foetusul este o persoană din momentul concepției.

2. Orice persoană are drept la viață.

3. Foetusul are drept la viață.

a. Oricine are drept la viață nu trebuie să fie ucis.

4. Foetusul nu trebuie ucis.

5. Trebuie să nu se facă avort.

(Teza este 5 și este susținută direct de 4 care este susținut de 3 și a. 3 este susținut direct de 1 și 2.)

6.1/162
Este bună învățătura celor care interzic să faci ceva de care te îndoiești dacă e drept sau nedrept.
Căci dreptatea strălucește prin sine însăși, iar îndoiala arată că te gândești la o nedreptate.

1. Este bună învățătura celor care interzic să faci ceva de care te îndoiești dacă e drept sau nedrept.

2. Dreptatea strălucește prin sine însăși. (Dreptatea este evidentă prin sine.)

3. Îndoiala arată că te gândești la o nedreptate.

a. Dacă ceva este evident prin sine, atunci nu te îndoiești de el.

b. Oamenii care te învață să nu faci nedreptăți te învață de bine.

(Teza este 1 și este susținută direct de 3 și b. 3 este susținut de 2 și a.)

6.2/162
 Prietenia e mai presus decât înrudirea, prin aceea că iubirea poate lipsi din înrudire, din
prietenie însă nu; într-adevăr, dacă înlături iubirea, piere și ceea ce numim prietenie, dar înrudirea
rămâne.

1. Prietenia e mai presus decât înrudirea.

2. Iubirea poate lipsi din înrudire.

3. Iubirea nu poate lipsi din prietenie.

4. Dacă înlături iubirea, piere și prietenia.

5. Dacă înlături iubirea, înrudirea rămâne.

a. Ceva ce conține iubire este superior.

(Teza este 1 și este susținută direct de 2, 3 și a. 2 este susținut de 5 și 3 este susținut de 4.)

sau
(Teza este 1 și este susținută direct de 2 și 3, iar, într-un argument separat este susținută direct de 4 și
5.)