După ce ați citit textul lui Blackburn, vă rog să răspundeți următoarelor întrebări pentru

participare (în total, răspunsurile trebuie să aibă cel puțin 500 de cuvinte - adică o pagină de
Word):

1. Ce credeți că este filosofia, cu ce ce ocupă ea? Este filosofia un demers util? Ce scopuri
credeți că servește?

2. La ce se referă Blackburn când susține că filosofia este inginerie conceptuală?

3. Ce este specific întrebărilor filosofice, cum se deosebesc de întrebările empirice (care au

legătură cu experiența)? Cum am putea să răspundem la întrebările filosofice?

4. Ce dă naștere întrebărilor filosofice?

5. Filosofia are de-a face cu modul în care gândim. Cum putem să ne asigurăm că gândim
bine?

Raspunsuri:

Filosofia reprezinta in sine studiul întrebărilor generale și fundamentale generate pe parcursul

existentei lor de catre oameni, cum ar fi cele despre existenta, cunoastere, ratiune, valori,
minte, inteligenta, limbaj si, nu in ultimul rand, Dumnezeu. Intrebarile ce se nasc in mintea
oamenilor si expuse in firescul prezent sunt prezentate ca probleme care trebuie studiate,
analizate si adesea rezolvate.

Filosofia, în esența sa, nu este echivalentul unei institutii, nu este o stiinta exacta ce poate
avea o singura interpretare, ci este in sine o formă a condiției umane. Numele de filosofie, din
greaca antica, se traduce in „iubire de înțelepciune”, iar iubirea, dragostea reprezintă
întotdeauna o stare intimă, lăuntrică, o formă de a da și de a ocroti viața.

Omul, pe parcursul evolutiei sale, a avut nevoie sa stie ca e in stare sa analizeze si sa compare
diferite puncte de vedere privind problematica naturii umane, să argumenteze diverse poziţii
privind raportul identitate-alteritate în definirea persoanei, să formuleze judecăţi şi aprecieri
personale asupra diferitelor concepţii referitoare la problematica naturii umane şi a sensului
vieţii, să argumenteze judecăţile şi aprecierile personale formulate cu privire la diferitele
concepţii despre natura umană şi sensul vieţii, să utilizeze argumentarea şi analiza în tratarea
problematicii umane, practic sa-si certifice si sa-si consolideze pozita in marele univers.

Blackburn prin scrierile lui, încearcă intuitiv să stimuleze omul să gândească, venind cu
exemple de-a dreptul empirice ce au menirea de a învaţa omul filosofia prin autoreflecţie şi
critică, astfel incat poate îndepărta partile negative şi înlocuirea acestora cu unele pozitive.

Atrage atenţia asupra importanţei filosofiei ca mod de a gândi corect, bazat mai degrabă pe
metoda de „ a şti cum”, decat pe metoda de „a şti ce”. Prin urmare, in gandirea acestuia, nu
cantitatea de cunoştinţe contează în procesul de reflecţie, ci mai degrabă felul în care gândim
(ipoteza), facem conexiuni (demonstratie) şi ajungem la concluzii. Pe cale de consecinta,
filozoful englez Blackburn aşează ca bază a filosofiei, autoreflecţia, capacitatea infinita de a
ne analiza pe noi înşine fără încetare.

Blackburn expune geneza autoreflecţiei, având ca elemente de plecare întrebările diferite şi

derutante care apar inevitabil în existenţa unei persoane, respectiv: “Ce sunt eu?, Ce este
conştiinţa mea?, Aş putea oare să trăiesc chiar şi după moartea corpului meu fizic?“ În timp ce
cautam să găsim răspunsuri, ne confruntăm cu notiuni fundamentale precum cunoaşterea
(dacă ştim cu adevărat despre ceea ce vorbim), obiectivitatea (dacă ceea ce spunem este „în
mod obiectiv” adevărul sau este doar perspectiva noastră subiectivă asupra lumii) şi adevărul
(cât de bine cunoaştem adevărul despre ceea ce vorbim).

In concluzie, Blackburn sintetizeza etapele drumului cunosterii, care conduc omul spre
autoreflecţie, pornind de la relaţia directă dintre reflecţie şi practică, stabilind că felul în care
gândim determină acţiunile noastre. Contureaza reflecţia asupra naturii umane din care reiese
faptul că oamenii sunt nişte fiinţe egoiste, conduse de propriile interese, iar dacă realizeza
fapte, lucruri, conexiuni bune este pentru a obţine avantaje viitoare. Practic, acesta idee a stat
la baza apariţiei omului economic (homo economicus), iar ordinea economiei (producţia de
bunuri corespunzătoare, ocuparea şi crearea locurilor de muncă) este determinată de faptul că
oamenii îşi urmăresc propriul interes şi fac ceea ce este mai profitabil pentru ei.

In cele din urma, Blackburn, însă, demonstrează că această idee, teorie este una greşită,
provenind dintr-o eroare filosofică în care oamenii sunt analizaţi prin prisma unor categorii
inadecvate. In acest sens, oferă un exemplu concludent, respectiv la încheierea unui contract
ar putea apărea suspiciuni în legătură cu corectitudinea celeilalte părţi şi astfel persoana în
cauză apelează la un avocat, dar pot apărea suspiciuni şi în legătură cu avocatul, întrucât nu
face decât să umble după bani, aşadar, ar trebui plătit un alt avocat care să verifice primul
avocat şi aşa mai departe.

Un alt concept dezbatut este certitudinea a priori, adică gândim un lucru înainte să-l
cunoaştem cu adevărat. In acesta privinta, Blackburn se foloseşte de un exemplu din medicină
pentru a demonstra că acesta este tot o greşeală filosofică ce poate afecta acţiunile noastre: un
medic poate desconsidera în tratamentul pe care îl aplică legătura dintre minte şi corp,
aplicând un tratament pentru o afecţiune fizică, fără să ia în considerare că natura problemei
poate fi una psihică, astfel doctorul va trata efectul, şi nu cauza, iar de multe ori tratamentul
poate să nu dea rezultate.

Pe cale de consecinta, filosofia are de-a face cu modul în care gândim, actionam, important e
sa gasim calea ce ne asigura ca realizam totul si sensul bun.