Seminar 4 Macroeconomie MAN

1) Creşterea cheltuielilor publice determină:

a) cresterea ofertei agregate;
b) reducerea ofertei agregate;
c) cresterea ofertei agregate si scaderea cererii agregate;
d) creşterea cererii agregate;
e) reducerea cererii agregate.

 CA = C + G + IB + EXnet
 Socurile cererii agregate:
 socuri pozitive (crestere)
 socuri negative (scadere)

2) Pe termen lung, oferta agregată este:

a) descrescătoare;
b) paralela cu axa preturilor;
c) paralela cu axa productiei;
d) cu panta negativa;
e) identica cu oferta agregata pe termen scurt.

 Ce inseamna “termen lung” in macroeconomie?

3) Dacă curba cererii agregate întâlneşte curba ofertei agregate într-un punct situat la stânga
faţa de oferta agregată pe termen lung, atunci:
a) PIB realizat este mai mic decât PIB potenţial;
b) PIB potenţial este mai mic decât PIB realizat;
c) oferta agregată pe termen scurt este mai mică decât oferta agregată pe termen lung;
d) PIB potenţial este mai mic decât oferta agregată pe termen lung;
e) în acea economie avem decalaj inflaţionist.

4) Reprezintă o soluţie pentru depăşirea decalajului recesionist:

a) o creştere a ratei dobânzii;
b) o scădere a ratei dobânzii;
c) o creştere a impozitării;
d) o scădere a cheltuielilor guvernamentale;
e) nici una din variantele de mai sus.

 Ajustarea decalajului recesionist:

 prin cresterea ofertei agregate
 prin cresterea cererii agregate (relansare economica)
 Ajustarea decalajului inflationist:
 prin scaderea ofertei agregate
 scaderea cererii agregate

5) Dacă cererea agregată creşte datorită cheltuielilor publice, şi intersectează oferta agregată
în zona perfect inelastică, atunci:
a) nivelul general al preţurilor creşte;
b) creşte venitul naţional;
 c) nivelul general al preţurilor scade ;
d) scade venitul naţional;
e) nivelul general al preţurilor nu se modifică.

6) O creştere a nivelului taxării într-o economie, ceteris paribus, ar putea avea ca efect:
a) generarea unui decalaj inflaţionist şi creşterea producţiei;
b) generarea unui decalaj recesionist şi creşterea producţiei;
c)generarea unui decalaj inflaţionist şi scăderea producţiei ;
d) generarea unui decalaj recesionist şi scăderea producţiei;
e) generarea unui decalaj inflaţionist şi o creştere a nivelului general al preţurilor.

7) Presupunem că într-o economie se produc doar 2 bunuri finale x şi y. În anul t 0 preţurile

bunurilor şi cantităţile produse au fost Px0 =4, Py0 = 5, Qx0 = 50, Qy0 =100. În anul
următor acestea sunt: Px1 =6, Py1 =5, Qx1 = 100, Qy1 =80. Deflatorul PIB în anul t1 este: a)
80%, b) 120%, c) 100%, d) 75%; e) 125%.

Bunul X Bunul Y
Anul
Px Qx Py Qy
t0 4 50 5 100
t1 6 100 5 80

PIB nominal in anul t1: Q1P1 = 100*6 + 80 *5 = 600 + 400 = 1000

PIB real in anul t1= Q1P0 = 100 * 4 + 80 * 5= 400 + 400 = 800

Deflatorul PIB din anul t1 faţă de anul t0:

IGP = 1000 / 800 * 100= 1,25 *100 = 125%

8). Venitul disponibil al menajelor reprezintă:

a) venitul naţional disponibil;
b) produsul intern brut;
c) venitul naţional calculat prin metoda producţiei;
d) produsul naţional net exprimat în preţurile pieţei;
e) veniturile personale ale populaţiei după impozitare.

 Produsul naţional net exprimat în preţurile factorilor de producţie (PNNpf) = VN

(venit naţional)
 VN = Salarii + Rente + Dobânzi Nete + Profituri
 VN – V care nu revin populaţiei (contributii asigurari sociale, impozit pe profit…) + V
populaţiei care provin din transferuri (pensii, ajutoare, burse, alocaţii) = VPP (venitul
personal al populaţiei)
 VD (venitul disponibil) = VPP – impozite şi taxe plătite de populaţie => destinat
consumului si economiilor

9. Odată cu creşterea venitului unei familii, de regulă, cheltuielile acesteia pentru alimente:
a) scad în mărime absolută în ţările dezvoltate;
b) scad în mărime absolută în ţările sărace;
c) îşi reduc ponderea în cheltuielile totale ale familiei;
d) cresc ca pondere în cheltuielile totale ale familiei;
e) răspunsurile a-d sunt incorecte.
10. Veniturile realizate de cetăţeni români care lucrează în Germania sunt incluse în:
a) PIB al României şi PNB al Germaniei;
b) PNB al României şi PIB al Germaniei;
c) PIN al României şi PNN al Germaniei;
d) numai în PIB al României;
e)nici unul dintre indicatorii macroeconomici.

11. Funcţia de consum exprimă:

a) relaţia dintre consum şi investiţii;
b) relaţia dintre consumul final şi multiplicatorul investiţiilor;
c) relaţia dintre consum şi venitul disponibil;
d) legătura existentă între consum şi înclinaţia marginală spre economisire;
e) relaţia dintre consum şi economisire.

 C = Ca + c’Y
Ca = consum autonom
c’= inclinatia marginala spre consum (ΔC/ΔY) => cu cat sporeste consumul (ΔC) la
cresterea cu o unitate a venitului disponibil (ΔY); marime pozitiva si subunitara
Y = Venit disponibil

12. În funcţia consumului, se regăseşte consumul autonom. Care din următoarele elemente
nu influenţează mărimea acestuia:
a) avuţia;
b) rata anticipată a inflaţiei;
c) veniturile viitoare anticipate;
d) venitul curent;
e) nivelul preţurilor.

13. Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, atunci când venitul creşte:
a) înclinaţia marginală spre consum este constantă;
b) consumul creşte, dar mai încet;
c) înclinaţia marginală spre economisire este un număr pozitiv şi supraunitar;
d) suma dintre înclinaţia marginală spre consum şi înclinaţia marginală spre economisire
este mai mare decât 1;
e) oamenii înclină să economisească tot sporul de venit.

14. Fie funcţia consumului C = 500 + 0,75 Y. La ce nivel al venitului, economiile sunt în
valoare de 400?

a) 1600;
b) 2000;
c) 3600;
d) 5600;
e) 900.

Y=C+S
S = Y – C => 400 = Y – (500 + 0,75 Y) => 400 = Y – 500 - 0,75 Y => 900 = Y – 0,75 Y
=> 900 = Y (1-0,75) => 900 = 0,25 Y => Y = 3600