1.

Recapitulare
2. Incidenţa inflaţiei importate va fi cu atât mai mare cu cât:
a) elasticitatea cererii pentru bunurile importate va fi mai mare;
b) ponderea bunurilor importate în totalul bunurilor cerute va fi
mai mică;
c) inflaţia interna este mai mare;
d) elasticitatea cererii în raport de preţurile bunurilor importate va
fi mai mică;
e) nici unul din răspunsurile de mai sus nu este corect.

Răspuns corect d. Dacă cererea pentru bunurile de import este

inelastică, la o creştere a preţurilor acestor bunuri cantitatea cerută
scade mai puţin decât creşte preţul; în consecinţă, veniturile
importatorilor, care se calculează ca un produs între preţ şi
cantitatea vândută, vor creşte. De aceea, este avantajos pentru
importatori să reacţioneze la creşterea preţurilor externe prin
creşterea preţurilor pe piaţa internă; inflaţia se va accentua. De
asemenea, creşterea preţurilor externe va fi resimţită cu atât mai
mult pe piaţa internă, cu cât ponderea bunurilor importate în totalul
bunurilor de pe piaţă este mare; deci varianta b nu este corectă.
3. În economia de piaţă, bursa asigură:
a) creşterea ratei dobânzii în economie;
b) transferarea operativă a capitalurilor individuale de la o firmă la
alta;
c) cresterea nivelului de trai;
d) reducerea rolului economic al statului;
e) îmbunătăţirea cursului de schimb al monedei naţionale.
Răspuns corect: b, deoarece reprezintă însăşi una atribuţiile
bursei, prin care acesta îşi justifică existenţa;
a) incorect – rata dobânzii se stabileşte pe piaţa monetară şi nu la
 bursă;
c) incorect – creşterea nivelului de trai se asigură în primul rând de
către dezvoltarea economiei, de creşterea productivităţii;
d) incorect – deşi în economia de piaţă rolul statului a scăzut
simţitor, în ceea ce priveşte piaţa capitalurilor deoarece pe această
piaţă circulă valori foarte mari sub forma hârtiilor de valoare, dar
care reprezintă valori reale, există riscul lansării unor hârtii fără
acoperire ceea ce ar avea consecinţe foarte grave.Pentru a evita
acest lucru, s-a constituit, la noi, Comisia Naţională de Evaluare a
Bunurilor Mobiliare, în 1994. Ea are ca atribuţii chiar aprobarea
funcţionării bursei de valori şi controlează activitatea ei.
e) incorect – cursul de schimb al monedei este dat de mai mulţi
factori printre care cel mai important este raportul dintre cererea şi
oferta de diferiţi bani naţionali alături de puterea de cumpărare a
monedei
4. În faza de recesiune a ciclului economic se recomandă:
a) reducerea investiţiilor;
b) reducerea ratei dobânzii şi a fiscalităţii;
c) reducerea duratei zilei de lucru;
d) creşterea ratei dobânzii şi a fiscalităţii;
e) creşterea exporturilor şi reducerea indemnizaţiei de şomaj
Varianta corectă: b) – aplicând impozite pe venit şi taxe pe
consum mai mici, rămân mai multe venituri la îndemâna agenţilor
economici încurajând consumul (deci cererea) şi investiţiile -
condiţii indispensabile relansării economiei, depăşirii fazei de
recesiune;
a) incorectă – reducerea investiţiilor micşorează oferta-economia
scade;
c) incorectă – durata zilei de lucru scăzând, producţia deci oferta
scad, nivelul de dezvoltare al economiei scade;
 d) incorectă – este inversul lui b cu consecinţele aferente;
e) incorectă – ambele determină scăderea cererii interne cu
influenţă negativă asupra nivelului de trai şi al economiei.
5. Rata consumului are o tendinţă de reducere atunci când:
a) venitul scade;
b) venitul rămâne constant;
c) rata economiilor scade;
d) creşte costul total global;
e) venitul creşte.
Răspunsul corect: e) conform legii psihologice a înclinaţiei
marginale spre consum formulată de J.M. Keynes, atunci când
creşte venitul, consumul creşte şi el dar nu cu atât cu cât creşte
venitul, ΔV>ΔC sau, ΔC<ΔV, asta înseamnă, ΔC/ΔV este pozitiv
dar subunitar, deci consumul care nu se reduce în mărime absolută
scade doar ca pondere într-un venit mai mare.
Cum V=C+S adică, consum+economii, rezultă că într-un venit
crescut ponderea (rata) consumului scăzând, va creşte cea a
economiilor, deci varianta c este incorectă.
Varianta d incorectă; consumul este funcţie de venit, costul
pentru întreaga producţie este dependent de cantitatea produs
obţinută Q şi de costul unitar.
6. Dacă preţurile cunosc o reducere generalizată de 25%, puterea
de cumpărare a monedei:
a) creşte cu 25%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 33,3%;
d) scade cu 18,7%
e) creşte cu 19,3%
. Cunoaştem următoarele date: Ip=75%. Trebuie să aflăm indicele
puterii de cumpărare.
 Atenţie! Dacă preţurile scad cu 25% aceasta nu înseamnă că
puterea de cumpărare creşte cu 25%, deoarece în cazul preţurilor
cei 25% se aplică pe nivelul mediu al preţului (P), pe când în cazul
puterii de cumpărare cei 25% se aplică pe puterea de cumpărare
(Pc); evident 25 %P≠25%Pc. În cazul nostru, indicele puterii de
cumpărare, Ipc=l/Ip, de unde rezultă că acesta va fi
Ipc=1/0,75=1,33, ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare creşte
cu 33%, deci răspunsul corect este c.
7. La un produs global brut de 10.000 miliarde de lei şi la un
consum de capital fix egal cu 4.000 miliarde de lei, consumul
intermediar este:
a) egal cu 4.000 miliarde lei;
b) egal cu 6.000 miliarde lei;
c) mai mic de 6.000 miliarde lei;
d) mai mare de 6.000 miliarde lei;
e) egal cu 2.000 miliarde lei
Cunoaştem următoarele date:
PGB=10.000 mld.; CCF=4000 mld.
Trebuie să găsim informaţii cu privire la consumul intermediar.
Atenţie! Nu confundaţi consumul intermediar cu consumul de
capitai fix. Consumul intermediar cuprinde bunurile consumate
pentru producerea altor bunuri (în general, capitalul circulant), iar
consumul capitalului fix se referă la capitalul consumat şi
amortizat în perioada de calcul.
Cunoaştem că PGB=PIB+Ci, iar PIB=PIN+CCF. Din aceste relaţii
rezultă că PGB=PIN+CCF+Ci, adică 10.000=PIN+Ci+4000, de
unde rezultă că Ci este mai mic de 6000
mld., deci răspunsul corect este c
8. Se cunosc următoarele informaţii cu privire la piaţa bunurilor
dintr-o ţară: rata consumului este de 80%, valoarea bunurilor
 produse în ţară este de 1 mil. u.m. lnvestitiile nete sunt de
300.000 u.m., exporturile de 400.000 u.m., importurile de
390.000 u.m. Pe baza acestor informaţii rezultă că piaţa
bunurilor se caracterizează prin:
a) echilibru;
b) dezechilibru de presiune de 110.000 u.m.;
c) dezechilibru de absorbţie de 110.000 u.m.;
d) absorbţie pe termen lung, presiune pe termen scurt;
e) presiune pe termen lung; absorbtie pe termen scurt.
Cunoaştem următoarele date: c=80%=C/V; În cazul nostru venitul
este PIN. Valoarea bunurilor realizate în ţară (PIN)=1 mil. de lei;
In=300.000;
EXP=400.000;
IMP=390.000.
Trebuie să decidem dacă pe piaţă există presiune sau absorbtie. În
consecinţă trebuie să determinăm cererea agregată şi oferta
agregată şi să le comparăm între ele. După cum ştiţi,
cererea globală este: CG=C+In+EXP iar oferta globală este
OG=PIN+IMP; Calculând vom avea: CG=0,8 mil. + 300.000 +
400.000 =1,5 mil.; OG=1 mil.+390.000= 1,390 mil.
Observaţi că cererea este mai mare decât oferta cu 110.000, ceea
ce înseamnă că pe piaţă există absorbţie în valoare de 110.000;
Răspunsul corect este c.
9. . Din oferta de muncă nu fac parte:
a) cei apţi de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele didactice din învăţământul particular;
d) şomerii;
e) studenţii.
 Varianta corectă e) – condiţia pentru ca o muncă să devină ofertă
este ca ea să fie plătită, retribuită. Din acest motiv, studenţii care
prestează munci utile dar gratuite nu intră în ofertă.
Variantele a), b), c) incorecte întrucât categoriile enumerate fac
parte din oferta de muncă pentru că sunt retribuite.
Varianta d) incorectă – pe perioada lipsei totale de activitate
şomerul nu face parte din ofertă
10. Posesorul muncii salariate este remunerat în raport cu:
a) cantitatea muncii
b) calitatea muncii
c) vârsta sa;
d) eficienţa activităţii sale;
A=a+b+c B=d C=a+b+d D=a+b+c+d
Răspuns corect C. Munca este remunerată în funcţie de cantitatea,
calitatea şi eficienţa muncii. După cum cunoaşteţi, salariul depinde
hotărâtor de productivitatea muncii.
Vârsta nu este un criteriu în stabilirea salariului (de exemplu, dacă
o femeie casnică se angajează la vârsta de 40 de ani, ea nu va primi
un salariu mai mare decât o tânără de 20 de
ani cu o ocupaţie echivalentă numai datorită vârstei)
10.În momentul To volumul economiilor este de 200 mld. u.m.
iar rata consumului este de 75% în momentul T1 volumul
economiilor este de 300 mld u.m. iar rata consumului este de
70%. Înclinaţia marginală spre consum în perioada To –T1
este:
a) 1/4;
b) 1/3;
c) 1/5;
d) 1/6;
e) ½
 Rezolvare:
Ştim că V = C + S;
Calculăm mai întâi cât înseamnă din venit rata economiilor în valoare
absolută în To şi T1:
T0 T1
Economii 200 300
Rată consum 75% 70%
Rată economii 25% 30%
Consum 600 700
Venit 800 1000
11.
Înclinaţia marginală spre consum
c'=ΔC/ΔV=(C1-C0)/(V1 - V0)=(700-600)/( 1000-800)=
100/200=1/2 sau dacă C0/V0 =
0,25 => S0/V0 = 0,75 => 200/Vo = 0,75=> Vo= 800;
dacă C1/V1= 0,70 = S1/V1 = 0,30;
300/V1 = 0,3;
V1= 1000; ΔS = 100;
ΔV = 200; s = ΔS/ΔV = 100/200 = 1/2; c' = l-s = 1/2;
Răspuns corect 1/2.

12. Următoarele măsuri anticriză favorizează şi reducerea

şomajului:
a) creşterea cheltuielilor publice;
b) creşterea fiscalităţii;
c) creşterea ratei dobânzii;
d) frânarea investiţiilor;
e) reducerea cheltuielilor publice

Varianta corectă a) – prin majorarea cheltuielilor publice

efectuată de la bugetul
 de stat - chiar printr-o emisiune monetară suplimentară, se măreşte
cererea globală, ceea ce incită la mărirea ofertei. Pentru a mări
oferta, producătorii fac angajări suplimentare de forţă de muncă,
ceea ce reduce şomajul.
Varianta b) este incorectă deoarece creşterea fiscalităţii reduce
cererea din cauza taxelor mari şi a unui venit mai mic, acest lucru
influenţând oferta, întreprinzătorii îşi reduc activitatea şi
concediază forţa de muncă agravând şomajul.
Varianta c) incorectă – în cazul creşterii ratei dobânzii, deci a
preţului creditului şi al frânării investiţiilor, când producătorii
procedează într-o manieră similară variantei b.
Varianta e) incorectă – reducerea cheltuielilor publice acţionează
în acelaşi sens, dar prin venitul cumpărătorilor care scade şi de data
aceasta ofertă este nesatisfăcută, producătorii, reacţionând în
concecinţă prin restrângere de activitate - concedieri şi creşterea
şomajului.
13. La o sporire a salariului real cu 10% şi la o creştere a
preţurilor bunurilor de
consum cu 20%, salariul nominal:
a) creşte cu 32%;
b) creşte cu 132%;
c) scade cu 18,5%;
d) scade cu 118,5%;
e) nu se modifică.
Răspuns corect a. Indicele salariului real este 110%, iar indicele
preţurilor este 120%. Indicele salariului nominal este produsul lor:
1,1 x 1,2 x 100 = 132%, ceea ce înseamnă că salariul nominal
creşte cu 32%
14. Atunci când salariul real şi preţurile bunurilor de consum
cresc, salariul
nominal:
a) creşte mai puţin decât salariul real;
b) scade;
c) creşte mai mult decât preţurile bunurilor de consum;
d) nu se modifică;
e) creşte mai puţin decât preţurile bunurilor de consum.
Răspuns corect c. Salariul real (SR) este raportul dintre salariul
nominal (SN) şi nivelul mediu al preţurilor (P): SR=SN/P. Când
preţurile cresc, pentru ca salariul real să crească, trebuie că
dinamica salariului nominal să depăşească dinamica preţurilor.
14. Indexarea salariilor şi pensiilor este o măsură:
a) de protecţie împotriva scăderii puterii de cumpărare;
b) de creştere economică intensivă;
c) de diminuare a veniturilor;
d) de natură să mărească puterea de cumpărare a banilor;
e) de economisire a resurselor.
Răspuns corect a. Indexarea salariilor exprimă creşterea acestora
din cauz a creşterii preţurilor, a inflaţiei. În principiu, indexarea
salariilor se face într-un procent mai mic decât rata inflaţiei.
Practica economică demonstrează că indexarea salariilor conduce
de cele mai multe ori la creşterea preţurilor (datorită creşterii masei
monetare) şi nu la reducerea lor. Indexarea poate fi privită ca o
măsură antiinflaţionistă propriu-zisă dacă determină statul să
renunţe la finanţarea deficitului bugetar prin emisiune monetară
(din cauza indexării, deci creşterii dobânzilor la datoria publică).
Cum de cele mai multe ori nu se întâmplă aşa, putem concluziona
că indexarea este în primul rând o măsură de protecţie a populaţiei.
15. La o dobândă plătită de 100.000 u.m. pe trei luni
corespunzător unei rate anuale a dobânzii de 20%, creditul
obţinut este de:
a) 1 mil.;
b) 2 mil.;
c) 10 mil.;
d) 8 mil.;
e) 16 mil.
Răspuns corect b. Cunoaştem următoarele date: dobânda plătită
(Dp) este de 100.000 pentru trei luni, în condiţiile unei rate a
dobânzii anuale (d') de 20%. Conform formulei de deterrninare a
dobânzii: D=C x d' x n va rezultă că: 100.000=C x 0,2 x (3/12), de
unde C = 2.000.000 u.m
16. Factorul decisiv pentru formarea cursului titlurilor este:
a) productivitatea marginală;
b) numărul societăţilor pe acţiuni;
c) raportul dintre cererea şi oferta de titluri;
d) rata dobânzii;
e) inflaţia.
Răspuns corect c. Cursul titlurilor de valoare se mai numeşte
preţul lor şi se formează în primul rând pe baza raportului dintre
cererea şi oferta de titluri (la fel cum se
formează un preţ de echilibru pe piaţa bunurilor şi serviciilor).
Productivitatea marginală a factorilor de producţie este importantă
pentru eficienţa unei firme, şi eventual, dacă acea firmă este cotată
la bursă, pentru cursul titlurilor emise de ea. Dar influenţa
productivităţii acţionează astfel: productivitate mare înseamnă
eficienţă mare, profit ridicat, titluri atractive, deci cerere mare şi
curs mare. Observaţi cum productivitatea acţionează tot prin
intermediul mecanismului cererii şi ofertei, deci răspunsul a este
incorect. Rata şomajului ar putea influenţa cursul titlurilor astfel:
şomaj mare, putere de cumpărare mică, cerere mică de titluri;
influenţa este tot prin cerere, aşa că răspunsul b este incorect. Rata
inflaţiei influenţează titlurile tot prin cerere şi ofertă. Astfel, o
inflaţie mare face ca mediul de afaceri să devină mai incert, riscul
să fie mai mare, deci cererea de titluri mai mică; răspunsul e este
incorect. Rata dobânzii arată venitul alternativ pe care l-am obţine
dacă ne-am depune banii la bancă şi nu iam investi în titluri de
valoare. Cu cât rata dobânzii este mai mare, cu atât mai mică este
tentaţia de a cumpăra titluri de valoare, deci cererea de titluri va fi
mai mică. Pe de altă parte, oferta va creşte pentru că o parte din
deţinătorii de titluri vor dori să le preschimbe în bani, pentru a
depune banii în bănci. Prin urmare şi rata dobânzii acţionează tot
prin cerere şi oferta, astfel că răspunsul d este incorect.
1 7. Volumul economiilor constituie rezultatul
comportamentului colectiv al:
a) întreprinzătorilor individuali;
b) băncilor;
c) agenţilor economici publici şi privaţi;
d) consumatorului individual;
e) administraţiilor private şi publice
Răspuns corect d. Venitul ajuns la nivelul unei unităţi economice
se transform în consum şi economii. Consumatorii economisesc o
parte din venit în vederea obţinerii unor venituri suplimentare cu
care să finanţeze un consum viitor. Economiile menajelor pot fi
privite din această perspectivă ca o sacrificare a consumului
prezent în favoarea unui consum viitor. Întreprinzătorii sunt cei
care realizează investiţii, adică cei care cumpără bunuri şi servicii
(maşini, echipamente ş.a.) pentru activitatea economică şi pentru a
obţine profit. Aceste "cumpărături" ale întreprinzătorilor sunt
finanţate din economii, motiv pentru care afirmăm că economiile
sunt egale cu investiţiile la nivelul unei ţări.
18. Dintre măsurile antiinflaţioniste de diminuare şi control a
inflaţiei fac parte:
a) acordarea de compensaţii de către stat;
b) stimularea creditului de consum;
c) indexarea veniturilor populaţiei;
d) echilibrarea bugetului de stat şi a balanţei de plăţi externe;
e) subvenţionarea preţurilor unor produse
Răspuns corect d. Prin echilibrarea bugetului de stat se elimină
cea mai importantă cauză a inflaţiei: deficitul bugetar, pe care
statul îl acoperea prin emisiune
monetară.
Atentie! Echilibrarea bugetului de stat nu este acelaşi lucru cu
acoperirea sa prin emisiune monetară. Diferenţa este asemănătoare
cu felul în care am rezolva problema unei
găuri într-o pătură. Putem să punem un petic (deci să emitem
monedă) sau să ţesem gaura (să eliminăm deficitul). Reducerea sau
eliminarea deficitului se face prin creşterea veniturilor
statului şi reducerea cheltuielilor, sau, şi mai bine, prin creşterea
mai rapidă a veniturilor faţă de cheltuieli. Celelalte variante de
răspuns determină creşterea masei monetare. Astfel,
acordarea de compensaţii de către stat (a) conduce la creşterea
veniturilor populaţiei, deci a masei monetare. La fel, extinderea
creditului de consum (b), deoarece se creează în acest fel
putere de cumpărare (prin intermediul creditului) şi creşte cererea
pe piaţă. Ori noi ştim că inflaţia reprezintă în ultimă instanţă o
cerere de bunuri nesatisfăcută. Despre indexare am discutat puţin
mai sus, deci nu mai revenim. Subvenţionarea preţurilor unor
produse măreşte cheltuielile statului (afectează negativ deficitul
bugetar) şi stimulează consumul (deoarece permite firmelor să
vândă pe piaţă la un preţ inferior CTM-ului), deci răspunsul e nu
este Corect.
19. În faza de recesiune economică, guvernele încurajează:
a) creşterea fiscalităţii;
b) investiţiile;
c) sporirea ratei dobânzii;
d) excedentul bugetar;
e) importurile.
Răspuns corect b. Recesiunea este o stare negativă a economiei
naţionale, caracterizată de reducerea PIB şi scăderea nivelului de
trai general. De aceea, guvernul trebuie să intervină pentru a ajuta
economia să depăşească această fază, iar intervenţia este orientată
mai ales către stimularea investiţiilor. Scopul urmărit este ca
investiţiile, prin efectul lor de antrenare (multiplicatorul
investiţiilor) să conducă la creşterea veniturilor în economie şi la
creşterea gradului de ocupare. Pentru a stimula investiţiile se poate
acţiona prin reducerea ratei dobânzii reducerea fiscalităţii sau
creşterea cheltuielilor publice. Deci variantele a, b şi d nu sunt
corecte. Creşterea importurilor nu este o soluţie decât dacă se
importă bunuri pentru producţie. Altfel, dacă importăm bunuri de
consum, ele sunt o alternativă la bunurile indigene şi frânează
dezvoltarea productiei naţionale. Pe de altă parte, importurile
pentru consum "consumă" valuta de care dispune ţara fără a crea
alta în loc şi creează presiuni în sensul devalorizării monedei
naţionale, devalorizare care poate conduce la inflaţie şi la
agravarea recesiunii. Prin urmare variantă e nu este corectă.
20. La un împrumut de 100 mil. u.m., contractat pe cinci ani cu
o rată anuală a dobânzii de 20%, împrumut rambursabil în
tranşe egale anuale şi în regim de dobândă simplă, dobânda
încasată de creditor în cel de-al patrulea an a fost de:
 a) 8 mil. u.m.;
b) 12 mil. u.m.;
c) 20 mil. u.m.;
d) 48 mil. u.m.;
e) 24 mil. u.m.
Răspuns corect a. Vom rezolva problema cu ajutorul următorului tabel:
Suma
Valoarea Valoarea anuală
Creditul Dobânda
An restituită rămsă de
(mil. (mil.
ul (mil. de restituit plată
u.m.) u.m.)
u.m.) (mil. u.m.) (mil.
u.m.)
1 100 20 100 20 40
2 100 20 80 16 36
3 100 20 60 12 32
4 100 20 40 8 28
5 100 20 20 4 24

Valoarea restituită anual mai poartă numele de amortizarea

creditului şi se determină ca un raport între valoarea creditului şi
numărul de ani: 100/5=20 mil. u.m./an. Valoarea
rămasă se determină că diferenţă între valoarea creditului şi suma
restituită până în momentul determinării (100-20, apoi 80-20
ş.a.m.d.). Dobânda este suma de bani pe care debitorul o
plăteşte creditorului pentru suma de bani pe care o utilizează. În
primul an, debitorul utilizează 100 mil. u.m. ai creditorului, deci va
plăti dobânda pentru 100 mil. u.m.:
D1=100x0,2=20 mil. u.m. În cel de-al doilea an, debitorul
utilizează doar 80 mil. u.m. ale creditorului, pentru că 20 mil. u.m.
a rambursat deja. El va plăti dobânda doar pentru 80
mil.um.: D=80x0,2=16 mil.u.m. ş.a.m.d. Dobânda plătită în al
patrulea an va fi, conform
tabelului, de 8 mil. u.m
21. Toate hârtiile de valoare sub formă de acţiuni şi obligaţiuni
pot fi revândute numai:
a) pe piaţa primară;
b) în perioada de boom economic;
c) emitentului;
d) la un curs superior valorii nominale;
e) pe piaţa secundară.
Răspuns corect e. Hârtiile de valoare se revând pe piaţa financiară
secundară, la un curs format liber, pe baza cererii şi ofertei, curs ce
poate fi mai mare, mai mic sau egal cu valoarea nominală. Rezultă
că răspunsurile a şi d nu sunt corecte. Hârtiile de valoare nu se
revând neapărat emitentului lor ci oricărei persoane fizice sau
juridice care doreşte să le cumpere, deci răspunsul c nu este corect.
Perioada ciclului economic nu are nici o legătură cu întrebarea,
deci b nu este corect.
22. În evoluţia ciclică a economiilor, rolul determinant revine:
a) nivelului dezvoltării economice;
b) politicilor economice ale guvernelor;
c) modului specific de evoluţie al eficienţei utilizării factorilor de
producţie;
d) unor evenimente sociale şi politice neaşteptate;
e) raportului dintre inflaţie şi şomaj.
Răspuns corect c. La baza fluctuaţiilor cic1ice ale activităţii
economice se află, aşa cum afirmă şi K eynes, evoluţia eficienţei
utilizării factorilor de producţie. Astfel, există perioade în care
eficienţa acestora creşte şi determină expansiunea economiei (cum
s-a întâmplat cu economia mondială odată cu descoperirea
calculatoarelor) şi perioade în care eficienţa stagnează sau scade şi
conduce la criză şi recesiune. Nivelul dezvoltării
economice este mai degrabă rezultat decât cauză a fluctuaţiilor
cic1ice (răspunsul a este incorect). Politicile economice urmăresc
atenuarea undelor ciclului economic şi corectarea
dezechilibrelor, dar nu determină fluctuaţii ciclice, deci b este
incorect. Evoluţiile neaşteptate determină fluctuaţii înt âmplătoare,
nu ciclice, deci d este incorect. Răspunsul e nu are legătură cu
întrebarea.
23. În cadrul operaţiunilor bursiere la termen, cumpărătorul
nu câştigă atunci
când cursul titlurilor:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) este mai mic decât rata dobânzii;
e) se formează în mod liber.
Răspuns corect a. Cumpărătorul pierde atunci când cursul
titlurilor scade. Explicaţia este simplă: când cumpără titlurile la
termen, cumpărătorul nu trebuie să achit e pe loc contravaloarea
lor, ci la scadenţă. El speră ca până la scadenţă cursul să crească,
urmând să le cumpere mai ieftin de la vânzător (la cursul prevăzut
în contract) şi apoi să le revândă. Dacă la scadenţă cursul este mai
mic, el este obligat să plătească vânzătorului cursul prevăzut în
contract (mai mare), deci pierde diferenţa dintre cursul din contract
şi cursul la scadenţă.
24. În condiţiile în care salariul real creşte mai încet decât
cresc preţurile bunurilor de consum, salariul nominal:
a) creşte mai repede decât preţurile;
b) creşte mai încet decât preţurile;
c) creşte mai încet decât salariul real;
d) creşte în acelaşi ritm cu preţurile;
e) nu se modifică.
Varianta corectă a) – Salariul real şi preţul sunt invers
proporţionale. Salariul real şi cel nominal evoluează în acelaşi sens
dar nu obligatoriu în acelaşi ritm. Dacă avem un
câştig în salariul real, dar mai mic decât preţul, atunci obligatoriu
salariul nominal trebuie să crească mai repede decât preţul, pentru
a compensa consecinţele creşterii preţurilor asupra salariului real.
Variantele b), c) incorecte – accentuează decalajele.
Varianta d) incorectă – se menţine salariul la acelaşi nivel.
Variantă e) incorectă v dacă salariul nominal nu se modifică şi
preţurile bunurilor de consum cresc, atunci salariul real scade.
25. În economia de piaţă, bursa asigură:
a) creşterea ratei dobânzii în economie;
b) transferarea operativă a capitalurilor individuale de la o firmă la
alta;
c) cresterea nivelului de trai;
d) reducerea rolului economic al statului;
e) îmbunătăţirea cursului de schimb al monedei naţionale
Răspuns corect: b, deoarece reprezintă însăşi una atribuţiile
bursei, prin care acesta îşi justifică existenţa;
a) incorect – rata dobânzii se stabileşte pe piaţa monetară şi nu la
bursă;
c) incorect – creşterea nivelului de trai se asigură în primul rând de
către dezvoltarea economiei, de creşterea productivităţii;
d) incorect – deşi în economia de piaţă rolul statului a scăzut
simţitor, în ceea cepriveşte piaţa capitalurilor deoarece pe această
piaţă circulă valori foarte mari sub forma hârtiilor de valoare, dar
care reprezintă valori reale, există riscul lansării unor hârtii fără
acoperire ceea ce ar avea consecinţe foarte grave.Pentru a evita
acest lucru, s-a constituit, la noi, Comisia Naţională de Evaluare a
Bunurilor Mobiliare, în 1994. Ea are ca atribuţii chiar
aprobarea funcţionării bursei de valori şi controlează activitatea ei.
e) incorect – cursul de schimb al monedei este dat de mai mulţi
factori printre care cel mai important este raportul dintre cererea şi
oferta de diferiţi bani naţionali alături de puterea de cumpărare a
monedei.
26. Din oferta de muncă nu fac parte:
a) cei apţi de muncă;
b) funcţionarii publici;
c) cadrele didactice din învăţământul particular;
d) şomerii;
e) studenţii
Varianta corectă e) – condiţia pentru ca o muncă să devină ofertă
este ca ea să fie plătită, retribuită. Din acest motiv, studenţii care
prestează munci utile dar gratuite nu intră în ofertă.
Variantele a), b), c) incorecte întrucât categoriile enumerate fac
parte din oferta de muncă pentru că sunt retribuite.
Varianta d) incorectă – pe perioada lipsei totale de activitate
şomerul nu face parte din ofertă.
27. În condiţiile în care venitul creşte, următoarele afirmaţii
sunt corecte:
a) rata consumului creşte;
b) consumul scade;
c) consumul nu se modifică;
d) rata consumului scade;
e) creşterea economiilor este egală cu creşterea consumului
Răspuns corect d. Conform legii psihologice fundamentale,
formulată de J.M.Keynes, când venitul creşte, consumul creşte mai
încet decât creşte venitul, iar economiile cresc mai rapid.
Cunoaştem că rata consumului (e) se determină ca un raport între
consum şi venit. Dacă venitul creşte, indicele venitului (Iv) este
superior indicelui consumului (IC). În consecinţă, indicele ratei
consumului (Ic) egal cu raportul dintre indicele consumului
şi cel al venitului, este subunitar: Ic=IC /Iv<l, ceea ce înseamnă că
rata consumului scade. În mod evident, conform acţiunii aceleiaşi
legi, toate celelalte variante de răspuns sunt greşite.
28. Care dintre următorii indicatori exprimă raţionalitatea
activităţii economice:
a) consumul specific;
b) costul total;
c) valoarea producţiei;
d) puterea de cumpărare a banilor;
e) viteza de rotaţie a banilor
Răspuns corect a. Raţionalitatea exprimă eficienţa cu care sunt
utilizate resursele şi se determină ca un raport între cheltuieli şi
rezultate sau între rezultate şi cheltuieli.
Consumul specific se calculează ca un raport între consumul de
capital circulant (cheltuială) şi producţia obţinută (rezultat), deci
este un indicator al eficienţei economice. Costul total reflectă doar
cheltuielile, iar încasările doar rezultatele, deci sunt insuficiente în
mod independent pentru a aprecia raţionalitatea. Puterea de
cumpărare şi viteza de rotaţie nu sunt legate în mod direct de
raţionalitatea economic
29. Câştigul unei bănci este de 4 ori mai mare decât cheltuielile
de funcţionare. Suma atrasă de la deponenţi şi acordată sub
forma de credite pe an este de 20 mil. u.m. Diferenţa dintre
rata dobânzii la credite şi la depuneri este de 5 puncte
procentuale. Profitul şi cheltuielile de funcţionare ale băncii
sunt:
a) 1 mil. u.m. şi 3 mil. u.m.;
b) 750.000 u.m. şi 250.000 u.m.;
c) 3 mil. u.m. şi 1 mil. u.m.;
d) 800.000 u.m. şi 200.000 u.m.;
e) 600.000 u.m. şi 400.000 u.m.
Cunoaştem următoarele date:
Cîb=4Cf (în care Cîb este câştigul bancar, iar Cf cheltuielile de
funcţionare);Ka=C=20 mil. u.m. (în care Ka este capitalul atras şi
C volumul creditelor); D'î-D'p=5%.
Trebuie să aflăm profitul băncii şi cheltuielile sale de funcţionare.
Vom utilize următoarele formule: Cîb=Prb+Cf=Dî-Dp, în care
Prb este profitul băncii, iar Dî si Dp sunt ratele
dobânzilor practicate de bancă. Prelucrând vom avea: Cîb=CxD’î –
CxD’p=C(D’î – D’p)=20 mil.u.m.x 5/100=1 mil.u.m.Dar
Cîb=Prb+Cf=4Cf de unde rezultă că: Cf=250.000u.m. şi
Prb=750.000 u.m.
Răspuns corect: b
30. Într-o economie în To numerarul a fost de 4000 mld. u.m.,
iar moneda scripturală reprezintă 80% din masa monetară.
Când jumătate din numerar se transformă în depozite bancare
suplimentare, ponderea monedei scripturale în ansamblul
masei monetare:
a) rămâne neschimbată;
b) devine 85%;
c) creşte cu 12,5%;
d) creşte cu 25%;
e) creşte cu 10%
Cunoaştem următoarele date:
Nro=4000 (numerarul în To);
Mso = 80%M (moneda scripturală în To);
2000 u.m. se transformă în monedă scripturală, deci:
ΔMs = 2000 şi Nrl=2000 (numerarul în T1).
Trebuie să aflăm ponderea monedei scripturale în totalul masei
monetare în T1.
Cum M=Nr+Ms, rezultă că M=0,8M+4000, de unde M=20.000
u.m.
Ms0=0,8x20.000=16.000 u.m.;
Ms1=Ms0+2000 =18.000 u.m.;
Ponderea monedei scripturale în masa monetară în T1 va fi:
Ms1 / M=18.000/20.000=90%.
Modificarea relativă a ponderii masei monetare în T1 faţă de To
este:(90% - 80%)/80%=12,5%. Deci ponderea creşte cu 12,5% sau
cu 10 punct e procentuale. Răspunsul este "c" şi nu "e" cum aţi fi
tentaţi să alegeţI