1.

Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului

disponibil dat, atunci când:
a) cererea depăşeşte oferta;
b) preţurile bunurilor achiziţionate sunt proporţionale cu utilităţile lor totale;
c) raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor achiziţionate este identic cu
raportul dintre preţurile lor unitare;
d) utilitatea marginală este maximă;
e) utilitatea totală este crescătoare

Răspuns corect c. Un consumator obţine maximum de satisfacţie atunci când

raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor este egal cu raportul dintre preţurile lor
unitare, ceea ce revine la a scrie, pentru un consumator care consumă doar două bunuri x şi y:
Umx/Umy=Px/Py. Pentru a înţelege de ce, să scriem acest raport sub următoarea formă:
Umx/Px=Umy/Py. Raportul Umx/Px exprimă satisfacţia resimţită de consumator la o unitate
monetară cheltuită cu bunul x. De exemplu, dacă Umx=10 utili, iar Px=2 u.m., avem
Umx/Px=10/2=5 utili la o unitate monetară cheltuită. Asemănător, Umy/Py exprimă satisfacţia
consumatorului la o unitate monetară cheltuită cu bunul y. Satisfacţia totală va fi maximă
atunci când o unitate nonetară cheltuită pe x aduce tot atâta mulţumire cât o unitate nonetară
cheltuită pe y. Atât timp cât o unitate monetară cheltuită pe x aduce o satisfacţie mai mare
decât o unitate monetară cheltuită pe y, consumatorul va consuma mai mult din x. Consumul
din x va creşte, iar utilitatea marginală se va reduce (conform legii utilităţii marginale
descrescătoare) până când satisfacţia pe unitate monetară va fi aceeaşi pentru x şi y.

2. În anumite situaţii, guvernele intervin indirect asupra preţului prin:

a) fixarea nivelului anumitor preţuri;
b) stabilirea unor niveluri maxime sau minime ale diferitelor preţuri;
c) stimularea şi reducerea cererii şi ofertei;
d) mărirea şi micşorarea cursului de revenire la import;
e) "îngheţarea" preţurilor o anumită perioadă de timp.

Răspuns corect c. Guvernele pot interveni asupra preţului de echilibru în mod

direct sau indirect. Intervenţia directă se concretizează în preţurile administrate, care pot fi
minime (mai mari decât preţul de echilibru) sau maxime (mai mici decât preţul de echilibru)
şi care, desigur, nu mai sunt libere. Îngheţarea preţurilor este şi ea o intervenţie directă,
deoarece guvemul fixează preţurile la nivelul înregistrat într-o perioadă dată. Rezultă că
răspunsurile a, b şi e nu sunt corecte. Intervenţia indirectă a statului se realizează prin
stimularea cererii şi ofertei. De exemplu, dacă guvernul doreşte un preţ mai mic pentru pâine
pe piaţă, acordă facilităţi investitorilor în rubricile de pâine, astfel încât, prin creşterea
numărului de producători, să crească oferta şi să scadă preţul.

3. Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât producţia,
costul fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
d) este egal cu costul variabil mediu;
e) este egal cu costul marginal

Răspuns corect b. Costul fix mediu se determină: CFM=CF/Q. Cum CF este

independent de producţie, el rămâne constant atunci când producţia creşte; în consecinţă
CFM se va reduce

4. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază este 2,
iar diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de bază este 8, atunci
costul total mediu (CTM), costul marginal (CM) şi producţia (Q) evoluează astfel:
a) creşte, creşte, creşte;
b) creşte, scade, creşte;
c) creşte, creşte, scade;
d) scade, creşte, scade;
e) scade, scade, creşte.

. Răspuns corect c. Dacă diferenţa CFM 1-CFM 0 =2, este pozitivă, înseamnă că
CFM creşte. Dar CFM se determină: CFM = CF/Q. Costul fix este independent de
producţie, deci evoluţia costului fix mediu depinde numai de evoluţia producţiei. Cum
CFM creşte, inseamnă că, la acelaşi CF, producţia scade. Costul total mediu se determină:
CTM = CVM + CFM. Variaţia CTM este: ΔCTM = ΔCVM+ΔCFM=2+8=10, deci CTM
creşte. Când CTM creşte, conform graficului de la lecţia şapte, costul marginal creşte şi
el. Dealtfel, CTM nu poate creşte decât dacă CT adună valori din ce în ce mai mari (deci
CM este din ce în ce mai mare).

5. Consumul capitalului fix se evidenţiază în mărimea producţiei astfel:

a) în expresie fizică;
b) în expresie valorică;
c) în expresie fizică şi valorică;
d) sub formă de consum specific;
e) în unităţi de timp de muncă.

Răspuns corect b. Consumul de capital fix se exprimă numai valoric, deoarece

capitalul fix participă la mai multe cicluri de producţie, se consumă treptat şi se înlocuieşte
după mai mulţi ani de utilizare. Cum ar fi să spunem că am consumat o zecime de maşină de
cusut pentru a fabrica o rochie! Vom spune că uzura maşinii, pentru o rochie este de x lei şi
trebuie inclusă în costuri sub forma amortizării pentru a fi recuperată.

6. Piaţa cu situaţie de monopol presupune:

a) atomicitatea cererii şi ofertei;
b) atomicitatea ofertei;
c) întărirea liberei concurenţe;
d) atomicitatea cererii;
e) o bună satisfacere a cererii

Răspuns corect d. Monopolul este piaţa caracterizată printr-un singur ofertant al

unui produs (deci lipseşte atomicitatea ofertei) şi mulţi cumpărători (există atomicitatea
cererii). Monopolul elimină libera concurenţă; preţul practicat de monopol este mai mare
decât preţul practicat în alte forme de concurenţă (monopolistică, oligopol ş.a.). În consecinţă,
în monopol satisfacerea cererii nu este la fel de bună ca pe celelalte pieţe. Rezultă că toate
celelalte variante de răspuns sunt incorecte

7. . La o producţie de zero bucăţi:

a) CT=CF;
b) CT=CV;
c) CF mai mic decât CV;
d) CF=0;
e) CF=CV

Răspuns corect a. Când o firmă nu produce, deci Q=0, ea trebuie să suporte

costurile fixe, independente de producţie. Pe de altă parte, costurile variabile, care depind de
producţie sunt zero. De aceea, costul total este egal cu cel fix. Celelalte variante, ca o
consecinţă a ceea ce am afirmat mai înainte, nu sunt corecte

8. . La o creştere cu 25 % a preţului merelor pe piaţă, oferta de mere creşte cu

10%. Coeficientul de elasticitate al ofertei la preţ:
a) este 0,25;
b) este 25;
c) este 10/25;
d) este 25/10;
e) nu se poate calcula

Raspuns .c

9. . În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iar producţia obţinută este cu 170% mai
mare. Costul marginal este:
a) egal cu CVM din T1
b) l,7CVo;
c) 1,7CTo;
d) egal cu CTM;
e) egal cu CVMo
. Răspuns corect e. Costul marginal este costul ultimei unităţi produse si se
determină ca raport între sporul costurilor variabile si sporul producţiei: CM = (CV1-
CV0)/(Q1-Q0). Cum costurile variabile cresc de 2,7 ori, putem scrie că:CV1 = 2,7CV0.
Producţia creşte cu 170% se scrie: Q1=(270/100)Q0. În consecinţă: CM = (2,7CV0-
CV0)/(2,7Q0-Q0) = CV0/Q0=CVM 0

10.. Dacă productivitatea muncii creşte, care indicator din cei de mai jos se reduce:
a) producţia pe salariat;
b) timpul pe unitatea de produs;
c) producţia pe unitatea de timp;
d) producţia pe capitalul fix;
e) producţia pe capitalul circulant.

. Răspuns corect b. Când productivitatea muncii creşte, creşte producţia obţinută pe

fiecare salariat, ceea ce înseamnă că în acelaşi timp de muncă salariaţii vor produce mai mult.
În consecinţă, scade timpul de muncă pe unitate de produs

11. Dependenţa cererii faţă de preţ se exprimă prin relaţia: C = 150 - 5Px (în care
Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de elasticitate a
cererii în raport de pret şi tipul de elasticitate reprezintă:
a) 23 / 7; elastică;
b) 7/23; inelastică;
c) 1; unitară;
d) 11/40; inelastică;
e) 40/11; elastică.

Cunoaştem următoarele date:

C=150-5Px;
P
o=7 şi P1=9;
Trebuie să determinăm elasticitatea cererii la preţ: Ec/p. Vom utiliza relaţia:
Ec/p=(-ΔQ / ΔP) x (P0 / Q0).
Din ecuaţia din enunţ se determină Qo şi Q1 astfel:
Qo=150 - 35=115 şi Q1=150 - 45=105.
Elasticitatea va fi:
Ec/p=[(115 -105)/(9 -7)]x(7/115), deci Ec/p=7/23.
Cum coeficientul este subunitar, înseamnă că cererea este inelastică. Răspuns b.

11. La o SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli
materiale. Dacă salariile reprezintă 1/2 din costul total, atunci amortizarea:
a) este 1/10 din CT;
b) este 2/8 din CT;
c) este 1/8 din CT;
d) este 100.000 lei;
e) este 200.000 lei

Cunoaştem următoarele date:

A=1/4 Ccmat ( în care A este amortizarea si Ccmat sunt celelalte cheltuieli materiale);
Cs=1/2CT;
Trebuie sa găsim o relaţie între A şi CT.
Vom scrie că: CT=Cmat+Cs=A+Acmat+Cs=5A+1/2CT. Rezultă că amortizarea va
fi: A= 1/10CT

12. . Costul marginal este cu 25 % mai mare decât costul mediu din ciclul anterior.
Costurile fixe reprezintă 25% din CTo şi 20% din CT1. Cunoscând că producţia ciclului
anterior a fost de 10.000 de bucăţi, iar costurile variabile au fost de 2,25 mil. u.m.,
rezultă că nivelul costului marginal şi variaţia producţiei reprezintă:
a) 1000; 12.000;
b) 475; 2000;
c) 375; 2000;
d) 225; 800;
e) 700; 12.000

Cunoaştem următoarele date:

CM=1,25CTM0;
CF=0,25CT0=0,2CT1
Q0=10.000 buc.
CV0=2,25 mil. de lei

Trebuie să determinăm CM si ΔQ.

Dacă CT0=CV0+CF şi CF=0,25CT0, înseamnă că CV0=0,75CT0. Calculăm CT0=2,25
mil./0,75mil.lei=3 mil. lei u.m.
Costul fix va fi: CF=0,25x3 mil.=0,75 mil.lei;
Costul total in T1 este CT1=CF/0,2=3,75 mil.lei
Costul marginal este: CM=1,25CTM 0, dar CTM 0=3 mil./10.000, ceea ce înseamnă că
CM=375 lei. Dar CM=ΔCT/ΔQ, de unde ΔQ=ΔCT/CM.
Cum ΔCT=CT1-CT0=0,75 mil., înseamnă ca ΔQ=2000.
Răspuns corect:c

12. Salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 9 mil.

dolari. Ponderea celorlalte cheltuieli de producţie (cele materiale) în totalul
încasărilor firmei este de 55%. Încasările şi rata profitului calculată la cifra de
afaceri au mărimile:
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.

. Cunoaştem următoarele date:

Cs=Pr ( în care Cs sunt costuri salariale şi Pr profit total);
Cs+Pr=9 mil.u.m
Cmat/CA=0,55 ( în care Cmat sunt cheltuieli materiale şi CA încasările).
Trebuie sa determinăm CA si Pr’ la cifra de afaceri.
Vom utiliza pentru început relaţia CA=Cmat+Cs+Pr, de unde rezultă:
CA=0,55CA + 9 mil.u.m.,deci CA=20mil.u.m;
Profitul este Pr=9 mil.u.m./2=4,5 mil;
Rata profitului la cifra de afaceri va fi: Pr’=(4,5/20)x100, Pr’=22,5%.
Răspunsul corect este c.

13. O societate comercială A, cu un capital de 4 mil. u.m., obţine un profit de

300.000 u.m. la fiecare 3 luni cât durează o rotaţie. Fondatorii societăţii B doresc să ştie
ce capital ar trebui să aibă societatea lor pentru a obţine un profit egal cu cel al societăţii
A, în condiţiile în care, în domeniul lor de activitate, pot efectua numai o rotaţie pe an.
Capitalul societăţii B ar trebui să fie:
a) 11 mil. u.m.;
b) 10 mil. u.m.;
c) 12 mil. u.în.;
d) 14 mil. u.m.;
e) 16 mil. u.m.

Cunoaştem următoarele date:

KA=4 mil.u.m. (KA este capitalul firmei A); PrA=300.000/3 luni (PrA este profitul
firmei A obţinut la o rotaţie); PrB=1.200.000/an; Capitalul firmei B efectuează o rotaţie pe an.
Trebuie să vedem de ce capital are nevoie B pentru a obţine PrB.
Folosim regula de trei simplă:
Dacă la 4 mil...............................................................................................300.000
profit
x.............................................................................................. 1.200.000 profit
Rezultă că X=(1.200.000x4)/300.000=16 mil.u.m. Răspuns correct

14. Forţa de muncă este singurul factor de producţie variabil. Dependenţa productivităţii
marginale a muncii faţă de cantitatea de forţă de muncă utilizată se prezintă astfel:

Nr. lucrători (L) Producti vitate marginală a muncii

1 10
2 15
5 13
10 10

Când sunt utilizaţi 10 lucrători, producţia totală şi productivitatea medie a muncii sunt:
a) 100; 10;
b) 114; 11,4;
c) 64; 6,4;
d) 48; 4,8;
e) nu se pot calcula

Potrivit datelor din tabel şi relaţiei de calcul a productivităţii marginale:

Wmg=ΔQ/ΔL, putem scrie: l0=[Q(1)-Q(0)]/(1-0), de unde Q(1) = 10;
15=[Q(2)-Q(1)]/(2-1), de unde Q(2)=25;
13=[Q(5)-Q(2)]/(5-2), de unde Q(5)=64;
10=[Q(10)-Q(5)]/(10-5), de unde Q(l0) = 114. Deci când se utilizează 10 lucrători
producţia totală este Q= 114, iar producvitatea medie este WL10 = 114/10=11,4.
Răspunsul corect este b

15. Dacă pentru diferite niveluri de producţie se cunosc costurile fixe şi costurile
variabile globale se pot determina:
a) productivitatea muncii;
b) productivitatea capitalului;
c) costul marginal;

d) profitul unitar;
e) utilitatea marginal

Varianta corectă: c – întrucât, costul marginal este de fapt suma costurilor

variabile. Sporul de producţie pe care-l desemnează costul marginal îl reprezintă de fapt
sporul de cost variabil – fixele rămân aceleaşi (constante);
a)+b) incorecte – productivitatea desemnând raportul dintre producţie şi consumul
factorului de producţie implicat, deci nu costul, ci eficienţa folosirii factorilor;
d) incorectă – profitul reprezintă diferenţa dintre preţul la piaţă al produsului şi costul
global (costul fix+costul variabil);
e) incorectă – satisfacţia resimţită de consumator prin consumarea ultimei doze din
bunul X şi nu preţul plătit pentru a obţine cu atât mai puţin costul care este cheltuiala
producătorului

16. . Când numărul personalului ocupat creşte, producţia totală creşte dacă:
1. Productivitatea marginală a muncii creşte;
2. Productivitatea marginală a muncii scade;
3. Productivitatea marginală a muncii rămâne constantă;
4. Productivitatea marginală a muncii devine negativă;
5. Productivitatea marginală a muncii devine zero.
Alegeţi varianta corectă: a) (1,2,3); b) (1,2,3,5); c) (1,3); d) (1,3,5); e) (1,2,3,4,5).

Varianta corectă 1, deoarece toate 3 variantele sunt corecte, veţi spune cum aşa
din moment ce variantele 1 şi 2 se exclud ? Dar analizaţi! Productivitatea se exprimă
producţie (Q). Productivitatea este rodnicia muncii, este o rezultantă totală a productivităţii.
Productivitatea marginală a muncii este productivitatea ultimilor muncitori angajaţi. Chiar
dacă ei produc la fel, mai puţin, sau tot atât decât ceilalţi, producţia creşte cu numărul de
produse realizate de ei;
d) incorectă, deoarece productivitatea devine negativă, scade producţia;
e) incorectă, productivitatea marginală zero, înseamnă că lucrătorii nou angajaţi nu au
produs deci producţia ramâne constantă.

17. Când preţul de vânzare al unui bun creşte (cantitatea vândută constantă)
profitul total creşte dacă:
1. Costul unitar este constant;
2. Costul unitar scade;
3. Costul unitar creşte strict proporţional cu creşterea preţului;
4. Cursul de schimb al monedei se îmbunătăţeşte;
5. Statul mareşte fiscalitatea (taxarea) asupra consumului;
Alegeţi varianta corectă:
a) 1,2,3,4,5; b) 1,3,5; c) 1,2,3,4; d) 1,2,3; e) 1,2

Varianta corectă: d) (1,2,3).

Ştim că profitul evoluează direct proporţional cu preţul, deci, dacă costul este constant
deşi cantitatea vândută este aceeaşi, preţul crescând, creşte profitul.
Varianta 4 incorectă deoarece cursul de schimb se realizează pe piaţa valutară şi este
determinat de raportul cere ofertă şi puterea de cumpărare a celor 2 oferte.
Varianta 5 incorectă, profitul îl obţine producătorul, taxarea pe consum o plăteşte
populaţia.

18. La o societate comercială dependenţa costului total faţă de volumul producţiei

se prezintă astfel:
Q (buc.) 0 1 2 3 4 5 6
CT (u.m.) 100 180 240 340 400 450 530
Când producţia este de 4 bucăţi costul fix, costul variabil, costul variabil mediu şi
costul marginal au nivelurile (în ordine):
a) 200; 240; 48; 70;
b) 100; 300; 75; 60;
c) 100; 370; 74; 70;
d) 100; 930; 93; 70;
e) 0; 285; 56,25; 70.

Varianta corectă: b - Dacă ştiţi că la o producţie Q, costul total 100 reprezintă

costul fix totul este foarte simplu. Cost variabil la o producţie 0 nu există pentru că nu există
producţie. La 4 buc. CT=400 deci 100 CF şi 300 cost variabil. Costul marginal mediu se află
împărţind costurile variabile CV la producţia obţinută. Costul marginal se află scăzând din
costul total al producţiei curente, costul total al producţiei anterioare de 3 bucăţi deci 400-
340=60 iar CVM=CV/Q= 300/4=75.
Răspuns corect: 100, 300, 75, 60

19. Când utilitatea marginală este zero, utilitatea totală este:

a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
d) pozitivă dar descrescătoare;
e) egală cu unu

Varianta corectă c).

Utilitatea totală este satisfacţia resimţită de consumator prin consumarea tuturor
unităţilor unei mulţimi de bunuri, ori dacă, utilitatea marginală (suplimentară) este zero,
consumatorul are o satisfacţie totală maximă o doză suplimentară nemaifiind agreată, nu mai
reprezintă pentru el nimic. Din acest punct de vedere este evident de ce variantele a) şi b)
sunt incorecte.
Varianta d) - incorectă (reprezintă utilitatea totală şi nu marginală).
Variantă e) - incorectă.
UT = 1 înseamnă că utilitatea marginală nu poate fi egală cu 0, ci cu 1.

20. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne un timp

îndelungat, are ca efect:
1. mărirea salariului real;
2. o dezvoltare economică intensivă;
3. frânarea exporturilor;
4. creşterea datoriei externe;
5. creşterea importurilor.
Alegeţi altemativa corectă:
a) (3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,2,4); d) (1,2,3); e) (1,2,3,4).

Varianta corectă: a, întrucât din cauza excesului de cerere căreia oferta nu-i face
faţă, cresc importurile, în defavoarea exportului care este frânat, şi în consecinţă scăzând
mijloacele de plată pentru import creşte datoria externă.
Varianta b, incorectă întrucât cuprinde varianta 2 care duce la creşterea satisfacerii
cererii.
Variantele c, d, e incorecte, cuprind factori contradictorii cerinţei formulate de grilă.
21. Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile totale,
iar costurile totale sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind că producţia vândută
este de 100.000 buc. şi că preţul unitar este de 2 mil. lei, costurile variabile sunt:
a) 160 miliarde u.m.;
b) 83,3 miliarde u.m.;

c) 100 miliarde u.m.;

d) 180 miliarde u.m.;
e) 60 miliarde u.m.

Rezolvare:
Mai întâi, aflăm volumul încasărilor sau cifra de afaceri.
1) CA. = 2 mil. x 100.000 buc. = 200 miliarde u.m.
2) Aflăm apoi CT despre care ştim că reprezintă 80% din CA., deoarece ni se spune că
sunt cu 20% mai mici decât încasările (care reprezintă 100%)= 160 miliarde;
CT=CF+CV;
Spunându-ni-se că, costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile totale (160 miliarde),
rezultă că, costurile variabile sunt egale cu 5/8, din costurile totale => C.F.. 20 mil x 3 = 60
miliarde;
Răspuns corect: c), întrucât 5/8 x 160 miliarde = 100 miliarde

22. . La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie

determină:
a) creşterea ofertei;
b) reducerea ofertei;
c) atenuarea inflaţiei;
d) reducerea utilităţii marginale;
e) presiunea pe piaţa bunurilor.

Varianta corectă b) – este evident că la un volum constant de producţie, creşte

cantitatea de resurse folosite pentru fiecare bun produs. Aceasta duce la scăderea cantităţii de
produse oferite Q<Fi şi evident contrazice varianta a, care e incorectă;
Varianta c) incorectă, întrucât inflaţia nu se atenuează ci creşte datorită faptului că la
o masă monetară (M) existentă pe piaţă va corespunde o ofertă mai mică, vor exista mai mulţi
pe unitate de efect-util inflaţia se agravează prin creşterea costurilor.
Varianta d) incorectă – vizează consumul şi nu producţia
Variantă e) incorectă – scade oferta, creşte cererea, creşte absorbţia pieţei şi nu
presiunea. Aceasta creşte când oferta > cererea.
23. . Se află în relaţie invers proporţională:
a) salariul real şi salariul nominal;
b) masa monetară şi preţurile;
c) cursul de schimb valutar şi oferta de valută;
d) productivitatea muncii şi durata muncii;
e) puterea de cumpărare a monedei şi salariul real

Varianta corectă: a) – conform definiţiei, productivitatea muncii este rodnicia,

eficienţa, muncii utilizate.
Cu cât durata necesară producerii unui bun va fi mai mică cu atât se vor produce mai
multe bunuri, deci productivitatea va fi mai mare şi invers.
Varianta a) incorectă – cu cât salariul nominal este mai mare se pot cumpăra mai
multe bunuri (evident funcţie de preţ). Salariul real este invers proporţional cu preţul
Sr=Sn/Ip.
Varianta b) incorectă – creşterea preţurilor duce la creşterea masei monetare - direct
proporţional.
Variantă e) incorectă – cu cât creşte puterea de cumpărare a monedei cu atât
creşte salariul real – conform definiţiei puterea de cumpărare a monedei = cantitatea de
bunuri şi servicii cumpărate cu o unitate monetară. Salariul real este puterea de cumpărare
a salariului nominal.

24. Întâlnirea cererii, exprimată de câţiva cumpărători, cu oferta, exprimată de o

infinitate de vânzători reflectă:
a) piaţa monopolistică;
b) piaţa de oligopson;
c) piaţa de oligopol;
d) piaţa de monopol;
e) piaţa cu concurenţă perfectă

Varianta corectă b) – piaţa de oligopson este caracterizată prin: câţiva

cumpărători şi atomicitatea ofertei; cumpărătorii influenţează preţul.
Varianta a) incorectă – este o piaţă în care există atomicitatea cererii şi atomicitatea
ofertei, agenţi economici mulţi cu putere economică mică.
Varianta c) incorectă – presupune câţiva vânzători şi mulţi cumpărători (atomicitatea
cererii).
Varianta d) incorectă – un singur vânzător, o mulţime de cumpărători (atomicitatea
cererii).
Varianta e) incorectă – reprezintă o piaţă ideală, teoretică, caracterizată prin mai
multe trăsături printre care şi atomicitatea cererii
25. La o cifră de afaceri de 100 mil. u.m. şi o rată a profitului calculată la cifra de
afaceri (CA) de 10% pentru că rata profitului să devină 15% în condiţiile păstrării cifrei
de afaceri, costurile de producţie:
a) scad cu 10 mil.;
b) scad cu 20 mil.;
c) cresc cu 15 mil.;
d) cresc cu 0,5 mil.;
e) scad cu 5 mil.

Rezolvare: 1. Aflăm mai întâi cât este profitul în T0 la o rată de 10% din cifra de
afaceri care este 100 mil., deci profitul este 10 milioane.
R
o = 10% = > R0 = profit / cost total x 100.
Dacă CA0 = 100 mil - 10 mil. profit = 90 mil. care reprezintă CT.
Aflăm CT în condiţiile unei noi rate a profitului de 15%, deci 15 mil.

CT1 = 100.000 CA - 15 mil. profit = 85 mil.

R1 = 15% = > cost = 85 mil;
ΔCT= 90 - 85 = - 5 mil.;
Răspuns corect c

26. Se dau următoarele date:

Producţia Costul Costul marginal

(Q) buc. total (CT) u.m. (CM)
11 1000 -
13 1280 100

Costul marginal al celei de-a 12-a unităţi de produs este:

a) 140;
b) 90;
c) 180;
d) 100;
e) 70

Răspuns corect c. Să reluăm tabelul:

Costul total (CT) Costul marginal
Producţia (Q) buc.
u.m. (CM)
11 1000 -
13 1280 100

Costul marginal este costul ultimei unităţi produse, ceea ce înseamnă că putem
scrie:
100 = CT(13) - CT(12), de unde rezultă CT(l2)=1180.
Costul marginal pentru Q = 12 este: CM( 12 )= 1180-1000= 180

27. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică sunt

raporturi:
a) impuse de guvern;
b) de subordonare administrativă;
c) determinate de volumul resurselor utilizate;
d) ce generează egalitatea veniturilor;
e) de interese.

Răspuns corect e. În activitat ea economică oamenii urmăresc realizarea cât

mai bună a propriilor interese, care pentru producători înseamnă maximizarea profitului,
iar pentru consumatori maximizarea satisfacţiei, a utilităţii totale rezultate din consumul
de bunuri economice. Pentru realizarea intereselor sale (interese care nu sunt altceva decât
nevoi conştientizate şi transformate în scopuri ale acţiunii fiecăruia), indivizii sunt liberi
să acţioneze aşa cum cred de cuviinţă, conform pricipiului liberei iniţiative. Prin urmare,
relaţiile dintre oameni nu sunt impuse de puterea publică, fie ca guvern sau administraţii
locale, ceea ce înseamnă că variantele a şi b sunt incorecte. Nu trebuie să înţelegeţi din
asta că oamenii pot încălca legile ţării pentru realizarea intereselor lor. Legile reprezint ă
limite stabilite democratic, de către Parlament, ale liberei iniţiative, astfel încât, în
urmărirea intereselor lor, indivizii să nu lezeze libera iniţiativă a celorlalti. Manifestarea
liberei iniţiative conduce la o distribuire inegală a veniturilor în societate, în funcţie de
eficienţa fiecăruia, deci varianta d este incorectă. Varianta c este evident incorectă,
deoarece raporturile între oameni depind de scopul urmărit (de interese) şi nu de cât e
resurse au aceştia la dispoziţie. Cu siguranţă cunoaşteţi exemplul lui Bill Gates, care a
construit un imperiu din nimic (dar cu multă inteligenţă).
28. Între profit şi utilitate economică există relaţia:
a) de la parte la întreg; .
b) de la întreg la parte;
c) de substituibilitate;
d) de complementaritate;
e) de cauzalitate.

Răspuns corect "e" – profitul măsoară efectul actului de vânzare a unei utilităţi, iar
mărirea lui măsoară intensitatea utilităţii. Dacă un bun este util se vinde şi deci, se obţine
profit. Cu cât este mai mare utilitatea lui, bunul economic se va vinde în cantităţi mai mari şi
se va mări masa profitului; pe de altă parte dorind să obţină profit, vânzătorul va alege să
producă bunurile şi serviciile care au utilitate economică. Prin urmare din cauză că bunurile
au utilitate economică se vând şi se poate obţine astfel profitul.
Răspunsurile "a", "b" incorecte – vizează sfera de cuprindere a unor categorii
economice de acelaşi tip.
Răspunsurile "c", "d" sunt evident incorecte – nu se pot substitui sau completa
deoarece desemnează categorii economice dorite
29. Legea lui Gossen explică:
a) înclinaţia marginală spre consum
b) multiplicatorul investiţiilor;
c) relaţia cost-profit;
d) relaţia cost mediu - cost marginal;
e) relaţia dintre cantitatea consumată şi utilitatea individulă.

Răspuns corect "e" – stabileşte relaţia dintre cantitatea consumată dintr-un bun şi
utilitatea individuală. Fiecare unitate (doză) folosită dintr-un bun economic satisface o nevoie
mai
mică, în scădere, până la saturare, dacă respective plăcere este satisfăcută în mod continuu şi
neîntrerupt.
Răspunsurile “a”, “b”, “c” , “d” incorecte – întrucât reflectă concepte care vizează alte
fenomene economice

30. În To producţia este de 200 tone; în T1 costul total este de 8 milioane lei,
producţia se reduce cu 10%, iar costul variabil evoluează proporţional cu producţia,
devenind 5,4 milioane de lei. Costul variabil mediu, costul fix, costul total în To au
următoarele niveluri:
a) 30.000 lei; 2,4 milioane; 8,4 milioane;
b) 25.000; 2,5 milioane; 7,5 milioane;
c) 30.000; 2,6 milioane; 8,6 milioane;
d) 25.000; 2,7 milioane; 7,7 milioane;
e) 30.000; 2,8 milioane; 8,8 milioane.

Cunoaştem următoarele date:

Qo=200t;
CT1=8 mil.;
Q1=0,9Qo=180t;
CV1 =5,4 mil.;
ICV=IQ=90%.
Trebuie să calculăm: CVM 0, CF0 şi CT0.
Din ICV=IQ=90% rezultă că CV1=0,9CV0, de unde CV0=5,4 mil./0,9, deci CV0=6 mil.;
CVM 0=CV0/Q0=6 mi1./l200t, adică CVM 0=30.000 lei/t.
CF
o=CF1=CT1-CV1, deci CF=2,6 mil.lei.
CT0=CF +CVo, deci CTo=8,6 mil. lei.
Răspuns corect c.