GESTIUNEA CICLULUI DE EXPLOATARE CONTINUTUL GESTIUNII CICLULUI DE EXPLOATARE Gestiunea ciclului de exploatare este cea mai importanta sectiune

a gestiunii financiare a intreprinderii. Relevanta gestiunii ciclului de exploatare este data in primul rand, de ponderea ridicata(de peste 50%) a activelor si pasivelor circulante in totalul bilantului intreprinderii. Obiectivul urmarit de gestiunea ciclului de exploatare este cel al oricarei investitii de capital: cea mai eficienta alocare a capitalului in conditii de diminuare a riscului. Se desemneaza prin ciclul de exploatare ansamblul de operatii successive care merg de la achizitia de elemente de pornire si ajung pana la incasarea pretului de vanzare al produselor vandute.

Nevoia de finantare depinde atunci: de lungimea ciclului de exploatare, care depinde la randul sau de durata de rotatie a stocurilor, de durata procesului de productie, de durata creditului acordat clientilor; de durata creditelor obtinute de la furnizori; de evolutia altor elemente relative la exploatare: TVA, salarii, cheltuieli sociale.

Principala caracteristica a activelor circulante este lichiditatea ridicata a acestora si deci posibilitatea acoperirii operative din incasari a datoriilor, a efectuarii unor plasamente de trezorerie si a pastrarii unei rezerve lichide in cont si in casa.Exista un raport specific fiecarei intreprinderi intre vanzari (cifra de afaceri) si nivelul activelor circulante necesare pentru realizarea acestora. Pornind de la acest raport se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare cu efecte diferite ale rentabilitatii si riscului: O politica agresiva care isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime O politica defensive care isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditati ridicate O politica echilibrata (intermediara) este cea care armonizeaza relatia contradictorie dintre rentabilitate si risc. Operatiunile ciclului de exploatare ( achizitii, productie, vanzari) precum si operatiile in afara exploatarii dau nastere la fluxuri reale , avand drept contrapartida fluxuri monetare. Decalajele de timp care exista intre cee doua categorii de fluxuri explica existenta CREANTELOR SI DATORIILOR. Intervalele de timp care exista intre achizitia si utilizarea materiilor prime , intre productia si vanzarea produselor finite sunt la originea STOCURILOR. Astfel operatiile de exploatare si inafara exploatarii intreprinderii genereaza simultan:

Active circulante de exploatare si in afara exploatarii , care constituie alocari deci NEVOI DE FINANTARE. Datoriile de exploatare si in afara exploatarii care constituie RESURSE DE FINANTARE. Nevoile si resursele induse de operatiunile intreprinderii nu se echilibreaza .In general nevoile depasesc resursele in asa fel incat diferenta ( ACE + ACAE) ( DE + DAE) reprezinta o nevoie de finantare reziduala care apeleaza o resursa corespunzatoare. Aceasta resursa este in mod normal fondul de rulment de unde si denumirea de nevoie de fond de rulment. Un FOND DE RUMLENT este necesar intreprinderilor ca urmare a DECALAJELOR DE TIMP. NFR = Stocuri + Clienti- Furnizori

Metoda normative de previziune a echilibrului financiar. NFRE si cifra de afaceri.

Principalele elemente ale NFRE sunt stocurile si productia in curs de executie , creantele clienti si datoriile furnizori. Aceste trei elemente sunt cu atat mai importante cu cat activitatea intreprinderii este ridicata. Valoarea stocurilor, creantelor clienti si datoriilor furnizori ar trebui deci sa fie sensibil proportionala cu cifra de afaceri a intreprinderii. Aceasta proportionalitate poate fi controlata cu ajutorul ratei NFRE: NFRE = NFRE Cifra de afacerii NFRE previzionala poate fi estimata multiplicand cifra de afaceri previzionala prin rata NFRE (observata dupa conturile anuala ale intreprinderii) Cifra de afaceri NFRE previzionala = CA previzionala x NFRE Cifra de afaceri

Metoda NFRE normative. Societatea BZN studiaza un proiect ce vizeaza un nou produs al carui prt de vanzare va fi fixat la 350euro. Ea trebuie sa prevada coeficientul de proportionalitate intre suplimentul de NFRE Indus in acest proiect si valoarea vanzarilor zilnice a noului produs. Acest coefficient previzional este egal prin definitie cu raportul NFRE/ Ca (fara TVA) pe zi, adica cu valoarea NFRE pentu un euro de vanzari fata taxe pe zi. Metoda de calcul a coeficientului NFRE este cunoscuta sub diverse CA (fara TVA) pe zi denumiri : metoda fondului de rulment normative, metoda expertilor contabili, metoda coeficientilor de ponderare, metoda ratelor de structura.

UTILIZAREA NFRE Normative. NFRE normative permite de a prevedea efectul variatiilor cifrei de afaceri asupra NFRE.Cresterea cifrei de afaceri constringe intreprinderea sa gaseasca resurse de finantare suplimentare. Finantarea NFRE absoarbe resurse costisitoare. Este in interesul intreprinderii s-o reduca cat mai mult posibil. PERFECTIONAREA NFR Normative. Modelul clasic al NFR normative face apel la numeroase critici: Timpii de rotatie sunt adesea delicate de a fi previzionati Modelul determina o nevoie medie in timp ce cunoasterea nevoii maximal ear fi de dorit Ipoteza de proportionalitate a cifrei de afaceri a posturilor NFRE pe care se bazeaza modelul este foarte aproximativa
Descompunerea NFRE in parte variabila si in parte fixa Modelul normative clasic se bazeaza pe ipoteza simplificatoare a unei proportionalitati intre toate posturile NFRE si cifra de afaceri a intreprinderii. Posturile variabile si posturile fixe: - Stocurile sunt evaluate la costul de achizitie sau la costul de productie . Costurile de achizitie sunt esentialmente variabile in timp ce costurile de productie sunt constituite din cheltuieli fixe si variabile. - datoriile furnizori si TVA deductibila vizeaza achizitiile de bunuri si de servicii dintre care unele sunt cheltuieli de structura - Cheltuieli de personal sunt cel mai adesea cheltuieli de structura

NFRE IN MEDIUL PROBALISTIC Duratele de rotatie sunt variabile aleatorii Ecart tipul. Determinarea ecart tipului NFRE permite de a face o estimare prin intervalul de incredere. Se stie ca este de dorit ca NFRE sa fie finantata prin fondul de rulment. Se poate determina pentru o valoare a NFRE data: Probabilitatea ca trezoreria sa fie negative, valoarea fondului de rulment fiind fixate Valoarea fondului de rulment necesara pentru a finanta NFRE , probabilitatea pentru ca trezoreria sa fie negative fin fixate INCIDENTA UNEI VARIATII DE PRETURI Incidenta unei modificari a pretului de vanzare unitar si a costurilor Daca pretul de vanzare unitar si costurile variaza in aceeasi proportie coeficientii de structura raman neschimbati deoarece numitorul si numaratorul sunt afectate de aceeasi variatie. Prin urmare NFRE normativa este neschimbata Incidenta unei modificari a pretului de vanzare unitar: NFRE normativa se modifica Un coeficient de structura este egal cu raportul: Cost Pret de vanzare(inclusiv TVA)

O variatie a pretului modifica numitorul prin urmare se modifica si coeficientul de structura. Se obtin noile valori ale posturilor NFRE normative multiplicand vechile valori prin raportul : Vechiul pret de vanzare unitar Noul pret de vanzare unitar

VITEZA DE ROTATIE A CAPITALURILOR PRIN CIFRA DE AFACERI Trecerea unei intreprinderi de la o stare patrimoniala initiala So la o stare patrimoniala noua S1 normativa sau efectiva se face prin procese financiare successive de alocare de fonduri banesti in procese productive si de achitare a obligatiilor banesti, pe de o parte si de recuperare a lor continua din incasarea vanzarilor sau de completare cu surse imprumutate , pe de alta parte. Prin urmare daca nu au loc modificari sensibile in conditiile de exploatare ale intreprinderii se poate estima ca o crestere a cifrei de afaceri se traduce sau se va traduce intr-o stare patrimoniala noua S1 cu o crestere in aceasi proportie a imobilizarilor, a stocurilor si a creantelor, a capitalurilor proprii si a datoriilor intreprinderi.

CRESTEREA INTERNA SI CRESTEREA EXTERNA

In cresterea interna intreprinderea achizitioneaza direct activele necesare dezvoltarii sale. Cresterea interna este un tip de crestere caracterizat prin operatii de achizitii ce se refera la bunuri noi de productie, are drept consecinta cresterea activelor imobilizate incorporale sau corporale ale intreprinderi. Crestere interna antreneaza o politica de finantare a firmei dominate de grija echilibrului intre rata de crestere si rata de rentabilitate. Cresterea intrna poate fi un proces lent mai ales in cazul strategiei de diversificare deparece intreprinderea trebuie sa abordeze produse si piete noi in care ea poseda o experienta limitata. Ea risca atunci de a fi depasita si de a fi eliminate de concurentii sai. In cresterea externa intreprinderea nu achizitioneaza direct bunurile de productie necesare dezvoltarii sale dar ea stabileste legaturi cu intreprinderea care poseda dj aceste bunuri de productie cu scopul de a le putea utilize. Se poate merge de la luarea unor participant ice asigura un control absolut la simple acorduri de cooperare. Crestere externa are drept consecinta in cazul luari de participanti cresterea activelor financiare ale intreprinderii.

CAP 15

GESTIUNEA STOCURILOR

Stocurile sunt definite in IAS 2 ca elemente care sunt detinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii normale a activitatii: in procesul de productie in vederea unei vanzari in aceleasi conditii ca mai sus , sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii. Exista doua tipuri de entitati pentru care trebuie sa luam in considerare contabilitatea stocurilor.Entitatea comerciala are un singur cont de stocuri care este in general numit STOC DE MARFA. STOCURILE DE MATERII PRIME reprezinta bunurile cumparate ce vor servii drept baza in procesul de productie care va conduce la produsul finit. Productia in curs de executie consta in bunurile care au intrat in procesul de productie dar care nu sunt inca finalizate. Stocurile de bunuri finite sunt produsele finalizate care sunt disponibile pentru a fi vandute.

VALOAREA STOCURILOR

In conformitate cu IAS 2 baza principala pentru contabilizarea stocuriloe este

costul. Costul este definit ca fiind suma tuturor costurilor de achizitie , costurilor de conversie si a altor costuri care apar in aducerea stocurilor in conditia si locatia lor actuala. Metoda de alocare a cheltuielilor de regie si in stocurile finale si in costurile bunurilor vandute este cunoscuta sub numele de stabilizarea costurilor prin absortie METODE DE STABILIRE A COSTURILOR STOCURILOR Metoda FIFO - de evaluare a stocurilor presupune ca primele bunuri achizitonate sunt primele care sunt folosite sau vandute fara a se tine cont de fluxul ffizic real. Media ponderata - implica calcularea mediei si este numita de obicei metoda mediei ponderate. Costul bunurilor disponibile spre vanzare este impartit la unitatile disponbile spre vanzare pentru a obtine un cost unitary mediu ponderat. Metoda cu amanuntul poate fi utilizata de grupuri din anumite sectoare dar nu ofera detalii asupra felului in care se va utilize aceasta metoda. Este utilizata de catre vanzatorii cu amanuntul ca metoda de a estima costul fiecarui stoc final.

PLANIFICAREA NEVOII DE FINANTARE A STOCURILOR

Stocurile detinute e o companie pot fi grupate in trei categorii : materii prime, productie neterminate si produse finite ( sau marfa de vandut pentru sectorul de comert cu amanuntul). Cantitatea de stocuri depinde de cifra de vanzari dar in acelasi timp trebuie achizitionata inainte ca aceste vanzari sa aibe loc. Totusi managementul stocurilor este deopotriva dificil si important deoarece greseli in stabilirea necesarului de stocuri pot duce la pierderi de vanzari si profituri sau la costuri excesive. ELEMENTE GENERALE ALE PLANIFICARII STOCURILOR Stocurile au tendinta de a juca un rol de tampon in mijlocul activitatilor de fabricatie si de comercializare ale unei intreprinderi. Intr-un mod traditional se recunoaste faptul ca stocurile sunt importante dintr0un triplu punct de vedere: Un aport de flexibilitate in planificarea achizitiilor, al productiei si al vanzarilor O masura preventiva a riscurilor O rezerva de speculatie

PRINCIPIILE DE BAZA ALE RATIONAMENTULUI FINANCIAR

Gestiunea stocurilor este intr-un numar mare de intreprinderi, un domeniu in care apar relatii de agent, adica devergente de interese intre conceptiile serviciilor financiare si conceptele serviciilor comerciale si tehnice. Rationamentul financiar este fara indoiala mai nuantat si se maifesta uneori in sens invers fata de alte opinii. Rationamentul economic urmareste sa compare costurile legate de constituirea si detinerea de stocurilor de economiile de costuri pe care le permit aceste alegeri. Din punct de vedere al rentabilitatii gestiunea stocurilor interpeleaza a priori directia financiara a intreprinderii pe doua probleme complementare: Identificarea si cuantificarea tuturor componentelor costurilor si castigurilor antrenate de stocaj Determinarea nivelului optimal al diferitelor naturi ale stocurilor prin punerea in relatie a costurilor si castigurilor inerente ale acestora siprin luarea in consideratie a riscului legat de fluctuatiile cererii.

IDENTIFICAREA SI CUANTIFICAREA COSTURILOR LEGATE DE GESTIUNEA STOCURILOR

Costurile legate de gestiunea stocurilor se repartizeaza in trei categorii: Costurile de lansare Costurile de detinere Costurile de rupture APLICAREA RATIONAMENTULUI MARGINAL In prelabil este important de a se insist ape faptul ca aceste costuri trebuie sa fie evaluate in functie de rationamentul marginal sau diferential. Acesta semnifica ca ar trebui retinut numai singurele cresteri sau diminuari de costuri care sunt specifice fiecarei decizii de stocaj in raport cu situatia in care nu s-a schimbat politica sau in raport cu cazul in care noua politica n-ar antrena nici o modificare de costuri suportate in contextual actual.

O TIPOLOGIE SUMARA DE COSTURI DE GESTIUNEA STOCURILOR

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Costurile de lansare ale unei comenzi de materii prime contin elemente precum : Cheltuielile de supraveghere si de control ale inventarelor Cheltuielile de contabilizare ale inventarelor Costurile de achizitie ale materialelor Cheltuielile de transport Cheltuielile antrenate de plata facturilor de achizitie Cheltuieli de alimentare a masinilor Cheltuieli de demaraj ale instalatiilor de productie Cheltuieli de control al calitatii produselor fabricate Costurile de detinere a stocurilor sunt in principal de patru categorii: Cheltuieli legate de materii prime Cheltuieli inerente Costul capitalurilor investite in stocuri Costul riscurilor inerente detinerii stocurilor Ruptura stocurilor desemneaza cazurile in care procesul de fabricatie este incetit sau intrerupt ca urmare a unei intarzieri sau a unei lipse in aprovizionarea cu materii prime.

1. 2. 3. 4.

LEGILE DE VARIATIE ALE COSTULUI GESTIUNII STOCURILOR

Este rezonabil de a estima ca in mod global majoritatea cheltuielilor au o relative fixitate si au deci tendinta de a evolua in mod general pe paliere , se spune atunci ca ele sunt semivariabile pe paliere. GESTIUNEA SI OPTIMIZAREA NIVELULUI STOCURILOR Conteaza foarte mult eleborarea unei politici de gestiune a stocurilor care se bazeaza pe punerea in relatie a diferitelor nature ale costurilor pe care le vom descrie. Rationand in aceasi termini insinuam ca nivelul optimal al stocurilor conceput intr-o optica a unei gestiuni trebuie sa fie determinat printr-o functie de optimizare centrata pe minimizarea costurilor. OPTIMIZAREA IN MEDIUL CERT

Cadrul mediului cert semnifica: 1. Ca, costurile de lansare si de stocaj sunt cunoscute cu certitudine 2. Ca, consumul de materii prime , productia sau cererea de produse finite este cunoscuta cu certitudine astfel incat rupturile pot fi perfect evitate si costurile de ruptura sunt inexistente.

OPTIMIZAREA IN MEDIU ALEATORIU

Tehnica stocului de securitate si noutatea problemei deciziei In fata unor elemente aleatorii , majoritatea intreprinderilor insist ape constituirea unei marje de securitate pentru a evita fenomenele de rupture a stocurilor. Aceasta marja de securitate se concretizeaza prin detinerea unui stoc de securitate . Nivelul stocului de securitate se apreciaza pornind de la un rationament care valorizeaza alternative urmatoare: Stocarea unui surplus la un anumit cost Acoperirea riscului de suportat prin oprirea productiei sau pierderea vanzarilor

O PERSPECTIVA FINANCIARA GLOBALA A GESTIUNII STOCURILOR

Dezvoltarile care preced au pus accentual pe gestiunea unui articol de stoc. Managementul financiar al intreprinderii nu este implicat in aceste consideratii foarte tehnice deoarece se prefera in realitate ca acesta sa se preocupe de gestiunea stocurilor in ansamblul lor.

METODE DE GESTIUNE A STOCURILOR

Obiectivul unei bune gestionar este de a minimize costurile ce rezulta din detinerea de stocuri: O crestere a stocurilor antreneaza costuri suplimentare O crestere a stocurilor diminueaza costurile de intrerupere a productiei Intreprinderea trece de la o noua comanda atunci cand s-a diminuat si a atins un punct culminant. METODA ABC DE GESTIUNE A STOCURILOR

Urmarind distributia dupa valoare a stocurilor de active circulante din majoritatea intreprinderilor s-a observat ca circa 70 % din nr articolelor existente reprezinta numai circa 10 % din valoarea totala a acestora, in timp ce aproximativ alte 10% din nr articolelor detin cam 70% din valoarea totala a stocurilor O strategie eficienta a fost fundamentata de Metoda ABC care imparte stocurile in trei grupe: grupa A putine dar valoroase, articole de active de valoare mare dar cu ponder mica grupa B de valoare medie si cu pondere medie grupa c multe dar marunte , de valoare mica dar cu pondere ridicata

METODA KANBAN
Aceasta metoda a fost dezvoltata in Japonia de firma Toyota . Ea este denumita metoda stocului zero sau metoda de productie in flux continu. Ideea de baza consta in aceea ca intreprinderea tebuie sa detina un stoc minimal dar pentru acesta furnizorii sai ar trebui sa poata livra la timp piesele care ii sunt necesare. Sistemul Kanban modifica ipotezele modelului clasic: diminueaza costul de comanda al stocurilor diminueaza stocul de securitate Metoda Kanban considera ca aceste costuri pot fi minimizate gratie unei mai bune localizari so coordonari intre intreprinderi.

Capitolul 16 : Managemetul financiar al creantelor comerciale

Lectura financiara a gestiunii creantelor comerciale: raspunsurile precise la aceste doua chestiuni vor fi furnizate in sectiunile urmatoare. Obiectivele gestiunii si variabilele problemei globale: urmareste trei obiective esentiale si complementare: maximizarea marjelor beneficiare leate de rotofoliul creantelor minimizarea importantei capitalelor investite in creante minimizarea creantelor indoielnice printr-o selectionare rationala a clientilor Rentabilitate si risc Vazuta in unghiul rentabilitatii, orie problema de decizie in prolema creantelor comerciale trebuie sa fie analizata in termenii costurilor si ai beneficiitlor, mai prcis, este vora de a urma un rationament diferential si de a compara beneficiile marginale

B. Variabilele problemei globale de gestiune a creantelor comerciale Variabilele de dezicie: desemneaza liniile de actiune sau cotele de gestiune posibile care sunt la dispozitia intreprinderii sip e care le va utea utilize in vederea optimizarii, ca urmare a politicii sale de vanzare si/ sau credit. Variabilele de stare: sunt adesea exogene, care variaza in general

Identificarea si cuantificarea veniturilor si costurilor Veniturile marginale ale politicii de scont sau de credit: aceste venituri nu se determina usor in practica. Nivelul lor este tributar elasticitatii cererii, capacitatii de productie, eficacitatii distributiei. Pe de alta parte trebuie sa inteleem ca problema poate fi extreme de complexa aunci cand se face apel la o scontare pentru plata in numerar si la un interval de plata: atunci cand se practica scontarea, vanzarea pe credit revine la a reduce, de fapt, pretul de vanzare la vedere.

Costurile marginale leate de acordarea unui scont sau a unui credit :

1. Costurile de ancheta sau de informare: ele reprezinta cheltuielile pe care intreprinderea le expune, inainte oricarei decizii pentru a se informa asupra calitatii clientilor existenti sau noi, si, in particular, pentru a aprecia solidaritatea lor financiara Costul scontului pentru plata in numerar: este vorba de lipsa de castig ce corespunde scontului care este atribut clientilor in caz de plata in x zile prevazute, pentru a beneficia de acest cadou. Costul de detinere de-a lungul perioadei de credit : acest cost vizeaza in principal costul capitalurilor investie in creantele comerciale in curs pe care intreprinderea alee sa le supote pentru valoarea creditului acordat si de-a lungul termenului noemal de plata acordat clientilor, Costurile de incasare a vazarilor pe credit: este vorba de cheltuielile de intreprindere pentru a recupera banii aferenti creantelor sale Costul creantelor nerecuperabile: desemneaza valoarea vanzarilor pentru care costurile de fabricatie si de comercializare si marja beneficiara normala prevazuta nu pot fi recuperate, in ciuda actiunilor de incasare intreprinse ca urmare a insolvabiliatii totale sau partilae a clientilor. Costul riscului de lichiditate/: falimentul debitorilor in reglementarea datoriilor lor constituie un defect sau o lipsa de casitg pentru intreprindere. Costurile diverse : desi calificate ca fiind diverse, anumite costuri pot uneori sa se dovedeasca foarte importante

2.

3.

4. 5.

6. 7.

Optimizarea gestiunii creantelor comerciale Moderniari parcelate Dialogul dintre punctual de vedere financiar si alte consideratiuni ale gestiunii Optimizarea politicii de scont pentru plata la vedere (pe loc) Acordarea unui scont pentru plata la vedere reprezinta o decizie importanta in materie de gestiune a creantelor comerciale. Cum rata scontului este o varibila de decizie in timp ce nivelul cererii adresate inreprinderii este o variabila de stare, este interesant de a face legatura dintre conditiile de plata propuse clientilor si vanzari. Descrierea modelului Structura rationamentului: a) -relatia de elasticitate dinre rata scontului si nivelul cererii b) -proportia clientilor care vor utilize facilitatile scontului Toate celelalte date sunt cunoscute cu certitudine. Determinarea marjelor beneficiare. Un exemplu de aplicare: a) Datele problemei b) Rezolvarea problemei prin arborescenta c) Solutia optimala

Discriminarea intre clienti buni si clienti rai Este vorba de a ne echipa cu instrumente in vederea aordarii in mod rational a examinarii calitatii financiare a unui comparator efectiv sau potential care solicita plata amanita a datoriei sale comerciale. Se fac urmatoarele: Procedurile de evaluare a calitatii unui creditat Analiza costuri-beneficii in cautarea de informatii suplimentare

Decizia de acordare a unui credit:

Admitand ca s-ar fi putut disocia clienti buni de rai, se ajunge a definirea unei politici optimale de creditare pe care intreprinderea trebuie sa o aplice.

Conceptia generala a semnificatiei: problema de acordare sau de refuz a creditului Un model de acordare a creditului prin arbore de decizie: -ipoteze: anchete -costul investiatiei -politica de credit este subsceptibil conditionata -politica de vanare la vedere este net incadrata Pentru surplus toate datele relative distribuitorilor de probabilitate, costuri, venituri sunt presupuse cunoscute cu certitudinem oricare ar fi situatie care se prezinta in ramificatiile arorelui nostru.

Evaluarea modelului Fixarea unui termen de plata Incasarea creantelor comerciale dsi tehnica facturajului(sau factoring-ului)
Principiile tehnicii factoring-ului: Mecanismul fundamental: consta in transferarea facturilor unui factor care, prin intermediul cheltuielilor de investitie si eventual al doanzilor pentru avansurile de fonduri: procedeaza la incasarea facturilor la scadenelor lor garanteaza bunul final al incasarilor varsa imediat sume care reprezinta totalitatea sau o mare parte a sumelor ce figureaza pe facturile transferate sunt doua tipuri de factoring: -de incasare:factorul se anajeaza sa tina contabilitatea debitorilor, incasarea creantelor la scadenta normala, varsarea unuei sume la aceeasi data si acoperirea riscului de insolvanilitate care este inerent -de finantare sau de avansuri: in acest caz, factorul se achita de aceleasi sarcini ca si cele precedene, dar aderentul are facultatea suplimentara de a-i cere plata creantelor inainte de scandenta lor.

2. Elaborarea unui contract de facoring: factoringul se bazeaza pe principiul unei cesiuni de creanta:factorul achizitineaza dreptul si, de fapt, proprietatea facturilor care ii sunt transferate si, din aceasta caua toate avantajele si toate inconvenientele leate de acest transfer de proprietate. Doua clause trebuie in mod particular, sa retina atentia intreprinderii: Clauza de exclusivitate(clauza de lobalitatea) aderentul se angajeaza de a remite factorului totalitatea creantelor comerciale pe care le poseda asupra clientelei sale. clauze de aprobare factorul isi rezerva dreptul de a accepta sau de a refuza creantele anumitor clienti, in afara situatiei in care intreprinderea, prealabil vanzari, a agreat acesti clienti. Evaluarea factoringului El descarca astfel inreprinderea de un mare numar de sarcini administrative, oferindu-i o larga gama de servicii: inintea vanzarii: difuzarea informatiilor dupa vanzare: -gestiunea conturilor clienti si asigurarea creditului -finantarea eventuala a vanzarilor

Aprecierea calitativa a factoringului: Avantajele factoringului de incasare:

Costul functiei de incasare este un procentaj fix, calculat asupra valorii facturilor cedate si agreate, rezulta ca in acest cost, fiind proportional cu cifra de afaceri este cunoscut dinainte cu un mare rad de certitudine Aderentul este eliberat partial sau total de riscul de insovabilitate al debitorilor: singura functie de incasare asociata acoperirii riscului de faliment permite reducerea respective suprimarea valorii previzioanelor pentru creante indoielnice, ea permite in plus eliminarea unei bune parti de certitudine in stabilirea bugetelor si a planului de trezorerie Factoringului suprima efectele de comert si exclude prin urmare recursul contra titularului initial al creantei. In plus fizionomia bilantului se gaseste tranformata: conturile clienti, efecte de primit si debitori sunt inlocuite prin sinurul cont factor mai puin riscant Transferul creantelor factorului antreneaza o mare simplificare a opratiunilor de gestiune Societatea de factoring poate ajuta solid serviciile comerciale si financiare ale intreprinderii: facilitate crescute exporturilor etc. Factoringul este, de asemenea, o tehnica apreciabila de acoperire in caz de crestere puternica sau de crestere brusca a vanzarilor.

Avantajele fatoringului de finantare

1. Intreprinderea incaseaza anticipat creantele sale 2. Avansurile consimtite de factor corespund unui procent mare din creantele expuse 3. Interventia factorului corespunde unei plati la vedere a creantelor comerciale si finantarea pe care ea o procura nu apare, prin urmare, in bilant.

DECIZIA DE FINANTARE A CICLULUI DE EXPLOATARE Finantarea activelor circulante: Un activ se clasifica ca activ circulant atunci cand: 1. Este achizitionat sau un produs penru consum propriu sau in scopul comercializarii sau se asteapta sa fie realizat in termen de 12 luni de la data bilantului 2. Este reprezentat de dreante aferene de exploatare 3. Este reprezentat de trezorerie sau ecivalente de trezorerie a caror utilizare nu este restrictionata In categoria activelor circulante sunt incluse: Stocuri, inclusive valoarea serviciilor prestate pentru care nu a fost intocmita factura Creante Investitii pe termen scurt Casa si conturi la banci

1. 2. 3. 4.

Distinctia intre active pe termen scurt permanente si active pe termen scurt temporare Un principiu simplu de finantare consta in finantarea activelor circulante cu fonduri pe termen scurt si activele imobilizate cu fonduri pe termen lung. In practica, acest principiu nu poate fi aplicat intr-un mod strict.

Finantarea activelor imobilizate si partea permanenta a activelor circulante cu fonduri pe termen lung Finantarea activelor imobilizate, partea ermanenta a acitvelor circulante si a unei parti a activelor temporare cu fonduri pe termen lung Finantarea activelor temporare si partea permanenta a activelor circulante cu fonduri pe termen scurt Fondul cu rulment net necesar si planificarea financiara de urgenta Cercetarea unei structuri financiare temporare prin determinarea fondului de rulment net necesar Distinctia dintre diagnosticul financiar si gestiunea financiara(previzionala): trebuie inainte de toate sa preciam ca problema structurii financiare si a trezoreriei se formuleaza diferit dupa cum ne situam dintr-un punct de vedere al diagnosticului financiar sau dintr-un punct de vedere al estiunii financiare previzionale. Perspectiva diagnosticului financiar Perpectiva gestiunii previzionale a trezoreriei B. Un exemplu ilustratic al problematicii Estimarea fondului de rulment necesar Disocierea intre cicluri fizice si financiare in ciclul de exploatare al intreprinderii Definitia unei strucuri temporare de finantare

Estimarea fondului de rulment necesar

Disocierea intre cicluri fizice si financiare in ciclul de exploatare al intreprinderii Definitia unei strucuri temporare de finantare Mobilitatea capitalurilor si planificarea financiara pe termen scurt -Zona termen scurt:viitorul viza in aceasta zona este relative bine gestionat estmarile pot fi, in general, foarte ine precizate. -Zona termen mediu: viitorul compara aici o parte deloc neglijabila de incertitudin sau de risc si se cauta pentru a le discrimina prin orientri globale dictate de obiectivele intreprinderii disi prin tendinte semnificative. - Zone termen lung, implica I incertitudine cvasi-totala: planificarea sa esre, ami degraba, un exercitiu intellectual sau theoretic, deoarece ea nu este intreprinsa in realitate. Elementele de aza ale unei strategii de mobilitate financiara O strategie de mobilitate financiara trebuie de toate sa de conceapa in funcie de evenimente care creeaaza nevoi de fonduri pe de o parte, in functie de natura si de disponibilitatea de care intreprinderea dispune sau poate dispune, pe de alta parte.

Conceputul de mobilitate financiara O strategie de mobilitate financiara este o strategie de reorentare de flixuri de fonduri ale intreprinderii, care trebuie sa fie pregatia si revazuta pentru a raspunde la eventualele schimari neprevazute sau imprevizibile, este, in alti termini, capacitatea de a reconsidera utilizarea resurselor financiare pentru a face fata la evenimentele neasteptate dar posibile, care nu au fost incorporate in planurile pe termen scurt si mediu. B. Relatiile dintre evenimentele neprevazue si nevoile de fonduri Intr-o maniera clasica se estimeaza ca majoritaea evenimentelor impreviibile se pot rerupa in mai multe categorii: 1. Schimbari care intervin in mediul economic general 2. Modificare care vizeaza tehnologiile de productie 3. Emergenta noilor produse 4. Salturi ale partenerilorcomerciali, clientilor si furnizori 5. Reactii ale concurentei in sens larg 6. Schimbari in comportamentul conducatorilor C. Resurse de nature diferite Intr-o prima semnificatie se pot repartia resursele intreprinderii in doua categorii: -Resurse economice: ele sunt angajate in acelasi sens in care sunt afectate la utilizari specialiate -Resurse financiare: ele nu sunt angajate si sunt, prin urmare, disponibile indiferent de intrebuintare atunci cand nevoia se face simtia, este cazut de exemplu al averilor immediate din caserie.

D.Pricipiile de baza ale gestiunii unei nevoi de fonduri neprevazute

O strategie de mobilitate financiara nu poate reusi decat daca este conceputa ca o filozofie de gestiune, adica ca o dispozitie de spirit sau de menalitate de management care pregateste viitorul si care cauta sa evite respecatrea in sens strict planurilor de termen mediu.

E.Politici alternative de finantare a capitalului de lucru:

Acest concept este diferit de activele curente fluctuante care au un caracter sezonier si care pot fluctua de a zero la un nivelsemnificativ. Modul in care se finaneaza activele curente permanente sau temporare si activele curente fluctuante constituie politica de finantare a capitalului de lucru a intreprinderii. Aceasta politica de finantare influenteaza gradul de risc al intreprinderii.

Abordarea SEFL LIQUIDATING sau concordanta perioadelor de maturitate(scadenta): una dintre politicile de finantare,frecvent utilizata, este aceea a stabilirii concordantei dintre maturitatea fondului de finantare si eperioada de viata a activului finantat prin acest fond, aceasta reprezinta binecunoscuta notiune de principiu al concordantei, conform cariua, pentru a minimize atat risurile cat si costurile de finantare intreprinderea stabileste o concordanta intre perioada de maturitate a pasivelor si timpul pentru care fondurile sunt necesare Abordarea agresiva(non conservatoare): intreprinderile utilizeaaza credite pe termen scurt sub forma de fonduri spontane unde efecte comerciale de platit si alte obligatii de onorat. Conform pricipiului concordantei, fondurile spontane permanente sunt considerate surse pe termen lung.

Finantarea ciclului de exploatare: Notiuni preliminare:

Ciclul de exploatare: definitie! Se desemneaza prin ciclul de exploatare ansamblul de operatii successive care merg la achizitia de elemente de pornire pana la incasarea pretului de vanzare al produselor vandute. Nevoia de finantare depinde atunci de: -de lungimea ciclului de exploatare, care depinde la randul sau de durata de rotatie a stocurilor, de durata procesului de producite, de durata creditului acordat clientilor - de durata creditelor obtinute de furnizori - de evolutia altoe elemente relative la exploatare:TVA, salarii, cheltuieli sociale etc. Fondul de rulment normative: nevoia de finantare legata de ciclul de exploatare variaza in functie de data considerate, in functie de nivelul stocurilor, de cel al creantelor de exploatare di de datoriile de exploatare a caror suma in mod constant in sursul anului

Determinarea fondului de rulment normative:

Remarci preliminare Evaluarea directa a fondului de rulment normative Evaluarea post cu post Evaluarea fondului de rulment normative prin metoda numita a expertilor contabili
Analiza principalelor posturi:

Stocurile: valoarea unui stoc variaa in mod consant se rationeaza pe baza valorii sale medii. In practica, valoarea stocului mediu este evaluate intr-o maniera aproximativa, pornind de la calculul urmator:

Stoc initial+Stoc final 2

Stocurile de marfuri TR=stoc mediu de marfuri Valoarea de cumparare a marfurilor vandute zilnic TR=stoc mediu de marfuri*360 Costul de achizitie a marfurilor vandute

CS=costul de achizitie a marfurilor vandute CA(fara TVA)

Stocurile de materii prime

TR=stocul mediu de materii prime Costul de achizitii al meteriilor prime utilizate zilnic
TR=stocul mediu de materii rime *360 Costul de achiitie al materiilor prime utilizate CS=Costul de achizitie al materiilor prime utilizate Ca(fara TVA)

Stocurile de productie in curs TR=Stocul mediu de prod in curs *360 Costul de productie al prod in curs (a anului)

CS=Stocul mediu de prod in curs Ca(fara TVA)

Stocurile de produse finite

TR=Stocul mediu de produse finite*360 Costul de productie al produselor finite vandute

CS=Costul de roductie al produselor finite vadute CA(fara TVA)

1. 2. 3.

Clientii Durata creditului: n zile Durata creditului: n zile de la finalele lunii Durata creditului de determinat Furnizorii

Timpul de roatie Interesul descompunerii posturilor in timp de rotatie si ratede structura: timpul de rotatie reprezinta varivilele de actiune, dica variabilele asupra carora responsabilii pot insista pentru a modifica NFRE si, in mod singular, pentru a le reduce Ratele de structura permint, associate timpului de rotatie, de a opera usor posturile preponderale ale Nfre si in consecinta, de a studia domeniile in care actiunile de inreprins se vor dovedii mai eficace.

Descompunerea fondului de rulment in parte abila si parte fixa Nu toate posturile NFRE variaza in mod proportional cu cifra de afaceri. Pentru unele dintre ele este posibil sa se izoleze partea varibila si partea fixa NFRE si activitatea sezoniera: Ne putem intreba asupra intelesului notiunii de fond de rulment normative pentru intreprinderile sezoniere: Determinarea NFRE medii cu ajutorul metodei normative. Este vorba de o nevoie corespunzatoare unei activitati de nevel mediu Calculul NFRE mediu relative la perioade de puternica sau redusa activitate(luna sau trimestru).

Finantari pe termen scurt: Piata interbancara: pe aceasta piata se determina EURIBOR Piata titlurilor de creanta negociabile: este accesibila tutror operatorilor economici. Principalele finantari pe termen scurt: Mobilizarea createlor comerciale: -principiu -plafonul scontarii -avantajele -facturajul -decouvertul: se numeste decouvert soldul debitor al unui cont bancar -creditele de trezorerie specializate: ele contribuie la finantarea achizitie de materie prima, tramsformarea sau stocajul lor

-MOF(credite cu optiuni multiple sau Multiple Option Facility): face parte din noile tehnici de finantare care si-au luat avnt remarcabil. Ele constituie un mijloc de finantare pe termen lung si scurt, in euro sau devize. -Biletele de trezorerie si bonurile pe termen mediu negociabile: noile mijloace de creditare, biletele de trezorerie si onurile pe termen mediu negociabile(BTMN)sunt titluri de creanta emise de o intreprindere pentru a-si finantara neoile sale de rezorerie.

Aceste titluri trebuie a fie domiciliate intr-un stabiliment de credit.

-Alte mijloace de finantare pe termen scurt: Creditele SPOT: creditul furnizor este principalul mijloc de finantare pe termen scurt. -Determinarea costului unui credit pe termen scurt: avem nevoie de rata nominala si rata de revenire si uneori cea superioara -Elementele constitutive ale costului:- rata nominala -rata decouvert -Costul si conditiile de utilizare a unui credit: Costul unui credit este adesea in functie de utilizrea sa. Utilizarea unui credit putin scump la inceput se poate dovedi oneroasa daca ea efectuata in conditii proaste.