Lucrare de licenta

Titlul lucrarii: Contabilitatea si gestiunea stocurilor, recunoastere,

evaluare si tratament contabil
Coordonator stiintific: 

Student

CUPRINS

Capitolul 1.Prezentarea unitatii SC MOBISAL SA.......... ..... ...... .....................5

Scurt istoric.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...................5

Profilul societatii.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........6

Structura organizatorica.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... 6

Indicatori de analiza.......... ..... ...... .......... ..... ...... .....................................8

Organizarea contabilitatii.......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........................10

Capitolul 2.Reglementari privind stocurile în contextul reglementarilor

internationale .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......................20

Definirea si clasificarea stocurilor .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...............20

Principii si reguli privind recunoasterea stocurilor.......... ..... ...... ......................22

Politici contabile adoptate la evaluarea stocurilor.......... ..... ...... .......................26

Informatii de prezentat în situatiile financiare.......... ..... ...... .............................33

Sistemul documentelor utilizat in evidenta operativa a stocurilor..............................35

Capitolul 3.Contabilitatea operatiunilor privind stocurile, produsele fabricate si

deprecierea stocurilor.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .........39

Contabilitatea operatiunilor privind stocurile.......... ..... ...... ..............................39

Contabilitatea si gestiunea materiilor prime si materialelor.............................39

Contabilitatea si gestiunea marfurilor si ambalajelor.......... ..... ...... .......45

Monografie contabila privind stocurile.......... ..... ...... ............................49

 Contabilitatea operatiilor privind produsele fabricate.......... ..... ...... ................58

Contabilitatea si gestiunea produselor.......... ..... ...... .............................58

Contabilitatea si gestiunea produselor în curs de executie.............................61

Monografie contabila privind produsele.......... ..... ...... .........................62

Deprecierea stocurilor.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ..66

Deprecierea - caracterizare în viziunea normelor internationale...................66

Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea stocurilor si a productiei în curs de

executie.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......................................................68

Monografie contabila privind deprecierea stocurilor.......... ..... ...... ......69

Capitolul 4.Concluzii si propuneri.......... ..... ...... .......... ..... ...... ..................72

Bibliografie.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... 78

CAPITOLUL I. PREZENTAREA UNITĂŢII S.C. "MOBILSAL" S.A.

1.1. SCURT ISTORIC

Prelucrarea lemnului are o traditie seculara în orasul Salonta, astfel în

secolul XIX si în prima jumatate a secolului XX, tâmplarii îsi cautau
asigurarea existentei lor si a familiilor în capitalele Europei ca Bucuresti,
Budapesta, Viena sau Berlin. In aceasta perioada activitatile productive se
desfasurau în ateliere de productie formate din 3 pâna la 24 tâmplari si
calfe.

Societatea se înfiinteaza la 1 octombrie 1949 în Salonta, pe str. Republicii

nr. 53, ca filiala a Cooperativei de Productie "LEMNUL" Oradea, cuprinzând
un numar de 50 de membri.

La 1 aprilie 1951 filiala din Salonta devine Cooperativa Mestesugareasca

"MOBILA" Salonta cu sediul pe str. Republicii nr. 46, cuprinzând 3 ateliere
cu profilul de productia si desfacerea mobilierului din lemn: mese de
birouri, dulapuri, scaune cu finisaj luciu, rame oglinzi, produse destinate
pietei interne.

Organul tutelar UNIUNEA REGIONARĂ A COOPERATIVELOR

MEsTEsUGĂREsTI Oradea, de comun acord cu Sfatul Popular al Regiunii
Crisana si cu consimtamântul membrilor Cooperatori la adunarea generala
din 1 noiembrie 1959 transforma cooperativa în întreprindere de Stat de
interes Rainal de Industrie Locala "MOBILA" Salonta, cu acelasi sediu, str.
Republicii nr. 46, comasând si o sectie de pe strada Piata Democratiei nr.
6, ajungând la 270 de angajati. Prin reorganizare se formeaza 2 sectii de
baza pentru productia în serie, o sectie de tapiterie si o sectie de prestari
de servicii pentru populatia orasului.

Se trece la productia de serii de dormitoare si sufragerii, promovând

tehnologie de finisare cu lacuri nitrocelulozice, carbamidice si poliesterice.

În 1963 mobilierul realizat se promoveaza la export, iar începând din anul

1968 se lucreaza în exclusivitate pentru export în tari ca fosta U.R.S.S.,
Cehoslovacia, Germania, Marea Britanie, S.U.A., Olanda si Suedia.

În aprilie 1973 în cadrul industriei locale are loc o reorganizare si

întreprinderea se transforma în sectia întreprinderii de industrie locala
"METALUL" Salonta, iar ulterior, printr-o noua reorganizare este preluata
de Combinatul de Prelucrare a Lemnului Oradea, începând din 1
septembrie 1977, a carei sectie ramâne pâna la 23 noiembrie 1990. în
aceasta perioada se realizeaza produse de uz casnic cu furnire exotice:
nuc American, mahon, Mutenye cu finisaj luciu, mobilier rustic din stejar.

Pe baza legii nr. 15 si 31 din 1990  începând din 23 noiembrie 1990, sectia

Mobila a fostei C.P.L. Oradea se transforma în S.C. "MOBILSAL" S.A.
Salonta, redobândind personalitatea juridica si având un capital integral
de stat si un numar total de 340 salariati, pentru ca în anul 1992 sa
devina societate cu capital integral privat cu un numar de 314 angajati,
având sediul social pe str. Piata Democratiei nr.6.

1.2. PROFILUL SOCIETĂŢII

Profilul societatii este de productie si desfacere de mobila corp si tapitate,

productia realizata fiind compusa din programul "stil rustic scandinav" cu
elemente de sculptura (mobilier pentru dormitoare, sufragerii, camere de
zi) si din mobilier cu finisaje speciale (mobilier pentru sufragerii, camere
de zi, cu finisaj mat în natur si în diferite culori). Productia este realizata
în marea majoritate pentru export, pe baza contractelor si a comenzilor
clientilor externi din Olanda, Germania, Marea Britanie.

1.3. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ

Societatea este organizata pe o platforma cu trei ateliere de productie, un
atelier mecano-energetic, un grup de uscare, o centrala termica, parcul
pentru utilajele de transport intern si depozitele de cherestea,
prefabricate si produse.

Firma are un capital social subscris si varsat în suma de 50.000 lei, divizat
într-un numar de 10.000 actiuni cu o valoare nominala de 5 lei/actiune,
detinute de personalul angajat al unitatii.

Activitatea desfasurata de societate se realizeaza cu un numar de 314

angajati, majoritatea fiind muncitori calificati, personal cu studii
superioare si personal cu diferite specializari pe categorii de activitati
specifice prelucrarii lemnului

Situatia creantelor societatii la 31.12.2004 se ridica la valoarea totala de

12441 lei reprezentata prin clienti în suma de 7076 lei si TVA de încasat în
suma de 5364 lei.

În ceea ce priveste datoriile societatii, acestea sunt în valoare totala de

249.378 lei fiind reprezentate prin împrumuturi bancare pe termen scurt
în suma de
173.587 lei si furnizori în suma de 75,790 1ei. Datoriile societatii catre
bugetul de
stat si bugetul local sunt în valoare totala de 12.379 lei, din care 6.682
lei-impozit
pe salarii iar 5.697 lei-fonduri speciale.

Firma SC "MOBILSAL" S.A. produce exclusiv pentru export. Datorita

calitatii exceptionale si datorita imaginii firmei, mobila produsa la firma
salontana SC "MOBILSAL" S.A. are o larga piata de desfacere si pentru
Rusia si SUA.Produsele realizate sunt de o calitate superioara, satisfacând
toate cerintele si nevoile partenerilor, unde sunt exportate aceste
mobiliere.Totodata modelele pe care le fabrica aceasta firma sunt
renumite si datorita design-ului deosebit.

Unii clienti care importa marfurile produse de aceasta firma prefera

produse de uz casnic cu furnire exotice cum ar fi: nuc American, mahon
Mutenye, cu intarzii si finisaj, luciu si mobilier rustic din stejar.Alti clienti
importa mobilier realizat din rasinoase, prin mongolez, brad, molid
acestea fiind produse indigene, realizate în exclusivitate pentru piete de
devize convertibile.Ţarile vestice importa programele stil rustic, scandinav
cu elemente de sculptura compus din : dormitoare, sufragerii, camere de
zi cu finisaje speciale, sufragerii, camera de zi cu finisaj mat în natura si
în diferite culori.

Firma include contracte ferme cu clienti, acestea fiind respectate întocmai.

Poate si din aceasta cauza firma si-a format o imagine buna peste
granitele tarii.

Unele programe au un anumit termen de garantie. Produsele realizate

detin certificate de calitate, prin care se atesta calitatea produselor.

Datorita realizarilor, firma a investit numeroase sume în modernizarea si

echiparea fabricii cu o tehnologie si utilaje performante. Totodata firma a
creat numeroase locuri de munca, asigurând astfel traiul mai multor
familii.

Pentru lansarea unor noi programe mobiliere, firma salontana efectueaza

o testare a produselor în legatura directa cu cerintele pieteii, si
participând la diverse târguri internationale de profil.

Firma dispune de un birou de marketing, care în functie de rezultatele

testarii actioneaza asupra proiectului trimitându-1 spre fabricare, iar daca
rezultatele nu au efectul dorit, biroul executa cercetari, tinând cont de
cerintele pietei, dupa care o noua testare.

1.4. INDICATORI DE ANALIZĂ

Principalul indicator de analiza a stocurilor care sta si la baza analizei datelor

din situatiile financiare ale firmei S.C. "MOBILSAL" S.A., este

Cifra de afaceri

Viteza de rotatie =

Stoc mediu

Graficul 1. Evolutia vitezei de rotatie

 Graficul 2. Evolutia duratei în zile a unei rotatii

Tabelul 1.

Nr. crt Anii Cifra de afaceri Stoc mediu Viteza deDurata în

rotatie zile a unei
rotatii
2006

Se constatata ca în anul fata de anul creste ponderea stocurilor si în

acelasi timp creste si viteza de rotatie ceea ce înseamna ca nu se lucreaza
benefic având în vedere ca la cresterea stocului de la o perioada la alta ar
trebui ca viteza de rotatie sa scada. Faptul ca firma nu lucreaza eficient
ne arata si numarul de zile care scade în anul fata de anul

În anul firma lucreaza mai eficient având în 636h73g vedere perioada

anterioara, acest lucru fiind aratat de faptul ca odata cu cresterea
stocurilor viteza de rotatie scade ceea ce înseamna ca s-a lucrat eficient
cu acelasi volum de activitate. Eficienta firmei este data si de scaderea
numarului de rotatii de la o perioada la alta.

Unele dintre masurile care ar trebui luate pentru accelerarea vitezei de

rotatie a stocurilor ar fi:

în faza de aprovizionare si depozitare se urmareste aprovizionarea

ritmica resurselor materiale si dimensionarea optima a stocurilor
prin: selectia furnizorilor si stabilirea retelei de aprovizionare,
asigurarea unei aprovizionarii ritmice cu materii prime si materiale
prin încheierea de contracte cu furnizorii în care sa fie prevazute
clauze ferme cu privire la termenele de livrare, asigurarea unui stoc
permanent de materii prime si materiale, aprovizionarea sa se
realizeze de la sursele cele mai apropiate cu cheltuieli de transport
cât mai mici, reducerea cheltuielilor de depozitare, pastrare
manipulare si receptia cantitativa si calitativa a materialelor.

în faza de productie se urmareste reducerea costurilor de fabricatie si a

ciclului de fabricatie care se realizeaza prin: perfectionarea,
modernizarea si înnoirea tehnologiilor de fabricatie, reproiectarea,
modernizarea si înnoirea produselor, folosirea integrala a timpului
de munca, ridicarea calificarii personalului, încadrarea în normele de
consum.

în faza de desfacere accelerarea vitezei de rotatie presupune reducerea

stocurilor de produse finite printr-o buna corelare a ritmului de
productie cu cel de livrare care se poate realiza primanticiparea
comenzilor cu o acoperire mai buna a programului de fabricatie,
asigurarea desfacerii rpin respectarea clauzelor contractuale,
optimizarea relatiilor cu beneficiarii si unitatile de transport,
organizarea compartimentului de livrari, evitarea unor produse fara
desfacere asigurata.
1.5 ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII SINTETICE sI ANALITICE A
STOCURILOR

Evidenta constituirii si miscarii stocurilor si productiei în curs de executie

se realizeaza prin conturile ce formeaza continutul clasei a-3-a din Planul
de conturi general, denumita "Conturi de stocuri si productie în curs de
executie".

Clasa a -a
Acestea sunt conturi de bilant sau de
inventar, care furnizeaza informatia
Conturi de stocuri de reflectare si control gestionar
privind situatia si miscarea stocurilor
si
si productiei în curs de executie.
productie în curs Soldul lor debitor se preia în activul
de executie bilantului. Aceste conturi asigura:

Conditii pentru organizarea

contabilitatii activelor circulante de
natura materiala, pe structura,
Stocuri de materii prime si materiale categorii de stocuri prevazute de
33 Productia în curs de executie regulamentul pentru aplicarea legii
34 Produse contabilitatii.
Realizarea normelor
35 Stocuri aflate la terti
specifice de gestiune
36 Animale
a stocurilor pentru:
37 Marfuri o       Stocurile din
38 Ambalaje depozitele
39 Provizioane pentru deprecierea stocurilor proprii;
si productiei în curs de executie
o       Stocurile aflate la terti;

o       Decalajele între aprovizionarea si

receptia bunurilor; Decalajele între
vânzarea si livrarea bunurilor;

o       Bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de

proprietate
 Aplicarea regulilor contabile la evaluarea si înregistrarea stocurilor;
Promovarea principiului prudentei la inventarierea si evaluarea prin
bilant a activelor circulante
La organizarea contabilitatii sintetice a stocurilor poate fi adoptata una din
cele doua metode recomandate de normele de aplicare a Legii
contabilitatii.

Metoda inventarului permanent

În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de

stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a stocurilor
cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si cunoasterea în orice
moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric.

Conform normelor contabile din tara noastra, în conditiile utilizarii

inventarului permanent, unitatile patrimoniale îsi pot organiza
contabilitatea analitica a stocurilor în functie de specificul activitatii si de
necesitatile proprii.

În cazul utilizarii inventarului permanent, conturile de stocuri se debiteaza

cu intrarile de bunuri si se crediteaza cu iesirile din stoc aferente perioadei
de gestiune. La sfârsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri
sunt comparate cu stocurile faptice stabilite prin inventariere. Daca exista
diferente în plus sau minus la inventar, acestea se vor regulariza
aducându-se stocurile la nivelul lor real.

În principiu, evaluarea intrarilor în stoc trebuie sa se faca la costul istoric

dat de costul efectiv de productie, în cazul stocurilor provenite din
productie proprie, iar iesirile din stoc la costurile la care au fost evaluate
la intrare elementele destocate. Evaluarea iesirilor din stoc se poate face
dupa multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.

Reglementarile contabile românesti dau posibilitatea unitatilor

patrimoniale, de a continua practica contabila anterioara de a evalua atât
intrarile cât si iesirile din stoc la preturi standard sau prestabilite,
denumite si preturi de înregistrare. Acceptarea continuarii acestei practici
a impus instituirea în contabilitatea generala a conturilor de diferente de
pret care sa reflecte distinct:
 La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric
si preturile de înregistrare;
La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de
pret asupra valorii de înregistrare a elementelor iesite, cu
ajutorul coeficientului K.

(Si+Rc) cont de diferente de pret

K=__________ ______ ____ _________

(Si+Rd) cont de stoc la pret de inregistrare

Coeficientul K se aplica asupra valorii elementelor iesite din stoc, la pret

de înregistrare.

Metoda inventarului permanent este utilizata de unitatile mari si mijlocii,

si consta în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina si urmari în
permanenta stocul scriptic al acestora dupa fiecare operatie de intrare si
de iesire, astfel, contabilitatea sintetica a stocurilor va reflecta:

stocul initial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna

precedenta si care nu poate fi decât debitor,
intrarile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor
înregistra în debitul contului,
iesirile din cursul lunii, pe baza documentelor de iesire, vor forma
rulajul creditor al contului,
în baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri - se va stabili
în permanenta stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în
perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a caror
comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea fiecaruia dintre preturile de înregistrare a stocurilor,

folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,
conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin adoptarea uneia
dintre metodele de contabilitate analitica.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de
munca, dar asigura o mai riguroasa cunoastere, în orice moment a
marimii stocurilor si un mai bun control al integritatii lor.
Metoda inventarului intermitent

Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al

stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în
contabilitatea de gestiune, în cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil
în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.

Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în

contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecarei luni. In acest caz,
iesirile se determina ca diferenta între valoarea stocurilor initiale plus
valoarea intrarilor, pe deoparte si valoarea stocurilor finale stabilite prin
inventariere, pe de alta parte. Relatia de calcul a iesirilor ar putea fi
urmatoarea:

E = Si I  - S f
În cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea în cursul lunii a
conturilor de stocuri pentru evidentierea intrarilor si , respectiv, a
recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare intrare. Prin urmare conturile
de stocuri se utilizeaza numai la începutul si sfârsitul lunii, iar intrarile de
stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct în conturile de cheltuieli
corespunzatoare, la cost de achizitie, pret de factura sau pret prestabilit,
dupa caz. La sfârsitul fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin
inventariere si se înregistreaza în conturile de stocuri initiale ale lunii
urmatoare si ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul
lunii urmatoare.

Metoda inventarului intermitent consta în:

înregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui exercitiu

financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor
stocuri,

regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza de

inventare faptice prin:

destocarea stocului initial reprezentat de soldul contului de stocuri, sub

premiza ca acesta s-a consumat în cursul exercitiului financiar,
 restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele
exercitiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind
consumurile de stocuri.

În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflecta

marimea reala a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile
de stocuri reflecta cheltuielile efective cu aceste consumuri.

Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitatile mici si mijlocii,

si consta în neurmarirea prin contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor
de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizeaza numai la
finele perioadelor de gestiune când se debiteaza cu soldurile finale
existente la locurile de depozitare stabilite prin inventariere. Miscarile de
stocuri din cursul perioadei nu afecteaza conturile de stocuri, ci direct
conturile de cheltuieli.

Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile procurate din

afara unitatii fata de cele provenite din productia proprie si anume:

a) pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se parcurg urmatoarele

etape:

se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de

stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au
fost înregistrate la început;
achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreaza
direct asupra conturilor de cheltuieli;
la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate sau
provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se
degreveaza cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de
stocuri.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflecta
bunurile consumate în timpul perioadei, calculate dupa relatia:

Iesiri = Stoc initial + Intrari - Stoc final

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.

b) pentru stocurile provenite din productie proprie se parcurg urmatoarele

etape:
 se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de
stocuri pentru a anula veniturile constituite cu acestea la
finele perioadei precedente;
bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în
contabilitatea sintetica, ci numai în evidenta operativa de la
locurile de depozitare;
pe masura vânzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor
de venituri, fara sa fie nevoie destocarea lor;
la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din productie
proprie, inclusiv cele provenite din perioada precedenta, dar
nevânduta, si se înregistreaza asupra conturilor de venituri
din productia stocata.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflecta
bunurile produse în unitate, calculate dupa relatia:

Intrari = Stoc initial +Vânzari - Stoc final

În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.

c) pentru productia în curs de executie, determinarea ei se face numai la

sfârsitul perioadei prin metode diferite si se înregistreaza în contabilitate
ca stocuri la costurile corespunzatoare, dar la începutul perioadei
urmatoare operatia respectiva se storneaza în "rosu".

Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea ca preturi de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a

costului

de achizitie pentru bunurile achizitionate din afara unitatii si

respectiv a preturilor de productie pentru bunurile obtinute
din productie proprie;

nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente

stocurilor;
nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a
stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificari în munca de
contabilitate, daca inventarierile faptice ar fi efectuate anual si nu lunar.
Ea nu permite, însa, un control riguros al gestionarii si al asigurarii
integritatii lor.

Organizarea contabilitatii analitice a stocurilor, se realizeaza la

întreprinderile mari si mijlocii, care folosesc metoda inventarului
permanent pentru contabilitatea sintetica a stocurilor. Contabilitatea
analitica a stocurilor trebuie astfel organizata încât sa permita
cunoasterea acestora cantitativ si valoric pe fiecare loc de depozitare în
parte si pe feluri de materiale, produse marfuri

Contabilitatea analitica este o evidenta completa, întrucât se foloseste

atât etalonul valoric cât si etalonul cantitativ, spre deosebire de evidenta
operativa a depozitelor, care utilizeaza numai etalonul cantitativ.

Contabilitatea analitica se poate tine în functie de specificul activitatii si

necesitatile proprii ale întreprinderii, dupa una din urmatoarele metode:

Cantitativ-valorica;
Operativ-cantitativa;
Global valorica.

Indiferent de metoda de lucru adoptata, contabilitatea analitica trebuie sa

asigure o concordanta deplina cu contabilitatea sintetica.

Metoda cantitativ valorica (pe fise de conturi analitice)

În cazul utilizarii acestei metode la locul de depozitare se tine evidenta

cantitativa pe categorii de bunuri, iar în contabilitatea generala se tine o
evidenta cantitativ valorica, care prezinta urmatoarele caracteristici:

Documentele de intrare si iesire se înregistreaza mai întâi cantitativ

în fisele de magazie, care se tin la locurile de depozitare;

Aceleasi documente, grupate pe operatii de intrare si iesire, se

înbordereaza separat si împreuna cu acesta se predau la biroul
contabilitatii stocurilor si materialelor;

La biroul contabilitatii materialelor aceste documente se prelucreaza

conform necesitatilor, sunt evaluate cantitatile la pretul de
 înregistrare si se stabilesc conturile în care urmeaza sa se înscrie
operatiile respective;

Dupa prelucrarea datelor din documente, materialele se

înregistreaza cantitativ si valoric în fisele de conturi analitice,
deschise pe feluri de materiale si pe locuri de depozitare;

O data cu consemnarea în fisele contabile a intrarilor si iesirilor se

obtine si centralizatorul de materiale, zilnic pentru intrari si lunar
pentru iesiri.

Verificarea concordantei dintre datele înregistrate în conturile sintetice si

cele analitice de materii si materiale se realizeaza la sfârsitul lunii prin
compararea datelor înregistrate în fisele de magazie cu cele din fisele de
cont analitic din contabilitate si întocmirea balantelor de verificare a
conturilor analitice.

Metoda operativ-cantitativa (pe solduri)

În cazul utilizarii acestei metode, la locul de depozitare se, tine evidenta

cantitativa a bunurilor materiale pe categorii, în contabilitatea generala se
tine evidenta valorica pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe si
subgrupe de bunuri. Verificarea exactitatii si concordantei înregistrarilor
din evidenta depozitelor cu cele din contabilitatea generala se face lunar
prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele de magazie în
registrul stocurilor.

Tehnica de lucru este urmatoarea:

Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fisele de

magazie, stabilind stocul dupa fiecare operatie;
Serviciul contabil, verifica periodic înregistrarile facute în fisele de
magazie si preia documentele respective, împreuna cu
borderourile întocmite de gestionar, care sunt centralizate pe
grupe de materiale si pe conturi corespondente
Totalurile stabilite se înscriu în "Situatia de miscari", întocmita
separat pentru intrari si pentru iesiri.
La sfârsitul fiecarei luni se totalizeaza situatiile si se stabilesc doua
categorii de totaluri, pe gestionari si pe grupe de materiale, atât
la intrari cât si la iesiri, iar stocurile din fisele de magazie se
 înscriu în Registrul stocurilor si se înmultesc cu pretul lor.
Existentele fizice înscrise în acest registru trebuie sa concorde cu
stocul stabilit prin fisele de magazie, iar soldurile pe grupe si
gestiuni cu valorile din Situatia de miscari lunara, care trebuie sa
concorde cu contabilitatea sintetica.
Metoda global-valorica

În cazul utilizarii acestei metode, evidenta se tine numai valoric, atât la

nivelul gestiunii, cât si în contabilitate, iar periodic se face controlul
concordantei înregistrarilor din evidenta lor.

Potrivit acestei metode, fisele de magazie sunt înlocuite cu Registru de

gestiune, în care zilnic sunt înregistrate valoric intrarile si iesirile, pe baza
documentelor justificative si se stabileste soldul la sfârsitul zilei. Raportul
de gestiune se întocmeste zilnic, iar, împreuna cu documentele
justificative, sunt transmise la compartimentul de contabilitate.

La serviciul de contabilitate se verifica legalitatea si realitatea

documentelor înscris în raportul de gestiune, preturile, precum si
evaluarea împreuna cu celelalte calcule, astfel ca dupa ce se constata
corecta si legala lor alcatuire le vizeaza si le înregistreaza în fisa contabila
analitica tinuta pentru fiecare gestiune în parte.

Controlul concordantei înregistrarilor din evidenta gestiunii, cu cea din

contabilitate se face periodic, prin confruntarea soldurilor din raportul de
gestiune eu soldurile din fisa contabila analitica.

CAPITOLUL 2. DELIMITĂRI PRIVIND STOCURILE ÎN

CONTEXTUL REGLEMENTĂRILOR INTERNAŢIONALE

DEFINIREA sI CLASIFICAREA STOCURILOR

În contabilitatea financiara a întreprinderii stocurile sunt clasificate si

delimitate în functie de patru criterii: fizic, destinatie, faza ciclului de
exploatare si locul de creare a gestiunilor.

Stocurile reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin în

cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeasi stare sau la
terminarea procesului de productie, fie pentru a fi consumate cu ocazia
primei utilizari.
Stocurile sunt active detinute pentru a fi vândute în cursul normal al
activitatii; în curs de productie, pentru o astfel de vânzare; sub forma de
materii prime sau furnituri care trebuie sa fie consumate în procesul de
prestare de servicii.

Aceasta definitie nu tine cont de natura elementului considerat, ci de

destinatia acestuia, care este puternic influentata de activitatea
întreprinderii care detine bunurile. De exemplu terenurile si constructiile
constituie imobilizari în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri
pentru un comerciant de bunuri imobiliare.

De asemenea, stocurile pot sa aiba o natura necorporala. Astfel, în

întreprinderile prestatoare de servicii, lucrarile realizate si nefacturate, la
închiderea exercitiului constituie stocuri.

Dupa natura lor, de obicei, sunt delimitate patru categorii de

stocuri:
marfurile cumparate si revândute fara nici o
transformare;

materiale si furnituri, care intra în productia de bunuri fabricate;

produsele finite, obiecte fabricate de întreprindere;

lucrarile în curs de executie, produse sau servicii care au atins un

stadiu intermediar de fabricatie.

Conform IAS 2 stocurile sunt definite ca toate activele obtinute în scopul

revânzarii pentru desfasurarea normala a activitatii, inclusiv terenurile si
alte mijloace fixe. Un activ achizitionat în alte scopuri decât vânzarea în
desfasurarea normala a activitatii nu devine stoc în baza unei decizii
ulterioare de vânzare a acestuia.1

În principiu stocurile sunt clasificate în bilant conform naturii si destinatiei

lor sau a ordinii cronologice în care apar, în cadrul ciclului de exploatare.

O buna gestiune a stocurilor solicita ca: natura bunurilor sa fie indicata cu

precizie; intrarea în stoc sa fie înregistrata în momentul transferului de
proprietate; evaluarea intrarilor si iesirilor de bunuri în si din stoc sa fie
definita cu exactitate si sa ramâna invariabila.
Natura bunurilor stocate este definita printr-o nomenclatura interna
întreprinderii si trebuie sa fie armonizata cu o nomenclatura
macroeconomica a produselor si activitatilor.

În modelul bilantier din tara noastra, sunt individualizate urmatoarele

categorii de

bunuri:

materiile prime participa direct la fabricarea produselor si se regasesc

în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor intiala, fie
transformata

materiale consumabile (materiale consumabile, combustibili, materiale pentru ambalat,

piese de schimb, seminte si materiale de plantat, furaje si alte materiale
consumabile) participa sau ajuta la desfasurarea procesului de productie sau, în
general, de exploatare, fara a se regasi, de regula, în produsul finit.

materiale de natura obiectelor de inventar reprezinta bunuri cu o

valoare mai mica decât limita prevazuta de lege, pentru a fi
considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau
o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si
bunurile asimilate acestora (echipamentul de protectie,
echipamentul de lucru, îmbracamintea speciala, mecanismele,
dispozitivele, verificatoarele, aparatele de masura si control,
matritele folosite la executarea anumitor produse si alte obiecte
similare). In tarile cu sisteme contabile evoluate, categoria de
obiecte de inventar nu este contabilizata si prezentata în
categoria stocurilor. Criteriile precise de delimitare între
imobilzarii, stocuri si cheltuieli fac ca bunurile de natura
obiectelor de inventar, deci bunuri de valoare mica si al caror
consum este destul de rapid sa fie considerat ca integral
consumate în exercitiul lor în serviciu.

stocuri aflate la terti reperezinta diferitele materiale de natura

stucurilor aflate în curs de aprovizionare, trimise spre prelucrare
la terti, aflate în custodie sau consignatie la terti. In fapt ele sunt
stocuri de materii si materiale, de obiecte de inventar, de
produse, de animale, de marfuri si de ambalaje, care patrimonial
apartin întreprinderii, dar fizic se gasesc la terti sau sunt în curs
de aprovizionare.
 productia în curs de executie este productia care nu a parcurs toate
fazele de prelucare, prevazute în procesul tehnologic, precum si
produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau
necompletate în întregime. De asemenea ea include si lucrarile,
serviciile, precum si studiile în curs de executie sau neterminate.

semifabricatele sunt produsele al caror proces tehnologic a fost

terminat pentru o faza de fabricatie si care vor continua procesul
de fabricatie în alte sectii, pentru parcurgerea celorlalte faze, sau
vor fi vândute tertilor.

produsele finite sunt produsele care au parcurs toate fazele

procesului de fabricatie si au fost depozitate, în vederea vânzarii,
sau au fost livrate direct clientilor.
produsele reziduale sunt elementele secundare rezultate din procesul
de fabricatie: rebuturi, materiale recuperabile, deseuri.
animalele: post care se refera la animalele nascute sau cele tinere de
orice fel, cele crescute si folosite pentru reprodutie, cele puse la
îngrasat pentru a fi valorificate, cele crescute pentru productia de
lâna, lapte si blana, precum si coloniile de albine.
marfurile sunt acele bunuri care au fost achizitionate pentru a fi
revândute în aceeasi stare sau dupa ce au suportat o foarte
usoara transformare.
ambalajele sunt bunurile necesare pentru protectia materialelor si
marfurilor pe timpul transportului si depozitarii sau pentru o cât
mai buna prezentare comerciala a acestora. Este vorba de
ambalaje re folosibile achizitionate goale sau o data cu
materialele si marfurile aprovizionate, ambalajele confectionate
de unitate si cele restituite de clienti, în conformitate cu
contractele încheiate cu acestia. Ambalajele si materialele de
ambalat fabricate în sectiile de productie ale întreprinderii pentru
a fi vândute ca atare, fac parte din categoria stocurilor de
produse finite. Materialele de ambalat care nu pot fi gestionate
ca ambalaje sunt incluse în categoria materialelor consumabile.
PRINCIPII sI REGULI PRIVIND RECUNOAsTEREA STOCURILOR

Recunosterea, masurarea si evaluarea stocurilor este determinarea valorii

la care acestea vor fi recunoscute în bilant si vor influenta contul de profit
si pierdere, oferind o altenativa acelor tratamente contabile care, prin
cresterea si descresterea valorii stocului, determinate de acestea,
ajusteaza profiturile în concordanta cu ceea ce este avantajos pentru
conducere.

IAS 2 trateaza evaluarea si contabilizarea stocurilor, respectiv

determinarea valorii la care stocurile se înregistreaza la categoria
activelor, ca active curente, recunoscute în situatiile financiare, valoare ce
va fi raportata pâna în momentul realizarii acestora ca venit din vânzarii.
Ca atare, Standardul vizeaza evaluarea stocurilor în bilant, precizând care
sunt cheltuielile ce vor fi luate în considerare pentru calculul costului
acestora, fixând astfel reguli de evaluare la închiderea exercitiului.

Recunosterea structurilor în situatiile financiare este procesul încorporarii

în bilant sau în contul de profit si pierdere a unui element care
îndeplineste criteriile de recunoastere.

Un element care corespunde definitiei unei structuri a situatiilor financiare

trebuie recunoscut în cazul în care:

este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau

sa iasa în sau din întreprindere

elementul are un cost sau o valoare, care poate fi evaluata în mod

credibil.

Conceptul de probabilitate se refera la gradul de certitudine sau de

incertitudine în realizarea unor beneficii viitoare asociate unui element. In
acest context, evaluarea acestui grad se face în functie de informatiile
disponibile, în momentul întocmirii situatiilor financiare.

Un element de activ, respectiv de stoc, nu se recunoaste în bilant daca

este imposibil ca acesta sa genereze beneficii economice viitoare pentru
întreprindere.Recunoasterea unui activ, respectiv a unui element de stoc
în bilant sau în contul de profit si piedere este legata de existenta unui
cost sau a unei valori ce trebuie determinata credibil. Recunoasterea
presupune, în aceste conditii, estimarea unui cost sau a unei valori. Daca
aceste estimari sunt rationale, adica rezonabile, atunci ele nu influenteaza
credibilitatea informatiilor contabile si a situatiilor financiare.
Stocurile sunt recunoscute ca si active, deoarece acestea au încorporate
beneficii economice viitoare.

Beneficiile economice viitoare reprezinta potentialul stocurilor de a

contribui, direct sau indirect, la fluxul de numerar si echivalentele în
numerar catre întreprindere. Acest potential poate fi unul productiv, fiind
parte a activitatii de exploatare a întreprinderii.

Stocurile reprezinta active, respectiv active de natura activelor curente.

Un activ este un activ curent când se asteapta ca, în perioada urmatoare,

acesta sa fie realizat, adica urmeaza sa fie vândut sau consumat în cursul
normal al ciclului de exploatare.

Sintetizând, recunoasterea unui activ, respectiv a unui activ curent de

natura stocurilor este procesul includerii în bilant a elementelor de stoc, în
conditiile în care se respecta simultan prevederile de utilitate, ceea ce
reda capacitatea acestora de a genera sau diminua beneficii economice
viitoare si de cuantificare monetara, adica li se pot atasa valori ce pot fi
estimate în mod credibil.

În acest context, obiectivul fundamental enuntat, cuantificarea costului

stocurilor în momentul recunoasterii activului, determina o serie de
probleme ce fac subiectul abordarilor în standard.

Recunoasterea stocului ca activ, conform definitiei date anterior, presupune

capacitatea acestora de a genera beneficii economice viitoare, ca urmare
a potentialului lor productiv, dar si posibilitatea stabilirii, pentru acestea, a
unor valori sau costuri credibile.3

In cazul stocurilor, beneficiile economice viitoare încorporate pot intra în

întreprindere prin utilizarea separata sau împreuna cu alte active pentru
prestarea de servicii sau realizarea productiei de bunuri destinate
vânzarii, schimbul cu alte active sau utilizarii pentru stingerea unor
datorii.

Prezentarea conceptelor, conventiilor, principiilor si metodelor de

evaluare. Standardul se bazeaza pe conceptele, conventiile si principiile
privind recunoasterea initiala, ulterioara si prezentarea stocurilor la nivelul
situatiilor financiare. Totodata precizeaza metodele de evaluare agregate
si recomandate de Standard, grupându-le în tratamente de baza si
alternative.