Atestat Contabilitatea Stocurilor

COLEGIUL ECONOMIC EMANUIL GOJDU
Nr:...../........
TEMA proiectului:
CONTABILITATEA STOCURILOR DE
MARFURI
EXAMEN
DE CERTIFICARE A COMPETENȚELOR
PROFESIONALE PENTRU OBȚINEREA
CERTIFICATULUI DE CALIFICARE
PROFESIONALĂ NIVEL 4
Îndrumător proiect Prof. CÎMPIAN DORINA
Candidat MAXIM ALEXIA GABRIELA
Clasa 12 B
Forma de învățământ ZI
Profil SERVICII
Domeniu COMERȚ
Calificare profesională TEHNICIAN ÎN ACTIVITĂȚI
ECONOMICE
Anul absolvirii 2023
Capitolul I
CONTABILITATEA STOCURILOR sI A PRODUCŢIEI ÎN CURS

DE EXECUTIE……………………………………………………..…….2
1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale

stocurilor .....................…………………………………………………………...2
1.2. Înregistrarea costul si evaluarea stocurilor în contabilitate.

……………………………………………………………………………....4
1.2.1.Înregistrarea stocurilor............…………………………………......4
1.2.2. Costul stocurilor........……………………………………………………...4
1.2.3.Evaluarea stocurilor..........……………………………………….........6
1.3. Metode de evidenta sintetica si analitica a stocurilor...........

……………………………………………………………….........10
1.3.1.Metode de evidenta sintetica si contabilizare a

stocurilor……………………………………………………………………………………..10
1.3.2. Metode de evidenta analitica a stocurilor..………………......13
1.4. Organizarea contabilitati stocurilor si a productiei în curs de

executie....14
1.5 .Contabilitatea materiilor prime si a materialelor……..........17
1.6. Contabilitatea productiei în curs de executie..………….........20
1.7. Contabilitatea produselor..........……………………………….........21
1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti........………………….....23
1.9. Contabilitatea animalelor................………………………………...24
1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor de pret la marfuri..

……………………………………………………………………………………...27
1.11. Contabilitatea ambalajelor...……………………………...............30

Capitolul II CONTABILITATEA STOCURILOR LA S.C PAN S.A
HUNEDOARA.......................……………………………………….... 34
2.1. Prezentarea generala a firmei S.C Pan S.A Baia Mare....

…………………………………………………………………………………..……. 34
2.2.Descrierea generala a afacerii .....……….………….………........... 38
2.2.1. Obiective.Strategi.Tactici.............…………………………………… 38
2.2.2.Structura personalului.............……………………………………….. 39
2.3 Descrierea produselor si modul de folosire...…………………......40
2.3.1.Ciclul produselor.................……………………………………………. 41
2.3.2 Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare...………. 42
2.4. Informatii financiare....………………………………………................ 42
Monografie contabila.....................………………………………………..... 60
Concluzii si propuneri...................……………………………………........ 70
Bibliografie..........................…………………………………………………….. 71
CONTABILITATEA STOCURILOR
1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale
stocurilor
Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în

curs de productie în vederea vânzarii sau sub forma de materii
prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în
procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.
Un activ se clasifica ca circulant atunci când:
- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul

comercializarii si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la
data bilantului;
- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror

utilizare nu este restrictionata.
Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta în activitatea

înterprinderii si în general participa la un singur circuit economic
modificându-si în permanenta forma.
Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin în ciclul de

exploatare al înterpriderii si sunt destinate fie a fi consummate la
prima lor utilizare, fie a fi prelucrate în procesul de productie, ori a fi
vândute în starea în care au fost procurate.
Stocurile pot intra în înterprindere pe mai multe cai: achizitie,

productie proprie, aport, donatie, etc.
Din punct de vedere financiar, tinând cont de perioada scurta în

care sunt regasite în structura patrimoniului, sunt considerate
alocari ciclice. Din punct de vedere al gradului de lichiditate,
stocurile sunt considerate active cu o lichiditate partiala.
Stocurile, prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza în

structura activelor:
- se afla succesiv si neîntrerupt în diferite faze ale procesului de

productie si comercializare;
- descriu mai multe rotatii (circuite) în cadrul unei perioade de

gestiune;
- sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiale

consumabile, materiile prime), sau a fi vândute în aceeasi stare
(marfurile) sau a fi vândute dupa prelucrare (produsele);
- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea

capitalului.
Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important în

activitatea firmelor. Din acest motiv este foarte important ca
gestiunea stocurilor sa vizeze mentinerea unui nivel corespunzator
al acestora din punct de vedere al calitatii, cantitatii, si al volumului
productiei si al modului de realizarea al acestuia. Nu orice nivel al
stocurilor este favorabil interprinderilor. Un nivel minim poate
genera disfunctionalitati pe relatia furnizor-beneficiar si opriri ale
procesului de productie. Un nivel ridicat al acestora, poate
determina imobilizari importante de stocuri care vor fi lipsite de
miscare o anumita perioada, fapt ce genereaza dificultatii în
fluxurile financiare ale firmei.
Stocurile pot fi calasificate astfel;
Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se

regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor
initiala, fie transformata.
Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili,

mareriale pentru ambalat, seminte si materiale de plantat, furaje, si
alte mareriale consumabile),
participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de

regula, fara a se regasi în produsele la a caror fabricare participa.
C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind
bunuri materiale de valoare mare cu durata de viata utila sub un an
indiferent de valoare sub forma de echipament de protectie si de
lucru, îmbracaminte speciala,mecanisme, dispozitive, verificatoare,
bacaramente, SDV-urile, amenajari provizorii de santier, aparatele
de masura si control, matritele folosite la obtinerea anumitor
produse si alte obiecte similare. Nu se includ în aceasta categorie
lucrarile de organizare de santier de la care în urma terminarii
lucrarilor nu se recupereaza materialele. Obiectele de inventar
reprezinta bunuri care nu îndeplinesc conditiile legale privind
valoarea si durata pentru a fi considerate mijloace fixe, precum si
bunurile asimilate acestora.
Baracamentele si amenajarile provizorii se refera la bunurile

achizitionate sau construite de unitatea patrimoniala în scopul
executarii lucrarilor si prestatiilor de constructii. Nu se includ în
aceasta categorie lucrarile de organizare de santier de la care, prin
demolare sau demontare, nu se recupereaza materiale, cum este
cazul platformelor betonate, drumurilor si cailor de acces, gropilor
de var si altele.
Bunurile amintite anterior (lit. a-g) fac parte din proprietatea

unitatii patrimoniale care le detine, unde se includ si bunurile aflate
în custodie, spre prelucrare sau în consignatie la terti si care se
reflecta distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri.
În cadrul unitatii patrimoniale exista si stocuri care nu-i

apartin, cum este cazul valorilor materiale primite spre prelucrare,
în custodie sau în consignatie si a caror evidenta se organizeaza cu
ajutorul conturilor în afara bilantului.
D) Produsele, sunt reprezentate de:
- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost

terminat într-o sectie (faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii
sau tertilor.
- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele

procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare
în cadrul unitatii patrimoniale, putând fi depozitate în vederea
livrarii sau expediate direct clientilor;
- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele
recuperabile, deseurile adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce
rezulta din procesul tehnologic.
E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele

tinere de orice fel (vitei, miei, mânji, porci si altele) crescute si
folosite pentru reproductie sau puse la îngrasat pentru a fi
valorificate, coloniile de albine precum si animalele pentru productie
(lâna, lapte, oua, blana).
F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara

în vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare
magazinelor proprii.
G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau

fabricate, destinate protejarii si prezentarii produselor si care, în
mod temporar, pot fi pastrate la terti cu obligatia restituirii în
conditiile prevazute în contract.
H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia

care nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute
de procesul tehnologic, precum si de produsele nesupuse probelor si
receptiei tehnice sau necomplectate în întregime. Sunt asimilate
productiei în curs: lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie
sau nedeterminate.
a) Dupa apartenenta la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:
- stocuri aflate în proprietatea înterprinderii, se gasesc fie în

depozitele sau spatiile proprii, (depozite, magazii, magazine, locuri
de productie) fie la terti, (materii si materiale aflate la terti, produse
aflate la terti, marfuri în custodie sau consignatie la terti, etc).
- stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea

înterprinderii (stocurile primite spre prelucrare sau în custodie),
înregistrate distinct în conturi în afara bilantului (clasa a 8-a de
conturi).
b) În functie de provenienta, stocurile se pot grupa în:
- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele,

marfurile, materiale de natura obiectelor de inventar, etc.
- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele,

marfurile, etc.
Pe lânga stocurile în categoria activelor circulante se mai cuprind:
creantele, investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitatile
banesti din casa si conturi la banci.
1.2. Înregistrarea, costul si evaluarea stocurilor în

contabilitate
1.2.1. Înregistrarea stocurilor
În conformitate cu reglementarile în vigoare, detinerea cu

orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar, alte
drepturi si obligatii, precum si efectuarea de operatii economice fara
sa fie înregistrate în contabilitate sunt interzise. În aplicarea acestor
prevederi este necesar sa se asigure:
a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate

si înregistrarea lor la locurile de depozitare. Bunurile materiale
primite pentru prelucrarea în custodie sau consignatie se
receptioneaza si înregistreaza distinct ca intrari în gestiune. În
contabilitate valoarea acestora se înregistreaza în conturi în afara
bilantului.
b) în situatia unor decalaje între provizionarea si receptia

bunurilor care se dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unitatii,
se procedeaza astfel:
- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în

gestiune atât la locul de depozitare cât si în contabilitate, pe baza
receptiei si a documentelor însotitoare;
- bunurile sosite si nereceptionate se înregistreaza distinct în

contabilitate ca intrare în gestiune.
c) în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor,

acestea se înregistreaza ca iesiri din unitate, nemai fiind considerate
proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în

gestiune iar în contabilitate în conturi în afara bilantului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri

din gestiune atât la locurile de depozitare cât si în contabilitate, pe
baza documentelor care confirma iesirea din gestiune din gestiune
potrivit legii.
d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind
dreptul de proprietate se înregistreaza la intrari si, respectiv, la
iesiri, atât în gestiune, cât si în contabilitate, potrivit contractelor
încheiate.
1.2.2. Costul stocurilor
Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente

achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a
aduce stocurile în forma si în locul în care se gasesc în stare de
utilizare. Este folosit pentru evaluarea stocurilor la intrare, la iesire,
la inventariere si la închiderea exercitiului financiar.
Evaluarea stocurilor la sfârsitul exercitiului financiar si la

inventariere, trebuie efectuata la valoarea cea mai mica dintre cost
si valoarea realizabila neta .
Valoarea realizabila neta este pretul de vânzare estimat ce ar

putea fi obtinut pe parcursul desfasurari normale a activitatii mai
putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si costurilor
necesare cedarii.
Principale structuri ale valorii stocurilor sunt: costul de

achizitie, costul de productie, costul standard (prestabilit) si pretul
cu amanuntul.
Costul de achizitie folosit la înregistrarea intrarilor stocurilor este

format din pretul de facturare al furnizorului, taxele si ambalajele
nerecuperabile, cheltuielile de transport-aprovizionare si alte
cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un asemenea pret devine
cost istoric si va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din
depozit. Întrucât costul de achizitie, devenit pret de înregistrare în
contabilitate chiar pentru aceleasi sortimente, difera de la o
perioada la alta în functie de marimea preturilor de livrare
practicate de furnizori sau de cheltuielilor de transport
aprovizionare, se ridica problema preturilor unitare care trebuie
practicate la iesirea stocurilor în cauza de la locurile de depozitare.
În acest scop, Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr.
82/1995, la art. 67 stabileste posibilitatea alegerii de catre agentii
economici a uneia din urmatoarele metode:
Cost mediu ponderat;
Prima intrare-prima iesire;

Ultima intrare-prima iesire..
Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al

materiilor prime si consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de
productie precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocate
în mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.
Cheltuielile generale de administratie, financiare si de

desfacere nu se includ în costurile de productie cu exceptia
situatiilor prevazute de Standardele Internationale de Contabilitate.
Materiile prime si materialele consumabile care sunt reînoite

în mod constant si a caror valoare globala este de importanta
secundara pentru persoana juridica, pot fi trecute în activ la o
cantitate si o valoare nemodificata, atunci când acestea nu se
modifica semnificativ.
Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor

bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte
trebuie determinat prin identificarea specifica a costurilor
individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot

distinge în mod substantial unele de altele.
Identificarea specifica a costului presupune atribuirea

costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest
tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac
obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate
sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita în cazul în
care stocurile cuprind un numar mare de el 555p159f emente, care
sunt de regula fungibile.
În functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului

pot fi folosite, de asemenea, metoda costului standard, în
activitatea de productie sau metoda pretului cu amanuntul, în
comert cu amanuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale

materialelor, consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de
productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca
este necesar, în functie de conditiile existente la un moment dat.
Diferentele de pret fara de costul de achizitie sau de productie

trebuie evidentiate distinct în contabilitate, fiind recunoscute în
costul activului.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite
si asupra stocurilor, se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se
calculeaza astfel:
Coeficient de repartitie (Kr) = Sold initial al diferentelor de

pret + Diferente de pret aferente intrarilor în cursul perioadei,
cumulat de la inceputul anului / Sold initial al stocurilor la pret de
înregistrare cumulat de la începutul anului * 100
Acest coeficient se înmulteste cu valoarea bunurilor iesite din

gestiune la pret de înregistrare.(Vbe x kr).
Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret poate fi

calculat la nivelul conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute în
planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La sfârsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se

cumuleaza cu soldurile conturilor de stocuri, la pret de înregistrare,
astfel încât aceste conturi sa reflecte valoarea stocurilor la costul de
achizitie, respectiv de productie, dupa caz.
Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor

respective se înregistreaza proportional atât asupra valorii bunurilor
iesite, cât si asupra stocurilor.
Metoda pretului cu amanuntul este folosita în comertul cu

amanuntul pentru a determina costul stocurilor la articole
numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru
care nu este practic sa se foloseasca alta metoda.
Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii

marjei brute din pretul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a
pretului de vânzare presupune recalcularea marjei brute.
Reducerile de pret în cazul stocurilor pot avea caracter

comercial sau financiar.
Reducerile comerciale îmbraca forma: rabaturilor, risturnilor si

remiselor.
Rabaturile sunt reduceri de pret ce se primesc pentru defecte de

calitate ale stocurilor.
Risturnurile sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului de

operatii cu acelasi tert în cadrul unei perioade determinate.
Remisele sunt reduceri acordate pentru vânzari superioare
volumului convenit sau pozitia de transport preferentiala a
cumparatorului.
Reducerile financiare îmbraca forma sconturilor de decontare si se

acorda pentru achitarea datoriilor înaintea termenului normal de
exigibilitate.
Reducerile asupra pretului de vânzare se calculeaza în casacada,

adica procentul de reducere se aplica de fiecare data asupra netului
anterior iar TVA asupra ultimului net.
1.2.3. Evaluarea stocurilor
1.2.3.1. Reguli de evaluare a stocurilor
La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale,

corespunzatoare starii lor patrimoniale:
A. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi;
B. Evaluarea la inventariere;
C. Evaluarea la bilant;
D. Evaluarea la iesirea din patrimoniu.
Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor , la

intrarea în patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fi
identificata, prin:
Costul de achizitie, în cazul bunurilor achizitionate de la

terti, în structura caruia se cuprind urmatoarele elemente:
Pretul de cumparare a bunurilor, din care sunt deduse taxele

recuperabile (TVA), precum si rabaturile, remizele, risturnuri etc.
Taxe vamale aferente bunurilor importate.
Cheltuieli accesorii de achizitionare - acestea fiind cheltuielile

directe sau indirecte legate de aprovizionare pâna la intrarea
bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:
Costuri externe: comisioane, transport extern,

asigurare;
Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de
manipulare.
Nu se includ în costul de achizitie cheltuielile financiare aferente

finantarii necesare constituirii stocurilor si nici sconturile
financiare acordate pentru plata înainte de scadenta.
Costul de productie, în cazul bunurilor si serviciilor

obtinute din activitatea proprie de exploatare, format din:
Pretul de achizitie a materialelor consumate;
Cheltuielile directe de fabricatie;
Cheltuieli indirecte de fabricatie.
Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
Aport la capital;
Obtinute cu titlu gratuit;
Din donatii.
Costul de intrare în patrimoniu este denumit si valoare de

intrare sau valoare contabila.
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor, la

inventar, este evaluarea la valoarea actuala sau de utilitate
denumita si valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în functie
de utilitatea bunului în întreprindere sau pretul pietei si se identifica,
în functie de destinatia lor, astfel:
Stocurile destinate vânzarii, li se stabilesc valoarea de

inventar sub forma valorii nete de realizare, care este data de pretul
de vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport,
comisioane etc.
Semifabricatele si productia în curs de executie se

evalueaza la valoarea componentelor materiale încorporate la care
se adauga costurile stadiilor de prelucrare.
Materiile prime si materiale consumabile destinate

utilizarii în exploatare se evalueaza la costul lor de înlocuire.
La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul
prudentei, potrivit caruia nu este admisa supraevaluarea
elementelor de activ si a veniturilor, respectiv subevaluarea
elementelor de pasiv si a cheltuielilor. În acest sens:
În cazul în care se constata ca valoarea de inventar, stabilita în

functie de utilitatea bunului pentru unitate si pretul pietei, este mai
mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în
contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din
contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar este mai mica decât

valoarea din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrie
valorile de inventar.
Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul

constatarii unor deprecieri relative(nedefinitive) trebuie constituit
provizion pentru deprecieri, care sa reflecte situatia reala existenta,
chiar si în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din
punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia
inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile
fiscal.
În cazul constatarii unor lipsuri în gestiune, imputabile,

administratorii vor lua masura imputarii acestora la valoarea lor de
înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se întelege costul de achizitie, în
care sunt incluse costul de cumparare practicat pe piata, taxele
nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionar.
Evaluarea stocurilor la închiderea exercitiului prin

bilant contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabila

pusa de acord cu rezultatele evaluarilor la inventariere, astfel pot
fi posibile urmatoarele cazuri:
Pentru stocurile la care au rezultat diferente în plus între

valoarea de inventar si valoarea de intrare, în bilant acestea sunt
evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se
înregistreaza în contabilitate.
Pentru stocurile la care s-au constatat diferente în minus

între valoarea de inventar si valoarea lor de intrare, acestea se
evalueaza în bilant la valoarea de inventar. În contabilitate aceste
stocuri vor continua sa fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar
minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistreaza prin
intermediul conturilor de provizioane. Daca din valoarea de întrare a
stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost
calculate si înregistrate provizioane, se obtine valoarea de inventar
ca valoare neta ce se înscrie în bilant.
Pe baza celor aratate mai sus se desprinde regula generala

de evaluare si înregistrare a stocurilor, si anume: înregistrarea lor în
contabilitate la valoarea de intrare, stabilita la nivelul costului de
achizitie sau a costului de productie, dupa caz, ca forme a costului
istoric. Prin aceasta se asigura aplicarea principiului realitatii,
costurile efective de achizitie si de productie fiind parametrii reali ai
valorii stocurilor.
La iesirea din gestiune
La iesirea din gestiune stocurile se evalueaza, înregistreaza în

contabilitate si scad din gestiune la valoarea de intrare.
Determinarea valorii de intrare în cazul iesirilor este o

problema mai complexa, motiv pentru reglementarile din domeniul
financiar-contabil prevad urmatoarele metode:
-metoda costului mediu ponderat;
-metoda FIFO(primul intrat-primul iesit)
-metoda LIFO(ultimul intrat-primul iesit).
Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune

calcularea costului fiecarui element de baza mediei ponderate a
costurilor, elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei
si a costului elementelor similare cumparate sau produse(intrare) în
cursul perioadei.Costul mediu ponderat(Cmp) se determina conform
relatiei:
Stoc initial valoric(Siv)+Intrari valorice(Iv)
CMP = -------- ----- ------ ----- ----- -----------
Stoc initial cantitativ(Sic)+Intrari cantitative(Ic)
Se calculeaza pe baza acestuia valoarea iesirilor(Ve):
Ve=Cmp x Ce Ce=cantitatea iesita.
Metoda poate fi aplicata periodic sau dupa fiecare receptie.
Metoda FIFO (First In First Out; primul intrat

primul iesit) presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune
la pretul de achizitue sau de productie a primului lot intrat. Dupa
terminarea acestuia se va lua în considerare pretul urmatorului lot
intrat în ordine cronologica.
Schematic, evaluarea poate fi redata astfel:
E = qe1xp1= Ve1
E=qe2xp2= Ve2
.........................
E=qenxpn=Ven
qe1- cantitatea primului lot, care se evalueaza la pretul cu

care a intrat în evidente (p1).
qe2- cantitatea celui de-al doilea lot, care se evalueazala

pretul cu care acesta a intrat în
gestiune (p2)
qen- cantitatea celui de-al n-lea lot care se evalueaza la

pretul cu care acesta a intrat în gestiune (pn); "n" este
ultimul lot din evidente;
Ve- valoarea iesirilor; Ve=Ve1+Ve2+.........+Ven;
Ve1=valoarea iesirilor calculata în functie de primul pret

aflat în evidente;
Ve2=valoarea iesirilor calculata în functie de cel de-al

doilea pret aflat în evidente;
Ven=valoarea iesirilor calculata în functie de al n-lea pret

aflat în evidente.
Metoda LIFO ( Last In First Out; ultimul intrat

primul iesit) presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune
în functie de costul de achizitie sau pretul de productie al ultimului
lot intrat.Dupa epuizarea acestuia se va lua în considerare pretul
urmatorului lot în ordinea inversa cronologica.
Grafic, evaluarea iesirilor poate fi evaluata astfel:
E= qenxpn= Ven
E= qen-1 x pn-1= Ven-1

E= qe1 x p1 = Ve1
qen- cantitatea ultimului lot (al n-lea) care se evalueaza la

pretul cu care a intrat în evidente (pn);
qen-1-cantitatea penultimului lot (al (n-1)-lea), care se

evalueaza la pretul cu care a intrat în gestiune (pn-1);
qe1- cantitatea primului lot, care se evalueaza la pretul cu

care a intrat în evi-
dente (p1);
Ve - valoarea iesirilor; Ve= Ven+Ven-1+......+Ve1
Ven - valoarea iesirilor calculata în functie de pretul ultimului

lot din evidente;
Ven-1 - valoarea iesirilor calculata în functie de pretul

penultimului lot din evi-
dente;
Ve1 - valoarea iesirilor calculata în functie de pretului primului

lot din evidente.
Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa de la un

exercitiu la altul. Daca în situatii exceptionale administratorii decid
schimbarea metodei pentru un anumit element de stocuri sau alte
active fungibile în notele explicative trebuie sa se prezinte informatii
cu privire la motivul schimbarii metodei si efectele sale asupra
rezultatului. Întreprinderile trebuie sa utilizeze aceleasi metode de
determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si
utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare diferita,
folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi
justificata. Evaluarea productiei în curs de executie se face la
sfârsitul periodei prin metode tehnice de constatare a gradului de
finisare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice, la
costul de productie.
Întreprinderile din tara noastra au posibilitatea de a evalua si de a

înregistra în contabilitate bunurile de natura stocurilor si la alte
preturi cu conditia ca în raporturile periodice ele sa fie prezentate
la costuri efective. Astfel de preturi de îregistrare pot fi: preturi
prestabilite si preturi de facturare.
În cazul în care se utilizeaza preturile perstabilite, aceste
preturi se vor stabili pe baza preturilor medii ale bunurilor
respective.
În acest caz, diferentele de pret fata de costul de achizitie

sau costul de productie se vor reflecta distinct în conturile de
diferente de pret.
Diferentele de pet stabilite la intrarea bunurilor în

întreprindere se repartizeaza si se înregistreza proportional, atât
asupra valorii bunurilor iesite cât si asupra stocurilor.
1.3. Metode de evidenta sintetica si

analitica a stocurilor
1.3.1. Metode de evidenta sintetica si
contabilizare a stocurilor
Înterprinderile din România pot sa-si organizeze

contabilitatea stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent,
fie metoda inventarului intermitent.
1. Metoda inventarului permanent
În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în

conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si
iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si
cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si
valoric.
Conform normelor contabile din tara noastra, în conditiile

utilizarii inventarului permanent, unitatile patrimoniale îsi pot
organiza contabilitatea analitica a stocurilor în functie de specificul
activitatii si de necesitatile proprii.
În cazul utilizarii inventarului permanent, conturile de stocuri

se debiteaza cu intrarile de bunuri si se crediteaza cu iesirile din stoc
aferente perioadei de gestiune. La sfârsitul exercitiului financiar
soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile faptice
stabilite prin inventariere. Daca exista diferente în plus sau minus la
inventar, acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul
lor real.
În principiu, evaluarea intrarilor în stoc trebuie sa se faca la
costul istoric dat de costul efectiv de productie, în cazul stocurilor
provenite din productie proprie, iar iesirile din stoc la costurile la
care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea
iesirilor din stoc se poate face dupa multiple metode dintre care cele
mai uzuale sunt: CMP, FIFO, LIFO.
Reglementarile contabile românesti dau posibilitatea

unitatilor patrimoniale, de a continua practica contabila anterioara
de a evalua atât intrarile cât si iesirile din stoc la preturi standard
sau prestabilite, denumite si preturi de înregistrare. Acceptarea
continuarii acestei practici a impus instituirea în contabilitatea
generala a conturilor de diferente de pret care sa reflecte distinct:
La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul

istoric si preturile de înregistrare;
La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor
de pret asupra valorii de înregistrare a elementelor iesite, cu
ajutorul coeficientului K.
K= (Si+Rd) cont de diferente de pret
(Si+Rd) cont de stoc la pret de înregistrare
Coeficientul K se aplica asupra valorii elementelor iesite din

stoc, la pret de înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitatile mari

si mijlocii, si consta în utilizarea conturilor de stocuri pentru a
determina si urmari în permanenta stocul scriptic al acestora dupa
fiecare operatie de intrare si de iesire, astfel, contabilitatea sintetica
a stocurilor va reflecta:
stocul initial, de la începutul lunii, care va fi cel final din

luna precedenta si care nu poate fi decât debitor,
intrarile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare,

care se vor înregistra în debitul contului,
iesirile din cursul lunii, pe baza documentelor de iesire,

vor forma rulajul creditor al contului,
în baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri

- se va stabili în permanenta stocul scriptic al bunurilor, care vor
putea în perioadele de inventariere cu stocurile faptice, din a caror
comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:

utilizarea fiecaruia dintre preturile de înregistrare a
stocurilor,
folosirea conturilor de diferente de pret aferente

stocurilor,
conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin

adoptarea uneia dintre metodele de contabilitate analitica.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai

mare de munca, dar asigura o mai riguroasa cunoastere, în orice
moment a marimii stocurilor si un mai bun control al integritatii lor.
2. Metoda inventarului intermitent
Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul

permanent al stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al
acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul
întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici
si mijlocii.
Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea

lor în contabilitate pe baza inventarierii lor la finele fiecarei luni. În
acest caz, iesirile se determina ca diferenta între valoarea stocurilor
initiale plus valoarea intrarilor, pe deoparte si valoarea stocurilor
finale stabilite prin inventariere, pe de alta parte. Relatia de calcul a
iesirilor ar putea fi urmatoarea:
În cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea în

cursul lunii a conturilor de stocuri pentru evidentierea intrarilor si ,
respectiv, a recalcularii stocurilor scriptice dupa fiecare intrare. Prin
urmare conturile de stocuri se utilizeaza numai la începutul si
sfârsitul lunii, iar intrarile de stocuri, din timpul lunii sunt
contabilizate direct în conturile de cheltuieli corespunzatoare, la cost
de achizitie, pret de factura sau pret prestabilit, dupa caz. La
sfârsitul fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere si
se înregistreaza în conturile de stocuri initiale ale lunii urmatoare si
ele se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii
urmatoare.
Metoda inventarului intermitent consta în:

înregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui
exercitiu financiar, direct în conturile de cheltuieli privind consumul
acestor stocuri,
regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza

de inventare faptice prin:
destocarea stocului initial reprezentat de soldul al contului

de stocuri, sub premiza ca acesta s-a consumat în cursul exercitiului
financiar,
restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului

de la finele exercitiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind
consumurile de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri

reflecta marimea reala a acestora, iar conturile de cheltuieli privind
consumurile de stocuri reflecta cheltuielile efective cu aceste
consumuri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitatile

mici si mijlocii, si consta în neurmarirea prin contabilitatea sintetica
a intrarilor si iesirilor de stocuri în cursul perioadelor. Conturile de
stocuri se utilizeaza numai la finele perioadelor de gestiune când se
debiteaza cu soldurile finale existente la locurile de depozitare
stabilite prin inventariere. Miscarile de stocuri din cursul perioadei
nu afecteaza conturile de stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile

procurate din afara unitatii fata de cele provenite din productia
proprie si anume:
pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se parcurg

urmatoarele etape:
se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de
stocuri pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli,
unde au fost înregistrate la început;
achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se
înregistreaza direct asupra conturilor de cheltuieli;
la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate
sau provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu
care se degreveaza cheltuielile prin trecerea lor asupra
conturilor de stocuri.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de

cheltuieli reflecta bunurile consumate în timpul perioadei, calculate
dupa relatia:
În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.
pentru stocurile provenite din productie proprie se parcurg

urmatoarele etape:
se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile
de stocuri pentru a anula veniturile constituite cu
acestea la finele perioadei precedente;
bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza
în contabilitatea sintetica, ci numai în evidenta
operativa de la locurile de depozitare;
pe masura vânzarii stocurile se vor înregistra asupra
conturilor de venituri, fara sa fie nevoie destocarea lor;
la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din
productie proprie, inclusiv cele provenite din perioada
precedenta, dar nevânduta, si se înregistreaza asupra
conturilor de venituri din productia stocata.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de

venituri reflecta bunurile produse în unitate, calculate dupa relatia:
În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.
pentru productia în curs de executie, determinarea ei se face

numai la sfârsitul perioadei prin metode diferite si se
înregistreaza în contabilitate ca stocuri la costurile
corespunzatoare, dar la începutul perioadei urmatoare
operatia respectiva se storneaza în "rosu".
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea ca preturi de înregistrare în contabilitate a

stocurilor, a costului de achizitie pentru bunurile
achizitionate din afara unitatii si respectiv a preturilor
de productie pentru bunurile obtinute din productie
proprie;
nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente
stocurilor;
nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a
stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificari în

munca de contabilitate, daca inventarierile faptice ar fi efectuate
anual si nu lunar. Ea nu permite, însa, un control riguros al
gestionarii si al asigurarii integritatii lor.
1.3.2. Metode de evideta analitica a stocurilor

În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului
permanent, Legea contabilitatii prevede în scopul cunoasterii
corecte din punct de vedere cantitativ si valoric a stocurilor aflate în
gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe fiecare
categorie de stocuri, organizarea contabilitatii analitice a stocurilor
dupa urmatoarele metode:
-metoda cantitativ-valorica;
-metoda operativ-contabila;
-metoda global-valorica;
a) Metoda cantitativ-valorica. Presupune tinerea unei evidente

cantitative la locul de depozitare al stocurilor, pe categorii de
bunuri, folosind Fisele de cont analitice. Fisele de magazie,
împreuna cu actele justificative(receptii, facturi), împartite în functie
de sensul miscarii bunurilor(intrari si iesiri), se predau
compartimentului financiar-contabil, care prelucreaza datele si
înregistreaza stocurile atât cantitativ cât si valoric, în Fisele de cont
analitice, deschise pe feluri de bunuri si locuri de
depozitare.Concordanta valorica dintre datele înregistrate în
conturile sintetice si cele analitice, se verifica prin întocmirea la
sfârsitul lunii a balantei de verificare a conturilor analitice.
Concordanta cantitatilor se asigura prin confruntarea datelor dintre
fisele de magazie si fisele analitice pentru valori materiale.
b) Metoda operativ-contabila (pe

solduri). Presupune înregistrarea stocurilor la locul de depozitare
cantitativ, pe categorii de bunuri, iar la contabilitatea valoric, pe
gestiuni, iar în cazul acestora pe grupe si subgrupe de bunuri,
întocmindu-se documentul numit "Registrul Stocurilor". Concordanta
dintre datele înregistrate în evidenta depozitelor si cele din
contabilitate se asigura prin evaluarea lunara a stocurilor cantitative
înscrise în Fisele de magazie cantitativ si în "Registrul Stocurilor"
cantitativ si valoric.
Tehnica de lucru este urmatoarea:
Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fisele

de magazie, stabilind stocul dupa fiecare operatie;
Serviciul contabil, verifica periodic înregistrarile facute în fisele de

magazie si preia documentele respective, împreuna cu borderourile
întocmite de gestionar, care sunt centralizate pe grupe de materiale
si pe conturi corespondente
Totalurile stabilite se înscriu în "Situatia de miscari", întocmita
separat pentru intrari si pentru iesiri.
La sfârsitul fiecarei luni se totalizeaza situatiile si se stabilesc doua

categorii de totaluri, pe gestionari si pe grupe de materiale, atât la
intrari cât si la iesiri, iar stocurile din fisele de magazie se înscriu în
Registrul stocurilor si se înmultesc cu pretul lor. Existentele fizice
înscrise în acest registru trebuie sa concorde cu stocul stabilit prin
fisele de magazie, iar soldurile pe grupe si gestiuni cu valorile din
Situatia de miscari lunara, care trebuie sa concorde cu
contabilitatea sintetica.
c) Metoda global-valorica. Are în vedere conducerea evidentei

stocurilor numai valoric, atât la nivelul gestiuni cât si a
compartimentului de contabilitate. La nivelul gestiunii, Fisele de
magazie sunt întocmite cu "Raportul de gestiune", în care se
înregistrteaza zilnic intrarile si iesirile pe baza de documente
justificative. Aceasta, împreuna cu documentele justificative se
predau la compartimentul de comtabilitate, care verifica realizarea
documentelor si a valorilor consemnate. Controlul concordantei
dintre înregistrarrile din Raportul de gestiune si cele din Fisele de
cont pentru operatii diverse, se face periodic, de regula lunar, prin
confruntarea soldurilor.
Esenta metodei consta în tinerea evidentei numai valoric la

nivelul gestiunilor cu ajutorul "Raportului de gestiune" completat de
responsabilul gestiunii iar la compartimentul financiar, contabil
global valoric pe fiecare gestiune cu ajutorul formularului "Fisa de
cont pentru operatii diverse" completat de contabilul gestiunii.
1.4.Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei în

curs de executie
La organizarea contabilitatii stocurilor si productiei în curs de

executie trebuie avute în vedere urmatoarele elemente:
- obiectivele urmarite
- factorii specifici de influenta stocurilor si a productiei în curs

de executie;
- documentele justificative si de evidenta operativa;
- sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor si a

productiei în curs de executie.
a) Obiectivele urmarite
Obiectivele contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de
executie sunt, în principal legate de realizarea functiilor
comerciale ale întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilitatii în acest domeniu
sunt:
Urmarirea si controlul realizarii programului de aprovizionare.

Prin organizarea evidentei pe grupe si feluri de stocuri, precum si a
cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de cheltuieli,
comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura
informatii utile cu privire la stadiul aprovizionarii.
Asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor la locurile de

depozitare si urmarirea permanenta a miscarii lor. Se asigura prin
organizarea contabilitatii mijloacelor circulante materiale pe
gestiuni, si în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ si
valoric, înregistrarea exacta si la timp a cuantumului miscarilor si a
diferentelor constatate la inventariere, sesizarea existentei
stocurilor fara utilitate sau cu miscare lenta, pentru luarea masurilor
necesare lichidarii lor.
Urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale

aprovizionate impune un asemenea mod de organizare care sa
permita respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor
din depozit, evidenta economiilor sau a materialelor neutilizate,
precum si a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în
sectiile de fabricatie.
Asigurarea delimitarii cheltuielilor de transport-aprovizionare

fata de valoarea materialelor aprovizionate, impune organizarea
contabilitatii astfel încât acestea sa poata furniza informatii cu
privire la nivelul si structura cheltuielilor de transport aprovizionare.
Înregistrarea si controlul valorificarii stocurilor de marfuri si a

celorlalte categorii de stocuri destinate a fi livrate tertilor.
Evidenta si urmarirea stocurilor de produse în procesul

obtinerii si livrarii la preturi competitive.
Evaluarea realista a stocurilor si determinarea influentelor

asupra patrimoniului si rezultatelor, prin aplicarea corecta a
regulilor de evaluare.
Promovarea principiului prudentei si principiului continuitatii

activitatii la evaluarea si înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
b) Factori specifici de influenta:

Marimea întreprinderii, ca factor care determina alegerea
metodei de contabilitate sintetica a stocurilor, fie metoda
inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.
Structura organizatorica si functionala a gestiunilor de stocuri,

determina circuitul documentelor primare si evidenta analitica pe
gestiuni. Modul de organizare a activitatii de aprovizionare si livrare,
depozitare si miscare a stocurilor de materiale constituie premise de
baza a contabilitatii, întrucât operatiile specifice lor genereaza o
mare diversitate de documente primare de a caror corecta întocmire
si completare depinde gradul de exactitate a informatiilor furnizate.
Caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante

materiale, în functie de care se face clasificarea acestora; se
stabilesc principalele categorii si conturile sintetice corespunzatoare
lor; se elaboreaza nomenclatorul stocurilor si pe aceasta baza se
organizeaza evidenta operativa si contabilitatea analitica.
Decalajul ce poate aparea, uneori, în vânzarea si livrarea

stocurilor.
Sursele de provenienta a activelor circulante materiale

aprovizionate ( furnizori, din productie proprie, din prelucrare la
terti ) influenteaza, în principal, conturile sintetice utilizate si
preturile de evaluare.
Modul de evaluare a activelor circulante materiale

influenteaza, în special, modul de înregistrare a acestora în
contabilitatea sintetica, dar si alegerea metodelor de determinare a
preturilor de iesire la stocurile intersarjabile.
Sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale

influenteaza organizarea contabilitatii stocurilor în vederea calcularii
marimii cantitative si valorice a intrarilor, iesirilor si stocurilor,
precum si a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în
functie de care se aleg metodele de contabilitate analitica a
stocurilor.
De asemenea la organizarea contabilitatii activelor circulante

materiale trebuie considerati si alti factori, ca: documentele
însotitoare la intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea
mijloacelor circulante proprii de cele ce apartin tertilor; fazele
procesului de aprovizionare, precum si mijloacele folosite pentru
executarea lucrarilor de evidenta si calcul.
c) Sistemul documentelor justificative si de evidenta

operativa
Operatiunile privind existenta, intrarea, iesirea si deprecierea
stocurilor sunt consemnate în diferite documente specifice, care se
pot grupa dupa urmatoarele criterii:
Documente privind existenta stocurilor:
- liste de inventariere;
- registru de inventar;
- proces verbal de inventariere;
Documente privind intrarea stocurilor:
- comenzi;
- facturi;
- aviz de însotire;
- borderou de achizitie;
- note de receptie si constatare de diferente;
- bon de predare - transfer - restituire;
- rapoarte de productie;
- bon de primire;
- liste de inventariere;
- declaratii vamale de import;
- ordine de plata - extrase de cont;
- chitante si registru de casa;
- borderou de primire a bunurilor în consignatie;
- procese verbale de predare - primire;
- procese verbale de inventariere;
- procese verbale de donatie;
Documente privind iesirea stocurilor:

- facturi;
- avize de însotire;
- bonuri de predare - transfer - restituire;
- borderou de vânzare;
- fise limita de consum;
- bonuri de consum;
- foi de parcurs;
- procese verbale de predare - primire;
- bon de predare;'
- declaratie vamala de export;
- declaratii de încasare valutara;
- decizii de imputare;
- procese verbale de donatii;
- buletin de analiza;
- extrasele de cont bancar;
- chitante si registru de casa;
- rapoarte zilnice de productie;
Documente privind descrierea stocurloir:
- listele de inventariere ;
- situatii de calcul a perisabilitatilor;
- procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor

degradate sau expirate;
- note de constatare;
Evidenta operativa a stocurilor se tine cu ajutorul
urmatoarelor documente:
- fisa de magazie;
- registrul stocurilor;
- raportul de gestiune;
Prezentam, pe scurt, câteva din cele mai importante

documente de evidenta a stocurilor:
Factura - se întocmeste în momentul livrarii bunurilor,

constituind, pe lânga functia de intrare - iesire din gestiune, pe cea
de act justificativ pentru decontare (încasarea - plata) contravalorii
bunurilor sau serviciilor consemnate.
Avizul de însotire - serveste ca document pentru eliberarea

- primirea în gestiune si ca act de însotire a stocurilor pe timpul
transportului.
Nota de receptie si constatarea de diferente - evidentiaza

bunurile intrate în gestiune. Este întocmita în baza documentelor
eliberate de furnizor.
Bonul de predare - transfer - restituire - folosit pentru

predarea la magazie a stocurilor (produse, semifabricate, etc.)
obtinute din productie proprie sau pentru transmiterea bunurilor de
la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleiasi unitati. Nu
serveste ca document pe timpul transportului.
Declaratia vamala: utilizat pentru declararea în detaliu a

bunurilor clasificate în Tariful Vamal, cu ocazia efectuarii unor
operatiuni de import sau export si care dovedeste efectuarea
propriu-zisa a operatiunii de import sau de export, dupa caz, în
conditii legale.
c) Sistemul conturilor utilizate
Contabilitatea sintetica a stocurilor se conduce cu ajutorul

clasei a III-a din Planul de Conturi General, "Conturi de stocuri si
produse în curs de executie". Aceasta clasa cuprinde
urmatoarele grupe:
grupa 30 Stocuri de materii prime si materiale
grupa 33 Productia în curs de executie

grupa 34 Produse
grupa 35 Stocuri aflate la terti
grupa 36 Animale
grupa 37 Marfuri
grupa 38 Ambalaje
grupa 39 Ajustari pentru deprecierea stocurilor si

productiei
în curs de executie.
1.5. Contabilitatea materiilor prime si a materialelor
Contabilitatea materiilor prime, materialelor si a diferentelor

de pret aferente acestora se organizeaza cu ajutorul urmatoarelor
conturi:
"Materii Prime"
" Materii consumabile"
" Mareriale de natura obiectelor de inventar"
308 "Diferente de pret la materii prime si materiale"
Conturile 301 "Materii prime"; 302 "Materiale

consumabile", 303 " Materiale de natura obiectelor de
inventar" sunt dupa continutul economic: conturi de stocuri
materiale.
Dupa functia contabila: conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a materiilor

prime si materialelor intrate în intreprindere astfel:
- achizitionate de la furnizori:
% = 401 "Furnizori"
301 "Materii prime" sau
302 "Materiale consumabile" 408 "Furnizori - facturi nesosite"

303 "Materiale de natura obiectelor 542 " Avansuri de
trezorerie"
de inventar"
4426 "TVA deductibila"
- valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de import:
% = 446 " Alte impozite, taxe si varsaminte
301 "Materii prime" similate"
302 "Materiale consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor de
inventar"
- aduse ca aport la capital:
% = 456 " Decontari cu asociatii privind
301 " Materiale prime" capitalul"
302 " Materiale consumabile"
303 " Materiale de natura obiectelor
de inventar"
- rezultate din donatii sau plus de inventar"
% = 7582 "Venituri din donatii si subventii
301 "Materii prime" primite"
303 "Materiale de natura obiectelor
de inventar"
sau
301 "Materii prime" = 601 "Cheltuieli cu materiile prime "
302 "Materiale consumabile" sau

303 "Materiale de natura 602 "Cheltuieli cu materialele
consumabile"
obiectelor de inventar" 603"Cheltuieli privind materialele de natura
obiectelor de inventar"
revenite la tertii:
% = 351"Materii prime si materiale aflate la terti"
"Materii prime"
"Materiale de natura obiectelor de
inventar"
- primite de la asociati din cadrul grupului, alte societati legate prin

participatii, unitate sau subunitatii:
% = 451"Decontari între entitati afiliate"
301 "Materii prime" sau
302"Materiale consumabile" 453"Decontari privind interesele de

participare"
303"Materiale de natura 481"Decontari între unitate sau

subunitati"
obiectelor de inventar" 482 "Decontari între unitatii"
- valoarea la pret de înregistrare a produselor retinute si consumate

în aceeasi unitate:
% = 34x "Produse"
301"Materii prime"
302"Materiale consumabile"
303"Materiale de natura obiectelor de inventar"
Se crediteaza cu valoarea la pret de inregistarare a materiilor

prime si materialelor iesite din gestiune:
- dare în consum:
601 "Cheltuieli cu materiile prime" = 301 "Materii prime"
602 "Cheltuieli cu materialele = 302 "Materiale consumabile"
consumabile"
- materiale de natura obiectelor de inventar date în folosinta:
% = 303"Materiale de natura obiectelor de inventar"
"Cheltuieli privind materialele
de natura obictelor de inventar"
"Cheltuieli înregistrate în avans"
si D.D. 8035 "Stocuri de natura obiectelor de inventar date în

folosinta"
- lipsurile la inventar în cadrul normelor legale de perisabilitate:
601"Cheltuieli cu materiile prime" = 301"Materii prime"
602"Cheltuieli cu materiale = 302"Materiale consumabile"
consumabile"
603"Cheltuieli privind = 303"Materiale de natura
materialele de natura obiectelor de inventar"
6588"Alte cheltuieli = %
de exploatare" 301 "Materii prime"
302 "Materiale"
- lipsuri datorate unor cauze extraordinare (pierderi din

calamitati):
"Cheltuieli privind = %
calamitatile si alte 301 "Materii prime"

evenimente extraordinare" 302 "Materiale consumabile"
303"Materiale de natura
- vândute în starea în care au fost procurate (se trec la

marfuri):
"Marfuri" = %
301 "Materii prime"
303 "Materiale de natura
- trimise pentru prelucrarea sau aflarea în custodie la terti:
"Materii si = %
materiale aflatela terti" 301 "Materii prime"
- retrase din aportul la capitalul social:
"Deconturi cu = %
asociatii privind capitalul" 301 "Materii prime"
302 "Materiale consumabile2
Soldurile conturilor debitoare si exprima valoarea materiilor

prime, respectiv a
materialelor existente în gestiune la pret de înregistrare.

Contul 308"Diferente de pret la materii prime si materiale"
Dupa continutul economic: cont rectificativ al pretului de

înregistrare al materiilor prime si materialelor. Se utilizeaza
atunci când evidenta materiilor prime si materialelor se conduce
la preturi standard, evidentiindu-se în cadrul contului diferenta
dintre pretul standard si costul de achizitie (în plus sau în
minus).
Dupa functia contabila: cont bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (cost de achizitie mai mare decât

pretul standard) aferent materiilor prime si materiilor intrate în
gestiune:
% = 401"Furnizori"
308"Diferentele de pret la
materii prime si materiale"
4426 "TVA deductibila"
- diferentele de pret în minus (cost achizitie < cost prestabilit)

aferent materiilor prime si materialelor iesite din gestiune:
308"Diferente de pret la = %
la materii prime si 601 "Cheltuieli cu materiile prime"
materiale" 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"
603"Cheltuieli privind materialele de natura
Se crediteaza cu:
- diferentele de pret în plus aferente materiilor prime si

materialelor iesite din gestiune:
% = 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale"
"Cheltuieli cu materiile
prime"
"Cheltuieli cu materialele
consumabile"
"Cheltuieli privind materialele
de natura obiectelor de inventar"
- diferentele de pret în minus aferente materiilor prime si

materialelor achizitionate:
% = 308"Diferente de pret la materii prime
"Materii prime" si materiale"
"Materiale consumabile"
"Materiale de natura obiectelor
de inventar"
Soldul contului poate fi:
- debitor si exprima diferentele de pret în plus aferente intrarilor

respectiv diferentelor în minus aferente iesirilor de materii prime,
materiale consumabile si materiale de natura obiectelor de inventar.
- creditor si exprima diferentele de pret în plus aferente iesirilor

respectiv diferentelor de pret în minus aferente intrarilor de materii
prime, materiale consumabile si materiale de nat
1.6. Contabilitatea productiei în curs de

executie
Productia în curs de executie este acea structura a stocurilor

(produse, servicii, lucrari) ce se gasesc în faze intermediare de
prelucrare pe diverse masini nefiind nici productie finita, nici
semifabricat. Aceasta nu a trecut prin toate fazele de prelucrare
nefiind supusa probelor tehnologice si receptiei finale. Se determina
prin inventariere la finele fiecarei perioade de gestiune, iar
evaluarea se face la costuri de productie conform documentelor
justificative.
Contabilitatea acesteia se conduce cu ajutorul conturilor 331

"Produse în curs de executie" si 332 "Lucrari si servicii în
curs de executie"
Dupa continutul economic: conturi de stocuri care nu au parcurs
toate stadiile de prelucrare fiind neterminate la finele perioadei.
Se debiteaza cu costul de productie al stocului de produse, lucrari

si servicii în curs de executie existent la sfârsitul perioadei
determinat prin inventariere:
% = 711" Variatia stocurilor"
331" Produse în curs de executie"
332" Lucrari si servicii în curs
de executie"
Se crediteaza la începutul perioadei urmatoare, odata cu scaderea

din gestiune a valorii produselor, lucrarilor si serviciilor care reintra
în procesul de fabricatie ( destocare):
711 "Variatia stocurilor" = %
331 "Produse în curs de executie"
332 "Lucrari si servicii în curs de executie"
Soldurile conturilor sunt debitoare si reprezinta valoarea la cost de

productie a produselor sau
lucrarilor si serviciilor în curs de executie la sfârsitul perioadei

contabile.
1.7. Contabilitatea produselor
Activitatea desfasurata de agentii economici din sfera productiei

materiale se3 concretizeaza în obtinerea de produse finite,
semifabricate, produse reziduale, etc.Acestea sunt stocuri care au
parcurs integral fazele procesului tehnologic putând fi depozitate
sau livrate.
Contabilitatea produselor este organizata cu ajutorul grupei 34

"Produse"care cuprinde conturile:
341 "Semifabricate"
345 "Produse finite"
346 "Produse reziduale"
348 "Diferente de pret la produse"
Contul 345 "Produse finite"
Dupa continutul economic: cont de stocuri materiale.
Dupa functia contabila: cont de activ.
Se debiteaza cu:
- valoarea la pret de înregistrare sau cost de productie a produselor

finite rezultate din procesul tehnologic inclusiv plusurilor de
inventar:
345 "Produse finite" = 711 "Variatia stocurilor"
- valoarea produselor finite revenite de la terti:
345 "Produse finite" = %
354 "Produse aflate la terti"
401 "Furnizori"
Se crediteaza cu: valoarea la pret de înregistrare sau cost de

productie a produselor finite iesite din unitate astfel:
- vânzarea produselor finite:
411 "Clienti" = %
701 "Venituri din vânzarea
produselor finite"
4427 "TVA colectata"
- scaderea din gestiune:
711 "Variatia stocurilor" = 345 "Produse finite"
- constatate lipsa la inventar:
711"Variatia stocurilor" = 345 "Produse finite"

- distruse de calamitatii naturale:
671 "Cheltuieli privind = 345 "Produse finite"
calamitatile si alte evenimente
extraordinare"
- transferate în magazinele de vânzare proprii:
371 "Marfuri" = 345 "Produse finite"
- acordate salariatilor ca plata în natura conform legii:
421 "Personal-salarii = 345 "Produse finite"
datorate"
- cuvenite actionarilor sau unitatilor prestatoare ca plata în natura

potrivit clauzelor contractuale:
% = 345 "Produse finite"
462 "Creditori diversi"
401 "Furnizori"
- retinute si consumate în aceeasi unitate:
% = 345 "Produse finite"
301 "Materii prime"
- acordate ca donatii:
6582 "Donatii si subventii = 345 "Produse finite"
acordate"
- trimise pentru prelucrarea la terti:
3545 "Produse finite = 345 "Produse finite"

aflate la terti"
Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de

înregistrare a produselor finite existente în stoc la finele perioadei.
În cazul în care pentru evidentierea produselor se utilizeaza preturi

prestabilite (standard) iar costurile de productie calculate la sfârsitul
perioadei diferite, diferentele rezultate se vor evidentia cu ajutorul
contului 348"Diferente de pret la produse".
Dupa continutul economic: cont rectificativ al valorii de înregistrare

a produselor.
Dupa functia contabila: cont bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (costul de productie efectiv mai

mare decât pretul standard) aferent produselor obtinute
(intrate) din productie proprie:
348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor"
- diferentele de pret în minus (costul de productie mai mic decât

pretul standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune
prin vânzare:
348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor"
Se crediteaza cu:
- diferentele în minus (costul de productie mai mic decât

pretul standard) aferente produselor intrate în gestiune din
productie proprie:
711 "Variatia stocurilor" = 348 "Diferente de pret la produse"
- diferentele de pret în plus (costul de productie mai mare decât

pretul standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune
prin vânzare:
711 "Variatia stocurilor" = 348 "Diferente de pret la produse"
Soldul contului poate fi:
- deditor si exprima diferentele de pret in plus (costul de productie

mai mare decât pretul standard) aferent produselor intrate respectiv
diferentelor de pret în minus (costul de productie mai mic decât
pretul standard) repartizate asupra produselor iesite din gestiune;
- creditor si exprima diferentele de pret în minus aferente

produselor intrate respectiv diferentelor de pret în plus repartizate
asupra produselor iesite.
Functionarea conturilor 341 "Semifabricate" si 346 "Produse

reziduale" este identica cu cea a contului 345 "Produse finite".
1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti
Anumite bunuri de natura stocurilor, proprietate a înterprinderii, pot

sa se gaseasca temporar la alte unitati din diverse motive: pentru
prelucrare, lasate în curs de aprovizionare, etc.
Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul grupei 35 "Stocuri

aflate la terti", ce cuprinde urmatoarele conturi:
351 "Materii si materiale aflate la terti"
354 "Produse aflate la terti"
356 "Animale aflate la terti"
357 "Marfuri aflate la terti"
358 "Ambalaje aflate la terti"
Dupa continutul economic: conturi de stocuri aflate temporar la

terti.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a stocurilor aflate

temporar la terti:
35x "Stocuri aflate la terti" = %
301 "Materii
302 "Materii consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor
de inventar"
341 "Semifabricate"
361 "Animale si pasari"
371 "Marfuri"
381 "Ambalaje"
401 "Furnizori"
Se crediteaza cu:
- valoarea stocurilor revenite de la terti:
% = 35x "Stocuri aflate la terti"
301 "Materii prime"
302 "Materii consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor de inventar"
341 "Semifabricate"
371 "Marfuri"
381 "Ambalaje"
- scaderea din gestiune a stocurilor aflate la terti constatate lipsa la
inventar sau distruse de calamitati:
% = 35x "Produse finite"
601 "Cheltuieli cu materiile prime"
602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"
603 "Cheltuieli privind materialele
de natura obiectelor de inventar"
607 "Cheltuieli privind marfurile"
608 "Cheltuieli privind ambalajele"
671 "Cheltuieli privind calamitatile si
alte evenimente extraordinare"
Soldul contului este debitor si exprima bunurile de natura stocurilor

aflate temporar la terti.
1.9.Contabilitatea animalelor
În conformitate cu reglementarile actuale sunt încadrate în

categoria stocurilor:
- animalele si pasarile tinere de orice fel (vitei, mânji, miei, purcri)

în vederea cresterii pentru productie sau ce urmeaza a fi trecute
ulterior la imobiliuari (folosirii lor pentru munca si reproductie);
- animalele si pasarile la îngrasat;
- destinate valorificarii;
- coloniile de albine;
- animalele pentru productie (lâna, lapte, blana, oua).
Intrarea animalelor se face în principal prin achizitii sau din

productie proprie iar iesirea prin vânzare, sacrificare, etc.
Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul conturilor 361

"Animale si pasari" si 368 "Diferente de pret la animale si
pasari".
Contul 361 "Animale si pasari".
Dupa continutul economic: cont de stocuri.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a animalelor si

pasarilor intrate în unitate astfel:
- achizitionate de la furnizori:
% = 401 "Furnizori"
"Animale si pasari" sau
"TVA deductibila" 408 "Furnizori - facturi nesosite"
542 "Avansuri de trezorerie"
"Animale si pasari" = 456 "Decontari cu asociati privind

capitalul"
- intrate cu titlu gratuit:
"Animale si pasari" = 7582 "Venituri din donatii si subventii

primite"
- diferente constatate în plus la inventar:
"Animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
- sporul în greutate:
"Animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
- rezultate din productia proprie:
"Variatia stocurilor" = 711 "Variatia stocurilor"
- aduse la terti:
"Animale si pasari" = %
356 "Animale aflate la terti"
401 "Furnizori"
- primite de la unitate sau subunitati:
"Animale si pasari" = %
481 "Decontari între unitate si subunitate"
482 "Decontari între subunitati"
Se crediteaza cu pretul de înregistrare al animalelor si

pasarilor iesite din gestiune astfel:
- prin vânzare:
- provenite din productie proprie:
"Variatia stocurilor" = 361 "Animale si pasari"
- provenite din cumparari ( la cost de achizitie):
"Cheltuieli privind = 361 " Animale si pasari"
animalele si pasarile"
- constatate minus la inventar:
"Cheltuieli privind animalele = 361 "Animale si pasari"
si pasarile"
- retrase de asociati:
"Decontari cu asociati privind = 361 "Animale si pasari"
capitalul"
- disparute în urma unor calamitati naturale:
"Cheltuieli privind calamitatile si = 361 "Animale si pasari"
alte evenimente extraordinare"
Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de

inregistrare a animalelor si pasarilor existenteîn stoc ,la sfârsitul
perioadei.
Daca evaluarea si înregistrarea animalelor se face la preturi

prestabilite (standard), diferentele de pret (în plus sau în minus)
dintre acestea si costurile de achizitie sau de productie se
evidentiaza cu ajutorul contului 368 "Diferente de pret la
animale si pasari". Cont bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (cost de achizitie mai mare decât

pretul prestabilit) aferent animalelor si pasarilor achizitionate:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = %
401 "Furnizori"
542 "Avansuri de trerzorerie"
- diferentele de pret în plus aferente animalelor obtinute (intrate)

din productie proprie:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 711 "Variatia

stocurilor"
- diferentele de pret în minus aferente animalelor si pasarilor intrate

incluse pe cheltuieli:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 606 "Cheltuieli

privind animalele si pasarile"
- diferentele de pret în minus repartizate asupra animalelor si

pasarilor iesite din gestiune:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 711 "Variatia

stocurilor"
Se crediteaza cu:
- diferentele de pret în minus aferente animalelor si pasarilor

achizitionate:
% = 368 "Diferente de pret la animale si pasari"
542 "Avansuri de trezorerie"
- diferente de pret în plus aferente animalelor incluse pe cheltuielile

exercitiului:
606 "Cheltuieli privind animalele si = 368 "Diferente de pret la

animale si pasari" pasari"
- diferente de pret în minus aferente animalelor si pasarilor
intrate din productie proprie:
"Variatia stocurilor" = 368 "Diferente de pret la animale si
pasari"
- diferentele de pret în plus repartizate asupra valorii

animalelor din productie proprie iesite din
gestiune:
711 "Variatia stocurilor" = 368 "Diferente de pret la animale si

pasari"
Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente animalelor

si pasarilor existente în stoc.
1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor
de pret la marfuri
Marfurile sunt acele bunuri materiale achizitionate în scopul

revânzarii în aceeasi stare sau dupa prelucrare sau produse de
înterprindere si destinate vânzarii prin magazine proprii.
Reflectarea în contabilitate a marfurilor se realizeaza cu ajutorul

conturilor
371"Marfuri" si 378"Diferente de pret la marfuri"
Contul 371"Marfuri" - evidentiaza existenta si miscarea marfurilor la

cost de achizitie sau pret de vânzare, dupa caz.
Dupa continutul economic: cont de stocuri destinate vânzarii.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a marfurilor

intrate în gestiune astfel:
- prin achizitie:
% = 401"Furnizori"
"Marfuri" sau
"TVA deductibila" 408 "Furnizori - facturi nesosite"
542 "Avansuri de trezorie"
- valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de marfuri din

import:
371"Marfuri" = 446"Alte impozite, taxe si varsaminte
asimilate"
371"Marfuri" = 446"Decontari cu asociatii privind capitalul"
- revenite de la terti:
371 "Marfuri" = %
357 "Marfuri aflate la terti"
401 "Furnizori"
- primite cu titlu gratuit:
371"Marfuri" = 7582"Venituri din donatii si subventii primite"
- valoarea de înregistrare celorlalte categorii de stocuri

vândute ca atare (transferate la marfuri)
371 "Marfuri" = %
301 "Materii prime"
303"Materiale de natura obiectelor de inventar
inventar"
- produsele finite transferate magazinelor proprii de

desfacere:
371 "Marfurile" = 345 "Produse finite"
- constatate în plus la inventar:

371 "Marfuri" = 607 "Cheltuieli privind marfurile"
- primite, de la entitati afiliate, legate prin participatii, unitate

sau subunitate:
371 "Marfuri" = %
451 "Decontari între entitatile afiliate"
453 "Decontari privind interesele de participare"
481 "Decontari între unitate si subunitati"
482 "Decontari între subunitati"
- valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate în

unitatile comerciale (când evidenta se tine la pret de vânzare
cu amanuntul ):
371 "Marfuri" = 378"Diferente de pret la marfuri"
taxa pe valoarea adaugata neexigibila cuprinsa în pretul cu

amanuntul al marfurilor:
"Marfuri" = 4428 "TVA neexigibila"
Se crediteaza cu valoarea la pret de înregistrare al

marfurilor iesite din gestiune astfel:
- dupa vânzare odata cu descarcarea gestiunii:
când evidenta se tine la pret cu amanuntul:
% = 371 "Marfuri"
378 "Diferentele de pret la marfuri"
4428 "TVA neexigibila"
când evidenta se tine la cost de achizitie (comert en

gross):
607 "Cheltuieli privind = 371 "Marfurile"
marfurile"
- constatate lipsa la inventar:
607 "Cheltuieli privind = 371 "Marfurile"
marfurile"
- pierderi din calamitati:
671 "Cheltuieli privind calamitatile = 371 "Marfuri"
si alte evenimente extraordinare"
- trimise spre prelucrare la terti:
"Marfuri aflate la terti" = 371 "Marfuri"
- donatii acordate:
"Donatii si subventii acordate" = 371 "Marfuri"
- livrate entitatilor afiliate, legate prin participatii, unitate si

subunitate:
% = 371 "Marfuri"
"Decontari între entitati afiliate"
"Decontari privind interesele
de participare"
"Decontari între unitate si subunitate"
"Decontari între subunitati"
Soldul contului este debitor si evidentiaza valoarea la pret de

înregistrare a marfurilor aflate în stoc la sfârsitul perioadei.
Contul 378"Diferente de pret la marfuri"- tine evidenta

adaosului comercial aferent marfurilor din unitatile comerciale.
Dupa continutul economic: cont rectificativ al valorii de inregistrare

al marfurilor.
Dupa functia contabila: cont de pasiv.
Se crediteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor

intrate în unitatile comerciale:
371 "Marfuri" = 378 "Diferente de pret la marfuri"
Se debiteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor

iesite din gestiune prin vânzare sau alte cai (inclusiv reducerile de
pret la marfuri):
378 "Diferente de pret la marfuri" = 371 "Marfuri"
Soldul contului este creditor si exprima valoarea

adaosuluicomercial aferent marfurilor existente în gestiune la
sfârsitul perioadei.
Adaosul comercial aferent marfurilor din comertul cu amanuntul,

ridica probleme deosebite în ceea ce priveste determinarea acestuia
cu ocazia descarcarii gestiunii. Se stie ca pretul cu amanuntul al
marfurilor se determina astfel:
Pret cu = Cost de + Adaos + TVA
amanuntul achizitie comercial neexigibila
Pentru determinarea adaosului comercial aferent vânzarilor se

parcurg urmatoarele etape:
- calculul coeficientului de repartizare a adaosului comercial:
K = Si +Rc / ( Si +Rd ) - ( Si +Rc
- determinarea adaosului aferent stocurilor :
Adaos aferent stocurilor = Stoc marfa fara TVA*k378
- calculul stocului de marfa mai putin TVA:
Stoc marfa fara TVA = SfD371-SfC4428 sau
Stoc de marfa cu TVA- TVA aferent stoc
- determinarea adaosului aferent vânzarilor:
Adaosul aferent = Adaos total - Adaosul aferent
vânzarilor ( RD378 ( Si378 + Rc378 stocurilor ( Sf378
La descarcarea gestiunii rulajul debitor al contului 4428 va fi egal cu

rulajul creditor al contului 4427.
Formula contabila de descarcare a gestiunii marfurilor cu amanuntul

va fi:
% = 371 "Marfuri"
(cost de achizitie)
378 "Diferente de pret la marfuri"
(adaos comercial aferent vanzarii)
4428 "TVA neexigibila"
(TVA aferent marfurilor vândute, Rc4427)
1.11. CONTABILITATEA AMBALAJELOR
Circulatia marfurilor de la producatori pâna la consumatori, ca

de altfel si a celorlalte categorii de bunuri materiale, este
conditionata în mare masura de utilizarea unor ambalaje adecvate,
care contribuie la pastrarea proprietatilor fizico-chimice ale acestora
în timpul transportului, manipularii, depozitarii si comercializarii.
Altfel spus, ambalajele reprezinta o categorie distincta de stocuri
care asigura una dintre premisele importante pentru realizarea în
conditii corespunzatoare a circulatiei propriu-zise a marfurilor.
Datorita diversitatii tipurilor de ambalaje, a dimensiunilor si

modului de utilizare, al modului de finantare si recuperare este
necesara, ca o conditie indispensabila pentru organizarea
contabilitatii, clasificarea lor dupa mai multe criterii.
În functie de durata si valoare, ambalajele se delimiteaza

în doua categorii sau grupe importante si anume: ambalaje de
natura mijloacelor fixe si ambalaje de natura stocurilor.
În prima categorie se încadreaza ambalajele care îndeplinesc

conditiile de valoare si durata stabilite pentru mijloace fixe
(containere, cisterne, tuburi de oxigen, butoaie de bere s.a.),
reflectându-se în contabilitate cu ajutorul conturilor de imobilizari
corporale. Aceste ambalaje se utilizeaza de regula pentru pastrarea
marfurilor si fac parte din inventarul permanent al unitatii
patrimoniale, circulând, atunci când este cazul, pe principiul
restituirii integrale si fara vânzare-cumparare, pe baza de facturare
"proforma".
Ambalajele de natura stocurilor sunt numeroase si au mai
multe destinatii, fapt ce impune clasificarea lor în raport cu
continutul si modul de oglindire în contabilitate în trei subgrupe si
anume: ambalaje de natura obiectelor de inventar, ambalaje de
circulatie sau de transport si materiale de ambalat.
Ambalajele de natura obiectelor de inventar (lazi pentru

pâine, butoaie pentru bere, butoaie din fag pentru brânzeturi s.a.)
fac parte din inventarul permanent al unitatii si se oglindesc în
contabilitate cu ajutorul conturilor corespunzatoare acestei categorii
de elemente patrimoniale. Ele circula pe principiul restituirii
integrale, facturându-se "proforma".
Ambalajele de circulatie sau de transport (navete pentru

lapte, bauturi racoritoare si alcoolice, cutii pliante din mucava,
sticle, borcane s.a.) detin ponderea cea mai mare în total
ambalajelor si participa la mai multe circuite comerciale. Aceste
ambalaje se urmaresc în contabilitate cu ajutorul conturilor
381 "Ambalaje" si 388 "Diferente de pret la ambalaje", care se vor
prezenta ulterior.
Ambalajele de transport sau de circulatie, în functie de modul

de recuperare si valorificare se delimiteaza în doua subgrupe si
anume:
- ambalaje facturate distinct care circula prin vânzare-

cumparare;
- ambalaje facturate distinct care circula prin restituire

directa.
Fiecare din aceste subgrupe, sub aspectul circulatiei si

decontarii, se reflecta în contabilitate în mod specific, asa cum se va
prezenta ulterior.
Materialele de ambalat (hârtie, pungi de hârtie si

polietilena, carton, talaj industrial s.a.) se folosesc pentru
împachetarea marfurilor în vederea vânzarii en-detail, pentru
preambalare si expunere estetica, precum si pentru nevoi
gospodaresti. Ele se reflecta în contabilitate cu ajutorul contului
3013 "Materiale pentru ambalat" sau pot fi incluse direct în
cheltuielile de exploatare, în debitul contului 604 "Cheltuieli privind
materialele nestocate", dupa cum se stabileste de unitatea
patrimoniala.
Materialele de ambalat, precum si ambalajele a caror valoare

este inclusa în pretul marfurilor (cutii de conserve, sticle de plastic,
pungi de polietilena s.a.) se utilizeaza o singura data, fiind
nerecuperabile, fapt pentru care, pe masura eliberarii în consum se
includ în cheltuielile de exploatare.
1.11.1.Organizarea contabilitatii ambalajelor

refolosibile
Pentru organizarea contabilitatii ambalajelor de transport sau

de circulatie se utilizeaza doua conturi sintetice de gradul I,
381 "Ambalaje" si 388 "Diferente de pret la ambalaje", care
constituie grupa 38 "Ambalaje" din cadrul clasei a 3-a "Conturi de
stocuri si productie în curs de executie" din Planul de conturi
general.
Utilizarea celor doua conturi amintite pentru urmarirea

ambalajelor de transport sau de circulatie facturate distinct, care
circula prin vânzare-cumparare sau prin restituire directa, este
influentata într-o anumita masura de pretul de înregistrare adoptat
de unitate, care poate fi costul efectiv de achizitie sau pretul
standard (prestabilit).
Folosirea costului efectiv de achizitie consta în evaluarea

ambalajelor si implicit a operatiilor de intrari si iesiri în si din
gestiune la costul efectiv de intrare în patrimoniu, care în perioada
actuala este fluctuant, fapt ce creeaza anumite dificultati în ceea ce
priveste evaluarea iesirilor din gestiune.
În cazul adoptarii costului amintit ca pret de înregistrare este

justificata crearea în cadrul contului 381 "Ambalaje" a doua conturi
analitice, unul pentru pretul de facturare sau de cumparare si
celalalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare, ambele cu
functia contabila de activ.
Pentru contul analitic privind cheltuielile de transport-

aprovizionare este caracteristic faptul ca la sfârsitul fiecarei luni,
pentru ambalajele vândute si, de asemenea, iesite din gestiune cu
alte destinatii, se efectueaza operatia de repartizare a cheltuielilor
colectate, calculându-se coeficientul mediu de repartizare, asa cum
se procedeaza în cazul contului 308 "Diferente de pret la materii
prime si materiale" sau a celorlalte conturi de diferente de pret.
Adoptarea pretului standard (prestabilit) ca pret de

înregistrare necesita determinarea în prealabil a acestui pret pentru
fiecare categorie sau fel de ambalaje, folosindu-se preturile medii
aferente operatiilor de intrari din perioada (anul) anterioara. Pretul
în cauza se utilizeaza ca un pret constant în cursul exercitiului atât
pentru intrarile, cât si pentru iesirile de ambalaje în si din
patrimoniu.
Pentru înregistrarea diferentelor în plus sau în minus între
pretul standard si costul efectiv de achizitie se utilizeaza contul
388 "Diferente de pret la ambalaje", asa cum se procedeaza în cazul
celorlalte conturi de diferente de pret.
Contul 381 "Ambalaje" este de activ si reflecta în debit si,

de asemenea, în credit pretul de înregistrare aferent ambalajelor de
transport sau de circulatie intrate si respectiv iesite în si din
patrimoniu.
Contul în cauza se debiteaza prin creditul conturilor care

corespund modalitatilor de intrare a ambalajelor în patrimoniu si
anume:
- 401 "Furnizori", 408 "Furnizori - facturi nesosite" si 542

"Avansuri de trezorerie", pentru achizitionari de la terti cu decontare
ulterioara si respectiv din avansuri spre decontare;
- 358 "Ambalaje aflate la terti" si 401 "Furnizori", cu valoarea

ambalajelor primite din custodie sau pastrare de la terti si respectiv
cu cheltuielile de transport-aprovizionare si de prelucrare datorate
pentru acestea în cazul utilizarii costul efectiv de achizitie ca pret de
înregistrare;
- 608 "Cheltuieli privind ambalajele" si 7718 "Alte venituri

exceptionale din operatii de gestiune", pentru ambalajele constatate
în plus la inventariere si respectiv primite cu titlu de gratuit s.a.
Contul analizat se crediteaza pentru iesirile din patrimoniu,

prin debitul conturilor ce corespund cailor sau modalitatilor de
iesire, dupa cum urmeaza:
- 608 "Cheltuieli privind ambalajele", pentru vânzari si lipsuri

la inventariere imputabile;
- 6718 "Alte cheltuieli exceptionale privind operatiile de

gestiune", în cazul predarii cu titlu gratuit a pierderilor neimputabile
si a pierderilor din calamitati etc.
Soldul contului 381 "Ambalaje" poate fi debitor, reprezentând

valoarea la pretul de înregistrare aferenta ambalajelor existente în
stoc la sfârsitul perioadei de gestiune.
Soldul contului la care ne referim, în functie de pretul de

înregistrare utilizat, necesita anumite corectari în vederea stabilirii
valorii ce se înscrie în activul bilantului contabil, la un post distinct
existent în grupa activelor circulante, subgrupa de stocuri, asa cum
se prezinta în continuare.
a. În cazul utilizarii costului efectiv de achizitie ca pret de
înregistrare:
Valoare Pretul de înregistrare +
de = Cheltuielile de transport-aprovizionare -
bilant Provizioane pentru depreciere.
unde:
- pretul de înregistrare si cheltuielile de transport-

aprovizionare reprezinta soldul debitor al contului sintetic
381 "Ambalaje" sau soldurile debitoare ale celor doua conturi
analitice ce se deschid în cadrul acestuia;
- provizioanele pentru depreciere sunt reprezentate de soldul

creditor al contului 398 "Provizioane pentru deprecierea
ambalajelor".
b. În situatia folosirii pretului standard (prestabilit):
Valoare Pretul de înregistrare
de = Diferentele de pret la ambalaje -
bilant Provizioane pentru depreciere.
unde:
- diferentele de pret în plus sau în minus la ambalaje sunt

stabilite sub forma soldului debitor si respectiv creditor la contul cu
aceeasi denumire si simbolul 388.
Pentru contul 381 "Ambalaje" este necesar sa se

organizeze evidenta analitica global valorica pe unitati operative
de desfacere en-detail si la nivelul depozitelor de vânzare en-gros,
iar pentru acestea din urma se conduce în plus evidenta cantitativ-
valorica pe feluri sau categorii de ambalaje.
Contul 388 "Diferente de pret la ambalaje" este

rectificativ, bifunctional, utilizându-se în cazul adoptarii pretului
prestabilit ca pret de înregistrare, asa cum se procedeaza în cazul
celorlalte conturi de diferente de pret.
Pentru organizarea contabilitatii ambalajelor se poate utiliza,

atunci când este cazul, si contul 398 "Provizioane pentru
deprecierea ambalajelor", cu functia contabila de pasiv.
În credit reflecta, de regula, la sfârsitul anului, dupa
efectuarea inventarierii patrimoniului, valoarea deprecierii
ambalajelor existente în stoc, prin corespondenta cu debitul contului
6814 "Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru
deprecierea activelor circulante".
Se debiteaza în exercitiile ce urmeaza celui în care a fost

creditat, în masura iesirii din patrimoniu a ambalajelor pentru care
s-au constituit provizioanele sau în cazul în care deprecierea nu s-a
produs sau a fost mai mica decât cea preconizata, creditându-se
contul 7814 "Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor
circulante".
Capitolul II
Contabilitatea stocurilor si a productiei în curs

de executie la
S.C. PAN S.A. BAIA MARE
2.1. Prezentarea generala a firmei S.C. Pan S.A. Baia

Mare
Istoricul firmei S.C. PAN S.A. Baia Mare
Data înfiintarii
S.C. PAN Baia Mare S.A. a luat fiinta în decembrie 2002. Este
persoana juridica româna, are forma juridica de societate pe actiuni
si îsi desfasoara activitatea în conformitate cu legile române si
statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în tara sau
strainatate.
Sediul societatii este în Baia Mare, str. Stadion nr.1, tel

0262384318, judetul 24-Maramures, S.C. PAN Baia Mare S.A. are
codul fiscal R14776401 si este înregistrata la Registrul Comertului
sub numarul J24-398-2002.
Capitalul social initial al societatii a fost de 50.000.000 lei, fiind

împartit în 10.000 actiuni cu o valoare nominala de 5000 lei.
Capitalul social actual este de 200.537.000 lei, divizat în 10 000
actiuni a 20.053,7 lei fiecare. De la înfiintare pâna în prezent
numarul actionarilor a scazut de la 1318 la 976 datorita concentrarii
detinerilor de actiuni.
Obiectul de activitate conform statutului este reprezentat de:
productia, inclusiv aprovizionarea si importul pentru productie

si desfacere pe piata interna si externa a produselor
obtinute prin prelucrarea industriala a cerealelor, a
produselor de panificatie si pastelor fainoase;
comercializarea cu ridicata si amanuntul a produselor si

marfurilor alimentare si nealimentare de orice fel prin
magazine proprii sau închiriate, concesionate sau în locuri
special amenajate - piete, târguri precum si în sistem
ambulant, prin tonete, rulote, automagazine si altele de
acest fel;
operatiuni de import-export, exclusiv cele prevazute la

punctul a., produse si servicii, operatiuni specializate de
comert exterior (leasing, intermediere, lohn, depozit,
magazine, licitatii, cooperare, gaj, ipoteca, barter,
reprezentanta), precum si oricare alt gen de servicii de
comert exterior;
a. prestari de servicii în domeniul:
transportul de marfuri si persoane în trafic intern si

international;
intermedieri mobiliare si imobilare în sistem de comision sau

consignatie si reprezentanta comerciala;
intermedieri si cumparari de active si actiuni de catre

actionarii S.C. PAN Baia Mare S.A.;
intermedierea cumpararii de active si actiuni de catre

actionarii salariati si îi reprezentarea acestora fata de terti
în astfel de actiuni.
Concesionarea de terenuri arabile si creditarea proprietarilor

de terenuri pentru productia de cereale;
În realizarea obiectului de activitate societatea comerciala

efectueaza orice alte operatiuni privind dezvoltarea,
modernizarea si exploatarea capacitatii de productie,
cumpararea de active si actiuni, având dreptul de a
cumpara, închiria sau a dobândi prin alte mijloace si de a
obtine orice fel si orice drepturi, privilegii sau orice avantaj
asupra sau în legatura cu orice proprietati si orice
constructii, cladiri, locuinte, ateliere, magazine, depozite,
capacitati de productie, masini, echipamente, instalatii,
motoare, material rulant, mijloace auto si orice proprietate
imobiliara sau drepturi de orice fel.
Baza materiala a societatii este compusa din urmatoarele

active principale
o moara de grâu - construita în 1978, a ajuns prin

modernizari succesive la o capacitate de macinis de 124 de
tone în 24 de ore; utilajele sunt de provenienta
româneasca (15 valturi tip Toplet) si turceasca
(umidificatoare, masini de gris).
În urma procesului de macinare se pot obtine toate tipurile

de faina, diferentiate în functie de continutul în cenusa si
substante minerale;
cele 7 magazine de desfacere a produselor alimentare sunt

raspândite în judet.
Scopul firmei S.C. "PAN Baia Mare " S.A.
Scopul firmei este de a produce si comercializa produsele de

panificatie proprii.
Aspiram sa dobândim o reputatie pe piata ca fabricant si

distribuitor de produse de panificatie. Putem obtine acest lucru prin
dezvoltarea prompta a produselor, întelegerea clara a tendintelor si
nevoilor de pe piata, comercializare si îmbuteliere inovatoare si
profitabile.
Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. PAN Baia Mare S.A. are

nevoie de capital, talent managerial, facilitati mai mari si mai
eficiente.
Echipa de conducere:
Adunarea Generala a Actionarilor este organul de

conducere care decide asupra activitatii societatii si adopta politica
economica si comerciala.
Societatea este administrata de Consiliul de Administratie,

compus din 7 persoane alese de Adunarea Generala a Actionarilor
pe o perioada de patru ani. Consiliul de Administratie este condus
de un presedinte, care are si calitatea de director general.
Gestiunea societatii este verificata Comisia de Cenzori,
formata din trei membri alesi de Adunarea Generala a Actionarilor.
Directorul general al societatii este ajutat de directorul

executiv tehnic si de directorul executiv economic.
Directorul tehnic este conducatorul directiei productie.
Directorul economic (seful directiei economice) are în

subordine urmatoarele compartimente:
- biroul financiar-contabilitate-preturi;
- oficiul de calcul;
- biroul aprovizionare.
S.C. COMPAN S.A. are 230 de angajati, cu functii si calificari

corespunzatoare, definite în fisa postului.
Compartimentul activitatii de productie este subordonat

directorului general si îndruma, conduce si raspunde de activitatea
de productie, având urmatoarele atributii:
asigura desfasurarea activitatii compartimentelor functionale din

subordinea sa în scopul realizarii programelor de productie si a
repararii dotarii;
ia masuri pentru elaborarea si respectarea indicatorilor tehnici si

tehnologici cu privire la programarea, pregatirea si urmarirea
productiei;
asigura respectarea normelor de tehnica a securitatii si protectia

muncii, ia masuri împotriva celor care nu le respecta;
raspunde de activitatea de organizare a productiei si muncii în

scopul cresterii productivitatii muncii, reducerii costurilor,
cresterii rentabilitatii si beneficiului societatii.
Compartimentul comercial are atributiile:
asigura fundamentarea propunerilor pentru organigrama unitatii,

schemei de personal, a atributiilor fiecarui sector de activitate, a
veniturilor si cheltuielilor pentru activitatea de baza si a altor
activitati, a tarifelor pentru prestatii etc.;
asigura contractele pentru prestatii, întocmeste facturi pentru

activitatea de baza, asigura analizele economice pe sectii privind
realizarea veniturilor si cheltuielilor si îndeplinirea sarcinilor de
catre conducere;
elaboreaza planul de prestatii, venituri si cheltuieli al unitatii pe

structuri si activitati (de baza si alte activitati).
2.2. DESCRIEREA GENERALǍ A AFACERII
2.2.1.Obiective. Strategie. Tactici
Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi

realizat pe piata consumatorului si este orientat persoanelor de
toate vârstele.
Clientii potentiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate

vârstele.
Pentru ai determina pe clientii sa cumpere produsele fabricate

de întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe
calitatea deosebita a serviciilor prestate, pretul convenabil.
Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.
Preturile la produsele livrate vor fi constituite din elementele

proprii lor, reiesind din costurile de productie si din alte cheltuieli.
Reclama produselor va fi efectuata prin intermediul retelei

mass-media, foi volante, standuri luminescente si pe automobilele
care livreaza produsele firmei.
2.2.2.Structura personalului
Tabelul 2.1.
Structura personalului pe compartimente la 31.12.2007
Ateliere, birou siNr. salariati Pondere

compartimente
Atelier moara 41 19,2
Atelier panificatie 67 31,6
Atelier Patty - Bar 11 3,2
Compartimentul comert 66 29,4
Birou financiar contabil 5 2,1
Compartiment transport 16 5,8
Personal auxiliar 24 8,7
Total salariati 230 100
ura obiectelor de inventar.

Din tabelul 2.1. se poate remarca ponderea importanta a
personalului care lucreaza în cadrul compartimentelor de productie
si comercializare, care au un rol esential în activitatea societatii.
În ceea ce priveste structura personalului în functie de gradul

de calificare, aceasta se prezinta ca în tabelul urmator:
Tabelul 2.2.
Se remarca preponderenta categoriilor muncitori calificati (48%) si
personal cu studii medii (37%). Aceasta structura de personal este
adecvata specificului activitatii societatii.
Tabelul 2
Structura personalului în functie de domeniul de activitate:
Se observa preocuparea pentru sporirea ponderii personalului direct

productiv, corelata cu reducerea cheltuielilor administrative.
Fluxurile de informatii sunt urmatoarele:
sectii de productie/ birou de aprovizionare (rapoarte de

productie, de gestiune, avize etc.) compartimentul financiar-
contabil (verificare, avizare) oficiul de calcul (prelucrare,
centralizare) compartimentul financiar-contabil note contabil
2.3.DESCRIEREA PRODUSELOR sI MODUL DE FOLOSIRE
2.3.1.Ciclul produselor:
Produsele fabricate :
faina alba tip 650;
faina alba tip 480;
gris;
tarâte;
franzela "Neptun" (0,500 kg/buc.);
franzela "Pariziana" (0,400 kg/buc.);
colac ardelenesc(1 kg/buc.);
colacei ardelenesti(0,1 kg/buc.);
pateuri (0,050 kg/buc.);
saleuri - vrac;
minipateuri cu brânza - vrac;
minipateuri cu ciuperci - vrac;
batoane cu lapte (0,100 kg/buc.);
cozonac cu stafide si cacao (0,800 kg/buc.).
Procesul tehnologic a producerii pâinii consta din 5 etape

principale:
Cernerea fainii si pregatirea maielei;
Malaxarea aluatului;
Divizarea si dospirea aluatului;
Coacerea;
Racirea si transportarea produselor gata.
In genere sectorul de panificatie este caracterizat prin

întreprinderi cu procese tehnologice preponderent semi-
automatizate. In afara ca acest moment contribuie la cresterea
flexibilitatii si eficientei productiei, el permite mentinerea
standardelor de calitate. Desigur situatia este diferita pentru
brutariile mici, specializate in pâine proaspata.
Inovatiile substantiale ale întreprinderilor de panificatie cer

modificari ale procesului de productie. Dezvoltarea si perfectionarea
ambalajelor nu este larg raspândita la noi în tara.
Neajunsurile tehnologice în comparatie cu practicile

internationale
Prin utilizarea materialelor speciale de ambalare, este posibil

de a perfectiona produsele atât in termeni de calitate cât si durata
de pastrare. O tehnica noua pentru conservarea produselor de
panificatie este atmosfera modificata, larg raspândita pentru pâine
(dar nu în tara noastra).
Firma noastra produce pâine din faina de grâu, un asortiment

larg de produse de panificatie si covrigarie, biscuiti, produse din
gofre, diverse tipuri de paste fainoase si pizza. Astazi aproape 500
de întreprinderi sunt cumparatori ai nostri. Pentru comoditatea
cumparatorilor productia se elibereaza în ambalaje. Se utilizeaza
diferite materiale de ambalaj: carton, polipropilena. Împreuna cu
beneficiarii elaboram tipuri speciale de ambalaj conform cerintelor
clientilor nostri .
Toata productia se fabrica în stricta corespundere cu cerintele
standardelor de stat cu utilizarea componentelor naturale curate
biologic. Tehnologia de fabricare a productiei, calitatea ei se verifica
permanent de catre organele de control corespunzatoare ale tarii. În
conditiile concurentei înalte S.C. PAN Hunedoara S.A. nu numai ca a
supravietuit, dar si-a stabilit prioritatea sa pe piata orasului. La
întreprindere permanent se cauta noi domenii de activitate.
Este creata baza comerciala, ce executa cererile pentru partide de
productie cu ridicata, atât fabricate de catre întreprindere, cât si de
alti furnizori de marfuri alimentare.
Tehnologii firmei noastre depun toata abilitatea si experienta pentru
calitatea înalta si gustul bun al productiei noastre de pe masa
clientilor nostri. .
2.3.2. Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare
Tabelul 2.4.
Principalii clienti ai S.C. COMPAN S.A. sunt urmatorii:
S.C. ALFA COMPLEX S.R.L. Hunedoara

S.C. ALIMENTARA S.A. Hunedoara
S.C. ALISTAR S.R.L. Hunedoara
S.C. PAGA S.R.L. Hunedoara
S.C. TABI-IMPEX S.R.L. Hunedoara
S.C. ALIMENT-GELY Hunedoara
S.C. CESA S.R.L. Hunedoara
S.C. RADU OLMER S.R.L. Hunedoara
S.C. FAMILIAL S.R.L. Hunedoara
S.C. TOP CARMIS S.R.L. Hunedoara
S.C. LAVI RAL S.R.L. Hunedoara
S.C. GRSM S.R.L. Hunedoara
S.C. MIHAI S.R.L. Hunedoara
S.C. PROMPT MIX S.R.L. Hunedoara
S.C. KAVALA S.R.L. Hunedoara
S.C. FLORIDAN S.R.L. Hunedoara
S.C. AIDA S.R.L. Hunedoara
Plata furnizorilor se face în termen de 30 de zile pentru furnizorii
fara contract si în functie de data scadentei stabilite, pentru cei
cu contract.
Tabelul 2.5.
Principalii furnizori ai societatii sunt:
DENUMIRE FURNIZORI PRODUSE/SERVICII VALOARE (mil. lei

lunar)
S.C. VINIFRUCT S.A. Sare, amelioratori
S.C. AGROMEC S.A. Faina
S.C. ROMPAN S.A. Deva Drojdie
S.C. DISCRET S.A. Hunedoara Amelioratori
S.C. UNIREA S.A. Hunedoara ulei, margarina
S.C. ZEELANDIA S.A. Hunedoara ingredienti pentru patiserie
S.C. COCA COLA S.A. Hunedoara bauturi racoritoare
S.C. LACTIS S.A. Calan Brânzeturi

S.C. GHITA S.A. Hunedoara preparate carne
S.C. LĂPUsUL S.A. Hateg sortimente lapte
S.C. CONEL S.A. Hunedoara energie electrica
S.C. ELECTRICA S.A. Hunedoara energie termica
S.C. ROMGAZ S.A. Deva gaz metan

S.C. ROMTELECOM S.A. Hunedoara convorbiri telefonice
2.4. INFORMAŢII FINANCIARE

CALCULE PREVIZIONARE PE 3 ANI
Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de
performanta financiara a întreprinderii la încheierea exercitiului. Ea îsi
propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii
financiare, în vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de
dezvoltare într-un mediu concurential. In sens general, finalitatea
diagnosticului financiar consta în oferirea de informatii financiare atât celor
din interiorul înterprinderii, cât si celor interesati din afara acesteia.
Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabilicare
afecteaza activitatea viitoare a înterprinderii. De asemenea, analiza
financiara face obiectul preocuparilor externe ale partenerilor economici si
financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile actiuni de cooperare
cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât si cea externa
au ca obiectiv determinarea rentabilitatii si a riscului si, în final, a valorii
întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiara o constituie
documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si anexa la
bilant.
Structura bilantului se apropie tot mai mult de o prezentare
functionala (pe activitati) a datelor contabile, în detrimentul unei
prezentari dupa criteriile financiare de lichiditate si exigibilitate. De
aceea este necesara o tratare prealabila a datelor contabile pentru
adaptarea lor la criteriile care permit o analiza financiara
semnificativa. În acest sens sunt utile detalierile care se fac în
anexa la bilant privind lichiditatea activelor, îndeosebi a creantelor
si exigibilitatea pasivelor, mai cu seama a datoriilor întreprinderii.
Se ajunge astfel la constructia unui "bilant financiar", în care
clasamentul posturilor de activ si de pasiv se face exclusiv dupa
criteriile de lichiditate si exigibilitate.
Pentru a respecta cât mai fidel criteriul lichiditatii, activele fixe se

prezinta în urmatoarea succesiune:
imobilizarile
imobilizarile necorporale neamortizabile (de exemplu fondul

de comert), care au o lichiditate foarte slaba;
imobilizarile corporale neamortizabile (terenurile) care au, de

asemenea, o lichiditate slaba;
imobilizarile necorporale amortizabile (brevete, licente,

cheltuieli de înfiintare etc.) devin lichide pa masura
repartizarii cheltuielilor ocazionate de acestea asupra mai
multor perioade de gestiune;
imobilizarile corporale amortizabile, care devin lichide pe

masura amortizarii lor;
participatiile, sub forma de actiuni sau parti sociale pe care

întreprinderea le detine în permanenta pentru a controla o
alta societate sau pentru a exercita, în cadrul acesteia, o
influenta predominanta.
alte imobilizari financiare (dobânzi calculate si cu scadenta

amânata, împrumuturi de la terti, depozite si cautiuni).
Activele circulante sunt mai lichide decât activele fixe, putând

fi rapid transformate în moneda. Durata recuperarii capitalurilor
banesti alocate în aceste active este mai scurta si de aceea ele mai
sunt numite si decalaje de plati nefavorabile.
Structura pasivului, dupa criteriul exigibilitatii, grupeaza posturile

de pasiv în doua mari categorii:
capitalurile proprii;
datoriile.
Capitalurile proprii au o exigibilitate nula, întrucât capitalul

mobilizat de la actionari sau conservat prin reinvestirea profiturilor
este definitiv la dispozitia întreprinderii, pe toata durata ei de viata.
Analiza datoriilor, în functie de gradul lor de exigibilitate, are o

mare importanta pentru evaluarea riscului financiar pe care îl
implica îndatorarea întreprinderii. Gruparea în datorii financiare (pe
termen lung si mediu) si datorii de exploatare (pe termen scurt) se
face în functie de scadenta obligatiilor de plata
Pentru S.C PAN Hunedoara S.A., bilanturile financiare pe anii

2005, 2006 si 2007 se prezinta astfel:
Tabelul 2.6.
ACTIV
Nr. Elemente deAnul 2005 Anul 2006 Anul 2007

Crt. calcul
Imobilizari
necorporale
Imobilizari
corporale
Imobilizari
financiare
Stocuri
Creante
Creante > 1 an
Creante < 1 an
Titluri de
plasament
Disponibilitati
banesti
Conturi de
regularizare si
asimilate
ACTIV CORECTAT - mii lei -
Nr. Elemente de calcul Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007

Crt.
Imobilizari nete
(fara amortizari)
Imobilizari
necorporale +
Imobilizari corporale
+
Imobilizari financiare
+
Creante > 1 an
Active circulante
Stocuri +
Creante < 1an +
Titluri de plasament +
Disponibilitati banesti +
Conturi de regularizare
si asimilate (cheltuieli
înregistrate în avans)
Capitaluri proprii = 663.245 Capitaluri proprii = 663.245
Provizioane pentru riscuri si Datorii pe termen mediu si
cheltuieli = 0 lung = 0
Datorii = 561.496 (în totalitate
pe termen scurt)
Conturi de regularizari = 0
Pasiv Pasiv corectat
Analiza financiara urmareste sa evidentieze, pe de o parte,

modalitatile de realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe
termen scurt (obiectiv al analizei pe baza de bilant) si, pe de alta
parte, treptele de acumulare baneasca, de rentabilitate ale
activitatii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de
profit si pierderi). Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a
întreprinderii la un moment dat, în timp ce contul de rezultate
sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare,
de prelucrare si de iesire, pe perioada considerata. Informatia
comuna, care se întâlneste în cele doua documente de sinteza, este
rezultatul net (profitul sau pierderea), ca o reflectare a rentabilitatii
întreprinderii (intrari, prelucrari, iesiri) si a noii stari patrimoniale a
acesteia.
Diferenta dintre activul total si datoriile totale contractate da o

prima si principala evaluare a întreprinderii la data încheierii
exercitiului. Aceasta ecuatie fundamentala a bilantului reda situatia
neta a întreprinderii, respectiv averea neta a actionarilor (activul
neangajat în datorii).
SITUAŢIA NETĂ = ACTIV - DATORII

Din desfasurarea ciclului de exploatare vor rezulta urmatoarele
consecinte financiare:
întreprinderea va putea obtine amânari la plata furnizorilor

(credite furnizor), ceea ce reprezinta un mijloc de finantare
din afara;
din momentul cumpararii materiilor prime si pâna în

momentul vânzarii produselor finite, întreprinderea îsi va
imobiliza o parte din capitalul sau în stocuri create în fazele
ciclului de exploatare (materii prime, productie
neterminata, produse finite), astfel ca acestea genereaza
un prim, si cel mai important, necesar de finantare a
activelor circulante;
întreprinderea se va afla deseori în situatia de a acorda

amânari la plata clientilor (credite clienti), astfel ca trebuie
sa finanteze si aceste sume aflate în curs de încasare.
Necesarul financiar al exploatarii reprezinta diferenta dintre

capitalul imobilizat în stocuri si formarea creantelor clienti si
finantarea înglobata în datoriile catre furnizori, pe de alta
parte. Nevoia de fond de rulment este expresia realizarii echilibrului
pe termen scurt dintre necesarul si resursele de capitaluri
circulante:
NECESAR DE FD. DE RULMENT=ALOCĂRI CICLICE-SURSE CICLICE
=(Stocuri +Creante)- Datorii de exploatare
Tabelul 2.7.
Evolutia necesarului de fond de rulment
Stocuri
Creante
Datorii din exploatare
Necesarul fondului de
rulment
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.1 Necesarul de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment va înregistra valori pozitive, dar

descrescatoare, ceea ce indica o evolutie favorabila societatii (un
echilibru între durata încasarilor si cea a platilor.)
Alocarile permanente (în imobilizari) vor fi, în principiu,

acoperite din surse permanente (capitaluri proprii si datorii
financiare). Cu cât sursele permanente vor fi mai mari decât
necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atât
întreprinderea va dispune de o marja de securitate, care o va pune
la adapost de evenimente neprevazute.
Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finantare al

investitiilor, poate fi "rulat" pentru reînnoirea stocurilor si
creantelor. Aceasta utilizare potentiala a marcat si denumirea lui, si
anume aceea de fond de rulment. El este expresia realizarii
echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la
înfaptuirea echilibrului finantarii pe termen scurt.
FOND DE RULMENT=SURSE PERMANENTE-ALOCĂRI PERMANENTE
Evolutia fondului de rulment evidentiaza o crestere a acestuia,

urmata de o usoara scadere. Totusi, valoarea sa se mentine
pozitiva, în concordanta cu cerintele gestiunii financiare. (O parte
din capitalurile permanente trebuie sa acopere nevoile ciclice -
temporare - reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare
ale întreprinderii).
Marimea calculata anterior reprezinta fondul de rulment net. În

legatura cu fondul de rulment se mai pot calcula urmatoarele
marimi:
fondul de rulment brut, care cuprinde toate elementele de
active circulante susceptibile de a fi transformate în bani
într-un termen mai mic de un an;
fondul de rulment propriu, care reprezinta excedentul

capitalului propriu fata de activele imobilizate si arata
autonomia de care dispune o întreprindere în finantarea
investitiilor în active circulante. În cazul S.C. PAN
Hunedoara S.A., fondul de rulment propriu coincide cu
fondul de rulment net, deci societatea nu va avea datorii
pe termen lung.
Tabelul 2.8.
Evolutia fondului de rulment

2005 2006 2007
Capitaluri permanente373,549 636,687 663,245
Imobilizari 212,850 353,967 589,460
Fondul de rulment
Valori nominale 160,699 282,720 73,784
Valori actualizate 568,473 397,505 426,487
Rata inflatiei 57,50% 151,60% 40,60%
Figura 2.2 Evolutia fondului de rulment
Nevoia de fond de rulment reprezinta nevoile temporare, dar

reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale
întreprinderii. Marimea sa trebuie sa fie egala sau inferioara fondului
de rulment; în caz contrar calitatea necorespunzatoare a activitatii
de exploatare conduce la un dezechilibru financiar care va afecta
exercitiile financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea
capitalurilor proprii.
Diferenta dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment

reprezinta trezoreria neta, care trebuie sa aiba o valoare pozitiva:
FR=NFR+TN
Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii

unei activitati eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în
cadrul mai multor exercitii succesive demonstreaza succesul
întreprinderii în viata economica si posibilitatea plasarii rentabile a
disponibilitatilor banesti pentru întarirea pozitiei ei pe piata.
Tabelul 2.9.
EVOLUŢIA TREZORERIEI NETE
Fondul de rulment
Necesarul fondului de
rulment
Trezoreria neta
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.3 Trezoreria neta
Se observa ca trezoreria neta va avea valori pozitive, în

concordanta cu cerintele gestiunii financiare. Marimea sa va varia
de la un an la altul, în functie de evolutia activitatii societatii.
Ratele si ceilalti indicatori folosesc la fixarea diagnosticului
financiar al întreprinderii.
Prin definitie, diagnosticul este o apreciere facuta asupra unei

întreprinderi sau asupra unei activitati a acesteia.
Diagnosticul financiar nu constituie decât o parte a

diagnosticului întreprinderii. O apreciere globala a situatiei
financiare si performantelor impune un diagnostic multidimensional
asupra:
potentialului tehnologic;
potentialului comercial;
raporturilor umane;
organizarii si sistemului de gestiune;
situatiei si performantelor financiare.
Diagnosticul financiar are ca obiective: masurarea

rentabilitatii capitalurilor întreprinderii si aprecierea conditiilor de
echilibru economic si financiar, pentru a evalua gradul de risc
(economic, financiar si de faliment) al întreprinderii.
Diagnosticul rentabilitatii se realizeaza prin intermediul a doua

categorii de rate de eficienta:
rate de rentabilitate economica;
rate de rentabilitate financiara.
Diagnosticul riscului urmareste masurarea variabilitatii

rezultatelor întreprinderii la modificarea pozitiei întreprinderii (a
cifrei de afaceri si a structurii cheltuielilor ei fixe si variabile) la
modificarea structurii capitalurilor (proprii si împrumutate) si a
variabilitatii solvabilitatii întreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si
onora, la scadenta, obligatiile fata de terti. În ansamblul activitatii
ei, întreprinderea comporta trei riscuri:
de exploatare (economic);
de finantare (financiar);
de faliment.
Situatia întreprinderii va fi apreciata ca pozitiva daca, în urma
diagnosticului ei financiar, rezulta o rentabilitate acoperitoare pentru
riscurile pe care investitorii (actionari si împrumutatori) si le-au
asumat prin alocarea capitalurilor lor în activele
întreprinderi. .Întreaga activitate desfasurata de întreprindere va
cuprinde doua categorii de operatiuni: de gestiune si de capital.
Operatiunile de gestiune sunt cele mai însemnate si cu caracter
recurent, repetitiv în viata economica a întrepriderii. Ele cuprind mai
departe operatiuni de exploatare a patrimoniului spre realizarea de
produse si servicii vandabile, operatiuni financiare operatiuni
exceptionale, accidentale si în afara activitatii curente. Rezultatul
operatiilor de gestiune îl constituie cash-flow-ul de gestiune, format
din profitul net, amortizare si dobânzi:
CF gest. = EBE+Ven. fin+/- Rezultat exceptional - Impozit
Tabelul 2.10.
EVOLUŢIA CASH-FLOW-ULUI DE GESTIUNE
Excedentul brut
de exploatare
Venituri financiare
Rezultat exceptional
Impozit
Cash-flow
de gestiune
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.4 Evolutia cash-flowlui de gestiune
La nivelul întreprinderii, cash-flow-ul disponibil este determinat de

gestiune, dupa finantarea cresterii economice, respectiv dupa
deducerea variatiilor, la sfârsitul anului, ale imobilizarilor (ΔIMO) si
ale stocurilor si creantelor (nete de datoriile de exploatare
aferente=ΔNFR):
CFD=CF gest. - ΔIMO -ΔNFR
ΔIMO+ΔNFR=cresterea economica
Tabelul 2.11.
EVOLUŢIA CASH-FLOW-ULUI DISPONIBIL
CF de gestiune
IMO1
IMO0
Amortizare
NFR1
NFR0
CF Disponibil
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.5 Evolutia cash-flow-ului disponibil

Daca bilantul exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la
încheierea exercitiului, contul de rezultate exprima, în parte, cum s-
a ajuns la respectiva stare patrimoniala finala. Contul de profit si
pierderi sintetizeaza deci fluxurile economice, respectiv cheltuielile
si veniturile perioadei de gestiune .
Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de

indicatori valorici privind volumul si rentabilitatea activitatii
întreprinderii. Constructia în trepte a indicatorilor, pornind de la cel
mai cuprinzator (productia exercitiului +adaosul comercial) si
încheind cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului), a sugerat
denumirea de cascada a soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare
sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii financiare, la treapta
respectiva de acumulare.
Relatiile de calcul ale soldurilor intermediare de gestiune sunt

urmatoarele:
Valoarea adaugata = Productia exercitiului
Consumuri externe (de la terti)
Excedentul brut de exploatare = Valoarea adaugata
+ Subventii de exploatare
- Cheltuieli de personal
- Impozite, taxe, varsaminte
asimilate
Profitul din exploatare = Excedent brut din exploatare
+ Reluari asupra provizioanelor

+ Alte venituri (din exploatare)
- Amortizari si provizioane calculate
- Alte cheltuieli
Profitul curent = Profitul din exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
5. Profitul net = Profitul curent

+ Rezultatul exceptional
- Participarea salariatilor
- Impozitul pe profit
Vom urmari în continuare evolutia acestor indicatori în cazul S.C.

PAN Hunedoara S.A. pentru perioada analizata.
Tabelul 2.12.
Evolutia valorii adaugate
Cifra de afaceri
Productia stocata
Consumuri de la
terti
Valoarea adaugata
Valori nominali
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.6 Evolutia valorii adaugate
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din

utilizarea factorilor de productie, îndeosebi a factorilor munca si
capital, peste valoarea materialelor, energiei si serviciilor cumparate
de la terti. Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari
banesti din care se face remunerarea participantilor directi si
indirecti la activitatea economica a întreprinderii:
personalul, prin salarii, indemnizatii si cheltuieli sociale;

statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;
creditorii, prin dobânzi si comisioane platite;
actionarii, prin dividende platite;
întreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.
Se observa ca în cazul studiat valoarea adaugata s-a mentinut

la un nivel relativ constant în termeni reali.
Tabelul 2.13.
EVOLUŢIA EXCEDENTULUI BRUT DE XPLOATARE
Valoarea adaugata
Subventi din
exploatare
Cheltuieli cu pers.
personalul
Impozite si taxe
Excedentul brut din exploatare
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din

activitatea de exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt
doar cheltuieli calculate, nu si platite. De aceea, pâna la solicitarea
lor (pentru investitii, riscuri sau cheltuieli), amortizarea si
provizioanele calculate se regasesc în acumularile banesti ale
întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea
potentiala de autofinantare a investitiilor (din amortizari,
provizioane si profit), de achitare a datoriilor catre bugetul statului
si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii).
Excedentul brut de exploatare al S.C. PAN Baia Mare S.A. a
înregistrat marimi relativ constante în termeni reali, societatea
având o buna capacitate de a-si remunera actionarii si de a restitui
creditele bancare.
Tabelul 2.14.
Profit din exploatare
Excedentul brut de
exploatare
Alte venituri din
exploatare
Amortizari
Alte cheltuieli de
exploatare
Pofit din exploatare
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.7 Evolutia profitului din exploatare
Profitul de exploatare exprima marimea absoluta a rentabilitatii

activitatii de exploatare, prin deducerea tuturor cheltuielilor
(platibile si a celor calculate) din veniturile exploatarii (încasabile si
a celor calculate).
Pentru calculele financiare de rentabilitate se calculeaza

profitul înainte de dobânzi si impozit (earning before interests and
taxes = EBIT). Acesta este diferenta dintre veniturile totale si
cheltuielile totale (de exploatare, financiare si exceptionale) cu
exceptia dobânzilor si a impozitului pe profit.
Tabelul 2.15.
EVOLUŢIA PROFITULUI INAINTE DE DOBÂNZI sI IMPOZIT
Venituri totale
Cheltuieli totale
Dodanzi
Debit
Valori nominale
Valori actualizate
Rata inflatiei
Figura 2.8 Evolutia profitului inainte de dobânzi

si
impozit
Se observa o evolutie asemanatoare cu cea a profitului din

exploatare, fara influenta dobânzilor bancare.
Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea

impozitului pe profit (EBIT-Impozit) o semnificatie deosebita.
Aceasta exprima potentialul (contabil) de remunerare a actionarilor
cu dividende si a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Marimea reala
a acestei remunerari este data de cash flow-ul disponibil (CFD) dupa
operatiunile de capital, de crestere economica a întreprinderii. În
cazul S.C. PAN Hunedoara S.A., aceasta marime coincide cu profitul
înainte de dobânzi si profit.
În cazul stocurilor, durata de rotatie se determina dupa

relatia:
Durata de rotatie a stocurilor în cazul analizat va înregistrat o

evolutie descrescatoare în primul an, dupa care - începând din 2006
- a crescut destul de mult.
Tabel 2.16.
Durata de rotatie a stocurilor
Stoc mediu
Cifra de afaceri
Durata de rotatie
Figura 2. 9 Durata de rotatie a stocurilor
Determinarea lichiditatii se face pe baza mai multor indicatori:
lichiditatea curenta (globala) se calculeaza dupa relatia:
Tabel 2.17.
LICHIDITATE CURENTĂ
Active circulante
Obligatii curente
Lichiditate curente
Indicatorul lichiditatii globale - "current ratio" în literatura

anglo-saxona - reflecta posibilitatea tuturor componentelor
patrimoniale curente ale întreprinderii de a se transforma într-un
termen scurt în lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata
exigibile. Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar
al întreprinderii este acela potrivit caruia activele curente trebuie sa
aiba permanent o valoare mai mare decât obligatiile sau pasivele
curente. Prin urmare, indicatorul lichiditatii globale trebuie sa aiba o
marime supraunitara. În cazul S.C. RIGA PAN S.A. se observa ca
aceasta conditie va fi îndeplinita în toti anii.
Tabel 2.18.
LICHIDITATE ÎN SENS LARG
Creante din expl.,

alte creante
Datorii din expl.,
alte datorii si credite
bancare curente
Lichiditate generala
Se observa o evolutie favorabila a indicatorului în toti cei 3 ani.
Lichiditatea în sens larg este cunoscuta si sub numele de

lichiditate intermediara (sau de "quick test" sau "acid test" în
literatura anglo-saxona). Se apreciaza ca acest raport a trebui sa
tinda spre o marime unitara, deoarece orice operatie de
transformare a stocurilor în mijloace banesti impune anumite
cheltuieli (de publicitate, transport, vânzare etc.), care, în conditiile
unei lichiditati subunitare, ar prejudicia echilibrul economic al
întreprinderii.
scoala financiara clasica apreciaza ca indicatorul lichiditatii

intermediare trebuie sa fie de cel putin 0,5, valoarea optima fiind 1.
Este ceea ce se numeste "regula prudentei financiare" (de unde si
denumirea de "lichiditate financiara" data lichiditatii intermediare).
Se observa ca în cazul S.C. PAN Hunedoara S.A., indicatorul se va
situa la valorile optime.
lichiditatea imediata, calculata astfel:
Tabel 2.19
LICHIDITATE IMEDIATA
Disponibilitati
banesti
Datori pe termen
scurt
Lichiditate imediata
Lichiditatea imediata va înregistra o evolutie relativ constanta, cu

exceptia anului 2006, în care sumele depuse de actionari în contul
maririi capitalului social vor determina cresterea sa accentuata. În
anul urmator, aceste disponibilitati vor fi folosite pentru activitatea
curenta si de investitii a întreprinderii.
Tabelul 2.20.
Raportul dintre capitalul propriu si pasivele totale:
Capital propriu
Pasive totale
Raport
Bancile solicita în general un nivel al acestui raport de peste 20-

30%. Aceasta conditie va fi îndeplinita în cazul studiat pe întreaga
perioada.
Tabelul 2.21.
Rentabilitatea financiara
Profit net
Capitaluri proprii
ROE
Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este

cunoscuta si sub numele de rentabilitate financiara. Ea masoara
randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe
care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor întreprinderii.
Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii întreprinderii prin
distribuirea de dividende catre acestia si prin cresterea rezervelor,
care, în fapt, reprezinta o crestere a averii proprietarilor. Aceasta
rata este influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor si
de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia
îndatorarii întreprinderii.
Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decât

rata medie a dobânzii de piata pentru a face atractive actiunile
întreprinderii.
Monografie contabila
Achizitie de materii prime, conform facturii 205 din 1.05.2008:
% = 401 2023
1700
323
Achizitie paleti pe baza facturii 205 din 1.05.2008
= 401 119
= 401 22,61
Avans spre decontare conform OP CAS 1 din 2.05.2008
542 = 5311 1500
Achizitie combustibil conform facturii 26 din 3.05.2008
% = 401 238
3022 2000
4426 380
Restituire ambalaje pe baza facturii 10 din 3.05.2008
= % 113.65
703 95.5
4427 18.15
Achizitie trusa scule conform facturii 206 din 2.05.2008
% = 542 1428
1200
228
Încarcarea gestiunii cu valoarea marfurilor vândute conform notei

de receptie 3
371 = % 293
378 95
4428 198
Dare în consum de materii prime conform bonului de consum din

15.05.2008
= 301 1200
Înregistrarea cheltuielilor conform bonului de consum 11 din

20.05.2008
6022 = 3022 200
Achitarea facturii 205(plata paleti) conform extrasului de cont 11

din 20.05.2008
= 5121 119
Încasare ˝ din valoarea ambalajelor conform extrasului de cont 11

din 20.05.2008
= 4111 54.4
Valoarea ambalajelor vândute inclusiv diferente de pret înregistrate

conform bonului de consum 3 din 20.05.2008
= 381 119
Plata facturii 205 din 1.05.2008 conform extrasului de cont 5 din

20.05.2008
401 = 5121 2023
Evidentierea materialelor de natura obiectelor de inventar conform

bonului de consum 12 din 21.05.2008
= 303 1200
Materii prime vândute în starea în care au fost procurate conform

bonului de trezorerie 2 din 22.05.2008
= 301 200
Încasarea sumelor din vânzarea de marfuri conform bonului fiscal 2

din 22.05.2008
5311 = 707 1245
Vânzarea produselor finite pe baza facturii nr 11 din 30.05.2008
4111 = % 2380
701 2000
4427 380
Descarcarea gestiunii
711 = 345 2000
CONCLUZII sI PROPUNERII
Capitolul I este structurat pe 11 subcapitole si contine notiuni

teoretice iar capitolul II pe 4 subcapitole si contine notiuni practice.
Primul capitol începe cu o definire a stocurilor, clasificari a stocurilor

dupa anumite criterii, continuând apoi cu înregistrarea , costul si
evaluarea stocurilor.
Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în

curs de productie în vederea vânzarii sau sub forma de materii
prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite în
procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.
Stocurile pot fi calasificate astfel;
A) Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se

regasesc în produsul finit integral sau partial, fie în starea lor
initiala, fie transformata.
B)Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili,
materiale consumabile)
participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de

regula, fara a se regasi în produsele la a caror fabricare participa.
C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri

materiale de valoare mare cu durata de viata utila sub un an
indiferent de valoare.
D) Produsele, sunt reprezentate de:
- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost

terminat într-o sectie (faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii
sau tertilor.
- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele

procesului de fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare
în cadrul unitatii patrimoniale, putând fi depozitate în vederea
livrarii sau expediate direct clientilor;
- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele

recuperabile, deseurile adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce
rezulta din procesul tehnologic.
E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele

tinere de orice fel , crescute si folosite pentru reproductie sau puse
la îngrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine precum si
animalele pentru productie .
F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara

în vederea revânzarii sau produsele predate spre vânzare
magazinelor proprii.
G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau

fabricate, destinate protejarii si prezentarii produselor si care, în
mod temporar, pot fi pastrate la terti cu obligatia restituirii în
conditiile prevazute în contract.
H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia

care nu a trecut prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute
de procesul tehnologic, precum si de produsele nesupuse probelor si
receptiei tehnice sau necomplectate în întregime. Sunt asimilate
productiei în curs: lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie
sau nedeterminate.
Prezentarea metodelor de evidenta sintetica si analitica a stocurilor.
Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor
Înterprinderile din România pot sa-si organizeze contabilitatea

stocurilor utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda
inventarului intermitent.
1. Metoda inventarului permanent
În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în

conturile de stocuri se înregistreaza toate operatiile de intrare si
iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce permite stabilirea si
cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si
valoric
2.Metoda inventarului intermitent
Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul

permanent al stocurilor, cu conditia ca inventarul permanent al
acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în cazul
întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici
si mijlocii.
3.Metode de evideta analitica a stocurilor
În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului

permanent, Legea contabilitatii prevede în scopul cunoasterii
corecte din punct de vedere cantitativ si valoric a stocurilor aflate în
gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe fiecare
categorie de stocuri, organizarea contabilitatii analitice a stocurilor
dupa urmatoarele metode:
-metoda cantitativ-valorica;
-metoda operativ-contabila;
-metoda global-valorica;
Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de

executie.
Capitolul II este o prezentare a unei firme de panificatie.
Prezentarea începe cu istoricul firmei urmând apoi descrierea afaceri
si prezentarea echipei de conducere. Descrierea generala a afaceri
urmând informatii financiare (analiza financiara).
S.C. PAN Hujnedoara S.A. a luat fiinta în decembrie 2002.

Este persoana juridica româna, are forma juridica de societate pe
actiuni si îsi desfasoara activitatea în conformitate cu legile române
si statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în tara sau
strainatate.
Sediul societatii este în Hunedoara, str. Stadion nr.1, judetul

Hunedoara, S.C. PAN S.A. HUNEDOARA are codul fiscal R14776401
si este înregistrata la Registrul Comertului sub numarul J24-398-
2002.
Scopul firmei este de a produce si comercializa produsele de

panificatie proprii.
Aspiram sa dobândim o reputatie pe piata ca fabricant si

distribuitor de produse de panificatie. Putem obtine acest lucru prin
dezvoltarea prompta a produselor, întelegerea clara a tendintelor si
nevoilor de pe piata, comercializare si îmbuteliere inovatoare si
profitabile.
Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. PAN S.A. HUNEDOARA are

nevoie de capital, talent managerial, facilitati mai mari si mai
eficiente.
Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi

realizat pe piata consumatorului si este orientat persoanelor de
toate vârstele.
Clientii potentiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate

vârstele.
Pentru ai determina pe clientii sa cumpere produsele fabricate

de întreprindere, conducerea va pune accentul, în primul rând, pe
calitatea deosebita a serviciilor prestate, pretul convenabil.
Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.
Preturile la produsele livrate vor fi constituite din elementele

proprii lor, reiesind din costurile de productie si din alte cheltuieli.
Reclama produselor va fi efectuata prin intermediul retelei

mass-media, foi volante, standuri luminescente si pe automobilele
care livreaza produsele firmei.
Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de performanta
financiara a întreprinderii la încheierea exercitiului. Ea îsi propune sa
stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii financiare, în
vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de dezvoltare într-
un mediu concurential. In sens general, finalitatea diagnosticului financiar
consta în oferirea de informatii financiare atât celor din interiorul
înterprinderii, cât si celor interesati din afara acesteia. Diagnosticul
financiar identifica factorii favorabili si nefavorabilicare afecteaza
activitatea viitoare a înterprinderii. De asemenea, analiza financiara face
obiectul preocuparilor externe ale partenerilor economici si financiar-
bancari, pentru fundamentarea unor posibile actiuni de cooperare cu
respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât si cea externa au
ca obiectiv determinarea rentabilitatii si a riscului si, în final, a valorii
întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiara o constituie
documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si anexa la
bilant.
Diagnosticul riscului la S.C Pan S.A HUNEDOARA urmareste

masurarea variabilitatii rezultatelor întreprinderii la modificarea
pozitiei întreprinderii (a cifrei de afaceri si a structurii cheltuielilor ei
fixe si variabile) la modificarea structurii capitalurilor (proprii si
împrumutate) si a variabilitatii solvabilitatii întreprinderii, a
capacitatii acesteia de a-si onora, la scadenta, obligatiile fata de
terti. În ansamblul activitatii ei, întreprinderea comporta trei riscuri.
Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea

impozitului pe profit (EBIT-Impozit) o semnificatie deosebita.
Aceasta exprima potentialul (contabil) de remunerare a actionarilor
cu dividende si a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Marimea reala
a acestei remunerari este data de cash flow-ul disponibil (CFD) dupa
operatiunile de capital, de crestere economica a întreprinderii. În
cazul S.C. PAN HUNEDOARA S.A., aceasta marime coincide cu
profitul înainte de dobânzi si profit.
Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din

activitatea de exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt
doar cheltuieli calculate, nu si platite. De aceea, pâna la solicitarea
lor (pentru investitii, riscuri sau cheltuieli), amortizarea si
provizioanele calculate se regasesc în acumularile banesti ale
întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea
potentiala de autofinantare a investitiilor (din amortizari,
provizioane si profit), de achitare a datoriilor catre bugetul statului
si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii).
Excedentul brut de exploatare al S.C. ROM HUNEDOARA S.A. a
înregistrat marimi relativ constante în termeni reali, societatea
având o buna capacitate de a-si remunera actionarii si de a restitui
creditele bancare
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din

utilizarea factorilor de productie, îndeosebi a factorilor munca si
capital, peste valoarea materialelor, energiei si serviciilor cumparate
de la terti. Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de acumulari
banesti din care se face remunerarea participantilor directi si
indirecti la activitatea economica a întreprinderii:
personalul, prin salarii, indemnizatii si cheltuieli sociale;
statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;
creditorii, prin dobânzi si comisioane platite;
actionarii, prin dividende platite;
întreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.
Se observa ca în cazul studiat valoarea adaugata s-a mentinut

la un nivel relativ constant în termeni reali.
Indicatorul lichiditatii globale - "current ratio" în literatura

anglo-saxona - reflecta posibilitatea tuturor componentelor
patrimoniale curente ale întreprinderii de a se transforma într-un
termen scurt în lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata
exigibile. Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar
al întreprinderii este acela potrivit caruia activele curente trebuie sa
aiba permanent o valoare mai mare decât obligatiile sau pasivele
curente. Prin urmare, indicatorul lichiditatii globale trebuie sa aiba o
marime supraunitara. În cazul S.C. RIGA PAN S.A. se observa ca
aceasta conditie va fi îndeplinita în toti anii.
Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este

cunoscuta si sub numele de rentabilitate financiara. Ea masoara
randamentul capitalurilor proprii, deci al plasamentului financiar pe
care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor întreprinderii.
Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii întreprinderii prin
distribuirea de dividende catre acestia si prin cresterea rezervelor,
care, în fapt, reprezinta o crestere a averii proprietarilor. Aceasta
rata este influentata de modalitatea de procurare a capitalurilor si
de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia
îndatorarii întreprinderii.
Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decât

rata medie a dobânzii de piata pentru a face atractive actiunile
întreprinderii.
În prezenta lucrare am prezentat atât aspecte teoretice cât si
practice ale firmei S.C Pan S.A. HUNEDOARA.
Bibliografie
1. Caraiani C.- Bazele contabilitatii, Editura ASE, Bucuresti 2002
2. Calin O. si Ristea M.-Bazele contabilitatii, Editura Nationala 2000
3. Cotlet D. si Megan O.-Teoria si practica bilantului,Editura Cargo

2002
4. Epuram M.-Contabiltatea financiara în noul sistem contabil,

Editura de Vest 2000
5. Feleaga N. si Malciu L.-Politici si optiuni contabile, Editura

Economica 2002
6. Mates D.-Contabilitatea întreprinderii -Aplicatii practice,Editura

Mirton 2004
7. Mates D.-Contabiltatea financiara e entitatilor economice,Editura

Mirton 2003
8. Mates D.-Contabilitatea operatiunilor speciale,Editura Intelcredo

2003
9. Pantea I.P.-Contabilitatea financiara conforma cu directivele

Europene,Editura Intelcredo
2006
10. Peres I.,Mates D.,Peres C.-Bazele contabilitatii,Editura Mirton
2005
11. Ristea M.-Contabilitatea financiara a întreprinderii,Editura

Universitara 2004
***** Legea contabilitatii nr.82/2001 Republicata în 2005,M.Of. nr.

48/2005
***** OMFP 1752/2005 pt aplicarea reglementarilor contabile

conforme directivelor Europene,M.Of. 1080 bis/2006
***** Legea 571/2003 privind Codul fiscal
***** Standardele Internationale de Raportare Financiara 2006,

Editura CECCAR 2006
***** Ghid de aplicare a Standardelor Interntionale de

Contabilitate,Editura Economica 2001

Atestat Contabilitatea Stocurilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Atestat Contabilitatea Stocurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

COLEGIUL ECONOMIC EMANUIL GOJDU

CONTABILITATEA STOCURILOR sI A PRODUCŢIEI ÎN CURS

1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale

1.2. Înregistrarea costul si evaluarea stocurilor în contabilitate.

1.2.2. Costul stocurilor........……………………………………………………...4

1.3. Metode de evidenta sintetica si analitica a stocurilor...........

1.3.1.Metode de evidenta sintetica si contabilizare a

1.3.2. Metode de evidenta analitica a stocurilor..………………......13

1.4. Organizarea contabilitati stocurilor si a productiei în curs de

1.5 .Contabilitatea materiilor prime si a materialelor……..........17

1.6. Contabilitatea productiei în curs de executie..………….........20

1.7. Contabilitatea produselor..........……………………………….........21

1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti........………………….....23

1.9. Contabilitatea animalelor................………………………………...24

1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor de pret la marfuri..

1.11. Contabilitatea ambalajelor...……………………………...............30

2.1. Prezentarea generala a firmei S.C Pan S.A Baia Mare....

2.2.Descrierea generala a afacerii .....……….………….………........... 38

2.3 Descrierea produselor si modul de folosire...…………………......40

2.3.2 Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare...………. 42

2.4. Informatii financiare....………………………………………................ 42

1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale

Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în

Un activ se clasifica ca circulant atunci când:

- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul

- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;

- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror

Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta în activitatea

Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin în ciclul de

Stocurile pot intra în înterprindere pe mai multe cai: achizitie,

Din punct de vedere financiar, tinând cont de perioada scurta în

Stocurile, prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza în

- se afla succesiv si neîntrerupt în diferite faze ale procesului de

- descriu mai multe rotatii (circuite) în cadrul unei perioade de

- sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiale

- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea

Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important în

Stocurile pot fi calasificate astfel;

Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se

Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili,

participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de

Baracamentele si amenajarile provizorii se refera la bunurile

Bunurile amintite anterior (lit. a-g) fac parte din proprietatea

În cadrul unitatii patrimoniale exista si stocuri care nu-i

D) Produsele, sunt reprezentate de:

- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost

- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele

E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele

F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara

G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau

H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia

a) Dupa apartenenta la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:

- stocuri aflate în proprietatea înterprinderii, se gasesc fie în

- stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea

b) În functie de provenienta, stocurile se pot grupa în:

- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele,

- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele,

1.2. Înregistrarea, costul si evaluarea stocurilor în

1.2.1. Înregistrarea stocurilor

În conformitate cu reglementarile în vigoare, detinerea cu

a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate

b) în situatia unor decalaje între provizionarea si receptia

- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în