Evaluarea Si Contabilitatea Activelor Circulante de Natura Stocurilor

UNIVERSITATEA SPIRUL HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTANŢA

MASTERAT “CONTABILITATE, EXPERTIZĂ CONTABILĂ ŞI AUDIT FINANCIAR”
LUCRARE DE DISERTATIE
EVALUAREA ŞI CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE DE

NATURA STOCURILOR CONFORM DIRECTIVELOR EUROPENE
COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:
PROF.UNIV.DR.ŞTEFAN FLOREA
MASTERAND:
CONSTANTA
2009
CUPRINS
INTRODUCERE ...........................................................................................................................1
CAPITOLUL I - ASPECTE TEORETICE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE
DE NATURA STOCURILOR
1.1.Definirea, conţinutul şi structura activelor circulante .......................................................2
1.1.1.Definirea şi conţinutul activelor circulante ..............................................................2
1.1.2.Structura activelor circulante ...................................................................................4
1.2.Evaluarea activelor circulante de natura stocurilor prin prisma IAS2 şi OMFP
1752/2005 ........................................................................................................................10
1.2.1.Reguli generale de evaluare ....................................................................................10
1.2.2. Tratamentul de bază şi alternativ pentru evaluarea stocurilor................................12
1.2.3. Evaluarea activelor circulante, de natura stocurilor...............................................15
1.2.4. Activitati generate de activele circulante in cadrul intreprinderii..........................21
1.2.5. Principalele documente folosite pentru evidentacontabila a stocurilor..................23
1.2.6. Reduceri de pret practicate in contabilitatea stocurilor..........................................27
1.3.Contabilitatea activelor circulante de natura stocurilor ....................................................29
1.3.1.Contabilitatea analitica ...........................................................................................29
1.3.2.Contabilitatea sintetica ...........................................................................................30
CAPITOLUL II - STUDIUL DE CAZ : CONTABILITATEA STOCURILOR LA
SC GPA AERO PRODUCT SRL
2.1. Prezentarea generală a societaţii SC GPA AERO PRODUCT SRL .......................32
2.2. Strucura activelor circulante in cadrul SC GPA AERO PRODUCT SRL...............37
2.3. Evaluarea stocurilor la intrarea şi ieşirea din patrimoniu ........................................38
2.4. Operaţii inregistrare în contabilitate privind intrarile si iesirile de stocurile............42
CAPITOLUL III - UNELE PROPUNERI PRIVIND EVALUAREA ŞI CONTABILITATEA
ACTIVELOR CIRCULANTE DE NATURA STOCURILOR.......................................48
CAPITOLIL IV - CONCLUZII FINALE ...................................................................................51
BIBLIOGRAFIE
2
evaluarea şi contabilitatea activelor circulante de natura stocurilor conform directivelor europene
INTRODUCERE
O bună cunoaştere a situaţiei patrimoniului este strict necesară pentru a participa cu succes
la viaţa economică şi chiar socială a unei societăţi. În ţara noastră contabilitatea reprezintă o
provocare datorită deselor schimbări şi ambiguităţi prezente în mediul legislativ, precum şi a
tendinţei de armonizare cu sistemul contabil european; contabilitatea trebuie să se adapteze
mediului de afaceri tot mai dinamic, să răspundă unor provocări din ce în ce mai incitante cum ar fi:
pieţele financiare în dezvoltare, instrumente financiare noi, miscarea rapidă a capitalurilor,etc.
În acelaşi timp trebuie să existe o preocupare continuă pentru actualizarea şi armonizarea
noţiunilor privitoare la situaţia activelor economice, din necesitatea de a prezenta în situaţiile
financiare informaţii utile şi pertinente, atât pentru conducerea unităţilor beneficiare, cât şi pentru
terţii interesaţi de aspectele productive ale entităţilor economice. Această actualizare presupune
adoptarea conceptelor prezentate în standardele emise de către organismele internaţionale .
Prezenta lucrare este structurată astfel:

 Capitolul I – Aspecte teoretice privind activele circulante de natura stocurilor
 Capitolul II – Studiul de caz privind contabilitatea activelor circulantante de natura
stocurilor la SC GPA Aero Product SRL
 Capitolul III – Unele propuneri ptivind evaluarea şi contabilitatea activelor circulante
de natura stocurilor
 Capitolul IV – Concluzii finale
Scopul acestei lucrări constă în cercetarea bazei normative şi legislative care reglementează
gestiunea activelor circulante ale întreprinderii; precăutarea aspectelor teoretice şi practice ale
gestiunii activelor circulante.
3
CAPITOLUL I
ASPECTE TEORETICE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE

DE NATURA STOCURILOR
1.1 Definirea, conţinutul şi structura activelor circulante
1.1.1. Definirea şi conţinutul activelor circulante
În cadrul activităţii economice cel mai important loc este ocupat de societăţile productive
acestea fiind elementele din circuitul economic care creează cu adevărat valoare economică.
Elementul de susţinere a întregii activităţi de producţie este reprezentat de activele circulante
materiale, acestea fiind baza întregului proces de producţie. De aceea se consideră foarte importantă
abordarea profundă a noţiunilor privind informaţia contabilă legată de aceste active, în speţă de
totalitatea stocurilor.
Activele circulante sunt definite ca fiind „acea parte din patrimoniu ce-şi schimbă permanent
forma, regăsindu-se ca stocuri, disponibilităţi băneşti şi drepturi faţă de terţi”
Obiectivul contabilităţii ca stiinţă a fost legat de constituirea, gestionarea şi utilizarea
eficienta a patrimoniului, fiind disciplina care pune la dispozitia conducerii firmei atât date cât şi
informatii operative privind starea şi gestionarea patrimoniului.
Elementele patrimoniale care fac parte din activele circulante prezintă urmatoarele
caracteristici:
 Participă la un singur ciclu economic
 Işi recuperează valoarea printr-o singură participare
 Işi modifica în permanent forma
 Se află într-o continuă mişcare valorică
 Rămân în unitate pe o perioadă mai mică de un an.
În patrimoniul unei societăţi un rol important îl au activele circulante materiale din cadrul
carora fac parte şi stocurile, adica acele materiale deţinute pentru a fi vândute pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, în curs de producţie în vederea vânzării în aceleaşi condiţii ca mai
4
sus sau sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
Această importanţă este dată de faptul că o unitate de producţie nu poate funcţiona fără
existenta stocurilor. În structura economică a întreprinderii, activele circulante joacă rolul de obiect
asupra căruia se realizează acţiunea de prelucrare şi transformare specifică unităţii în cauză.
Stocurile de mijloace circulante înglobează materii prime şi materiale aflate în diferite faze ale
prelucrării.
Valoarea adusă din afara unităţii sub formă de materii prime, materiale, combustibili se
completează cu cea conservată prin procesele de transformare, devenind active circulante de tipul
producţiei neterminate, produselor finite şi semifabricatelor destinate vânzării.
Dacă societate, are ca obiect principal de activitate producţia, aceasta trebuie să deţină
suficiente stocuri (materii prime, materiale, etc.) astfel încât procesul de producţie să aibă
continuitate. Totodată trebuie avut în vedere ca structura şi mărimea stocurilor să fie stabilită cât
mai raţional, pentru a nu genera lipsuri dintr-o anumita materie primă sau din contra, să existe supra
stocuri din alte materii prime. Lipsa stocurilor de materii prime poate duce la întreruperea activităţii
de producţie şi automat sunt influenţate negativ veniturile firmei cu repercusiuni directe asupra
profitului.
În cazul în care există o aprovizionare în exces cu materii prime şi alte materiale se poate
ajunge la un blocaj financiar ca urmare a obligativităţii achitării către furnizori a valorilor
imobilizate în stocurile procurate şi care nu sunt folosite imediat în procesul de producţie. Pe de alta
parte, aceste stocuri aprovizionate în exces se pot degrada sau altera ca urmare a depozitării
necorespunzatoare sau ca urmare a influenţelor factorilor de mediu, mai ales în industria alimentara.
De asemenea, stocurile de produse finite obţinute joacă un rol important în activitatea unei
firme. În procesul de fabricatie al produselor finite firma trebuie să ţină cont de cererea şi oferta de
pe piaţă. Dacă firma produce mai mult decât se cere pe piaţă, acest fapt are o influenţă negativă
deoarece, pentru a obţine o anumită cantitate de produse, indiferent dacă se vând sau nu, se
consumă materii prime, forţă de muncă, utilităţi, etc., consumuri care genereaza costuri. Dacă
mărfurile obţinute nu se vând, costurile de producţie nu sunt acoperite şi se obţine pierdere.
Aşadar, odată cu vânzarea produselor finite, elementele de active circulante nu dispar,
valoarea lor transformându-se în creanţe, până la încasarea contravalorii sub formă de bani. Prin
urmare, în conceptul de active circulante se includ, pe lângă stocurile de bunuri materiale,
mijloacele în decontare (creanţele), precum şi disponibilităţile băneşti din casă sau de la bancă.
5
La fel ca şi mijloacele fixe, activele circulante intră în structura de producţie, în urma unui
proces de consum. În procesul de producţie, elementele de active circulante îşi transferă o mare
parte din valoare (potenţialul economic) conservată anterior în produs, iar altă parte se pierde prin
risipă, degradare, rebuturi, furt etc.
Toate societăţile comerciale funcţionează potrivit unui mecanism identic: ele încep prin a
cumpăra materii prime şi materiale pe care le transforma în produse finite, pentru ca la sfârşit să
vândă aceste produse. Acest ciclu de cumpărare, transformare şi vânzare este cunoscut sub
denumirea de ciclu de exploatare. Decizia de finanţare a ciclului de exploatare urmăreşte asigurarea
echilibrului financiar dintre nevoia de finanţare a activelor circulante şi sursele mobilizate în acest
scop. Finanţarea ciclului de exploatare se realizează din următoarele surse:
 surse proprii
 surse atrase
 surse împrumutate
În vederea asigurării continuităţii producţiei şi a ritmicităţii vânzărilor, este necesară
înnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor. Astfel, apare o nevoie permanentă de capital. În acest
context, se pune problema existenţei unor surse permanente pentru finanţarea nevoilor permanente.
Această sursă este fondul de rulment.
Ministerul Finanţelor Publice a emis Ordinul nr.1752/2005 care arată că „un activ se
clasifică ca activ circulant atunci când:
a) este achiziţionat un produs pentru consum propriu sau în scopul comercializării şi se
aşteaptă să fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
b) este reprezentat de creanţe aferente ciclului de exploatare;
c) este reprezentat de trezorerie sau echivalente de trezorerie a căror utilizare nu este
restricţionată”.
1.1.2. Structura activelor circulante
Structura internă a activelor circulante depinde de profilul unităţii, de tehnologia de

fabricaţie, de organizarea generală a întreprinderii, precum şi de progresul tehnic din economie.
Volumul total al activelor circulante este dependent de cantitatea de produse comandate, de
capacitatea de schimb, consumul specific pe unitatea de produs, precum şi de timpul de imobilizare
în toate fazele activităţii economice.
6
În mod concret, activele circulante înglobează valoarea cedată de celelalte elemente ale
structurii interne a întreprinderii: personal, active fixe, informaţie, mediu. Prin urmare, activele
circulante dobândesc o importanţă deosebită în structura internă a întreprinderii.
În cadrul procesului complex de relansare şi dinamizare a economiei româneşti, un rol
important îl ocupă problematica stocurilor. În condiţiile unei economii de piaţă, asigurarea
resurselor materiale necesare şi gestiunea corespunzătoare a acestora trebuie să corespundă
sistemelor de valori bazate pe concurenţă, competiţie şi abilitatea de identificare şi fructificare a
oportunutăţilor. În prezent, satisfacerea cererii pieţei în condiţii de profitabilitate a devenit o
condiţie de existenţă a fiecărei firme. Aceasta presupune participarea tuturor subsistemelor unei
întreprinderi, inclusiv a celui de asigurare a resurselor materiale necesare creşterii competitivităţii
pe piaţă.
Unităţile economice trebuie să aibă în vedere condiţiile economice interne şi internaţionale
de abordare a problemelor specifice proceselor de cumpărare, a celor de formare a stocurilor şi de
desfacere a producţiei. Pentru ca activitatea economică dintr-o unitate patrimonială să genereze
profit este necesar ca, încă din faza de aprovizionare materială, să fie puse în aplicare toate
modalităţile care permit obţinerea lui. Astfel, orice reducere de preţ, obţinută prin negociere,
creează premise pentru realizare de profit.
Formarea stocurilor de materiale şi produse la nivelul agenţilor economici are rolul de a
asigura condiţiile optime pentru desfaşurarea activităţii. Stocurile contribuie la alimentarea continuă
a subunităţilor de consum şi servirea clienţilor în vederea realizării obiectivelor pe care şi le-a
propus fiecare unitate economică.
Activele circulante se clasifică după mai multe criterii:

 din punctul de vedere al structurii lor avem;
- stocuri;
- creanţe;
- investiţii pe termen scurt;
- casa şi conturi la bănci.
 după sursele de finanţare distingem:

- fonduri proprii şi asimilate;
- fonduri împrumutate.
7
 după fazele procesului de amplasare întâlnim:
- active circulante în sfera aprovizionării;
- active circulante în sfera producţiei;
- active circulante în sfera comercializării;
- active circulante libere, (disponibilităţi).
 după forma în care apar, activele circulante se clasifică în:

- active circulante sub formă materială;
- active circulante sub formă bănească.
1. Activele circulante de natura stocurilor:
Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima lor
utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din prelucrare,
precum şi producţia în curs de execuţie.
Stocurile pot fi:
 Bunuri achiziţionate în scopul revânzării ( marfa cumpărată de un comerciant cu amănuntul
şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie având acest scop;
 Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;
 Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;
.
Din punct de vedere al destinaţiei lor, stocurile au următoarea structură:
- materii prime, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar
- produse finite şi producţia în curs de execuţie
- mărfuri, ambalaje şi alte active deţinute pentru a fi vândute
- animalele şi păsări inclusiv coloniile de albine
Stocurile de materii prime şi materiale consumabile sunt bunuri care participă direct sau indirect la
procesul de fabricaţie şi care se regăsesc parţial sau total la realizarea produsului finit.
Materialele de natura obiectelor de inventar, reprezintă:
 bunuri care nu îndeplinesc în mod cumulativ condiţiile pentru a putea fi incluse în categoria
imobolizărilor corporale.
8
 echipamente de lucru, de protecţie şi îmbrăcăminte specială impuse salariaţilor de normele
de protecţie a muncii
 scule, dispozitive de verificare, aparate de măsură şi control
Stocurile de produse cuprind:

- semifabricate care sunt bunuri care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie dintr-o
secţie şi urmează a fi preluate în altă secţie, sau se livrează terţilor ca atare
- produse finite, adică bunuri care au parcurs toate fazele procesului de fabricaţie şi pot fi
livrate terţilor
- produse reziduale ca: deşeuri, rebuturi, materiale recuperabile
Producţia în curs de execuţie conţine:

 produse care nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic şi care
urmează în continuare celelalte faze, ele nu pot fi livrate ca atare
 produse terminate dar care nu au fost supuse procesului de recepţie
 lucrările şi serviciile în curs de execuţie
Pentru a determina producţia în curs de execuţie la sfârşitul de lună există doua metode:
metoda directa (sau contabilă) ori metoda indirectă.
Stocurile de mărfuri – mărfurile sunt bunuri achiziţionate din afara unităţii pentru a fi vândute în
aceeaşi stare, fără a se executa vreo operaţie de prelucrare suplimentară.
Stocurile de ambalaje – ambalajele sunt bunuri cu ajutorul cărora se asigură păstrarea şi protecţia
mărfurilor pe timpul transportului şi descărcărilor. Ambalajele se clasifică astfel:
 ambalaje care circulă pe principiul cumpărării-vânzării
 ambalaje cumpărate şi utilizate în procesul de producţie
 ambalaje cumpărate şi livrate odată cu bunurile, facturate distinct sau incluse în preţ
 ambalaje obţinute din producţie proprie, care ulterior se vând cu marfa
Stocurile de animale şi păsări cuprind:

- animale tinere ce urmează a fi trecute la animale de muncă
- animale la îngăşat care urmează a fi vândute sau sacrificate
- colonii de albine
9
2. Activele circulante de natura creanţelor
Activitatea oricărei întreprinderi genereaza un sistem complex şi variat de relaţii economice

şi juridice cu cumparatorii de produse şi mărfuri livrate, beneficiarii de servicii prestate, personalul
angajat, bugetul de stat privind plata impozitelor şi taxelor, alte persoane juridice şi fizice.
Creanţele – reprezintă drepturi juridice ale intreprinderii ca creditor de a primi la scadenţa
stabilită de contractele întocmite, cambiile primite sau de alte documente o sumă de bani, bunuri
materiale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debitori.
Creanţele întreprinderii se înregistreaza în contabilitate la valoarea nominală. Creanţele în
valută străină se reflectă în rapoartele financiare în valuta naţională, prin aplicarea cursului de
schimb valutar la data întocmirii documentelor justificative, la finele perioadei de gestiune (data
întocmirii Bilantului contabil) şi la data achitării acestora.
În funcţie de provenienţa sau conţinutul economic deosebim:

 Creanţele comerciale reprezintă acea parte a creanţelor care apare în cazul când momentul
transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra produselor, mărfurilor şi
alte active livrate, precum şi cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării
acestora. Evidenţa analitica a creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale se
ţine pe fiecare debitor, pe termene de formare şi de achitare ale acestora.
 Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a diferentelor dintre sumele

calculate şi achitate la bugetul impozitelor şi taxelor. Situaţiile de apariţie a creanţelor sunt
în dependenţă de specificul operaţiunilor economice şi tipul impozitului.
 Creanţele personalului reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de întreprindere şi pot fi:
- Acordarea avansurilor spre decontare (titularilor de avans);
- Procurarea de către angajaţi a mărfurilor cu achitare în rate;
- Recuperarea de către gestionari a daunei materiale cauzate;
- Altor datorii (privind pensiile alimentare şi alte titluri executorii);
10
 Creanţele privind veniturile calculate reprezintă sume datorate întreprinderii aferente
veniturilor care sunt determinate în baza contractelor încheiate sau legislatiei în vigoare.
Veniturile calculate ale întreprinderii cuprind:
- venituri privind arenda;
- venituri privind dobânzile şi redevenţele calculate;
- veniturile privind dividendele calculate;
- alte venituri.
3. Investiţiile pe termen scurt
Investiţiile pe termen scurt reprezintă acele valori mobiliare, transmisibile şi negociabile

care fac obiectul tranzacţiilor financiare şi sunt investiţii financiare temporare efectuate de unitatea
patrimonială şi sunt reprezentate de acţiunile proprii răscumparate, obligaţiunile emise şi
răscumparate, obligaţiunile achiziţionate şi de alte investiţii financiare pe termen scurt achiziţionate
de unitatea patrimonială, în vederea realizarii unui profit într-un termen scurt.
Aceste titluri de valaloare sunt achiziţionate în vederea realizării unui câstig pe termen scurt
care, prin natura sa, este imediat realizabil şi pe care întreprinderea nu are intenţia să-l conserve o
perioadî mai mare de un an.
Hârtiile de valoare pe termen scurt (efectele de comert, bonurile de tezaur, certificatele de
deposit, etc) sunt emise şi negociate în cadrul pieţei monetare şi aduc venituri sub forma dobanzilor.
4. Disponibilităţile băneşti
Disponibilităţile băneşti ale agentului economic reprezintă toate mijloacele băneşti aflate în
posesia acestuia , la un moment dat .
Mijloacele băneşti ale agentului economic apar în ultima fază a ciclului de exploatare , adică
în urma încasării contravalorii produselor sau mărfurilor vândute, a lucrărilor executate sau a
serviciilor prestate . Între încasări şi plăţi trebuie să existe un echilibru permanent. Partea din
mijloacele băneşti făcută disponibilă în urma încasărilor şi plăţilor reprezintă trezoreria agentului
economic .
Formele pe care le îmbracă disponibilităţile băneşti ale agentului economic sunt :
11
 disponibilităţi băneşti aflate în casierie – casa ;
 disponibil la bancă în lei şi devize ;

 alte disponibilităţi băneşti ( carnete CEC , chitanţe de achitat , etc. ) .
1.2 EVALUAREA ACTIVELOR CIRCULANTE DE NATURA STOCURILOR

PRIN PRISMA IAS 2 ŞI OMFP 1752/2005
1.2.1. Reguli generale de evaluare
OMFP 1752/2005 prevede că activele circulante trebuie să fie evaluate la costul de achiziţie
sau costul de producţie, după caz, cu respectarea regulilor ce presupun ca ajustările de valoare să se
facă pentru activele circulante în vederea prezentării acestora la cea mai mică valoare de piaţă sau,
în circumstanţe speciale, la o altă valoare minimă atribuită acestora la data bilanţului.
În cazul în care, motivele pentru care au fost făcute ajustările de valoare nu mai sunt
aplicabile pentru evaluarea efectuată, modificările nu pot fi aplicate conform prevederilor de mai
sus. Astfel în situaţia în care ajustarea devine totală sau parţială fără obiect, întrucât motivele care
au dus la reflectarea acesteia au încetat să mai existe într-o anumită măsură, atunci acea ajustare
trebuie reluată corespunzător la venituri.
Trebuie avut în vedere şi faptul ca valoarea atribuită stocului la sfârşitul exerciţiului
financiar, influenţează semnificativ venitul impozabil şi implicit mărimea datoriei fiscale pentru
perioada următoare.
Există patru momente în care poate avea loc evaluarea stocurilor:
♦ la intrarea în intreprindere
♦ la închiderea exerciţiului financiar
♦ la ieşirea din întreprindere sau la darea în consum
♦ la inventariere
La intrarea în patrimoniu, stocurile se evaluează la costul de achiziţie, iar la ieşirea din
gestiune se evaluează şi înregistrează în contabilitate aplicând una din următoarele detode conform
OMFP 1752/2005:
 metoda primul intrat-primul ieşit (FIFO)
 metoda ultimul intrat-primul ieşit (LIFO)
12
 metoda costului mediu ponderat (CMP)
Conform prevederilor IAS 2 sunt acceptate ca metode de evaluare a stocurilor la ieşire doar
metoda FIFO şi CMP. Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea
realizabilă netă, iar costurile trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării
precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi locul în care se găsesc.
Evaluarea creanţelor în lei se va face în momentul apariţiei lor la valoarea nominală.

Valoarea nominală reprezintă suma înscrisă în documentele ce atestă existenţa lor. Creanţele în
devize se vor înregistra în contabilitate în moneda naţională, la cursul de schimb în vigoare la data
efectuării opraţiunilor care le-a generat. Ulterior, pe măsura lichidării creanţelor, diferenţele de curs
valutar, între data înregistrării şi data încasării se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare,
după caz.
În situaţia în care la sfârşitul exerciţiului financiar există creanţe în valută, se vor evalua la
cursul existent la sfârşitul anului. Diferenţele de curs valutar dintre creanţele evaluate la cursul lui
31 decembrie şi valoarea nominală de la data apariţiei lor, se înregistrează ca şi cheltuieli financiare
nefavorabile sau venituri financiare favorabile, dupa caz.
Investiţiile pe termen scurt la intrarea în intreprindere se vor evalua la costul de achiziţie,

adica preţul de cumpărare, sau la valoarea stabilită potrivit contractelor. La ieşirea din gestiune se
vor aplica aceleaşi metode ca şi la stocuri.
La finele exerciţiului financiar, pentru deprecierea investiţiilor deţinute ca active circulante,
vor fi evaluate pe seama cheltuielilor ce reflectă ajustări pentru pierderea de valoare. Astfel, la
sfârşitul fiecărui exerciţiu financiar, ajustările pentru pierderile de valoare reflectate se
suplimentează, diminuează sau se anulează, după caz. La ieşirea din gestiune a investiţiilor pe
termen scurt, eventualele ajustări pentru pierderi de valoare se anulează.
Disponibilităţile şi operaţiile în devize se evaluează astfel:

 creditele şi datoriile unităţii inclusiv cele în devize se evaluează la valoarea nominală
 operaţiunile de deconturi în devize precum şi încasările şi plăţile în numerar se evaluează la
cursul de schimb în vigoare din ziua când se face operaţiunea, diferenţele de curs valutar dintre
data înregistrării creanţei sau datoriei în devize şi data decontării respectivei încasări se
înregistrează la cheltuieli financiare, respectiv venituri financiare
13
 la închiderea exerciţiului financiar atât creanţele şi datoriile în devize cât şi disponibilităţile în
devize se evaluează la cursul în vigoare din ultima zi a anului, iar diferenţele de curs valutar faţă
de data înregistrării în contabilitate se reflectă în conturile de cheltuieli, respectiv venituri.
1.2.2. Tratament contabil de bază şi alternativ permis privind evaluarea stocurilor
Tratament contabil de bază

1. Metoda Primul Intrat Primul Ieşit - FIFO
Se aplică cu succes în cadrul unităţilor cu o gamă sortimentală diversificată şi în perioada în
care există o relativă stabilitate a produselor.
► În condiţiile creşterii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:
- evaluarea ieşirilor la costurile cele mai scăzute
- evaluarea stocurilor finale la preţurile cele mai mari
- o majorare a profitului din exploatare şi a impozitului aferent.
► În condiţiile scăderii preţurilor, folosirea metodei are ca efect:
- ieşirile sunt evaluate la preţurile cele mai mari
- stocurile sunt evaluate la preţurile cele mai mici
- reducerea profitului, a impozitului pe profit cu afectarea nesemnificativă a trezoreriei.
Avantajele metodei:
metodei:
 evaluarea stocurilor finale se face la cele mai recente preţuri (mai realiste) şi
poate fi uşor conectat la valorile actuale;
 este uşor de calculat urmăreşte mişcarea cantitativă a stocului
 este metoda recomandată de IAS 2.
Dezavantajele metodei:
metodei
 în perioadele de schimbări rapide de preţuri, profiturile pot fi supraevaluate
faţă de costurile curente, datorită faptului că ieşirile sunt evaluate la cost
istoric, iar veniturile din vânzări la costuri curente;
 tendinţa întreprinderii de a majora preţurile de vânzare odată cu creşterea
costurilor de achiziţie, indiferent de faptul că unele stocuri s-ar putea să fie
achiziţionate înainte de creşterea preţurilor.
14
 greu de utilizat pentru analize economice
2. Metoda Costului Mediu Ponderat - CMP

Este metoda cel mai des utilizată în cazul stocurilor cumpărate la preţuri diferite, iar în
contabilitatea stocurilor nu sunt individualizate în funcţie de costul de achiziţie sau de producţie al
fiecărui lot.
Evaluarea stocurilor folosind metoda CMP:
 intrările – sunt evaluate la costul de vânzare sau producţie a fiecărei aprovizionări;
 ieşirile – se evaluează la CMP
 stocul final – se evaluează la CMP
Avantajelei metodei:
metodei
 nivelează profiturile utilizând o medie a valorii stocului iniţial şi final;
 tinde să anuleze efectele creşterii sau descreşterii preţurilor, deoarece costul
stocului final calculat este influenţat de toate preţurile plătite pe parcursul
anului şi de costul stocului iniţial;
 relativ uşor de calculat permite analiza prin comparaţie
 este recomandată de IAS 2.
metodei
 fiind o medie ponderată, există riscul ca valoarea stocurilor să fie deformată
prin ponderare, putând afecta profitabilitatea şi valorile din situaţia
financiară;
 costul unitar al stocului nu va fi identic cu cel menţionat în facturile
furnizorului;
 pentru determinarea venitului şi luarea unor decizii sunt mai relevante
preţurile reale.
Tratament Contabil Alternativ Permis
Se referă la acel tratament permis a se folosi dar mai puţin agreat în contextul aplicării
Standardelor Internaţionale de Contabilitate. Tratamentul alternativ specificat de IAS 2, include
metoda de determinare a costului la ieşire numita Ultimul Intrat – Primul Ieşit - LIFO.
LIFO
15
Această metodă, ultimul intrat-primul ieşit LIFO,
LIFO presupune că ultimele produse
achiziţionate vor fi primele ce vor ieşi din gestiune, iar cele ce vor rămâne în gestiune la sfârşitul
perioadei sunt cele cumpărate primele. Este o metodă agreată de întreprinderi în perioadele de
creştere a preţurilor, deoarece această modalitate de evaluare conduce la creşterea valorii
consumurilor, ieşirilor şi la micşorarea valorii stocurilor.
Folosirea acestei metode conduce la:

► creşterea valorii ieşirilor deci, la reducerea profitului, ca rezultat al corelaţiei dintre costurile
elementelor de stoc ieşite şi veniturile obţinute din valorificarea acestora
► reducerea valorii stocului final
Avantajele metodei:
 sunt folosite costurile actuale la data la are elementele de stoc sunt eliberate
în producţie sau vândute
 este uşor de calculat
 sunt folosite preţurile actuale menţionate pe facturile de achiziţie
 în perioadele inflaţioniste, metoda LIFO tinde să stabilească o valoare mai
mică a venitului, în comparaţie cu celelalte metode de evaluare, reducându-se
riscul impozitării creşterii venitului ca urmare a inflaţiei
 valoarea stocurilor declarată în situaţiile financiare poate fi subevaluată,
deoarece reflectă valoarea unor stocuri evaluate la preţuri vechi, valoarea care
este ireală comparativ cu valoarea stocului la preţuti curente
 reflectarea stocurilor în situaţiile financiare la valori subevaluate daunează
informaţiilor redate de anumiţi indicatori bilanţieri
 nu urmăreşte distribuţia normală a a elementelor fizice de stoc.
Este ştiut faptul că valoarea stocului are influenţe atât asupra bilanţului cât şi asupra contului
de profit şi pierdere. Acestă metodă este recomandată în scopul întocmirii contului de profit si
pierdere, deoarece ea corelează veniturile cu costul bunurilor vândute, dar nu este cea mai bună
16
metodă de determinare a valorii curente a stocurilor din bilanţ , în special pe perioade mai lungi de
creştere sau descreştere a preţutilor.
1.2.3. Evaluarea stocurilor
La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzătoare stării lor

patrimoniale:
- Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi;
- Evaluarea la inventariere;
- Evaluarea la închiderea exerciţiului;
- Evaluarea la ieşirea din patrimoniu.
Conform IAS 2, stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea
realizată netă. Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării,
precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile respective în forma şi în locul în care se
găsesc.
1. Evaluarea Stocurilor La Momentul Intrării In Intreprindere
Aşa cum arată prevederile legii Contabilităţii 82/1991, bunurile se evaluează la data intrării
în patrimoniu şi se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare denumită valoarea contabilă,
care se stabileşte diferit în funcţie de modalitatea de intrare în patrimoniu întreprinderii.
Putem distinge următoarele situaţii de evaluare a stocurilor la intrarea în patrimoniu:
 Stocuri intrate prin achiziţie de la furnizori
 Stocuri produse în cadrul întreprinderii
 Stocuri intrate prin subvenţionare
 Stocuri intrate ca aporturi în natură la capitalul social
Evaluarea stocurilor intrate prin achiziţie de la furnizori prezintă următoarele caracteristici:

- se face la costul de achiziţie
- costul de achiziţie cuprinde: preţul de cumpărare, taxele vamale si taxele nerecuperabile, cheltuieli
de transport, manipulare şi alte cheltuieli ce pot fi atribuite direct achiziţiei şi TVA înscrisă în
17
factura furnizorului în cazul în care cumpăratorul nu este platitor de TVA.
Evaluarea stocuri produse în cadrul întreprinderii:

- se face la costul de producţie
- costul de producţie cuprinde: cheltuieli directe de producţie, cota de salarii indirecte alocate în
mod raţional, ca fiind legate de fabricarea bunurilor
Următoarele cheltuieli nu se includ în costul de producţie: cheltuieli indirecte fixe nealocate,
pierderi de materiale, manoperă sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele normale
admise, cheltuieli de depozitare după ce producţia a fost încheiată, cheltuieli de desfacere.
După prevederile IAS2 şi MOFP 1752/2005 pentru a determina costurilor se folosesc doua
metode:
 Metoda costului standard

- la stabilirea costului stocurilor de produse realizate se iau în consideraţie nivelurile normale
ale consumurilor de materii prime, materiale, manoperă şi utilizarea eficientă a capacităţii de
producţie
- aceste nivele trebuie revizuite periodic şi ajustate în funcţie de condiţiile actuale
- diferenţele de preţ dintre costul standard şi costul de achiziţie sau de producţie se
evidenţiază distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului:
- repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite ţi asupra stocurilor se
efectuează cu ajutorul unui coeficient calculat dupa urmatoarea formulă:
Diferenţele de preţ aferente

Soldul iniţial al + intrărilor în cursul perioadei
diferenţelor de preţ cumulat de la începutul anului
Coeficientul de =
repartizare ( K ) Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în cursul

stocurilor la + perioadei cumulat de la
preţ de înregistrare începutul anului
18
- acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţul de

înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost
înregistrate bunurile ieşite
- la sfârşitul perioadei soldul conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor de
stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea conturilor la
cost de achiziţie respectiv de producţie
- diferenţele de preţ astfel stabilite la recepţia stocurilor respective se înregistrează
proporţional aâat asupra valorii bunurilor ieţite cât şi asupra stocurilor
 Metoda preţului cu amănuntul:

amănuntul:
- este utilizată în comerţul cu amănuntul la unităţile cu articole numeroase şi cu mişcare
rapidă
- costul bunurilor vândute, este calculat prin deducerea valorii marjei brute din preţul de
vânjare al stocurilor
Evaluarea intrărilor de stocuri prin subvenţionare guvernamentale:

- valoarea de intrare la evaluare este dată de valoarea corespunzătoare subvenţiilor
guvernamentale (IAS 20)
- dacă subvenţia guvernamentală este reprezentată de transferul unui activ nemonetar,
valoarea de intrare este dată de vaoarea justă
- recunoaşterea subvenţiilor se va face pe o bază sistematică ca venit al perioadelor
corespunzătoare cheltuielilor pe care aceste subvenţii le compensează
- în bilanţ subvenţiile guvernamentale pentru active, inclusiv subvenţiile nemonetare la
valoarea lor justă se prezintă ca venit amânat sau prin deducerea subvenţiilor din valoarea
contabilă a activului
Evaluarea stocurilor intrate ca aport la capitalul social:

- se face la valoarea de aport stabilită în urma evaluării ţinându-se seama de preţul pieţei,
utilitatea, starea şi amplasarea stocurilor
19
2. Evaluarea Stocurilor La Momentul Ieşirii Din Intreprindere
Există următoarele modalităţi de ieşire a stocurilor sunt: consumul intern, vânzări, alte căi.
Pentru a asigura conectarea cheltuielilor aferente stocurilor cu veniturile obţinute sau cu cele ce
urmează a fi obţinute este foarte important determinarea corectă a costurilor aferente ieşirilor din
stoc, pentru aceasta se utilizează următoarele metode:
♦ Metoda „primul intrat-primul ieşit” (FIFO)
♦ Metoda „cost mediu ponderat”(CMP)
♦ Metoda „ ultima intrare-prima ieşire”(LIFO)
Metoda „primul intrat-primul ieşit” (FIFO)
Această metodă presupune că stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie
sau de producţie, al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor în ordine cronologică.
Aplicarea acestei metode asigură urmărirea mişcărilor cantitative a stocului iar valoarea se
calculează pe baza celor mai recente preţuri (valoarea este actualizată). Această metodă prezintă
unle avantaje şi dezavantaje:
Metoda „cost mediu ponderat”(CMP)
Utilizarea acestei metode presupune calcularea costului pentru fiecare element pe baza
mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi a costului
elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei.
Costul mediu ponderat poate fi determinat periodic sau cu ocazia recepţiei fiecărei noi
livrări. Momentul când se calculează acest cost este determinat de situaţia particulară a
întreprinderii.
Costul mediu ponderat se determică conform relaţiei:
CMP = (Vsi + Vi) : (Qsi + Qi)
20
în care:
Vsi – valoarea stocului iniţial
Vi – valoarea intrată
Qsi – cantitate stoc iniţial
Qi – cantitate intrată
În funcţie de costul mediu ponderat se determină valoarea ieşirilor, fie periodic, fie după
fiecare recepţie a unui lot conform relaţiei:
Ve = CMP x Oe
în care:
Ve – valoarea ieşirilor
Qe – cantitatea ieşită
Metoda „ ultima intrare-prima ieşire”(LIFO)
Prin această metodă bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de
producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului anterior în ordine cronologică.
Această metodă se caracterizează prin faptul că ea nu repartizează costurile stocurilor intrate
până la acea dată, dar conectează veniturile la cheltuielile eferente.
3. Evaluarea stocurilor la inventariere
Ca şi regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la

valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie
de utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, în funcţie de destinaţia lor,
astfel:
21
 Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete de
realizare, care este dată de preţul de vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu
transport, comisioane etc.
 Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea componentelor

materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.
 Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizării în exploatare se evaluează la
costul lor de înlocuire.
La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia nu este

admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
pasiv şi a cheltuielilor. În acest sens:
 În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului
pentru unitate şi preţul pieţei, este mai mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în
contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.
 În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de
inventariere se vor scrie valorile de inventar.
Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri relative
(nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală existentă,
chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.
Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile
fiscal.
În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura
imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege costul de
achiziţie, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nedeductibile, inclusiv
TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.
4. Evaluarea stocurilor la inchiderea exerciţiului financiar
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele

evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:
22
 Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi valoarea de
intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se
înregistrează în contabilitate.
 Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de inventar şi valoarea
lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate aceste
stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat
unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de
întrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate şi înregistrate
provizioane, se obţine valoarea de inventar ca valoare netă ce se înscrie în bilanţ.
Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare şi înregistrare a
stocurilor, şi anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul
costului de achiziţie sau a costului de producţie, după caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta
se asigură aplicarea principiului realităţii, costurile efective de achiziţie şi de producţie fiind
parametrii reali ai valorii stocurilor
În situaţiile financiare anuale, stocurile se înregistrează la valoarea cea mai mică dintre
valoarea contabila (Vc) şi valoarea de inventar (Vi)
♦ Dacă Vi > Vc – în listele de inventariere se va înscrie valoarea contabilă
♦ Dacă Vi < Vc – în listele de inventariere se va înscrie valoarea de inventar.
1.2.4. Activitati generate de activele circulantein cadrul intreprinderii
În cadrul întreprinderii, activele circulante materiale ocazionează numeroase operaţii, care

pot fi grupate după conţinutul lor în:
Operaţii de aprovizionare şi conservare;
Operaţii de eliberare din depozit;
Operaţii de inventariere.
Aceste operaţiuni sunt consemnate în diferite documente şi evidenţe operative distincte.
Operaţiile de aprovizionare şi conservare sunt evidenţiate în următoarele documente:

♦ Comenzile, se emit de către unităţile patrimoniale către furnizori;
♦ Contractele economice, se încheie cu furnizorii pe baza comenzilor;
23
♦ Registrul de comenzi, este utilizat pentru urmărirea modului în care sunt realizate contractele de
aprovizionare;
♦ Avizul de însoţire a mărfii, este un document de însoţire a stocurilor pe timpul transportului,

document pe baza căruia se întocmeşte factura fiscală, sau document de primire în gestiunea
cumpărătorului;
♦ Factura fiscală, realizează pe lângă funcţiile avizului de însoţire şi pe cele de transport pentru
viza de control financiar preventiv, şi totodată este act justificativ pentru decontarea
contravalorii;
♦ Nota de intrare-recepţie, se întocmeşte la sosirea stocurilor de la furnizor şi la intrarea acestora
în depozitul unităţii;
♦ Fişa de magazie, este un document de evidenţă operativă a magaziei şi se întocmeşte separat
pentru fiecare fel, calitate sau sortiment de stocuri materiale.
Operaţiile de eliberare din depozit sunt evidenţiate în următoarele documente:

 Bonul de consum, este utilizat pentru eliberarea din magazie a stocurilor;
 Fişa limită de consum.
Operaţiile de inventariere sunt evidenţiate în contabilitate prin intermediul listelor de inventar.

În legătură cu operaţiile de intrare şi ieşire a bunurilor, legislaţia în vigoare prevede
următoarele obligaţii pentru agenţii economici:
 Bunurile materiale intrate în patrimoniu se consemnează în documente adecvate şi se operează
în evidenţa locurilor de depozitare;
 Bunurile primite pentru prelucrare sau în custodie, se recepţionează şi se înregistrează distinct ca
intrări în gestiune;
 Bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite dar ne recepţionate se înregistrează
distinct în contabilitate ca intrări în patrimoniu;
 Bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune, pe baza recepţiei şi a
documentelor de însoţire;
 Bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistrează în contabilitate ca ieşiri din gestiune pe baza
documentelor justificative.
24
1.2.5. Principalele documente folosite pentru evidenta contabila a stocurilor
N.I.R.-ul
Serveste ca :
- document pentru recepţia bunurilor aprovizionate, document justificativ pentru încarcare în
gestiune, act de proba în litigiile cu cărăuşii şi furnizorii, pentru diferenţele constate la recepţie,
document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Circulă la gestiune, pentru încarcarea în gestiune a bunurilor materiale receptionate , la
compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind reglementarea diferenţelor
constatate, precum şi pentru înregistrarea în contabilitatea sintetica şi analitica , ataşata la
documentele de livrare (factură sau avizul de însotire a marfii). Se arhiveaza la compartimentul
financiar-contabil.
Bonul de consum
Serveste ca:
- document de eliberare din magazie pentru consum a unui singur material, respectiv mai multor
materiale, dupa caz;
- document justificativ de scădere din gestiune;
- document justificativ de înregistrare în evidenta magaziei şi în evidenta contabilă în partida
simplă.
Se întocmeste în doua exemplare, pe măsura lansării, respectiv eliberării materialelor din magazie
pentru consum.
Circulă:
- la magazia de materiale, pentru eliberarea cantităţilor prevazute, semnându-se de predare de către
gestionar şi de primire de către delegatul care primeşte materialele (ambele exemplare);
- la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea înregistrarilor în contabilitatea sintetica şi
analitică (ambele exemplare).
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
25
Aviz de insotire a marfii :
Formular tipizat cu regim special de tiparire, înseriere şi numerotare, comun pe economie.
Serveste ca :
- Document de însotire a mărfii pe timpul transportului ;

- Document ce stă la baza întocmirii facturii fiscale ;
- Dispoziţie de transfer al valorilor materiale de la o gestiune la alta
- Document de primire în gestiunea cumparatorului sau în gestiunea primitoare din cadrul aceleaşi
unităţi în cazul transferului ;
Circulă la :
- furnizor ;
- la delegatul unităţii care face transportul sau al clientului , pentru semnare de primire (ex. 1) ;
- la compartimentul financiar-contabil , ataşat la factura(ex. 3) ;
- la cumparator ;
- la magazie , pentru încarcarea de gestiune a produselor, mărfurilor sau altor valori materiale
primite, după efectuarea recepţiei de către comisia de receptiesi după consemnarea
rezultatelor (ex.1) ;
- la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică,
ataşat la factură (ex.1 ) ;
Dispoziţie de livrare
Serveste ca :
- Document pentru eliberarea din magazie a produselor, mărfurilor sau a altor valori materiale
destinate vânzării ;
- Document justificativ de scădere din gestiunea magaziei predatoare ;
- Document de bază pentru întocmirea avizului de însotire a mărfii sau a facturii fiscale , dupa caz .
Circulă la :
Magazie, pentru eliberarea produselor , mărfurilor sau altor valori materiale şi pentru înregistrarea
în evidenţa magaziei, semnându-se de către gestionarul predator pentru cantitatile livrate .
Se arhivează la : magazie(ex.1) ; la departamentul vânzări (ex.2)
Fişe de magazie
Serveste ca:
26
- document de evidenţă la locul de depozitare a intrarilor, ieşirilor şi stocurilor de valori materiale;
- sursă de informaţii pentru controlul operativ curent şi contabil al stocurilor de valori materiale.
Se întocmeşte într-un exemplar, separat pentru fiecare fel de material, şi se completează de

gestionar sau de persoana desemnată, care completează coloanele privitoare la intrări, la ieşiri şi
stoc. Fişele de magazie se ţin la fiecare loc de depozitare a valorilor materiale, pe feluri de materiale
ordonate pe grupe, eventual subgrupe, sau în ordine alfabetica.
Pentru valori materiale primite spre prelucrare de la terţi sau în custodie se întocmesc fiţe distincte
care se ţin separat de cele ale valorilor materiale proprii.
Înregistrările în fişele de magazie se fac document cu document. Stocul se poate stabili dupa fiecare
operaţiune înregistrată, dar în mod obligatoriu zilnic.
Modelele documentelor folosite pebtru tinerea evidentei contabile a stocurilor
GPA AERO PRODUCT

RO 18188030
NOTA DE RECEPTIE Nr. 530 din 03.12.2008
Document livrare: FACTURA 456576 data: 03.12.2008
Furnizor: PETROM Cod fiscal: RO246150
delegat: Nicu Alin mijloc de transport: CT25WYW/CT26WYW
Nr Denumirea UM Cantitate Pret unitar Valoare fara TVA TVA Valoare cu TVA
1 MOTORINA EURO 4 KG 32850 1.9201 63075.285 11984.3042 75059.5928

TOTAL 63075.285 11984.3042 75059.5928
COMISIA DE RECEPTIE: GESTIONAR, INTOCMIT,
27
GPA AERO PRODUCT
BON DE CONSUM nr 365
RO 18188030
Data: 03.12.2008
Gestiunea: magazia centrală
Nr Denumirea UM Cantitate Pret unitar Valoare fara TVA
1 MOTORINA EURO 4 KG 25000 1.9175 47937.5

TOTAL 47937.5
INTOCMIT, PREDAT, PRIMIT
Seria PET Nr. 246852

Furnizor: SC PETROM SA Cumparator: SC GPA AERO
NRC.J40/54381/1991 PRODUCT SRL
CUI: RO246150 NRC:J13/3821/2008
Sediul: Bucuresti CUI: RO 18188030
Sediul Punct de lucru: CTA Sediul: M Kogalniceanu
Judetul: Constanta Judetul: Constanta
Contul: RO07ROIN920300058721RO01 Contul: RO07ROIN920300058721RO01
Banca: RIB CTA Banca: RIB CTA
AVIZ DE INSOTIRE A MARFII
Numar aviz.246852
Nr Denumirea UM Cantitate
Data 03.12.2008 Pret unitar Valoare fara TVA
crt produs
1 MOTORINA EURO 4 KG 32850 1.9201 63075.285
Semnatura Date privind expeditia: Total: 63075.285

si Numele delegatului: Nicu Alin
stampila CI:KT 361754, pol Cta
furnizor Mijloc transport: auto, nrCT25WYW Semnatura de primire
Expedierea s-a facut in prezenta
noastra la data de 03.12.2008, ora11,20
Semnaturile
28
GPA AERO PRODUCT FIŞĂ DE MAGAZIE Pagina 1

RO 18188030
Materialul/Produsul: MOTORIMA EURO 4
COD UM PRET
M4 KG
DATA SI
DOCUMENT SEMNATURA
INTRĂRI IESIRI STOC DE
DATA NR FEL CONTROL
01.12.08 11200
03.12.08 530 NIR 32850 44050
03.12.08 365 BC 25000 19050
BALANŢĂ DE STOCURI
Perioada 01.12.2008-03.12.2008 GPA AERO PRODUCT

RO 18188030
INTRARI IESIRI STOC FINAL

STOC INITIAL
Cantitate Valoare Cantitate Valoare Cantitate Valoare Cantitate Valoare
Articol
M4 11200 21280,0 32850 63075,59 25000 47937,5 19050 36418,0
9
1.2.6. Reduceri de preţ practicate în contabilitatea stocurilor
29
Derularea tranzacţiilor de vânzare-cumpărare presupune relaţii cu furnizorii şi clienţii, pe
piaţa concurenţială ceea ce duce la operarea cu reduceri de preţ, destinate să plătească fidelitatea
unui client, respectarea întocmai a unor clauze contractuale, achitarea înainte de termen a unei
datorii şi, nu în ultimul rând, să incite clientul spre cumpărare, ceea ce duce la creşterea cifrei de
afaceri.
Aceste reduceri de preţuri se împart în două categorii:
 Reduceri de natură comercială
 Reduceri de natură financiară
Reducerile comerciale au o influenţă directă asupră mărimii nete a unei facturi. În categoria
reducerilor comerciale se includ:
Rabatul reprezintă reducerea practicată, asupra preţului convenit anterior între furnizor şi client,
ţinându-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comerciale, faţă de
clauzele prevăzute în contract.
Remiza este reducerea practicată asupra preţului curent de vânzare, ţinându-se cont de volumul
vânzărilor sau de importanţa cumpărătorului, în clientela vânzătorului. Remiza corespunde unui
procent aplicat asupra preţului brut, procent prevăzut în oferta de preţuri a vânzătorului sau care
rezultă din negociere între cei doi parteneri de afaceri.
Risturnul reprezintă o reducere de preţ practicată asupra ansamblului operaţiilor efectuate cu
acelaşi cumpărător pe o perioadă determinată.
De regulă, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din preţul brut, dar se
poate acorda şi în sumă fixă.
Reducerile financiare poartă denumirea de sconturi

Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei creanţe decontate
înainte de scadenţa normală, reprezentând o bonificaţie acordată clientului. Scontul de decontare
este o cheltuială financiară pentru furnizor, care este beneficiarul plăţii şi un venit financiar pentru
client, care efectuează o plată înainte de scadenţă.
Cu privire la metodologia de calcul şi contabilizare a reducerilor, trebuie respectate
următoarele reguli:
Toate reducerile de preţ sunt incluse în factură,
Reducerile comerciale premerg reducerile financiare,
30
Reducerile sunt determinate în cascadă, ceea ce înseamnă că procentele de reducere se aplică asupra
netului anterior,
În cazul reducerilor comerciale mai întâi se calculează rabaturile şi apoi remizele şi risturnurile,
Scontul de decontare se aplică după ultima reducere de natură comercială,

Taxa pe valoarea adăugată se calculează la ultimul „net” determinat şi se adună cu acesta pentru a
obţine „totalul facturii”,
Reducerile comerciale nu se contabilizează nici la furnizor, nici la client,
Reducerile financiare se contabilizează ca o cheltuială financiară pentru furnizor şi ca un venit
financiar pentru client.
1.3. CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE DE NATURA STOCURILOR
1.3.1. Contabilitate analitică a stocurilor
Contabilitatea analitică a stocurilor se organizează folosind una din următoarele metode:

 Metoda cantitativ valorică
 Metoda operativ contabilă
 Metoda global valorică
1. Metoda cantitativ-valorică
Această metodă se mai numeşte metoda pe fişe de magazie, deoarece acestea sunt principalul
document pe baza căruia se ţine evidenţa. Metoda necesită un volum mai mare de muncă şi ea este
utilizată frecvent de întreprinderile mici şi mijlocii. Trebuiesc parcurşi următorii paşi:
♦ la locurile de depozitare se face înregistrarea cantitativă a intrărilor şi a ieşirilor de stocuri în fişe
de magazie
♦ contabilitatea preia pe bază de borderou de predare, documentele de intrare şi de ieşire
♦ la contabilitate se face înregistrarea documentelor în fişele de cont analitice deschise pe feluri de
valori materiale
♦ periodic la contabilitate se efectuează verificarea concordanţei înregistrărilor din fişele de
magazie cu cele din fişele de cont analitice
♦ la sfârşitul lunii se face verificarea înregistrărilor din fişele de cont analitice cu situaţiile din
fişele de cont sintetice cu ajutorul balanţelor analitice
31
2. Metoda operativ contabilă
Este cunoscută ca metoda pe solduri şi presupune realizarea următoarelor activităţi:
 Ţinerea unei evidenţe cantitative a stocurilor pe categorii de stocuri la locurile de depozitare cu

ajutorul fişei de magazie
 Preluarea în cursul lunii pe bază de borderou de predare a documentelor de intrare-ieşire a
stocurilor dupa ce ele au fost înregistrate în fişele de magazie şi efectuarea unui control al
înregistrărilor din fişele de magazie
 Întocmirea la sfârşitul fiecărei luni la contabilitate a registrului stocurilor, în care se înscriu
urătoarele:
- cantităţile de stocuri preluate din fişele de magazie
- valorile stocurilor calculate prin înmulţirea cantităţilor cu preţurile de facturare
- totalurile valorice pe grupe, subgrupe, magazii, pe categorii de operaţii de intrare şi ieşire şi
pe conturile creditoare respectiv debitoare
- registrul stocurilor înlocuieşte balanţa analitică
Această metodă presupune renunţarea la fişele contabile analitice cantitativ-valorice deschise pe
feluri de valori materiale
3. Metoda global-valorică
Este o metodă ce presupune organizarea evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii cât şi în
contabilitate, constă în:
 pe fiecare gestiune se întocmeşte Raportul de gestiune în care se înregistrează zilnic şi numai
valoric fiecare document justificativ de intrare sau ieşire stabilindu-se soldul final
 în contabilitate se deschide pentru fiecare gestiune câte o fişă de cont analitic pentru valori
materiale, în care se înscriu operaţiile de intrări şi ieşiri pe baza documentelor justificative
individuale sau a centralizatoarelor acestora, dupa caz
 se face, lunar, controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa gestiunii cu cele din
contabilitate, confruntându-se soldurile finale din registrul de gestiune şi fişele de cont analitic.
1.3.2. Contabilitatea sintetica a stocurilor
Există două metode de ţinere a evidenţei contabile sintetice a stocurilor:

32
 Metoda inventarului permanent
 Metoda inventarului intermitent
1. Metoda inventarului permanant:

 se vor înregistra toate operaţiile de intrare şi ieşire pe baza documentelor justificative cantitativ
şi valoric în conturile corespunzătoare de stocuri la cost de achiziţie, preţ standard sau preţ de
factură. În cazul în care evidenţa se ţine la preţ de factură, diferenţa dintre preţul de achiziţie şi
cel din factură reprezintă cheltuieli de transport care se înregistrează ca diferenţă de preţ.
 iţi oferă posibilitatea cunoaşteri în orice moment a mărimii stocurilor
 în cazul intreprinderilor mari este obligatorie
2. Metoda inventarului intermtent

♦ constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la
sfârşitul fiecărei luni
♦ conturile de stocuri se debitează la sfârşitul lunii cu soldurile determinate la inventariere şi se
creditează la începutul lunii următoare cu ocazia includerii în cheltuieli a soldurilor constatate la
sfârşitul perioadei precedente
♦ înregistrarea intrărilor de stocuri din cursul perioadei se face direct în conturile de cheltuieli
conform premizei că aceste stocuri sunt destinate consumului sau vânzării şi nu păstrării
acestora în depozite
♦ prin calcul extracontabil se determina valoarea ieşirilor de stocuri cu ajutorul formulei:
valoarea ieşirilor = val stocurilor iniţiale + val intrărilor + val stocurilor finale
♦ această metodă nu permite posibilitatea exercitării unui control riguros asupra integrităţii
valorilor materiale, orice pierdere sau sustragere din gestiune aparea ca o ieşire normală.
Diferenţa dintre cele doua metode de inventariere din punc de vedere contabil constă
în faptul că în cazul metodei inventarului permanent stocul este actualizat permanant cu valoarea
cumpărărilor şi ieşirilor, pe măsura efectuării acestora, iar prin metoda inventarului intermitent
soldul contului de stocuri va rămâne neschimbat până la sfârşitul exerciţiului cand are loc efectuarea
inventarierii fizice.
33
CAPITOLUL II
STUDIUL DE CAZ PRIVIND EVALUAREA ACTIVELOR CIRCULANTE

DE NATURA STOCURILOR LA SC GPA AERO PRODUCT SRL
2.1. Prezentarea generala a societăţii
Societatea GPA AERO PRODUCT SRL a fost înfiinţată în anul 2005 în baza Legii nr.
31/1990, răspunzând cerinţelor actuale europene pentru a prelua, stoca şi recicla reziduuri de natură
petrolieră, precum şi uleiuri uzate, fără conţinut de PCB, fiind autorizată conform legislaţiei de
mediu şi fiscale în vigoare.
Societatea noastră este o societate cu răspundere limitată, cu capital integral privat,
românesc, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Constanţa sub nr. J13/3821/2005 cod unic de
înregistrare 18188030, atribut fiscal RO. Forma de proprietate: capital românesc integral privat ,
forma juridică : SRL
Activitatea de bază a societăţii este colectarea şi tratarea reziduurilor de natură petrolieră,

utilizând instalaţiile tehnologice ale societăţii, încadrate în clasa CAEN :
3811 Colectarea deşeurilor nepericuloase;
3812 Colectarea deşeurilor periculoase;
3821 Tratarea şi eliminarea deşeurilor nepericuloase;
3822 Tratarea şi eliminarea deşeurilor periculoase;
4671 Comerţ cu ridicata al combustibililor solizi, lichizi şi gazoşi şi al produselor derivate;
4941 Transporturi rutiere de mărfuri;
5210 Depozitări;
5224 Manipulări;
34
Societatea are implementat şi menţinut un Sistem de Management al Calităţii, autorizat de
către Lloyd's Register Quality Assurance în conformitate cu urmatoarele standarde referitoare la
Sistemul pentru Managementul Calităţii: ISO 9001:200; SR EN ISO 9001:2001, certificat de
autorizare nr. 170578, aprobat la data 17.12.2006.
Conform statisticilor publicate de Ministerul Afacerilor, SC GPA Aero Product SRL, în

judeţul Constanţa, se claseaza printre primele 10 unităţi în domeniul în care îşi desfăşoară
activitatea. Principalele atu-uri ale societăţi care au făcut ca aceasta să deţină o poziţie importantă de
piaţă sunt:
 calificarea angajaţilor şi experienţa acestora în domeniu;
 relaţiile cu furnizorii şi încrederea de care se bucură în faţa furnizorilor;
 relaţiile cu clienţii şi încrederea de care se bucură clienţii;
 existenţa stocurilor de produs finit care permite livrări imediate, clienţii nemai având grija
aprovizionării;
 calitatea produselor şi a serviciilor prestate este superioară concurenţei;
 situaţia financiară solidă, cu datorii faţă de bugetul statului achitate la zi ceea ce determină
obţinerea unei bonităţi în cadrul licitaţiilor de achiziţii publice;
 un alt element care generează creşterea poziţiei pe piaţă a firmei este legată de faptul că
societatea este producător de tablouri electrice de comandă şi automatizări.
SC GPA Aero Product SRL dispune de personal competent şi calificat atât în ceea ce
priveşte activitatea de baza, cât şi pentru activitatea specifică TESA , ingineri, economişti, cu o
vastă experienţă în domeniu şi cu realizări pe măsură. Personalul întreprinderii se împarte în
personal productiv şi personal funcţional.
În sens larg, personalul productiv este cel fără de care produsul sau serviciul nu va ajunge la
beneficiar sau client. Acesta include pe oricine are răspundere directă pentru produsul finit sau
pentru serviciu de la directorul general, la cel mai de jos lucrator operativ sau de birou.
Personalul functional este cel a cărui contribuţie este indirecta. Ei sfătuiesc sau ajută personalul de
linie, îndeosebi managerii de producţie
Departamentele functionale ale întreprinderii pot include pe cele de personal juridic,
contabilitate, calculatoare, instruire, etc. Fiecare răspunde de acordarea asistenţei specializate către
personalul productiv.
35
SC GPA Aero Product SRL îşi desfaşoară activitatea în 4 puncte de lucru, cel mai important
fiind cel situat în Mihail Kogălniceanu.
Punctul de lucru de la Mihail Kogălniceanu, Str. Tudor Vladimirescu nr. 4, Jud Constanţa,
al SC GPA AERO PRODUCT SRL este un antrepozit fiscal de producţie uleiuri minerale şi
cogenerarea uleiurilor minerale uzate se intinde pe o suprafaţă de aproximativ 9 000 m², fiind
delimitat astfel:
 la N proprietate privată
 la S proprietate a Ministerului Apărării Naţionale
 la V depozit carburanţi Petrom Aviation S.A.
 la E Consiliul Local Mihail Kogălniceanu
Toată suprafaţa de teren închiriată este împrejmuită cu gard conform planului de amplasare.
Aici, deşeurile reciclabile sunt preluate, transportate şi stocate rezervoarede construcţie
metalică, cilindrice, amplasate vertical – suprasol, prevăzute cu centuri de protecţie, cu capac fix sau
flotant, cu instalaţii de măsurare automată a cantităţii de produs depozitat şi cu instalaţie pentru
stingerea incendiilor. Aceste rezervoare cu capacităţi între 5.000 - 20.000 mc. Preluarea şi
transportul reziduurilor petroliere se face cu mijloace auto, dar şi colectate cu navă specializată, în
portul Constanţa de la navele aflate în port şi în tranzit. Procesul tehnologic implementat în
instalaţia de producţie, conduce la obţinerea de produse intermediare, fără impurităţi solide şi cu
conţinut redus de apă şi respectiv sulf.
Societatea deţine un laborator propriu care este dotat cu aparatură conform normativelor
în vigoare.
Produsele finite obţinute sunt de natura combustibililor uşori:
♦ IFO tip G
♦ IFO tip P
♦ IFO tip A
♦ IFO 30
Descrierea echipamentului tehnologic cu caracteristicile tehnice specifice:
Instalaţia de reciclare a reziduurilor petroliere şi cogenerarea uleiurilor minerale uzate, instalaţie
realizată în regie proprie, este alcatuită din:
- doua rezervoare tehnologice de 100 mc fiecare (R1 si R2);
- un rezervor (R3) pentru componenţa de diluţie (motorina), cu o capacitate de 100 mc, calibrat
36
- un rezervor cisternă pentru depozitarea apei chimic impure;
- un rezervor de 28 mc pentru combustibil centrală termică;
- un separator-decantor gravitaţional pentru apă + steril rezultate din procesul tehnologic;
- un canal colector de apa şi produse petroliere de la rampa de încarcare descărcare, care duce la
un separator-decantor;
- paltformă şi rampă pentru încărcare-descărcare;

- fosă septică care colecteaza apele pluviale de pe platformele de retenţie;
- sisteme de măsurare fiscalizate pentru măsurarea produselor finite la livrare: debitmetru masic
M30 G1-TVC si debitmetru OPTIMASS;
- o hală de pompe pentru vehiculat produsele;
- trasee tehnologice de conducte;
- centrală termică
- cazan de abur GPT 8000, parametri: debit abur 8 000 kg/h, presiunea de lucru 11,76 bari,
temperatura de lucru 190,7 grd C, echipat cu tablou electric şi de automatizare;
- tabloul general de curent electric + contor electric;
- cântar platformă.
Activităţile care se desfăşoară în antrepozitul fiscal de producţie sunt:

1. Colectarea de reziduri petroliere şi uleiuri minerale uzate;
2. Depozitarea de reziduri petroliere şi uleiuri minerale uzate;
3. Reciclarea rezidurilor petroliere;
4. Cogenerarea uleiurilor minerale uzate;
5. Comercializarea combustibililor lichizi.
1. Colectarea de reziduri petroliere şi uleiuri minerale uzate se va realiza cu SC FULL

PILOT SRL cu care s-a încheiat un contract de colaborare pentru preluarea acestora de la nave din
radă şi porturile maritime româneşti. Societatea este proprietară a 2 nave maritime şi este abilitată
de către Registrul Naval Român şi Administraţia Portuară Constanţa să colecteze şi să transporte
rezidurile petrolire pentru un antrepozit fiscal autorizat.
2.Depozitarea de reziduri petroliere şi uleiuri minerale uzate se va realiza într-un rezervor de
10.000 m³ prevăzut cu serpentină pentru menţinerea temperaturii de fluiditate cu respectarea
normelor de Protecţia Mediului şi PSI.
37
3. Reciclarea rezidurilor petroliere se va realiza în propria instalaţie în vederea obţinerii de
combustibili lichizi: IFO-G, IFO-P, IFO-A şi IFO-30.
4. Cogenerarea uleiurilor minerale uzate se va realiza în centrala termica pentru obţinerea de
abur tehnologic.
5. Comercializarea combustibililor lichizi: IFO-G, IFO-P, IFO-A şi IFO-30, se va realiza cu

beneficiarii cu care societatea va încheia contracte de livrare pe bază de comenzi ferme.
Punctul de lucru situat în localitatea Agigea, Zona Moară, jud. Constanta, la cca. 600 m vest de
D.N. 39 Constanţa- Mangalia, conform contract de închiriere cu SC R3 ECOLOGIC SRL are ca
obiect de activitate:
6024 – Transporturi rutiere mărfuri periculoase
5210 – Depozitări
4941 – Transport rutier de mărfuri
Pentru buna desfăşurare a activităţii, societatea are în dotare un parc auto format din 9
semiremorci cisternă, 6 platforme container şi 8 cap-tractor, marca Mercedes- Benz, având licenţă
pentru transportul rutier de mărfuri în trafic internaţional cât şi prin contractarea altor vehicule
agreate de la diverşi parteneri.
Maşinile sunt dotate cu stingătoare de incendiu încărcate şi verificate corespunzător, cât şi
trusă de materiale pentru intervenţie în caz de accident de mediu, şi ladă (nisip, lopată, galeată).
Vehiculele sunt însotite de instrucţiuni adecvate privind modul de a acţiona al personalului de
operare (conducător auto, însoţitor etc), în eventualitatea unui accident în timpul transportului, iar
instruirea şoferilor este conform planului de intervenţie în caz de accident de mediu. Şoferii deţin
atestat profesional şi autorizaţie ADR, conform legislaţiei naţionale şi internaţionale.
Punctul de lucru din Mun Constanţa, Port Constanţa, Remiza de locomotive, al SC GPA
AERO PRODUCT SRL Constanţa, este propus pentru a deveni antrepozit fiscal de depozitare are o
suprafaţă de aproximativ 1100 m², având accesul de pe căile de circulaţie portuare.
Aprovizionarea se face pe căile rutiere, cu autocisterne autorizate. Accesul autocisternelor în incintă
se face de pe calea de acces portuară, prin poarta de acces în incintă, unde este situat şi postul de
pază.
38
Utilităţile necesare pentru buna desfăşurare a activităţii, în acest punct de lucru, (respectiv
apa şi energia electrică) sunt furnizate conform contractului încheiat cu SNFM CFR MARFĂ SA
2.2. Structura activelor circulante în cadrul SC GPA Aero Producr SRL
După cum reiese şi din descrierea actvităţii în cadrul SC GPA Aero Product SRL există trei
mari surse de obţinere a veniturilor: din vânzarea produslor finite, venituri din activitatea de
transport rutier de mărfuri şi venituri din vânzarea mărfurilor. În anul 2008 veniturile din transport
au înregistrat o creştere spectaculoasa faţă de anul 2007. La cealaltă extremă se află veniturile din
vânzarea mărfurilor care au înregistrat o scadere faţă de anul precedent.
În ceea ce priveşte structura activelor circulante, în cadrul societăţii GPA Aero Product SRL
ponderea cea mai mare o deţin creanţele, urmate de stocuri, cheltuieli în avans, datorii pe termen
scurt şi disponibilităţi baneşti
39
Stocurile la SC GPA Aero Product SRL sunt înregistrate la cost istoric. Descărcarea
gestiunii se face la darea în consum a materialelor, utilizându-se metoda “primul intrat, primul ieşit”
(FIFO), metoda recunoscuta de IAS 2 „Contabilitatea Stocurilor” , în cadrul tratamentului contabil
de baza, dar şi din punct de vedere fiscal.
Aceasta metodă presupune că bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie
al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie al lotului următor, în ordinea cronologică.
Situaţia stocurilor se prezintă astfel: produse finite, materii prime, semifabricate, materiale
consumabile
2.4.EVALUAREA STOCURILOR LA INTRAREA ŞI IEŞIREA DIN PATRIMONIU

SAU DAREA ÎN CONSUM ŞI ÎNREGISTRAREA ÎN CONTABILITATE
PRIN CELE TREI METODE : FIFO, LIFO, CMP
40
Avem urmatoarea situaţie:
DATA OPERAŢIA CANTITATE - KG COST UNITAR -

LEI
03.05 Stoc iniţial 950 1,89
12.05 Aprovizionare 2300 2,01
18.05 Consum 2000
25.05 Aprovozionare 2750 2,11
31.05 Consum 3200
Vom aplica cele trei metode de evaluare ale stocurilor aratând modul de calcul şi diferenţele
dintre ele:
1 METODA FIFO (FIRST IN , FIRST OUT – PRIMUL INTRAT , PRIMUL IEŞIT)
Conform acestei metode , stocurile ieşite se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie
al primei intrări sau al primului lot . Pe măsura epuizării lotului , bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al următorului lot , în ordine cronologică .
Această metodă prezintă dezavantajul că , în perioada de inflaţie , conduce la un profit brut
mai mare şi la o valoare de inventar finală mai ridicată . De aici rezultă că înteprinderea va plăti
fiscului impozite mai ridicate.
DATA OPERAŢIA INTRĂRI IEŞIRI STOC
Q CU V Q CU V Q CU V
03.05 Stoc iniţial - - - - - - 950 1,89 1795,5

12.05 Aprovizionare 2300 2,01 4623 - - - 950 1,89 1795,5
2300 2,01 4623
18.05 Consum - - - 950 1,89 1795,5
1050 2,01 2110,5 1250 2,01 2512,5
25.05 Aprovizionare 2750 2,11 5802,5 - - - 1250 2,01 2512,5
2750 2,11 5802,5
31.05 Consum - - - 1250 2,01 2512,5
1950 2,11 4114,5 800 2,11 1688
41
TOTAL 5050 10425,5 5200 10533 800 1688
2. EVALUAREA PRIN METODA LIFO: ( last in , first out – ultimul intrat , primul ieşit)
Utilizând ca formulă de ieşire din gestiune metoda LIFO, ultimele produse achiziţionate vor
fii primele vândute, iar în stoc, la sfârşitul perioadei vor rămâne primele produse cumpărate.
Această metodă presupune evaluarea bunurilor ieşite la costul de producţie sau de achiziţie
al ultimei intrări. Stocurile ieşite se consideră că aparţinând ultimului lot intrat în depozit şi vor fi
evaluate la costul acestuia. În continuare ieşirile de bunuri se consideră ca aparţinând lotului

precedent. Prin folosirea acestei metode se ajunge la o apropiere a costurilor celor mai recente
operaţii la rezultatele perioadei. Metoda LIFO pezintă dezavantajul că în perioada de inflaţie duce la
o diminuare a profitului net de exploatare .
03.05 Stoc iniţial - - - - - - 950 1,89 1795,5

12.05 Aprovizionare 2300 2,01 4623 - - - 950 1,89 1795,5
2300 2,01 4623
18.05 Consum - - - 2000 2,01 4020 950 1,89 1795,5
300 2,01 603
25.05 Aprovizionare 2750 2,11 5802,5 - - - 950 1,89 1795,5
300 2,01 603
2750 2,11 5802,5
31.05 Consum - - - 2750 2,11 5801,5
300 2,01 603
150 1,89 283,5 800 1,89 1512
TOTAL 5050 10425,5 5200 10708 800 1512
42
3 METODA COSTULUI MEDIU PONDERAT –CMP
Această metodă presupune evaluarea bunurilor ieşite la un cost mediu ponderat , stabilit
astfel : Si I
V + V
CMP = ;
QSi + QI
unde : VSi - valoarea stocului iniţial ( a ultimului stoc ) ;
VI - valoarea intrării ;
QSi - cantitatea din stocul iniţial ( ultimul stoc ) ;
QI - cantitatea intrată .
Ve = CMP x Qe
Metoda costului mediu ponderat este o metodă mai apropiată de realitate, dar greoaie,
necesitând multe calcule .
I. Algoritmul de calcul după prima aprovizionare :
1795,5 + 4623
CMP = = 1,97
950 + 2300
Ve = 1,97 x 1250 = 2462,5
II. Algoritmul de calcul după a doua aprovizionare :
2462,5 + 5802,5
CMP = = 2,07
1250 + 2750
Ve = 2,07 x 800 = 1656
Evaluarea prin metoda CMP – calculat dupa fiecare recepţie:

43
03.05 Stoc iniţial - - - - - - 950 1,89 1795,5

12.05 Aprovizionare 2300 2,01 4623 - - - 3250 1,97 6402,5
18.05 Consum - - - 2000 2,01 4020 1250 1,97 2462,5
25.05 Aprovizionare 2750 2,11 5802,5 - - - 4000 2,07 8280
31.05 Consum - - - 3200 2,07 6624 800 2,07 1656
TOTAL 5050 10425,5 5200 10644 800 1656
III. Algoritmul de calcul sfârşitul de lună :

1795,5 + 10425,5
CMP = = 2,04
950 + 5050
Ve = 2,04 x 800 = 1632
Evaluarea prin metoda CMP – calculat la sfârşitul de lună:
03.05 Stoc iniţial - - - - - - 950 1,89 1795,5

12.05 Aprovizionare 2300 2,01 4623 - - - 3250 - -
18.05 Consum - - - 2000 - - 1250 - -
25.05 Aprovizionare 2750 2,11 5802,5 - - - 4000 - -
31.05 Consum - - - 3200 - - 800 - -
TOTAL 5050 10425,5 5200 2,04 10608 800 2,04 1632
44
2.4. OPERAŢII ÎNREGISTRATE ÎN CONTABILITATE PRIVIND
INTRĂRILE ŞI IEŞIRILE DE STOCURI
Înregistrarea intrărilor de materii prime

Pe bază de factură
Fără diferenţe de preţ
% = 401 Furnizori 1190
Materii prime 301 1000
TVA deductibil 4426 190
Cu diferenţă de preţ favorabile

Diferenţe de preţ 308 100
Cu diferenţe de preţ nefavorabile

Diferenţe de preţ 308 100
Pe bază de aviz de expediţiePrimire pe bază de aviz

% = 408 Furnizori facturi 1190
Materii prime 301 nesosite 1000
TVA 4428 190
La primirea facturii fără diferenţe între aviz şi factură

Facturi nesosite 408 = 401 Furnizori 1190
TVA deductibil 4426 = 4428 TVA neexigibil 190
45
La primirea facturii cu diferenţe în plus între aviz şi factură
Facturi nesosite 408 1190
TVA deductibil 4426 = 4428 TVA neexigibil 190
La primirea facturii cu diferenţe în minus între aviz şi factură

% = 408 Furnizori facturi 1190
Materii prime 301 nesosite 1000
TVA neexigibile 4428 190
TVA deductibile 4426 133
Din prelucrare la terţi

Materii prime 301 = 351 Materii de la terţi 1000
Intrări de materii prime plus la inventar

În roşu
Cheltuieli cu M P 601 = 301 Materii prime 200
În negru
Materii prime 301 = 601 Cheltuieli cu materii 200
46
Intrări de materiale de la grup

Materiale auxiliare 3021 = 4511 Materiale de la grup 2000
Intrări de la unitate în subunitate

Produse finite 345 = 481 M primite de la unitate 500
Intări în subunitatea A de la subunitatea B

Alte materiale consum 3028 = 482 Decontări între subunităţi 800
Materii prime trimise spre prelucrat

Terţi 351 = 301 Materii prime 1500
Materii prime trecute la mărfuri spre a fi vândute

Mărfuri 371 = 301 Materii prime 600
Intrări de bonuri valorice pentru combustibil

Combustibil 3022 = 5328 Alte valori 1000
Date în consum
Cheltuieli combustibil 6022 = 3022 Combustibil 1000
Ieţiri ca Lipsă la inventar, Imputabile :

Cheltuieli M P 601 = 301 Materii prime 100
Creanţe în legătură 4282 = % 535.5
cu personalul 758 Alte venituri din exploat 450
4427 TVA colectat 85.5
Neimputabile
Cheltuieli M P 601 = 301 Materii prime 550
47
Donate
Cheltuieli donaţii 6712 = 3021 Materiale auxiliare 300
Distruse în urma calamităţilor

Alte cheltuieli 6718 = 302 Materiale consumabile 700
Înregistrări privind distribuirea echipamentelor catre salariaţi suportate de ei

% = 303 Obiecte de inventar 975
Creanţe cu personalul 4282 487,5
Chelt în avans 471 487,5
TVA aferentă echipamentului suportat de salariaţi

Creanţe cu personalul 4282 = 4427 TVA colectata 92,63
Trecerea pe cheltuieli a echipamentului sucportat de societate

Ch privind obiectele de inv 603 = 471 Obiecte de inventar 487,5
Reducerile financiare se evidenţia

În contabilitatea furnizorului :
Client 411 = % 2380
707 Venit din vânzări 2000
4427 TVA colectat 380
Înregistrarea scontului şi stornarea TVA aferent

Chelt privind 667 = % 400
sconturile 4111 Clienţi 476
4427 TVA colectat 76
În contabilitatea clientului astfel:

% = 401 Furnizor 2380
Mărfuri 371 2000
TVA deductibil 380
48
4426
% = 767 Venit financiar din scont 400

Furnizor 401 476
Înregistrări contabile privind obiectele de inventar cu destinaţie specială obţinute din

producţie proprie:
Obţinere S.D.V. din producţie proprie
Produse finite 345 = 711 Venit din producţia stoc 500
Trecerea la depozit
Obiecte de inventar 303 = 701 Venituri din vânzare 500
Darea în folosinţă
Ch privind obiectele de inv 603 = 303 Obiecte de inventar 500
Descărcarea gestiunii S.D.V.

Venituri din producţia stocat 711 = 345 Produse finite 500
TVA aferent producţiei proprii

TVA deductibil 4426 = 4427 TVA colectat 95
Dacă produsele finite se vând prin magazinele proprii de desfacere atunci se face
transferul produselor finite la mărfuri , înregistrându-se astfel :
Mărfuri 371 = 345 Prouse finite 800
Înregistrarea producţiei neterminate la sfârşitul lunii

Producţia în curs de execuţ 331 = 711 Variaţia stocurilor 1200
49
La începutul lunii următoare
Variaţia stocurilor 711 = 331 Producţia în curs de execuţ 1200
Obţinerea de produse finite

Produse finite 345 = 711 Variaţia stocurilor 2000
CAPITOLUL III
UNELE PROPUNERI PRIVIND EVALUAREA ŞI CONTABILITATEA

ACTIVELOR CIRCULANTE DE NATURA STOCURILOR
În patrimoniul unei societăţi un rol important îl au activele circulante materiale din cadrul
cărora fac parte şi stocurile, adică acele materiale deţinute pentru a fi vândute pe parcursul
desfăşurării normale a activităţii, în curs de producţie în vederea vânzării în aceleaşi condiţii ca mai
sus sau sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii. Aceasta importanţă este dată de faptul că o
unitate de producţie nu poate funcţiona fără existenta stocurilor.
Prin intermediul acestei lucrări am putut aprofunda aspectele teoretice şi practice privind
evaluarea şi contabilitatea activelor circulante de natura stocurilor necesare bunei desfăşurări a
activităţii unei entităţi patrimoniale.
Astfel în urma studiului de caz întreprins la SC GPA Aero Product SRL am constatat
existenţa unor elemente care mi-au atras atenţia şi la care aş dori sa fac în continuare referire.
Pentru desfăşurarea normală a activităţii specifice, orice întreprindere îşi constituie diferite
categorii de stocuri în funcţie de condiţiile de aprovizionare, de natura resurselor materiale, de
caracteristicile proceselor tehnologice, de organizarea structurală a subunităţilor de consum şi
50
dispersia teritorială a acestora, de strategia şi politica adoptate în formarea stocurilor în raport cu
factorii care le condiţionează.
De aceea prima propunere constă în elaborarea tabloului de bord al managerului privind
existenţa stocurilor. Consider că formarea stocurilor de materiale şi produse la nivelul agenţilor
economici are rolul de a asigura condiţiile optime pentru desfaşurarea activităţii.
În structura activelor circulante al societăţii GPA Aero Product SRL, stocurile ocupa un loc
important ceea ce impune acordarea unei atenţii mărite datorită următoarelor aspecte:
- fiind o societate productivă este necesar să deţină suficiente stocuri (materii prime,
materiale, etc.) astfel încât procesul de producţie sa aibă continuitate.
- trebuie avut în vedere ca structura şi mărimea stocurilor să fie stabilită cât mai raţional,
pentru a nu genera lipsuri dintr-o anumită materie primă sau din contră, să existe supra
stocuri din alte materii prime.
- lipsa stocurilor de materii prime poate duce la întreruperea activitatii de producţie şi automat
sunt influenţate negativ veniturile firmei cu repercusiuni directe asupra profitului.
- în cazul în care există, o aprovizionare în exces cu materii prime şi alte materiale se poate
ajunge la un blocaj financiar ca urmare a obligativităţii achitării către furnizori a valorilor
imobilizate în stocurile procurate şi care nu sunt folosite imediat în procesul de producţie.
- pe de alta parte, aceste stocuri aprovizionate în exces se pot degrada sau altera ca urmare a
depozitarii necorespunzatoare sau ca urmare a influentelor factorilor de mediu
Datorită acestor aspecte existenţa toblului de bord al managerului privind existenţa stocurilor
este indispensabil pentru o bună analiză a existenţei faptice faţă de cele previzionate, influenţând în
mod direct elaborarea unei strategii optime de vânzare, respectiv de realizarea unui profit maxim.
Modelul unui tablou de bord al managerului privind existenţa stocurilor arată aşa:
Elemente de stoc UM Stoc optim Stoc efectiv Diferente +/-
Motorină (mat prima) Kg 7000 6250 - 750
Păcură (mat auxil) Kg 2500 2950 + 450
Rezid petrolier (mat prima) Kg 2800 2700 - 100
IFO-A (produs finit) Kg 6500 11600 +5100
51
Prin comparaţia valorii stocului optim şi a celui efectiv managerul constată că firma are un
suprastoc de produs finit care reprezintă o blocare de resurse care poate afecta pe termen mediu
costurile şi rentabilitatea actvităţii desfăşurate de către firmă.
Pentru acoperirea riscului de discontinuitate a aprovizionărilor cu materii prime se
recomandă ca aprovizionările să se facă conform contractelor încheiate cu furnizorii pentru
constituirea unui stoc de siguranţă, dar având în vedere surplusul de produs finit pentru moment nu
există acest pericol.
În exemplul prezentat, din comparaţia stocului efectiv cu cel optim rezultă că firma nu se
confruntă cu riscul rupturii de stoc în perioada de analiză, cererea pentru un produs nu a depăşit
stocul existent, fapt care îmbunătăţeşte calitatea serviciilor oferite de firmă , imaginea acesteia în
ochii clienţilor săi, cât şi rentabilitatea firmei pe termen mediu.
A doua propunere face referire la evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune şi anume la
eliminarea din practica contabilă a metodei LIFO.
Conform prevederilor IAS 2 sunt acceptate ca metode de evaluare a stocurilor la ieşire doar metoda
FIFO şi CMP. Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă
netă, iar costurile trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării precum şi alte
costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi locul în care se găsesc.
Ca şi tratament alternativ permis există metoda ultimul intrat-primul ieşit LIFO,
LIFO ce
presupune că ultimele produse achiziţionate vor fi primele ce vor ieşi din gestiune, iar cele ce vor
rămâne în gestiune la sfârşitul perioadei sunt cele cumpărate primele.
Este o metodă agreată de întreprinderi în perioadele de creştere a preţurilor, deoarece această
modalitate de evaluare conduce la creşterea valorii consumurilor, ieşirilor şi la micşorarea valorii
stocurilor. Ca şi argumente împotriva eficienţei acestei metode voi puncta faptul că oferă
posibilitatea declarării în situaţiile financiare a valorii subevaluată a stocurilor, ceea ce duce la
denaturarea informaţiilor cu privire la existenta situaţiei patrimoniale la un moment dat.
Următoarea propunere vizează drepturilor de creanţă la SC GPA Aero Product SRL.

La această întreprindere ponderea cea mai mare în componenţa activelor circulante o deţin
creanţele comerciale.
Conjunctura aceasta reflectă faptul că nu există o politică corespunzătoare de încasare. Cu
alte cuvinte ritmul de facturare nu este însoţit de un ritm corespunzător al încasărilor ceea ce
52
generează o acumulare a volumului creanţelor. Scadenta se determină în raport cu termenii
contractuali şi poate fi diferită pe categorii de clienţi. Astfel pot fi clienţi care achizitionează
cantităţi importante de marfă sau carora li se prestează servicii importante ca sumă, şi pentru care
pot exista termene mai largi de încasare a creantei. In contrast cu aceştia, pot fi clienţi care
achizitionează cantităţi mici de marfă sau cărora li se prestează servicii minore, pentru care se poate
solicita plata pe loc.
Această situaţie apare deoarece există o relaxare a termenelor de încasare, care trebuiesc
atent supravegheate şi corectate pentru a nu genera probleme de lichiditate şi blocaj financiar.
Politica comercială aplicată este una conjuncturală cu rolul în principal de extindere a cotei pe piaţă
prin atragerea de noi clienţi şi dinamizarea afacerilor.
La nivel managerial trebuie monitorizat foarte atent acest aspect intervenindu-se oportun cu
decizii privind diminuarea timpilor de încasare pentru evitarea riscului. În acest sens există
prevederi legale conform cărora dacă termenul de plată depăşeşte data scadentă se vor aplica
procentual penalizări de întârziere pe fiecare zi.
CAPITOLUL IV
CONCLUZII FINALE
În structura economica a întreprinderii, activele circulante joaca rolul de obiect asupra căruia
se realizeaza acţiunea de prelucrare şi transformare. Stocurile de mijloace circulante înglobeaza
materii prime şi materiale aflate în diferite faze ale prelucrării. În activul bilantului, activele curente
se află şi sub formă de creanţe asupra clientilor şi debitorilor, iar odata cu vînzarea produselor finite,
elementele de active nu dispar, valoarea lor se transforma în creanta, până la încasarea contravalorii
sub formă de bani.
Pentru ca activitatea economică dintr-o unitate patrimonială să genereze profit este necesar
ca, încă din faza de aprovizionare materială, să fie puse în aplicare toate modalităţile care permit
obţinerea lui. Astfel, orice reducere de preţ, obţinută prin negociere, creează premise pentru
realizare de profit.
Activle circulante cuprind acele valori economice necesare bunei desfăşurări a activităţilor
tehnico-economice dintr-o enititate patrimonială. Un activ circulant se aşteaptă să fie realizat atunci
când este posibilă utilizarea sau vânzarea acestuia la o valoare realizabilă, adică la un preţ de
vânzare estimat care ar putea fi obţinut pe parcursul desfăşurării normale a ciclului de exploatare.
53
Formarea stocurilor de materiale şi produse la nivelul agenţilor economici are rolul de a
asigura condiţiile optime pentru desfaşurarea activităţii. Stocurile contribuie la alimentarea continuă
a subunităţilor de consum şi servirea clienţilor în vederea realizării obiectivelor pe care şi le-a
propus fiecare unitate economică.
Stocul reprezinta ansamblul de bunuri care se formeaza in ciclul de exploatare al
intreprinderii pentru a fi vandut in starea in care se gaseste in urma unui proces de productie viitor
sau in curs sau pentru a fi consumat la prima necesitate.
Evaluarea stocurilor ridică o serie de probleme, probleme ce se impun a fi soluţionate pentru
întreprindere, aceasta pentru:
 a se determina o valoare cât mai credibilă, indiferent de specificul activităţii
 a permite comparabilitatea structurii stocurilor şi valorii acestora din întreprinderi diferite
Trebuie avut în vedere faptul că valoarea atribuită stocului, la finele exercitiului financiar,
influenţează semnificativ venitul impozabil şi deci mărimea datoriei fiscale în perioadele următoare.
Studiul de caz a fost realizat la SC GPA Aero Product SRL, care are ca activitate de bază
colectarea şi tratarea reziduurilor de natură petrolieră şi obţinerea de produse finite, utilizând
instalaţiile tehnologice ale societăţii situate la punctul de lucru din Mihail Kogălniceanu. Societatea
are si alte puncte de lucru secundare în care activitatea desfăşurată este din domeniul transportului
rutier de mărfuri şi de depozitare.
În această lucrare am evidenţiat operaţiile cu care se confruntă societatea în prezent,
înregistrările contabile privind stocurile la intrarea în gestiune şi înregistrarea acestora la preţ de
factură şi înregistrările contabile privind evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu sau darea în
consum prin metoda FIFO, şi exemple în cazul folosirii metodelor LIFO şi CMP.
În capitolul trei am prezentat câteva propuneri cu privire la activele circulante de natura
stocurilor. Am evidenţiat importanţa şi obiectivitatea formării de stocuri care este justificată de
acţiunea mai multor factori care le condiţionează existenţa şi nivelul de formare, le stabilizează
funcţia şi scopul constituirii. Tot în acest capitol am descris metoda de evaluare a stocurilor la
ieşirea din patrimoniu LIFO, prezentând avantajele şi dezavantajele acestei metode. În acelaşi
capitol am punctat riscul pe care îl reprezintă o pondere ridicată a creanţelor comerciale în structura
activelor circulante ale unei societăţi.
54
Am evidenţiat rolul determinant cel au activele circulante, în special stocurile, în asigurarea
certitudinei, siguranţei şi garanţiei în alimentarea continuă a producţiei şi ritmicităţii desfacerii
rezultatelor acesteia.
BIBLIOGRAFIE
1. Standardul Internaţional de Contabilitate - IAS 2 STOCURI
2. Legea Contabilităţii nr.82/1991 – republicată
3. OMFP nr. 1752/2005 privind aprobarea reglementărilor contabile cu directivele europene
4. ŞTEFAN FLOREA - Contabilitatea societăţilor comerciale, Editura Ex Ponto, 2007
5. ŞTEFAN FLOREA - Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Ex Ponto, 2006
6. GHEORGHE DUMITRU - Contabilitatea financiară în context europan,
55
Editura Ex Ponto, 2008
7. IACOB PETRU PÂNTEA - Contabilitatea financiară românească conformă cu Directivele
Europene, Editura Intelcredo, 2008
8. ANA MORARIU; MIRELA PĂUNESCU - Contabilitate şi fiscalitate în dezvoltarea firmei,
Editura Ex Ponto, 2005
9. IOAN MOROŞAN - Contabilitate financiara şi de gestiune, Editura Evcont, 2005
10. IACOB PETRU PÂNTEA - Contabilitatea financiară, Editura Intelcredo, 2006
56

Evaluarea Si Contabilitatea Activelor Circulante de Natura Stocurilor

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Evaluarea Si Contabilitatea Activelor Circulante de Natura Stocurilor

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA SPIRUL HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL CONSTANŢA

EVALUAREA ŞI CONTABILITATEA ACTIVELOR CIRCULANTE DE

Prezenta lucrare este structurată astfel:

ASPECTE TEORETICE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE

1.1 Definirea, conţinutul şi structura activelor circulante

1.1.1. Definirea şi conţinutul activelor circulante

1.1.2. Structura activelor circulante

Structura internă a activelor circulante depinde de profilul unităţii, de tehnologia de

Activele circulante se clasifică după mai multe criterii:

 după sursele de finanţare distingem:

 după forma în care apar, activele circulante se clasifică în:

1. Activele circulante de natura stocurilor:

Stocurile de produse cuprind:

Producţia în curs de execuţie conţine:

Stocurile de animale şi păsări cuprind:

Activitatea oricărei întreprinderi genereaza un sistem complex şi variat de relaţii economice

În funcţie de provenienţa sau conţinutul economic deosebim:

 Creanţele bugetului faţă de întreprindere apar ca urmare a diferentelor dintre sumele

3. Investiţiile pe termen scurt

Investiţiile pe termen scurt reprezintă acele valori mobiliare, transmisibile şi negociabile

Hârtiile de valoare pe termen scurt (efectele de comert, bonurile de tezaur, certificatele de

 disponibil la bancă în lei şi devize ;

1.2 EVALUAREA ACTIVELOR CIRCULANTE DE NATURA STOCURILOR

1.2.1. Reguli generale de evaluare

Evaluarea creanţelor în lei se va face în momentul apariţiei lor la valoarea nominală.

Investiţiile pe termen scurt la intrarea în intreprindere se vor evalua la costul de achiziţie,

Disponibilităţile şi operaţiile în devize se evaluează astfel:

1.2.2. Tratament contabil de bază şi alternativ permis privind evaluarea stocurilor

Tratament contabil de bază

2. Metoda Costului Mediu Ponderat - CMP

Tratament Contabil Alternativ Permis

Folosirea acestei metode conduce la:

1.2.3. Evaluarea stocurilor

La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzătoare stării lor

1. Evaluarea Stocurilor La Momentul Intrării In Intreprindere

Evaluarea stocurilor intrate prin achiziţie de la furnizori prezintă următoarele caracteristici:

Evaluarea stocuri produse în cadrul întreprinderii:

 Metoda costului standard

Diferenţele de preţ aferente

repartizare ( K ) Soldul iniţial al Valoarea intrărilor în cursul

- acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţul de

 Metoda preţului cu amănuntul:

Evaluarea intrărilor de stocuri prin subvenţionare guvernamentale:

Evaluarea stocurilor intrate ca aport la capitalul social:

Metoda „primul intrat-primul ieşit” (FIFO)

Metoda „cost mediu ponderat”(CMP)

CMP = (Vsi + Vi) : (Qsi + Qi)

Metoda „ ultima intrare-prima ieşire”(LIFO)

3. Evaluarea stocurilor la inventariere

Ca şi regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la

 Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea componentelor

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia nu este

4. Evaluarea stocurilor la inchiderea exerciţiului financiar

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele

1.2.4. Activitati generate de activele circulantein cadrul intreprinderii

În cadrul întreprinderii, activele circulante materiale ocazionează numeroase operaţii, care

Operaţiile de aprovizionare şi conservare sunt evidenţiate în următoarele documente:

♦ Avizul de însoţire a mărfii, este un document de însoţire a stocurilor pe timpul transportului,

Operaţiile de eliberare din depozit sunt evidenţiate în următoarele documente:

Operaţiile de inventariere sunt evidenţiate în contabilitate prin intermediul listelor de inventar.

1.2.5. Principalele documente folosite pentru evidenta contabila a stocurilor

- Document de însotire a mărfii pe timpul transportului ;