Contabilitatea Stocurilor La Firma SC Grand Garage Auto SRL

UNIVERSITATEA
FACULTATEA
CONTABILITATEA STOCURILOR
LA FIRMA S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.
Conducator ştiinţific:
Absolvent:
BUCUREŞTI
2009
1
CUPRINS
CAPITOLUL I NOŢIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE
1.1.Definiţii şi concepte privind stocurile
1.2. Rolul şi importanţa stocurilor
1.3.Acte normative privind stocurile
1.4.Stocurile în abordarea IAS 2
1.5. Principiile şi regulile evaluării stocurilor
1.5.1.Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
1.5.2.Evaluarea stocurilor la inventariere
1.5.3.Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului
1.5.4.Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu
CAPITOLUL II PREZENTAREA FIRMEI S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.

2.1.Scurt istoric
2.1.1.Înfiinţarea societăţii
2.2. Structura tehnico – organizatorică
2.2.1.Obiectul de activitate
2.2.2.Structura organizatorică a unităţii patrimoniale şi organigrama acesteia
2.2.3.Tehnologiile principale de producţie
2.2.4.Caracterizarea economico-financiară a S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.
2.2.5.Cifra de afaceri
2.2.6. Echilibrul financiar al S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.
2.3. Prezentarea biroului financiar-contabil
2.4. Metode de organizare a contabilităţii stocurilor
2.4.1. Sistemul inventarului intermittent
2.4.2. Sistemul inventarului permanent
CAPITOLUL III CONTABILITATEA STOCURILOR LA S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L.

3.1. Documente primare utilizate în contabilitatea stocurilor şi fluxul lor raţional
2
3.2.Contabilitatea stocurilor
3.3. Evaluarea stocurilor la darea în consum
CAPITOLUL IV ANALIZA ŞI CONTROLUL STOCURILOR

4.1. Analiza stocurilor
4.2. Organizarea controlului financiar contabil la agenţii economici
4.2.1. Organizarea controlului financiar preventiv
4.2.2. Tehnici sau modalităţi specifice de control documentar – contabil
4.2.3. Controlul faptic
4.2.4. Controlul total sau prin sondaj
Concluzii şi propuneri
BIBLIOGRAFIE
3
Introducere
Reglementările contabile care formează sistemul contabil al agenţilor economici sunt

alcătuite din:
a.Legea Contabilităţii nr.82/1991 completată şi modificată prin legea nr.420/2004 privind
aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.70/2004;
b.Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr.82/1991;
c. Normele metodologice şi precizările contabile cu caracter de reglementări privind
organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniale, întocmirea şi utilizarea formularelor comune
privind activitatea financiarǎ şi contabilǎ şi a normelor metodologice privind întocmirea şi
utilizarea acestora ;
d.Precizările metodologice cu statut de ghiduri profesionale ;
e.Cadrul de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru
Standarde de Contabilitate Internaţionale( IASC );
f.Planul de Conturi General;
g.Recomandări,ghiduri practice şi legea auditului financiar;
Sistemul contabil actual a fost elaborat pe baza Standardelor Internaţionale de
Contabilitate,având ca scop acela de a permite agenţilor economici sǎ utilizeze un sistem contabil
şi de gestiune adoptat caracteristicilor economiei de piaţă.S-a vizat asimilarea Standardelor de
Contabilitate Internaţionale,în mǎsura în care calculele sunt compatibile cu reglementǎrile
europene.
Se are în vedere că la nivelul contabil financiar sunt prezentate 3 metode de evaluare a
bunurilor la ieşirea din patrimoniu: metoda costului ponderat, metoda F.I.F.O., metoda L.I.F.O. şi
că fiecare agent economic poate alege între aceste metode în funcţie de specificul bunurilor
respective. De asemenea, noul sistem contabil permite întreprinderilor să aleagă între sistemul de
înregistrare cunoscut sub numele de metoda inventarului permanent şi cel cunoscut sub numele de
metoda inventarului intermitent.
Lucrarea de diplomă intitulată „ Contabilitatea stocurilor ” ţine seama în principal de
reglementările din sistemul contabil fixat prin Legea Contabilităţii nr.82/1991 actualizatǎ în
conformitate cu directivele europene şi regulamentului de aplicare a acestei legi.
0
CAPITOLUL I
NOŢIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE
1.1.Definiţii şi concepte privind stocurile
Funcţionarea normală şi continuă a activităţii oricărui agent economic implică existenţa

unei mari diversităţi de stocuri de mijloace circulante materiale în toate fazele activităţii
economice desfăşurată de agentul respectiv. Conţinutul economic al mijloacelor circulante
materiale diferă în funcţie de sursele şi căile de procurare, destinaţie, activităţi deservite, faza
ciclului de exploatare etc.
Potrivit normei internaţionale IAS 2 „ stocurile sunt active:

(a) deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurǎrii normale a activităţii;
(b) în curs de producţie în vederea vânzǎrii în aceleaşi condiţii ca mai sus;sau
(c) sub formǎ de materii prime,materiale şi alte consumabile ce urmeazǎ a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii"1.
Stocurile sunt : " ansamblul de mărfuri, materii prime sau materiale, furniturile, produse
finite, semifabricate, produse sau servicii în curs de execuţie, ambalaje comerciale care se află în
proprietatea întreprinderii."2
În termeni economici şi financiari "Stocurile reprezintă totalitatea materialelor şi
produselor finite folosite în activitatea întreprinderii şi depozitate de ea în aşteptarea utilizării sau
vânzării lor"3.
În abordarea europeanǎ şi internaţionalǎ stocurile şi producţia în curs de execuţie sunt
"ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale, destinate:
1
Gîrbinǎ Maria Mǎdǎlina ,Ştefan Bunea-Sinteze,studii de caz şi teste grilǎ privind aplicarea IAS(revizuite)-
IFRS volumul I,ediţia aII-a,Editura CECCAR,Colecţia Standarde Internaţionale de
Contabilitate,Bucureşti,2006,p.78.
2
Greceanu-Cocoş Virginia -Contabilitatea întreprinderilor-actualizatǎ şi simplificatǎ,Editura
Economicǎ,Bucureşti,2006,p.106.
3
Dumitru Corina Graziella,Ioanaş Corina -Contabilitatea de gestiune şi evaluarea performanţelor,Editura
Universitara,Bucureşti,2005,p.361.
1
fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;
fie a fi consumate la prima lor utilizare"4.
În contabilitatea financiară a întreprinderii sunt individualizate următoarele structuri de
stocuri: mărfurile, materiile prime,materialele consumabile, produsele (semifabricate, produsele
finite, rebuturile), animalele şi pǎsǎrile, ambalajele, producţia în curs de execuţie.
Mǎrfurile sunt bunurile pe care entitatea le cumpǎră în vederea revânzǎrii sau produsele
predate spre vânzare magazinelor proprii.
În sens larg, prin materiale înţelegem "obiectele muncii care se consumă, de regulă, într-
un singur proces de producţie, valoarea lor transferându-se integral asupra lucrărilor executate" 5.
Structural, ele se prezintă sub forma materiilor prime şi materialelor consumabile.
Materiile prime sunt " acele bunuri care participă la producerea noilor produse şi care se
caracterizează prin faptul că îşi transmit direct valoarea, cât şi conţinutul lor material asupra noilor
produse, căpătând o nouă formă şi chiar o nouă destinaţie"6.
Materialele consumabile sau furniturile cuprind "materialele auxiliare, combustibilii,
materiale pentru ambalat, piese de schimb, seminţe şi materialul de plantat, furaje şi alte materiale
consumabile:
 „Materialele auxiliare, în procesul de producţie, se adaugă materiei prime în
scopul de a ajuta la transformarea ei (cocsul folosit în cuptoare, substanţe chimice în industria de
prelucrare a ţiţeiului etc.), sunt consumate de echipamentele de lucru (cărbuni folosiţi la cazane
pentru producerea aburului), sau se folosesc pentru asigurarea funcţionării acestora (uleiuri pentru
ungerea maşinilor) care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de
regulă, în produsul rezultat"7.
 Combustibilii 8 iau parte direct sau indirect la procesul de producţie. În funcţie de
destinaţia lor avem:
 combustibil tehnologic - folosit în procesul tehnologic de modificare a
materiei prime (păcura folosită la încălzirea cuptoarelor) şi
4
Feleagǎ(Malciu) Liliana ,Feleagǎ Niculae -Contabilitate financiarǎ - o abordare europeanǎ şi
internaţionalǎ,volumul 2:Contabilitate financiarǎ aprofundatǎ,Editura InfoMega,Bucureşti,2005,p.160.
5
Ristea Mihai ,Dumitru Corina Graziella -Contabilitate financiarǎ,Editura Mǎrgǎritar,Bucureşti,2002,p.168.
6
Ionaşcu Ion -Control de gestiune,Editura Economicǎ,Bucureşti,2003,p.96.
7
Ladislau Possler,Gheorghe Lambru,Bogdan Lambru-Contabilitatea întreprinderii-Îndrumar practic
actualizat şi completat prin Reglementǎrile contabile prevǎzute de Directivele Europene a IV-a şi a VII-a
aprobate de O.M.F.P. nr.1752/2005,ediţia a VIII-a,Editura Fundaţiei”Andrei Şaguna”,Constanţa,2006,p.24.
8
Cǎlin Oprea ,Cârstea Gheorghe-Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor,Editura Genicod,
Bucureşti,2002,p.146.
9
Ristea Mihai -Contabilitatea financiarǎ,Editura Universitarǎ,Bucureşti,2005, p. 85.
2
 combustibil energetic - utilizat la producerea energiei electrice necesare
procesului de producţie sau pentru punerea în mişcare a maşinilor şi combustibilului neindustrial
sau gospodăresc folosit la încălzitul birourilor, atelierelor etc.
 Piesele de schimb sunt constituite din "acele valori care se folosesc pentru
înlocuirea pieselor uzate cu ocazia reparaţiilor la mijloacele fixe şi obiectele de inventar" 9.
 Seminţele şi materialele de plantat se găsesc la unităţile care se aprovizionează
cu acestea în scopul distribuirii lor unor producători agricoli sau pentru a fi folosite în secţiile
anexe agricole proprii.
 Furajele sunt destinate animalelor din secţiile proprii de creştere şi îngrăşare a
animalelor tinere ori secţiilor de întreţinere a animalelor de muncă sau de reproducţie.
 Materialele pentru ambalat (ambalajele) includ ambalajele refolosibile,
achiziţionate sau fabricate, pot fi pǎstrate temporar de terţi,cu obligaţia restituirii în condiţiile
prevǎzute în contracte şi pot fi folosite "în procesul de producţie (cutii de conserve, cutii pentru
paste, fiole pentru injecţii) sau în procesul de vânzare a mărfurilor"10.
 „În categoria alte materiale consumabile se cuprind materialele pentru
protecţia muncii şi imprimate, anvelope şi camere auto, alimente, mostre, alte materiale
gospodăreşti"11.
Specialiştii din domeniu au clasificat structurile de stocuri prezentate anterior după mai
multe criterii, după cum urmează:
 după apartenenţa lor la patrimoniu stocurile pot fi:
 „stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale şi care fac parte din patrimoniul
propriu.
 stocuri aflate în gestiunea unităţii patrimoniale şi care nu fac parte din patrimoniul
propriu”.12
 după provenienţa lor la patrimoniu stocurile pot fi:
 stocuri provenite din cumpărături din afara unităţii patrimoniale cum sunt: materii
prime, materiale, mărfuri, obiecte de inventar.
 stocuri provenite din producţie proprie cum sunt: produse, animale .
9
10
Ristea Mihai –Contabilitatea întreprinderii,vol I reeditat,Editura Mǎrgǎritar,Bucureşti,2001, p. 87.
11
Pântea Iacob Petru,Bodea Gheorghe-Contabilitatea financiarǎ româneascǎ conformǎ cu Directivele
Europene,Editura Intelcredo,Deva,2005, p. 86.
12
Prof.dr. Duţescu Adriana -Ghid pentru înţelegerea şi aplicarea standardelor internaţionale de
contabilitate,ediţia aII-a revizuitǎ,Editura CECCAR,Bucureşti,2002,p.246.
3
 după locul de creare a gestiunilor stocurile pot fi:
 stocuri aflate în depozitele întreprinderii.
 stocuri aflate în curs de aprovizionare (sosite şi nerecepţionate).
 stocuri sosite fără factură.
 stocuri facturate, dar nelivrate.
 „stocuri livrate, dar nefacturate”.13
 „stocuri aflate la terţi.”14
Din punct de vedere financiar,
financiar stocurile reprezintă alocări de capital ce nu poate fi
recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate prin
vânzarea şi încasarea produselor, lucrărilor sau serviciilor realizate de unitatea patrimonială.
Aceasta impune următoarea clasificare a lor15:
 stoc necesar sau util, care asigură desfăşurarea continuă şi ritmică a ciclului de
exploatare. Există două noţiuni de stoc util:
▪ stoc normal, optim sau ideal, care asigură nivelul de rentabilitate optimă.
▪ stoc util efectiv, respectiv minimul de stoc necesar funcţionării unităţii.
 stoc de siguranţă (de securitate) pentru a preîntâmpina lipsa de regularitate în
aprovizionarea unităţii patrimoniale.
 stoc de speculaţie constituit în condiţiile unor plusuri de trezorerie şi profitând de
ocaziile favorabile de cumpărare (materialele supuse fluctuaţilor preţurilor).
 stoc zero, ceea ce presupune că procesul de exploatare s-ar desfăşura fără stocuri sau cu
stocuri foarte mici.
Planul contabil francez clasifică elementele de stoc în funcţie de poziţia lor în ciclul de
exploatare, după cum arată figura nr. 1.
13
Ionescu Cecilia-Contabilitate.Bazele teoriei şi practicii contabile,Editura Fundaţiei’România de
Mâine’,Bucureşti,2005,p.104.
14
Ristea Mihai (coordonator)-Contabilitate financiarǎ,Editura Universitarǎ,Bucureşti,2004,p.84.
15
Coman Florin -Contabilitate financiarǎ,Editura Fundaţiei ‘România de Mâine’,Bucureşti,2002,p.79.
4
Clasificarea elementelor de stoc în funcţie de poziţia lor în ciclul de exploatare 16- Figura nr. 1
CICLUL DE EXPLOATARE
AMONTE PRODUCŢIE
AVAL
- mărfuri (bunuri cumpărate pentru a fi - produse finite;
revândute în aceeaşi stare); - produse semifabricate sau
-materii prime (bunuri cumpărate "semilucrate" intermediare ;
pentru a fi transformate); - producţie în curs;
- furnituri consumabile - produse reziduale; (deşeuri) ;
- materiale consumabile; - piese de schimb ;
1.2. Rolul şi importanţa stocurilor

Gestiunea stocurilor reprezintă unul din procesele economice căruia i se acordă o atenţie
deosebită, preocuparea fiind îndreptată spre eficientizarea lor prin mai buna conducere şi
organizare, asigurarea concordanţei desfăşurării acestora în raport cu problemele de furnizare-
transport a resurselor materiale şi cele de producţie, dimensionarea raţională a stocurilor şi
accelerarea vitezei fondurilor unităţilor productive.
Activitatea integrată în cea de asigurare tehnico-materială a unităţilor, gestionarea
stocurilor, în întreaga ei complexitate, intră în multiple corelaţii de interdependenţă cu celelalte
ramuri ale acestui proces. Astfel, desfăşurarea asigurării materiale şi a desfacerii nu se pot realiza
în bune condiţii decât prin formarea unor stocuri care să asigure corelarea dintre aprovizionare –
livrare – producţie - consum.
Condiţiile în care au loc procesele de stocare influenţează direct eficienţa procesului de
asigurare tehnico-materială, iar volumul şi structura stocurilor depind nemijlocit de nivelul şi
structura bazei materiale asigurate.
Ca proces economic complex, gestiunea stocurilor are o sferă largă de cuprindere, acestea
incluzând atât probleme de conducere, de dimensionare, de optimizare, a amplasării stocurilor, de
repartizare a lor, cât şi de depozitare şi păstrare, de urmărire şi control.
16
Keiser A. M. - Comptabilité analitique et de gestion, Editions ESKA, Paris, 1994, p. 25, preluare din
lucrarea Dorinei Budugan - Contabilitate de gestiune, Editura Projuventute, Focşani, 1998, p. 31.
5
Importanţa deosebită manifestată faţă de procesele de stocaj în genere este determinată de
natura economică a stocurilor rezultată chiar din definirea generică ce arată că acestea reprezintă
„cantităţi de resurse materiale stocate într-un anumit volum şi o anumită structură pe o perioadă de
timp determinată, cu un anumit scop”; aşadar pe perioada respectivă resursele materiale stocate
nu participă efectiv la procesul de transformare a lor în bunuri utile, deci sunt resurse inactive,
scoase din circuit – care prelungesc acest circuit – diminuând posibilităţile de sporire a realizărilor
firmei şi imobilizând o parte din capitalul ei.17
Stocurile sunt necesare pentru asigurarea continuităţii activităţilor din diferite domenii de
activitate:producţie,comerţ ,servicii etc.
Cu toate cǎ stocurile sunt considerate resurse neactive,este necesar,în mod obiectiv,sǎ se
recurgǎ la constituirea de stocuri (de resurse materiale) bine dimensionate, pentru a se asigura
ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Rolul determinant al stocurilor este evidenţiat de faptul cǎ acestea asigurǎ
certitudine,siguranţǎ şi garanţie în alimentarea continuǎ a producţiei şi ritmicitatea desfacerii
rezultatelor acesteia.Altfel spus, procesul de stocare apare ca un regulator al ritmului
aprovizionǎrilor cu cel al producţiei, iar stocul reprezintǎ acel „tampon inevitabil” care asigurǎ
sincronizarea cererilor pentru consum cu momentele de furnizare a resurselor materiale.
Alte motive pentru crearea stocurilor ar putea fi:
 investirea unei părţi din capital în stocuri pentru a reduce cheltuielile de organizare;
 capitalul investit în stocuri este uşor de evidenţiat;
 asigurarea desfǎşurǎrii neîntrerupte a procesului de producţie;
 asigurarea unor comenzi de aprovizionare la nivelul consumului imediat nu este
întotdeauna posibilǎ şi eficientǎ din punct de vedere economic;
 comenzile onorate de cǎtre furnizorii din alte localităţi nu pot fi introduse imediat
în procesul de fabricaţie;
 anticiparea unei creşteri a preţurilor(exceptând speculaţiile);
Este necesar sǎ se gǎseascǎ modele şi metode în vederea formǎrii unor stocuri, care
prin volum şi structurǎ, sǎ asigure desfǎşurarea normalǎ a activităţii din economie, dar
în condiţiile unor stocări minim necesare şi a unor cheltuieli cât mai mici.
17
Horia Cristea-Contabilitatea şi calculaţiile în conducerea întreprinderii,Ediţia CECCAR,ediţia a II-
a,Bucureşti,2003,p.41.
6
Obiectivitatea formării de stocuri este justificatǎ de acţiunea mai multor factori
care le condiţionează existenţa şi nivelul de formare, le stabilizează funcţia şi scopul
constituirii. Dintre aceşti factori enumerăm:
*contradicţia dintre specializarea producţiei şi caracterul nespecializat al cererii;
*diferenţa spaţială dintre producţie şi consum;
*caracterul sezonier al producţiei sau al consumului; pentru majoritatea produselor producţia este
continuă ‚ în timp ce consumul este sezonier; la produsele agricole situaţia este inversă;
*periodicitatea producţiei, a consumului şi a transportului;
*punerea la adăpost faţă de o eventuală creştere a preţului sau faţă de dereglările în procesul de
aprovizionare-transport sau fată de factorii de fortă majoră (stare de necesitate, calamităţi
naturale , seisme , caracterul deficitar al resurselor);
*necesitatea executării unor operaţii specifice pentru a înlesni procesul de livrare sau consum al
materialelor (recepţie, sortare, marcare, ambalare, dezambalare, formarea loturilor de livrare,
pregătirea materialelor pentru consum);
*necesitatea eficientizǎrii procesului de transport;
1.3.Acte normative privind stocurile

Potrivit prevederilor Legii contabilităţii nr.82/1991 şi a modificării O.G. 70/2004
contabilitatea, ca instrument principal de cunoaştere, gestiune şi control al patrimoniului şi al
rezultatelor obţinute, trebuie să asigure:
a. înregistrarea cronologică şi sistematică, prelucrarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor
cu privire la situaţia patrimonială şi rezultatele obţinute atât pentru necesităţile proprii ale
persoanelor juridice şi fizice care au calitatea de comerciant şi care au obligaţia să organizeze şi să
conducă contabilitatea proprie, potrivit legii, cât şi în relaţiile acestora cu asociaţii sau
acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice;
b. controlul operaţiunilor patrimoniale efectuate şi al procedeelor de prelucrare utilizate,
precum şi exactitatea datelor contabile furnizate;
c. furnizarea informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului
public naţional, precum şi întocmirii balanţelor financiare şi a bilanţului pe ansamblul economiei
naţionale;
Referindu-se la documentele justificative, legea contabilităţii stabileşte că orice operaţiune
patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un înscris care stă la baza
7
înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ. Documentele
justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor
care le-au întocmit, vizat şi aprobat, ori înregistrat în contabilitate după caz.
Corespunzător aceleaşi legi, înregistrarea în contabilitate a bunurilor mobile şi imobile se
face la valoarea de achiziţie, de producţie sau la preţul pieţei după caz.
De asemenea, legea prevede obligaţia efectuării inventarierii generale a patrimoniului: la
începutul activităţii, cel puţin odată pe an pe parcursul funcţionării sale, în cazul fuzionării sau
încetării activităţii, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege. Excepţia de la regula inventarierii
obligatorii anuale se aprobă de Ministerul Finanţelor.
Evaluarea elementelor patrimoniale pe baza inventarierii şi reflectarea acestora în bilanţul
contabil se fac potrivit normelor stabilite de Ministerul Finanţelor.
Regulamentul privind aplicarea legii contabilităţii stabileşte:
Contabilitatea stocurilor şi comenzilor în curs de execuţie cuprinde ansamblul bunurilor şi
serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale, destinate:
- fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;
- fie a fi consumate la prima lor utilizare;
În cadrul stocurilor propriu-zise se cuprind:
a. mărfurile, respectiv bunurile pe care unitatea patrimonială le cumpără în vederea
revânzării;
b. materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul
finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
c. materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat,
piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile), care
participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fără a se regăsi, de regulă în produsul
finit;
d. produsele, respectiv:
- semifabricatele, prin care se înţeleg produsele al căror proces tehnologic a fost
terminat într-o secţie (faza de fabricaţie) şi care trec în continuare în procesul tehnologic al altei
secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele procesului de
fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul unităţii patrimoniale, putând fi
depozitate în vederea livrării sau expediate direct clienţilor;
8
- produsele reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile sau
deşeurile;
e. animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel, crescute şi
folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de
albine, precum şi animalele pentru producţie - lână, lapte şi blană;
f. ambalajele;
Potrivit art.12 din lege, deţinerea ,cu orice titlu,de bunuri materiale,titluri de
valoare,numerar şi alte drepturi şi obligaţii,precum şi efectuarea de operaţiuni economice, fǎră sǎ
fie înregistrate în contabilitate, sunt interzise. În aplicarea acestor prevederi este necesar să se
asigure:
a. recepţionarea tuturor bunurilor materiale intrate în patrimoniul unităţii şi înregistrarea lor la
locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrare, în custodie sau în consignaţie
se recepţionează şi se înregistrează distinct ca intrări în gestiune în contabilitate, valoarea acestor
bunuri se înregistrează în conturi în afara bilanţului;
b. în situaţia unor decalaje ivite între aprovizionarea şi recepţia bunurilor care se dovedesc a fi în
mod cert în proprietatea unităţii patrimoniale, se procedează astfel:
- bunurile materiale în curs de aprovizionare sau sosite şi nerecepţionate se înregistrează
distinct în contabilitate ca intrare în patrimoniu;
- bunurile sosite fără factură se înregistrează ca intrări în gestiune atât la locul de
depozitare cât şi în contabilitate, pe baza recepţiei şi a documentelor însoţitoare;
c. în cazul unor decalaje între vânzarea şi livrarea bunurilor, acestea se înregistrează, ca ieşiri din
patrimoniu, nu mai sunt considerate proprietatea unităţii, astfel:
- bunurile vândute şi nelivrate se înregistrează distinct în gestiune, iar în contabilitate, în
conturi în afara bilanţului;
- bunurile livrate dar nefacturate, se înregistrează ca ieşiri din gestiune atât la locurile de
depozitare cât şi în contabilitate, pe baza documentelor care confirmă ieşirea din gestiune potrivit
legii;
d. bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze de rezerve de proprietate se înregistrează la intrări
şi respectiv la ieşiri, atât în gestiune cât şi în contabilitate, potrivit contractelor încheiate.
La intrarea în patrimoniu, bunurile materiale se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate astfel:
9
a. materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, mărfurile,
ambalajele şi alte bunuri procurate cu titlu oneros, la costul de achiziţie;
b. producţia în curs de execuţie, semifabricatele şi produsele finite, obiectele de
inventar, ambalajele şi alte bunuri produse de către unitatea patrimonială, la costul de producţie;
c. animalele şi păsările, la costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.;
La ieşirea din patrimoniu, bunurile materiale se evaluează şi se înregistrează în
contabilitate prin aplicarea metodei “costul mediu ponderat” (CMP), metodei “primei intrări-
primei ieşiri” (FIFO) sau a metodei “ultimei intrări-primei ieşiri” (LIFO).
Costul unitar mediu ponderat se calculează fie după fiecare intrare, fie lunar, ca raport
între valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi cantitatea existentă în stocul iniţial
plus cantităţile intrate.
Potrivit metodei “primei intrări-primei ieşiri” (FIFO) bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării
lotului, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costuri de achiziţie (sau de producţie) al lotului
următor, în ordine cronologică.
În cazul folosirii metodei LIFO, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de
achiziţie (sau de producţie) al ultimei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite se
evaluează la costul de achiziţie (sau producţie) al lotului anterior, în ordine cronologică.
Evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a materiilor prime, produselor, mărfurilor şi altor
bunuri de natura stocurilor se poate face şi la preţuri standard (prestabilite), pe baza preţurilor
medii ale bunurilor respective, denumite preţuri de înregistrare, cu condiţia evidenţierii distincte a
diferenţelor de preţ faţă de costul de achiziţie sau costul de producţie, după caz.
Diferenţele de preţ astfel stabilite, la intrarea bunurilor respective în patrimoniu, se
înregistrează proporţional, atât asupra valorii bunurilor ieşite, cât şi asupra stocurilor. Preţurile
standard, folosite pentru înregistrarea în contabilitate a bunurilor de natura celor prevăzute
anterior, este necesar să fie actualizate periodic, de regulă cel puţin o dată pe an, în funcţie de
evoluţia preţurilor şi de alţi factori.
Rechizitele de birou, imprimatele şi alte materiale consumabile pe care unitatea
patrimonială consideră că nu este cazul să le stocheze pot fi incluse direct în cheltuieli, cu excepţia
formularelor cu regim special care se gestionează potrivit normelor elaborate în acest scop.
10
Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la
finele perioadei, prin metode tehnice de constatare a stadiului sau gradului de efectuare a
operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costurile de producţie.
Contabilitatea valorilor materiale, potrivit legii, se ţine cantitativ şi valoric, sau numai
valoric prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului intermitent.
În condiţiile folosirii inventarului permanent, în contabilitate se înregistrează toate
operaţiile de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment a stocurilor,
atât cantitativ cât şi valoric.
Inventarul intermitent, care poate fi aplicat în unităţile patrimoniale din categoria celor
mici sau mijlocii, constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate pe baza
inventarierii stocurilor la finele perioadei. În acest caz, ieşirile se determină ca diferenţă între
valoarea stocurilor iniţiale plus valoarea intrărilor şi valoarea stocurilor finale, determinate pe baza
inventarierii.
În cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitică a stocurilor se poate
organiza după una din următoarele metode, în funcţie de specificul activităţii şi necesităţile proprii
ale unităţii patrimoniale:
a. metoda operativ-contabilă (pe solduri), care constă în ţinerea, la locul de
depozitare, a evidenţei cantitative a bunurilor materiale pe categorii, iar la contabilitate a evidenţei
valorice desfăşurate pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe de bunuri, după
caz. Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor în evidenţa depozitelor cu cele din
contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fişele de magazie
în registrul stocurilor;
b. metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic), care constă în ţinerea
evidenţei cantitative pe categorii de bunuri la locul de depozitare, iar în contabilitate, a evidenţei
cantitativ-valorice;
c. metoda global-valorică, care constă în ţinerea evidenţei numai valoric, atât la
nivelul gestiunii, cât şi în contabilitate;
Pentru deprecierea stocurilor de mărfuri, materii prime şi materiale, obiecte de inventar,
produse şi alte bunuri materiale, precum şi a producţiei în curs de execuţie, de regulă, la finele
exerciţiului, cu ocazia inventarierii, se constituie provizioane pe seama cheltuielilor.
11
În perioadele următoare, la finele fiecărui exerciţiu sau la ieşirea din patrimoniu a bunurilor
respective, provizioanele constituite se suplimentează, diminuează sau se anulează în condiţiile
prevederilor din regulament.
1.4.Stocurile în abordarea IAS 2

Standardul de contabilitate IAS nr.2,denumit Stocuri reprezintă referenţialul internaţional
aplicabil în materie de stocuri. IAS 2(Stocuri) face parte din I.F.R.S.-urile aplicabile în Uniunea
Europeană şi în România de la 01.01.2007.
„ Acest standard se aplică tuturor stocurilor, cu excepţia:
1.producţia în curs de execuţie în cadrul contractelor de construcţii, pentru care este
valabil I.A.S.-ul nr.11 denumit Contracte de construcţii.
2.instrumentelor financiare (cecul, biletul la ordin, cambia, capitalul social,
transferurile băneşti, activele financiare-imobilizări).
3.activelor biologice legate de activitatea agricolă şi de producţia agricolă în momentul
recoltării (a se vedea I.A.S. 41 denumit Agricultura).” 18
Standardul IAS 2 se aplică la orice stoc de bunuri sau servicii,cu excepţia :
(i) celor deţinute de producătorii agricoli şi forestieri, stocurilor de produse
agricole după recoltă şi stocurilor de minerale, în măsura în care acestea sunt
exprimate la valoarea lor netă de realizare;
(ii) stocurilor agenţilor comerciali în produse de bază, dacă acestea sunt
exprimate la valoarea lor justă netă;
Potrivit IAS 2, taxa pe valoarea adăugată este inclusă în costul de achiziţie doar dacă nu
este deductibilă fiscal; costul de achiziţie al stocurilor cuprinde preţul de cumpărare, taxele de
import (începând cu 01.01.2007, data la care România a devenit membră a Uniunii Europene, se
aplică numai în cazul achiziţiilor extracomunitare), costurile de transport, manipulare şi alte
costuri direct atribuibile achiziţiei.
Reducerile comerciale (rabatul, remiza şi risturnul) sunt deduse pentru a determina costul
de achiziţie. Tratamentul reducerilor comerciale trebuie să fie coerent cu prevederile IAS 18
”Venituri din activităţi ordinare „.
18
Standarde Internaţionale de Raportare Financiară(IFRSsTM) incluzând Standardele Internaţionale de
Contabilitate(IASsTM) şi interpretările lor la 1 ianuarie 2005,Editura CECCAR,Bucureşti,2005,p.699.
12
1.5. Principiile şi regulile evaluării stocurilor
Înainte de prezentarea metodelor de evaluare este necesară o descriere a principiilor care stau
la baza acestor metode. Din Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii, se pot desprinde trei
principii ale evaluării: principiul stabilităţii unităţii monetare (principiul cuantificării monetare),
principiul costurilor istorice şi principiul prudenţei.
Orice contabil care trebuie să înregistreze fluxurile rezultate din activitatea întreprinderii
sau să analizeze situaţia patrimonială, va trebui să cuantifice, adică să adopte un instrument şi un
criteriu de măsurare. Pentru a măsura, contabilul recurge la monedă şi la criteriul valorilor istorice,
criteriu căruia îi nuanţează şi moderează aplicarea în virtutea unui alt principiu, cel al prudenţei
 Principiul cuantificării monetare. Fluxurile şi stocurile în contabilitate
sunt estimate în unităţi monetare, contabilul fiind nevoit, pentru a măsura, să recurgă la monedă.
Principiul presupune că unitatea monetară este stabilă, cu toate că nu este un valorimetru constant.
Însă "o asemenea convenţie este valabilă într-o economie stabilă, în caz contrar se procedează la
reevaluarea valorilor economice sau actualizarea acestora în funcţie de modificarea puterii de
cumpărare a monedei"19.
 Principiul costurilor istorice (principiul nominalismului monetar).
Conform acestui principiu valorile de intrare sunt valori istorice, ce pot fi corectate, dacă este
cazul, cu suma amortismentelor sau provizioanelor. "Opţiunea pentru costul istoric, deşi el poate
avea şi alte alternative cum sunt costul de înlocuire, valoarea actualizată şi valoarea netă de
realizare, se întemeiază pe faptul că acesta este singurul cost consemnat în documentele
justificative, şi deci are un caracter verificabil, are determinare obiectivă, fiind validat în cadrul
tranzacţiilor de piaţă derulate"20.
 Principiul prudenţei. Potrivit acestui principiu nu este admisă
supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi
a cheltuielilor, ţinând cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea
activităţii exerciţiului curent sau anterior .
Niculae Feleagă consideră definiţia aceasta având un caracter cam ambiguu, el
recomandând definiţia: "prudenţa este aprecierea rezonabilă a faptelor, astfel încât să se evite
19
Ristea Mihai,Dumitru Corina Graziella-Contabilitate financiară,Editura Mărgăritar,Bucureşti,2002,p.167.
20
Ladislau Possler,Gheorghe Lambru,Bogdan Lambru-Contabilitatea întreprinderii-îndrumar practic
actualizat şi completat prin Reglementările contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a şi aVII-a
aprobate de O.M.F.P. 1752/2005,ediţia a VIII-a,Editura Fundaţiei’Andrei Şaguna’,Constanţa,2006,p.295.
13
riscul de transfer asupra viitorului, a incertitudinilor prezente, susceptibile să greveze patrimoniul
şi rezultatele întreprinderii"21.
Acelaşi autor consideră că prudenţa constă, în esenţă, în contabilizarea oricărei pierderi
prealabile probabile şi necontabilizarea profiturilor separate, chiar dacă acestea sunt foarte
probabile.
Principiul prudenţei ţine seama de cele patru momente ale evaluării patrimoniului: la data
intrării în patrimoniu, la data inventarierii, la închiderea exerciţiului financiar, la data ieşirii din
patrimoniu.
Evaluarea stocurilor
Evaluarea stocurilor reprezintă o problemă deosebită pentru contabilitate dacă se are în
vedere, pe de o parte, sursele diferite de provenienţă a acestora, iar pe de altă parte, efectele
liberalizării şi negocierii preţurilor care pot conduce la variaţii ale valorii lor de la o perioadă de
gestiune la alta, cu influenţe pro şi contra asupra costurilor de producţie şi de circulaţie.
Evaluarea reprezintă desemnarea expresiei monetare a unui element în vederea
prezentării în situaţiile financiare.Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost şi
valoarea realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă este preţul de vânzare estimat,ce ar putea fi obţinut, mai puţin
costurile estimate pâna la finalizarea procesului de producţie şi costurile estimate necesare
vânzarii.
Valoarea justă (cea mai utilizată terminologie în domeniul standardelor de contabilitate)
reprezintă suma care s-ar putea tranzacţiona pe piaţă între vânzător şi cumpărător, în condiţii
obiective şi cu acte legale.
Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate cheltuielile afectate achiziţiei şi prelucrării,
precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma şi în locul în care se găsesc în
prezent.
1.5.1.Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
 materiile prime, materialele consumabile, obiectele de inventar, ambalajele şi
baracamentele intrate în unitate pot fi reflectate în contabilitate la cost de achiziţie, preţ standard
sau preţ de facturare, costul de producţie, valoarea justă (utilizabilă):
21
Feleagă Liliana(Malciu), Feleagă Niculae-Contabilitate financiară-o abordare europeană şi
internaţională,volumul I,Editura Infomega,Bucureşti,2005,p. 33.
14
a) Costul de achiziţie este format din preţul de facturare al furnizorului, cheltuielile de
transport-aprovizionare, taxele şi ambalajele nerecuperabile şi alte cheltuieli înscrise în factura
furnizorului(pentru stocurile procurate cu titlu oneros).
b) Preţul standard (prestabilit) este un preţ fix, stabilit anterior pe baza preţurilor medii
ale stocurilor respective. Devine preţ de înregistrare cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor
de preţ faţă de costul de achiziţie.
c) Preţul de facturare . Acest preţ nu este prevăzut în Regulamentul de aplicare a Legii
Contabilităţii, dar numeroşi specialişti fac trimiteri la acest gen de preţ. Astfel, preţul de facturare
este preţul indicat în factura furnizorului. Ca şi în cazul precedent acest preţ devine preţ de
înregistrare în contabilitate dacă diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie sunt evidenţiate
distinct. De fapt, aceste diferenţe reprezintă cheltuielile de transport-aprovizionare.
d)Costul de producţie pentru bunurile produse în entitate.
e)Valoarea justă (utilizabilă) pentru stocurile obţinute cu titlu gratuit.Valoarea justă se
substituie costului de achiziţie.
Eventualele reduceri comerciale(sau rabaturi) sunt reduse din costurile de achiziţie, în
virtutea definiţiilor anterioare, privind determinarea valorii juste a stocurilor.
„Bunurile de natura stocurilor reprezentând aport la capitalul social sau obţinute cu titlu
gratuit,se pot evalua la „valoarea justă sau valoarea de utilitate”, în funcţie de preţul pieţei,
utilitatea, starea şi amplasarea acestora. Pentru mărfuri în comerţul cu amănuntul evaluare la
intrare se poate face şi la preţul de vânzare exclusiv sau inclusiv TVA”.22
1.5.2.Evaluarea stocurilor la inventariere

Evaluarea elementelor de stocuri cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de
utilitate, denumită şi valoare de inventar. Această valoare este egală cu valoarea actuală, valoare
ce se apreciază în funcţie de preţul pieţei şi de utilitatea bunului în unitate.
Principiul prudenţei cere ca plusurile de valoare între valoarea de inventar şi valoarea de
intrare să nu fie înregistrate în contabilitate, iar pentru minusurile de valoare să se constituie
provizioane.
Evaluarea cu ocazia inventarieri se face potrivit prezentelor reglementări şi normelor emise
în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice.
22
Gheorghe V.Lepădatu-Îndrumar practic de contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor(Referenţialul
Naţional aplicabil,întrebări şi răspunsuri,teste grilă propuse,teste grilă rezolvate),Editura Universul
Juridic,Bucureşti,2006,p.28.
15
1.5.3.Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului
Valoarea ce se află înscrisă în bilanţ la sfârşitul exerciţiului provine din compararea
costului de intrare şi valoarea actuală (la data bilanţului) a bunului. În virtutea principiului
prudenţei, aceasta este valoarea cea mai redusă dintre cele două valori. Dacă valoarea reţinută este
valoare actuală se deduce din costul de intrare un provizion pentru depreciere pentru a-l aduce pe
acesta la nivelul valorii actuale.
1.5.4.Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu

În cadrul activelor circulante materiale se disting:
*bunuri identificabile, care pot fi individualizate pentru orice articol atât în momentul
intrării, inventarierii, încheierii exerciţiului financiar, cât şi al ieşirii. Pentru acest caz IAS 2 a
prevăzut două procedee de determinare a costului bunurilor ieşite: F.I.F.O. (primul intrat-primul
ieşit) sau C.M.P.(costul mediu ponderat).
*bunuri interschimbabile (bunuri fungibile), care nu pot fi individualizate pe fiecare
articol în parte (de exemplu, acelaşi sortiment de zahăr aprovizionat la preţuri diferite de la
furnizori diverşi).
Planul Contabil General francez (PCG) defineşte valoarea de inventar ca fiind valoarea
venală, respectiv preţul presupus a fi acceptat să-l dea un cumpărător în starea şi locul unde se
găseşte bunul. Valoarea venală trebuie să fie apreciată în funcţie de situaţia întreprinderii.
Această delimitare este necesară din punct de vedere al evaluării bunurilor la ieşirea din
patrimoniu. Dacă pentru prima categorie situaţia este clară (evaluarea lor se face la costul de
intrare care nu s-a modificat), pentru cea de-a doua categorie se folosesc următoarele metode de
evaluare a activelor circulante la ieşirea din patrimoniu:
A. Metoda "costului mediu ponderat" (CMP)
B. Metoda "primei intrări - primei ieşiri" (FIFO)
C. Metoda "ultimei intrări - primei ieşiri" (LIFO)
D. Metoda "costului sau preţului standard (prestabilit)"
E. Metoda "următorului intrat - primul ieşit" (NIFO) sau "costului de înlocuire"
F. Metoda "preţului de vânzare"
În cazul în care evaluarea bunurilor materiale se face la preţuri standard (prestabilite)
diferenţele stabilite între preţul de înregistrare şi costul de achiziţie, respectiv costul de producţie
16
efectiv, se înregistrează distinct în contabilitate. Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii
bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se efectuează cu ajutorul unui coeficient care se calculează
astfel:
Soldul iniţial al + Diferenţele de preţ aferente
diferenţelor de preţ intrărilor în cursul perioadei
cumulate de la începutul perioadei
„K =----------------------------------------------------------------------------------------------------
Soldul iniţial al + Valoarea intrărilor în
stocurilor la preţ cursul perioadei la preţ de înregistrare
de înregistrare cumulat de la
începutul anului"23.
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de
înregistrare, iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost
înregistrate bunurile ieşite.
Coeficienţii de repartizare a diferenţelor de preţ pot fi calculaţi la nivelul conturilor
sintetice de gradul I şi II prevăzute în planul general de conturi, pe grupe sau categorii de stocuri.
La finele perioadei, soldurile conturilor de diferenţe se cumulează cu soldurile conturilor
de stocuri, la preţ de înregistrare, astfel încât aceste conturi să reflecte valoarea stocurilor la costul
de achiziţie, respectiv, de producţie, după caz.
În legislaţia din ţara noastră sunt recunoscute primele 4 categorii de metode. Ele se pot
clasifica în trei mari categorii după cum sugerează şi figura nr. 2.
Metode de evaluare a elementelor de stocuri la ieşirea din patrimoniu - Figura nr.2
ELEMENTE DE STOCURI
ELEMENTE DE STOCURI
BUNURI IDENTIFICABILE BUNURI
BUNURI IDENTIFICABILE INTERSCHIMBABILE BUNURI
cost de ieşire =cost COSTURI
de intrare INTERSCHIMBABILE COSTURI
COSTURI COSTURI
cost de ieşire =costREALE de intrare CONVENŢIONALE
REALE CONVENŢIONALE
(estimate)
A. MetodaMetode "costului
ale mediu ponderat"
Metode (CMP)
bazate (estimate)
Metode ale Metode bazate Cost Preţ de
nifo Preţ
costului
costuluimediu pepeepuizarea Cost nifo de
mediu epuizarea prestabilit
prestabilit
vânzar
vânzar
ponderat loturilor e
ponderat fifo loturilor lifo e
cmp cmp fifo lifo
23
Gheorghe cmp cmp
V.Lepădatu-Îndrumar
(după fiecarepractic de contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor(Referenţialul
(lunar ) (după fiecare
(lunar)
Naţional aplicabil,întrebări şiintrare)
răspunsuri,teste grilă propuse,teste grilă rezolvate,Editura Universul
intrare)
Juridic,Bucuresti,2006,p.28.
17
Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau după fiecare intrare, ca raport între
valoarea totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor în stoc şi cantitatea existentă în stocul
iniţial plus cantităţile intrate în stoc, adică:
Metoda costului mediu ponderat calculat la sfârşitul perioadei prezintă

dezavantajul că nu permite evaluarea fiecărei ieşiri din stoc, ci numai evaluarea lor globală, la
sfârşitul perioadei de gestiune, ceea ce este în contradicţie cu principiul de bază al inventarului
permanent: posibilitatea de a determina în orice moment valoarea stocului final.
Dezavantajul calcului complex ce caracterizează metoda costului mediu ponderat poate fi
înlăturat prin utilizarea mijloacelor informatice.
Se exemplifică fiecare variantă după următoarele date:
-stoc iniţial:-la 01.01.2007: 2.000 buc*0,50 lei/buc
-la 08.01.2007:3.000 buc*0,52 lei/buc intrări
-la 17.01.2007:4.000 buc ieşiri
-la 25.01.2007:6.000 buc*0,6 lei/buc intrări
-la 29.01.2007:5.000 buc ieşiri
A.1.C.M.P.-după fiecare intrare
01.01.2007-stoc..........2.000 buc*0,50lei=1.000lei
08.01.2007-intrări.......3.000 buc*0,52lei=1.560lei
Stoc 5.000 buc =2.560lei
CMP la 08.01.2007=(2.000*0,5)+(3.000*0,52)= 0,512
2.000+3.0000
17.01.2007-ieşiri........4.000 buc*0,512lei=2.048lei
Stoc 1.000 buc*0,512lei= 512lei
25.01.2007-intrări......6.000 buc*0,60 lei=3.600lei
CMP la 25.01.2007=(1.000*0,512)+(6.000*0,6) = 0,587
1.000+6.000
29.01.2007-ieşiri......5.000 buc*0,587=2.935 lei
A.2.C.M.P.-determinat lunar(la sfârşitul lunii)
18
CMP=(2.000*0,5)+(3.000*0,52)+(6.000*0,6)=0,56
2.000+3.000+6.000
01.01.2007-stoc........2.000 buc*0,50 =1.000lei
08.01.2007-intrări......3.000 buc*0,52=1.560lei
17.01.2007-ieşiri........4.000 buc*0,56=2.240lei
Stoc 1.000 buc =560lei
25.01.2007-intrări......6.000 buc*0,60=3.600lei
29.01.2007-ieşiri........5.000 buc*0,56=2.800lei
Stoc 2.000 buc*0,56=1.120lei
B. Metoda "primei intrări - primei ieşiri" ( FIFO )
Această metodă constă în valorizarea ieşirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la
costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile
ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în
ordine cronologică. În consecinţă, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele
mai recente.
Folosind aceleaşi date, se calculează stocul final prin metoda FIFO:
01.01.2007-stoc..........2.000 buc*0,50=1.000lei
08.01.2007-intrări.......3.000 buc*0,52=1.560lei
Stoc.........2.000 buc*0,50=1.000lei
3.000 buc*0,52=1.560lei
Stoc ................................=2.560lei
17.01.2007-ieşiri........4.000 buc-2.000 buc*0,50=1.000lei
-2.000 buc*0,52=1.040lei
Stoc.......1.000 buc*0,52= 520lei
25.01.2007-intrări......6.000 buc*0,60=3.600lei
Stoc ......1.000 buc*0,52= 520lei
6.000 buc*0,60=3.600lei
Stoc ..............................=4.120lei
29.01.2007-ieşiri........5.000 buc-1.000 buc*0,52= 520lei
-4.000 buc*0,60=2.400lei
19
Stoc......................2.000 buc*0,60=1.200lei
C. Metoda "ultimei intrări - primei ieşiri" ( LIFO)
Această metodă constă în valorizarea ieşirilor de stocuri la costul de achiziţie (sau de
producţie) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine cronologică. În
consecinţă, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai vechi.
Folosind aceleaşi date, se calculează stocul final prin metoda LIFO:
01.01.2007-stoc.........2.000 buc*0,50=1.000lei
08.01.2007-intrări......3.000 buc*0,52=1.560lei
Stoc........5.000 buc-2.000*0,50=1.000lei
-3.000*0,52=1.560lei
17.01.2007-ieşiri........4.000 buc-3.000*0,52=1.560lei
-1.000*0,50= 500lei
Stoc ......1.000 buc*0,50= 500lei
25.01.2007-intrări......6.000 buc*0,60=3.600lei
Stoc ......7.000 buc-1.000*0,50= 500lei
-6.000*0,60=3.600lei
29.01.2007-ieşiri........5.000 buc*0,60=3.000lei
Stoc .......2.000 buc-1.000*0,50= 500lei
-1.000*0,60= 600lei
Stoc final................................................=1.100lei
„ Tablou de sinteză al efectelor aplicării diverselor metode de evaluare a stocurilor" 24
CMP (pe loturi) -după prima intrare CMP(global) la sfârşitul lunii FIFO LIFO
Indicatori
Stoc iniţial 1.000 1.000 1.000 1.000
Intrări 5.160 5.160 5.160 5.160
Stoc+intrări 6.160 6.160 6.160 6.160
Consumuri 4.983 5.040 4.960 5.060
Stoc final 1.177 1.120 1.200 1.100
24
Ladislau Possler,Gheorghe Lambru,Bogdan Lambru-Contabilitatea întreprinderii-îndrumar practic
actualizat şi completat prin Reglementări contabile prevăzute de Directivele Europene a IV-a şi a VII-a
aprobate de O.M.F.P. nr.1752/2005,Ediţia a VIII-a,Editura Fundaţiei ‘Andrei
Şaguna’,Constanţa,2006,p.299.
20
Din cele prezentate mai sus, rezultă consumuri diferite în funcţie de cele patru metode aplicate,
dar în cazul unei economii stabile, acestea nu sunt de mare amploare.
D. Metoda costului standard ( prestabilit )
O.M.F.P. nr. 1752/2005 (art.130) precizează că evaluarea bunurilor atât la intrare, cât şi
la ieşire, se face la cost prestabilit, cu condiţia evidenţierii distincte a diferenţelor de preţ faţă de
costul de achiziţie sau de producţie. Aceste diferenţe se înregistrează distinct cu ocazia intrării
bunurilor în patrimoniu şi se repartizează proporţional atât asupra valorii ieşite, cât şi asupra
stocurilor. Pentru această repartizare se foloseşte următorul coeficient de repartizare.
Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea bunurilor ieşite din gestiune la preţ de
înregistrare,iar suma rezultată se înregistrează în conturile corespunzătoare în care au fost
înregistrate bunurile ieşite.
Soldul iniţial al Diferenţe de preţ aferente intrărilor

diferenţelor de +
în cursul perioadei de gestiune cumulate de la
preţ începutul anului
Coeficient de
repartizare =
Soldul iniţial al stocurilor Valoarea intrărilor la

la preţ de înregistrare + preţ de înregistrare cumulate de la
începutul anului
E. Metoda "următorului intrat-primul ieşit"(NIFO)

Metoda NIFO este asemănătoare metodei LIFO, constând în evaluarea ieşirilor din stoc
la preţul estimativ al următoarei facturi sau la costul estimativ al următorului lot ce se va fabrica,
adică la valoarea de înlocuire a bunurilor materiale ieşite. Aplicarea unei astfel de metode poate
conduce şi la obţinerea unui sold creditor al conturilor de stocuri. Pentru a nu se ajunge la astfel de
situaţii este necesar să se reevalueze în permanenţă stocul rămas.
F. Metoda "preţului de vânzare"
Potrivit acestei metode atât ieşirile cât şi intrările sunt evaluate la preţ de vânzare. Prin
această metodă se urmăreşte simplificarea evidenţei operative şi analitice a gestiunilor de bunuri
destinate vânzării. Metoda prezintă avantajul cunoaşterii pe întreaga perioadă de gestiune a
21
valorilor ieşirilor, precum şi dezavantajele unei metode neautorizate de către normele contabile
româneşti şi o regularizare a valorii stocurilor ce se poate realiza numai la sfârşitul perioadei de
gestiune.
IAS 2 nu precizează că o întreprindere trebuie să folosească o singură formulă de
evaluare la ieşire a stocurilor, pentru toate stocurile pe care le deţine. În consecinţă, o întreprindere
poate utiliza metoda costului mediu ponderat (CMP), FIFO şi LIFO pentru evaluarea diferitelor
clase de stocuri care prezintă caracteristici diferite în ceea ce priveşte natura şi modul de utilizare.
Metoda aleasă trebuie să fie aplicată cu consecvenţă de la un exerciţiu financiar la altul.
Dacă administratorii consideră că trebuie schimbată metoda de evidenţiere,acest aspect trebuie
prezentat cu foarte multe detalii în nota explicativă numarul 6, care face parte din cele 10 note
explicative. Cele 10 note explicative împreună cu bilanţul,contul de profit şi pierdere şi situaţia
fluxurilor de trezorerie formează situaţiile financiare anuale.
Concluziile despre fiecare metodă privind evaluarea ieşirilor din stocuri sunt următoarele:
„ Metoda CMP pe loturi (după fiecare intrare) prezintă avantajul evaluării stocurilor în
cursul perioadei de gestiune,dar dezavantajul unor calcule cu volum mare de muncă.
Metoda CMP global (la sfârşitul lunii) prezintă avantajul unor calcule simple cu volum
mic de muncă, dar nu permite evaluarea ieşirilor în cursul perioadei de gestiune.
Cele două metode FIFO şi LIFO conduc la rezultate diferite în funcţie de fluctuaţia
preţurilor de aprovizionare astfel:
-după metoda FIFO: când preţurile cresc, ieşirile (consumurile) sunt evaluate la preţuri
mici (pornind cu prima intrare), influenţând pozitiv rezultatul financiar, adică beneficiul creşte;
când preţurile scad, consumurile sunt evaluate la preţuri mai mari, iar beneficiul scade.
-după metoda LIFO: situaţia apare invers:când preţurile cresc, consumurile sunt evaluate
la preţuri mari (pornind cu ultima intrare), iar beneficiul scade; când preţurile scad consumurile
sunt evaluate la preţuri mici şi beneficiul creşte.
În situaţii de inflaţie, pentru agenţii economici este mai recomandabilă metoda LIFO, care
evaluând consumurile după preţuri mai apropiate de „preţul zilei”, înlătură consecinţele unui
beneficiu majorat prin efectul preţului. "25
25
Gheorghe V.Lepădatu-Îndrumar practic de contabilitate de gestiune şi calculaţia costurilor,Referenţialul
Naţional aplicabil,întrebări şi răspunsuri,teste grilă propuse,teste grilă rezolvate,Editura Universul
Juridic,Bucureşti,2006,p.32.
22
CAPITOLUL II
PREZENTAREA FIRMEI
S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.
În structura organizatorică a economiei naţionale un loc central îl ocupă unitatea

economică producătoare de bunuri materiale, lucrări şi servicii necesare societăţii. În economia de
piaţă, proprietatea de stat are un caracter minoritar limitat, iar caracteristica fundamentală a
acesteia o reprezintă autonomia decizională a agenţilor economici bazaţi pe proprietatea
individuală asupra bunurilor economice.
2.1.Scurt istoric
Atâta timp cât proprietatea individuală implică exercitarea de către individ, în totală
libertate, a atribuţiilor definitorii ale dreptului de proprietate (posesie, folosinţă, uzufruct), fiecare
individ va încerca să-şi exercite în funcţie de posibilităţi acest drept.
În acest context, doamna Petcu Lavinia, identificată cu CI seria RX nr.346092,CNP
2680616430058 a pus bazele unei societăţi comerciale. La constituirea societăţii s-a avut în vedere
respectarea unor condiţii de fond (numărul şi calitatea participanţilor, capacitatea de a contracta,
participarea acesteia la contul de profit şi pierdere) precum şi a unor condiţii de formă (redactarea
şi semnarea statutului societăţii şi întocmirea formelor de publicitate).
2.1.1.Înfiinţarea societăţii
Denumirea societăţii este “GRAND GARAGE AUTO”, iar forma juridică este societate cu
răspundere limitată (S.R.L.) şi îşi desfăşoară activitatea conform legislaţiei române şi a statutului
societăţii.
Societatea a luat fiinţă prin Statutul Asociatului Unic, aprobat prin hotărârea
judecătorească 2242/18.04.1995 şi a fost înmatriculată la Registrul Comerţului sub numărul
J40/5666/1995. De asemenea, societatea este înregistrată cu codul fiscal nr. R 7630925/1995,
care de la data de 01.01.2007 s-a preschimbat în RO 7630925.
Toate documentele constitutive au fost întocmite potrivit Legii nr.31/1990 –Legea
societăţilor comerciale.
23
Societatea este persoană juridică română cu un singur asociat în persoana doamnei Petcu
Lavinia, ale cărui obligaţii sociale sunt garantate cu capitalul social.
Sediul societăţii este în municipiul Bucureşti,sector 4, str.Soldat Mincă Dumitru, nr.29B,
având ca punct de lucru: Valea Cascadelor,nr.3-5,sector 6, Bucureşti, cu posibilitatea de a fi
mutată la orice altă adresă din România prin decizia asociatului unic. Durata de funcţionare a
societăţii este nelimitată de la data înmatriculării acesteia la Registrul Comerţului.
Firma a avut la înfiinţare un capital social de 100.000.000 lei ROL (10.000 lei RON) format
din:
 numerar în monedă naţională 50.000.000 lei ROL(5.000 lei RON)
 mijloace fixe 50.000.000 lei ROL(5.000 lei RON)
 clădiri 30.000.000 lei ROL(3.000lei RON)
*mijloace de transport 20.000.000 lei ROL(2.000lei RON)
Pe măsura desfăşurării activităţii, în S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. au avut loc
trei modificări ale capitalului social în sensul majorării acestuia, proces determinat de obiectivele
economico-financiare şi de influenţele economico-sociale exercitate de mediul în care firma şi-a
desfăşurat activitatea. Actualmente S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. are un capital social
de 130.000 lei RON.
2.2. Structura tehnico – organizatorică

Societatea îşi desfăşoară activitatea în oraşul Bucureşti, la adresa punctului de lucru.
Suprafaţa totală a punctului de lucru este de 8.950 m 2, din care numai 4.500 m2 reprezintă
suprafaţa productivă a întreprinderii, restul fiind ocupat de pavilionul administrativ (580 m 2) şi
parcul de stocaj (3.870 m2).
2.2.1.Obiectul de activitate
Obiectul de activitate al societăţii este :
 activitatea de autoservice;
 servicii de alimentaţie publică, cantină restaurant şi desfacere cu ridicata şi cu amănuntul de
mărfuri alimentare, băuturi alcoolice;
 prestări servicii către terţi privind întreţinerea şi reparaţiile de echipamente şi realizare de piese
de schimb şi confecţii metalice;
24
 comercializarea de produse industriale şi de larg consum, care nu fac parte din specificul
unităţii;
 activitate de transport intern şi internaţional de mărfuri, şi transport intern de mărfuri
agabaritice şi periculoase;
 comercializarea autoturismelor;
 recondiţionare piese schimb şi subansamble auto;
Societatea este dealer autorizat al S.C. DAEWOO AUTOMOBILE ROMÂNIA S.A. în baza
contractului nr.452/16.05.1995. Activitatea de bază o reprezintă comercializarea autoturismelor
din gama Daewoo, asigurarea service-ului în garanţie şi postgaranţie al acestora precum şi a
celorlalte automobile.
Societatea a comercializat până la data de 31.12..2006 1.435 de automobile din gama
DAEWOO şi are, de asemenea, contract de comercializare a pieselor de schimb.
Din această categorie de automobile fac parte:
 autoturismele - Matiz, Cielo, Nubira, Tacuma
 autoutilitarele - Damas, Lublin (transport marfă şi persoane)
 autocamioanele - Avia (euro I şi euro II)
La nivel de autoservice, în ceea ce priveşte reparaţia şi întreţinerea autoturismelor, firma
este printre cei mai cunoscuţi leaderi de pe piaţă al serviciilor în domeniu din Bucureşti, fiind
pregătită să intre oricând în competiţie, pregătindu-şi deja un plan strategic propriu.
În acest domeniu riscurile care pot conduce la un eventual eşec sunt relativ mici, deoarece
lipsa mijloacelor de transport ar îngreuna desfăşurarea activităţilor din economie. Elementul cheie
în obţinerea succesului şi avantajelor a fost folosirea unor strategii de creştere adecvate şi a unor
resurse umane bine pregătite.
2.2.2.Structura organizatorică a unităţii patrimoniale şi organigrama acesteia

Structura de organizare a S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. este de tip ierarhic-
funcţional şi este reprezentată în organigrama generală a societăţii.
Structura organizatorică este adaptată profilului cu caracter industrial al S.C.
GRAND GARAGE AUTO S.R.L.
Potrivit structurii organizatorice aprobate, organigrama include organele de conducere la
nivel superior sub care sunt redate succesiv celelalte funcţiuni organizatorice, corespunzător
dependenţei ierarhice.
25
Din organigramă reies următoarele niveluri de conducere:
Nivelul I - Conducerea strategică, reprezentată de:
- Directorul General;
- Directorul economic;
Nivelul II - Conducerea generală şi operativă, reprezentată de următorii directori executivi:
- Director tehnic;
- Director comercial;
Nivelul III - Conducerea funcţională, reprezentată de:
- Şefii de secţie;
- Şefii de servicii;
- Şefii de birouri funcţionale;
Personalul S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. cuprinde 146 persoane şi este structurat
astfel:
- muncitori - 114 persoane;
- TESA - 20 persoane, din care 6 în funcţii de conducere;
- Şefi de formaţii – 6 persoane;
Se apreciază că structura organizatorică este corelată cu structura de activitate actuală a
societăţii comerciale şi că echipa de conducere este echilibrat încărcată, asigurând coordonarea
operaţională a tuturor activităţilor.
Procesul managerial aplicat în cadrul societăţii este axat pe problemele activităţii curente,
dar şi pe cele îndreptate spre funcţiunile de organizare şi previziune.
De asemenea, se relevă preocupările echipei de conducere pentru o strategie realistă de
evoluţie a societăţii comerciale în viitor, axată pe restructurare, în sens de modernizare şi
îmbunătăţire a performanţelor prin politici eficiente de atingere a obiectivelor propuse.
În acest sens, sunt avute în vedere acţiuni de introducere a utilizării în toate funcţiile
procesului de conducere (previziune, organizare, coordonare, control) a activităţilor de
management al calităţii, ceea ce va conduce la creşterea eficienţei tehnico - economice.
2.2.3.Tehnologiile principale de producţie

Societatea dispune de mai multe clădiri, fiecare având destinaţie specială şi cu dotările
corespunzătoare standardelor impuse de Ministerul Transporturilor reprezentat de Registrul Auto
Român, organ de la care a şi primit autorizarea în vederea efectuării inspecţiilor tehnice periodice.
26
Tehnologiile de producţie a serviciilor sunt distincte pe fiecare secţie prestări din
întreprindere. Atelierele specializate sunt:
 hală lucrări mecanice;
 atelier lucrări electrice şi electromecanice;
 hală reparaţii tinichigerie;
 hală vopsitorie şi laborator de preparare a vopselelor;
 spălătorie pentru toate tipurile de autoturisme;
 atelier croitorie.
La secţia de lucrări mecanice electrice şi electromecanice, la intrarea automobilului în
service, acesta este preluat de către şeful de service care deschide comanda. Apoi maşina este
supusă unui diagnostic în vederea remedierii deficienţelor sau înlocuirii de piese ori subansamble
defecte. Şeful de service predă apoi autoturismul specialistului (mecanic, electrician) care
răspunde de efectuarea lucrării.
Dacă la aceste ateliere activitatea este aproape independentă, în ceea ce priveşte
tinichigeria nu putem vorbi de acelaşi lucru, pentru că aici fluxul tehnologic este mai lung.
Dacă luăm exemplul unui autoturism care a fost accidentat în partea din faţă, atunci acesta
trebuie să treacă întâi pe la mecanici pentru a i se da motorul jos, la electrician pentru eliberarea
habitacului de partea electrică, după care începe procesul de îndreptare şi/sau înlocuire a părţilor
lovite.
După efectuarea reparaţiilor de tinichigerie, autoturismul intră în hala de vopsitorie. Aici
sunt efectuate câteva operaţii preliminare, cum sunt aplicarea chitului pe suprafeţele uşor
denivelate, şlefuirea, mătuirea etc.
Firma a achiziţionat de la concernul german HERBERTS din WUPPERTAL –
GERMANIA o cabină de vopsire în câmp electrostatic şi un laborator de preparare a vopselelor.
Această investiţie în valoare de 80.000 EURO ajută la executarea lucrărilor de vopsitorie la un
nivel calitativ superior şi într-un timp foarte limitat (procesul de uscare are loc în doar 20 minute).
Maşina trece apoi din nou pe la mecanici şi electricieni pentru montarea motorului şi
instalaţiei electrice. În atelierul de croitorie al unităţii se execută tapiţerii şi huse auto într-o mare
diversitate de culori, la cererea clienţilor, precum şi echipament de lucru şi protecţie pentru
salariaţii din producţie.
27
După ce reparaţia a fost efectuată integral, maşina este supusă unor teste speciale la linia de
verificare a sistemelor de frână şi direcţie, ocazie cu care se încheie şi procesul verbal de recepţie a
autoturismului.
Astfel se încheie un complex proces tehnologic de reparaţie a autovehiculelor, proces care
implică o răspundere deosebită din partea tuturor specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în
producţia de service.
2.2.4.Caracterizarea economico-financiară a S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.
Analiza sistemului financiar-contabil al întreprinderii are şi trebuie să aibă un caracter

permanent, indiferent dacă se efectuează de un organism (compartiment) din interiorul
întreprinderii sau din afara acesteia, şi nu constituie un scop în sine, ci un mijloc pentru atingerea
unui obiectiv. Ea trebuie să ofere soluţii pentru fundamentarea corespunzătoare a deciziilor.
Analiza pe baza bilanţului contabil şi a contului de “profit şi pierderi” urmăreşte stabilirea
unui diagnostic al situaţiei financiare şi rentabilităţii, putând astfel să se depisteze punctele tari şi
punctele slabe ale gestiunii financiare, dând posibilitatea elaborării unor strategii de menţinere şi
dezvoltare în condiţiile unui mediu concurenţial. 26
Caracterizarea economico-financiară are în vedere stabilirea modalităţilor de realizare a
echilibrului financiar pe termen lung, treptele de acumulare bănească, de rentabilitate a activităţii
societăţii comerciale.
Caracterizarea economico-financiară are în vedere însă analiza unor indicatori economico-
financiari cum sunt:27
 cifra de afaceri;
 necesarul de fond de rulment;
 rezultatul total;
 rezultatul exploatării;
 rezultatul financiar;
 rezultatul excepţional;
 capacitatea de autofinanţare;
26
Ionescu Luminiţa-Contabilitatea aprofundată a societăţilor comerciale,Editura Fundaţiei ‘România de
Mâine’,Bucureşi,2005,p.43.
27
Colectiv de autori(coord. Băluţă Aurelian şi Dobrin Marinică )-Costurile :
calculaţie,contabilizare,previziune,Editura Fundaţiei’România de Mâine’,Bucureşi,2002,p.87.
28
 trezoreria netă;
 datoriile pe termen scurt;
 mărimea activului;
 capitalul permanent;
 numărul mediu de personal;
 capitalul propriu;
 capitalul social;
 activele imobilizate în valoare brută;
 activele imobilizate în valoare netă;
 fondul de rulment;
 activele circulante;
Se prezintă situaţia elementelor patrimoniale de activ şi pasiv, aşa cum sunt înscrise în
bilanţurile contabile de la sfârşitul anilor 2003, 2004, 2005, 2006 (în România anul financiar este
echivalent cu anul calendaristic).
Pentru aprecierea performanţelor financiare obţinute de S.C.GRAND GARAGE AUTO
S.R.L. au fost studiate bilanţurile contabile pe anii 2003 , 2004 , 2005 , 2006 precum şi anexele la
bilanţ.
Metodologia de analiză a situaţiei financiare cu ajutorul datelor din bilanţ se bazează pe
corelaţiile interne existente între elementele patrimoniului aflate în activul bilanţului sub forma
activelor (mijloace economice) de care dispune societatea pentru realizarea activităţii de producţie
şi pasivul bilanţului sub forma surselor financiare de formare a activelor imobilizate sau
circulante.
Posturile din activul bilanţului sunt ordonate în funcţie de timpul necesar bunurilor şi
creanţelor pentru a se transforma în bani lichizi, adică mai întâi în active fixe şi apoi în active
circulante.
Situaţia datelor din bilanţurile de la sfârşitul anilor 2003, 2004, 2005 şi 2006 va fi
prezentată în leul greu (RON), menţionându-se faptul că în trecut bilanţul contabil se completa în
mii lei”vechi”,iar de când s-a trecut la leul greu din data de 01 iulie 2005, acesta se completează
numai în leul greu (RON).
29
Este foarte importantă această notare,pentru a evita apariţia unor posibile erori în
calcularea unor indicatori de evaluare a performanţelor sau pierderilor înregistrate de societate
pe parcursul celor patru ani de activitate.
Situaţia datelor din bilanţuri la finele anilor 2003,2004,2005 şi 2006-Tabel nr.1

Nr. Specificaţie Valoare la Valoare la Valoare la Valoare la
Crt. 31.12.2003 31.12.2004 31.12.2005 31.12.2006
0 1 2 3 4 5
A. Activ (I+II+III) 53.338 170.856 271.129 397.627
1. Mijloace băneşti 9.195 38.734 19.880 31.690
2. Creanţe (debitori, clienţi) 5.244 26.049 39.999 12.500
3. Stocuri 2.874 30.715 85.772 70.079
I. Total active circulante 17.313 95.498 145.651 114.269
4. Mijloace fixe la valoarea rămasă 36.025 56.320 87.604 240.958
5. Terenuri 0 0 1.553 11.418

6. Imobilizări în curs 0 18.926 36.210 30.893
7. Total imobilizări corporale 0 75.246 125.366 283.269

8. Imobilizări financiare 0 112 112 0
II. Total active imobilizate 36.025 75.358 125.478 283.269
III. Conturi de regularizare şi asimilate 0 0 0 89
B. Pasiv(I+II+III) 53.338 170.856 271.129 397.627
1. Credite bancare 0 0 0 172
2. Creditori (obligaţii, datorii) 26.570 112.965 159.342 133.734
I. Total datorii 26.570 112.965 159.342 133.906
3. Capital social 4.287 4.287 4.287 5.670
4. Fonduri proprii 22.481 52.112 105.948 258.051
5. Pierderi 0 0 0 0
II. Total capital propriu 26.768 56.399 110.235 263.721
III. Conturi de regularizare şi asimilate 0 1.492 1.552 0
30
În perioada 2003-2006 situaţia acestor indicatori se prezintă ca în tabelul nr.2 având
valorile preluate din bilanţurile contabile prezentate anterior.
Principalii indicatori economico – financiari ai S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L.-Tabel nr. 2

Nr. Denumirea indicatorilor Perioada
Crt.
2003 2004 2005 2006
1. Cifra de afaceri 138.374 476.585 311.896 500.562
2. Mărimea activului 53.338 170.856 271.129 397.627
3. Număr mediu de personal 25 30 48 50
4. Capital permanent 53.338 169.364 269.577 397.627
5. Capital propriu 26.768 56.399 110.235 263.721
6. Capital social 4.287 4.287 4.287 5.670
7. Active imobilizate în valoare brută 40.332 83.305 138.893 326.709
8. Active imobilizate în valoare netă 36.025 75.358 125.478 283.269
9. Fond de rulment 17.313 94.006 144.099 114.358
10. Active circulante 17.313 95.498 145.651 114.269
11. Datorii pe termen scurt 26.570 112.965 159.342 133.906
12. Necesarul de fond de rulment -18.452 -56.201 -33.571 -51.327
13. Rezultatul total(14+15+16) 485 37.431 39.751 23.278
14. Rezultatul exploatării 1.209 38.240 37.367 31.480
15. Rezultatul financiar -702 198 756 958
16. Rezultatul excepţional -22 -1.007 1.628 -9.160
17. Capacitate de autofinanţare 11.746 49.049 92.353 162.380
18. Trezorerie netă 35.765 150.207 177.670 165.685
Tabelul de mai sus a fost completat folosind următoarele formule:

Capitalul propriu permanent(CPP)=capital propriu(CP)+total datorii(DT)
Fondul de rulment(FR)=capital propriu permanent(CPP)-imobilizări
Nevoia de fond de rulment(NFR)=stocuri+creanţe-datorii de exploatare
Trezoreria netă(TN)=fond de rulment(FR)-nevoia de fond de rulment(NFR)
Capacitatea de autofinanţare(CAF)=venituri încasabile-cheltuieli plătibile
=profit net+cheltuieli calculabile-venituri calculabile
31
Pentru a putea analiza indicatorii de mai sus este necesar să-i facem comparabili. În
vederea comparării lor ne putem folosi de indicele general al preţurilor sau de raportul leu/euro. În
perioada 2003– 2006 raportul leu/euro(curs BNR pentru moneda euro la data de 31 decembrie ai
anilor studiaţi) se prezintă astfel:
 2003 1euro=34.919 lei vechi(3,4919 lei RON)
(pentru efectuarea calculelor se vor folosi cifrele cu două zecimale).
Pentru actualizare se ia ca bază anul 2005, rezultând astfel următorii coeficienţi de
actualizare:
K1-coeficient de actualizare în anul 2003;
Principalii indicatori economico – financiari ai S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L

actualizaţi în vederea comparării - Tabel nr. 3
Nr. Denumirea Perioada

Crt.
Indicatorilor 2003 2004 2005 2006
1. Cifra de afaceri 145.292,7 428.926,5 290.063,28 500.562
2. Mărimea activului 56.004,9 153.770,4 252.149,97 397.627
3. Număr mediu de personal 25 30 48 50
4. Capital permanent 56.004,9 152.427,6 250.706,61 397.627
5. Capital propriu 28.106,4 50.759,1 102.518,55 263.721
6. Capital social 4.501,35 3.858,3 3.986,91 5.670
7. Active imobilizate în valoare brută 42.348,6 74.974,5 129.170,49 326.709
8. Active imobilizate în valoare netă 37.826,25 67.822,2 116.694,54 283.269
9. Fond de rulment 18.178,65 84.605,4 134.012,07 114.358
10. Active circulante 18.178,65 85.948,2 135.455,43 114.269
11. Datorii pe termen scurt 27.898,5 101.668,5 148.188,06 133.906
12. Necesarul de fond de rulment -19.374,6 -50.580,9 -31.221,03 -51.327
32
13. Rezultatul total 509,25 33.687,9 36.968,43 23.278
14. Rezultatul exploatării 1.269,45 34.416 34.751,31 31.480
15. Rezultatul financiar -737,1 178,2 703,08 958
16. Rezultatul excepţional -23,1 -906,3 1.514,04 -9.160
17. Capacitate de autofinanţare 12.333,3 44.144,1 85.888,29 162.380
18. Trezorerie netă 37.553,25 135.186,3 165.233,1 165.685
2.2.5.Cifra de afaceri
Ca în orice domeniu, şi activitatea de prestări servicii este consumatoare de resurse şi
producătoare de rezultate, contabilitatea studiind în acest sens echilibrul specific activităţii interne
care produce modificări cantitative şi calitative în volumul şi structura patrimoniului. Acest
echilibru este definit şi delimitat ca o relaţie între venit şi cheltuieli.
Cifra de afaceri este un important indicator din contul de profit şi pierdere care se
determină ca sumă între veniturile din vânzarea mărfurilor şi producţia vândută.
Pentru a-şi diminua riscurile şi pentru a-şi reduce incertitudinile care aparţin segmentului
de piaţă în care societatea îşi desfăşoară activitatea, firma şi-a diversificat oferta de servicii, având
astfel ca surse de venit ale cifrei de afaceri din operaţiunile de prestări servicii şi veniturile din
vânzarea mărfurilor.
În tabelul următor se va prezenta contribuţia fiecărei categorii de venituri la cifra de
afaceri, precum şi modificările intervenite în structura acesteia.
Vb-venituri din activitatea de bază; Ca-cifra de afaceri.
Va.a.-venituri din alte activităţi; Vc-venituri din comerţ;
Analiza dinamicii cifrei de afaceri - Tabel nr.4
Specificaţie Perioada Perioada curentă Indicii Structura (%)

precedentă An 2006
An 2005 Prevăzut Realizat R/Pn-1 R/Prev Prevăzut Realizat
Vb 190.000 290.000 300.000 157,89 103,4 62,03 59,9

Va.a. 22.446 52.500 67.096 298,92 127,8 11,23 13,4
Vc 99.450 125.000 133.466 134,2 106,7 26,74 26,7
33
Total 311.896 467.500 500.562 160,49 107,07 100 100
R/Prev=CA realizată/CA prevăzută*100

R/Pn-1=CA realizată/CA2005*100
Evoluţia cifrei de afaceri a cunoscut această sinusoidă şi datorită politicii de comercializare

a autoturismelor de către DAEWOO AUTOMOBILE Craiova. În anul 2003 autoturismele erau
facturate de către DAEWOO AUTOMOBILE dealer-ului GRAND GARAGE AUTO, motiv
pentru care în componenţa veniturilor din vânzarea mărfurilor intră şi contravaloarea
automobilelor vândute. În 2004 şi 2005 automobilele erau comercializate tot de către dealer, dar în
numele societăţii DAEWOO AUTOMOBILE, iar dealerul întocmeşte o factură de marjă în
numele furnizorului de automobile.
Conform coeficienţilor de actualizare folosiţi în tabelul nr.3 , mărimile se prezintă astfel:
Ca-cifră de afaceri; Caa-cifră de afaceri actualizată;
Ca2003 = 138.374 RON; Caa2003 = 138.374 * 1,05 = 145.292,7 RON;
Ca2004 =476.585 RON; Caa2004 = 476.585 * 0,90 = 428.926,5 RON;
Ca2005 =311.896 RON; Caa2005 = 311.896 * 0,93 = 290.063,28RON;
Ca2006 = Caa2006=500.562 RON.
Astfel, conform datelor actualizate în vederea comparării, rezultă o evoluţie sinusoidală a
valorii Ca (mii de
cifrei lei afaceri de-a lungul anilor 2003, 2004, 2005, 2006, reprezentată grafic în figura
RON)
nr.3. 10
9 Cifra de afaceri
7
6
4
3
2
1
Timp (ani)
0 2003 2004 2005 2006

34
20062006 2001
Evoluţia cifrei de afaceri-Figura nr.3
Aşadar, dacă calculăm rata de creştere a cifrei de afaceri după formula
rc = D/Can-1, unde D-variaţia cifrei de afaceri ( D = Ca n-Can-1), folosind datele actualizate,
atunci:
D1 = Ca 2004-Ca2003= 283.633,8 rc 2003-2004 = 195,22%
D2 = Ca 2005-Ca2004=-138.863,22 rc 2004-2005 = - 32,27%
D3 = Ca 2006-Ca2005= 210.498,72 rc 2005-2006 = 72,57%
În afara analizei structurale şi comparative cu perioadele anterioare, cifra de afaceri poate
fi analizată şi din punct de vedere factorial, stabilindu-se astfel sistemul de factori care contribuie
la evoluţia ei.
2.2.6. Echilibrul financiar al S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.

Ca orice agent economic, şi S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. şi-a luat măsuri în
vederea apărării împotriva riscurilor de neplată a unui credit, motiv pentru care este necesară
cunoaşterea bonităţii firmei. Bonitatea este privită sub două forme:
 bonitate financiară – reflectă starea de încredere pe care o inspiră societatea potenţialilor
parteneri cu care se încheie anumite operaţii economico-financiare, în special pe baza unui
credit;
 bonitate comercială – indicatorul care pune în evidenţă capacitatea firmei de a-şi plăti
obligaţiile pe care urmează să şi le asume prin semnarea unui contract;
Un alt important indicator al echilibrului financiar al întreprinderii este lichiditatea (L) care
reflectă capacitatea unor active de a se transforma în bani într-o anumită perioadă de timp. Gradul
de lichiditate se exprimă ca raport între activele societăţii şi datoriile acesteia pe termen scurt.
Acesta se prezintă sub trei aspecte:
 lichiditate generală (Lg);
 lichiditate restrânsă (Lr);
 lichiditate patrimonială (Lp);
35
S-materiale aflate în stoc; PF-produse finite; Nc-numerar în casă;
Db-disponibil la bancă; Adb-alte disponibilităţi băneşti; D-debitori;
Cl-clienţi; F-furnizori; C-creditori; Dt-decontări cu terţi; Op-alte obligaţii de plată.
Ac-active circulante; Dc-datorii curente.
Lg2006 = ( 114.269 : 133.906 ) * 100= 85,34 % (datele sunt preluate din tabel nr.1)
Solvabilitatea (S) – exprimă posibilitatea debitorului de a dispune de suficiente bunuri în
patrimoniu sau pentru a-şi îndeplini obligaţiile de plată. Acest indicator îmbracă trei forme:
solvabilitate generală - raport între activele circulante şi datoriile curente;
solvabilitate imediată - raport între (activele circulante – stocuri) şi obligaţii;
solvabilitate globală - raport între (activele circulante + fixe) şi datoriile totale;
Păstrarea solvabilităţii, pe parcursul întregului an, este strâns legată de îndeplinirea
riguroasă a bugetului societăţii şi a programului activităţii de exploatare, care îi permite să dispună
în permanenţă de mijloacele băneşti pentru a-şi onora obligaţiile scadente.
Evoluţia indicatorilor de solvabilitate - Tabel nr.5

Nr. Indicatorii Perioada
Crt.
2003 2004 2005 2006
1. Solvabilitate generală 0,65 0,84 0,91 0,85
2. Solvabilitate imediată 0,54 0,57 0,37 0,33
3. Solvabilitate globală 2 1,51 1,70 2,96
(s-au folosit datele din tabelul nr.1)
Mărimea şi evoluţia indicatorilor arată că întreprinderea, din punct de vedere al
solvabilităţii se află la limita inferioară a acceptabilităţii, fără a fi alarmantă. În perioada următoare
trebuie să se facă eforturi pentru asigurarea disponibilităţilor necesare onorării obligaţiilor
Capital.. propriu
Rata...autonomiei.. financiare 
pecuniare. ;
Capital.. propriu  imprumutat
Capacitatea de plata (Cp) exprimă potenţialul unităţii de a face faţă în orice moment obligaţiilor
băneşti cu şi fără numerar, respectiv corelaţia dintre încasări şi plăţi.
Încasările pot fi: disponibilităţi băneşti, încasări din livrări de mărfuri, exerciţii de lucrări,
Fond ..de..rulment
Rata..de..servicii,
prestări finantare primite. 
..a..stocurilor
credite ;
Stocuri
Plăţile pot fi pentru: aprovizionări, salarii, rambursări de credite, obligaţii la buget.
Pentru exprimarea sintetică a multiplelor corelaţii implicate în echilibrul economico-
financiar se calculează următorii indicatori:Capital.. propriu
Rata..de..autofinantare..a..activelor  ;
Active.. fixe  circulante
36
Rata...datoriilor  1  Rata..de..autofinantare..a..activelor;
Analiza indicatorilor financiari pe baza ratelor - Tabel nr. 6
Nr. Indicatorii Perioada
Crt. 2003 2004 2005 2006
1. Rata autonomiei financiare 0,50 0,3521 0,3951 0,6623
2. Rata de finanţare a stocurilor 6,02 3,06 1,68 1,63
3. Rata de autofinanţare a activelor 0,5 0,33 0,406 0,663
4. Rata datoriilor 0,5 0,67 0,594 0,337
(s-au folosit datele din tabelele nr.1 şi 2)
În intervalul cercetat echilibrul economico-financiar cunoaşte o evoluţie favorabilă astfel

că la finele perioadei se încadrează în parametri care pot fi normali, fapt ce atestă funcţionarea
corespunzătoare a firmei.
2.3. Prezentarea biroului financiar-contabil

Biroul APROVIZIONARE-DESFACERE are următoarele atribuţii:
 fundamentează necesarul de aprovizionat;

 păstrează totdeauna legătura cu furnizorii de mărfuri;
 urmăreşte şi ia măsuri pentru reducerea cheltuielilor de aprovizionare, prin căutarea
surselor de aprovizionare cele mai apropiate şi cu mijloace cât mai ieftine şi de calitate;
 organizează şi participă la recepţia cantitativă a materialelor şi mărfurilor, face forme de
respingere pentru marfa necorespunzătoare;
 răspunde de respectarea strictă a disciplinei contractuale;
 răspunde de întocmirea contractelor de garanţie;
 răspunde de întocmirea facturilor pentru vânzări;
 asigură reclama şi propaganda comercială;
Principalele atribuţii ale biroului PERSONAL-SALARIZARE sunt:
a) managementul personalului, care priveşte:
 determinarea necesarului de personal pe funcţii şi specialităţi;
 redistribuirea personalului în funcţie de solicitări;
 urmărirea integrării personalului nou încadrat;
37
 organizarea ocupării posturilor prin concursuri, în funcţie de capacitate, aptitudini,
experienţă;
 pregătirea şi perfecţionarea profesională;
b) politica salarială va ţine seama de:
 gradul de rentabilitate al societăţii, poziţia pe piaţă;
 utilizarea salarizării ca principal instrument de stimulare a salarizării personalului;
 urmăreşte să favorizeze direct creşterea desfacerii medii pe salariat şi să armonizeze
interesele salariaţilor cu cele ale societăţii comerciale;
Biroul FINANCIAR-CONTABIL, având cele două servicii (serviciul contabilitate şi
serviciul financiar) reunite într-un singur compartiment datorită dimensiunilor mici ale firmei,
asigură realizarea funcţiei financiar-contabilă a societăţii S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.
În concepţia lui H.B.Maynard "funcţia financiar-contabilă furnizează şi menţine resursele
de capital sau băneşti ale întreprinderii şi oferă conducerii un sistem de indicatori de urmărire şi
control care contribuie la orientarea tuturor activităţilor din întreprindere „.
Biroul (compartimentul) financiar-contabil prezintă următoarele atribuţii:
 pe linie financiară :
 asigură, prin plan financiar şi de trezorerie, fondurile necesare societăţii;
 întocmeşte, când este cazul, planul de credite şi de casă pe care le depune la banca
finanţatoare;
 efectuează calculul de fundamentare al indicatorilor economici, în corelaţie cu indicatorii
financiari;
 răspunde de realizarea integrală şi la timp a planului financiar, propunând măsuri
eficiente de recuperare a pierderilor apărute în desfăşurarea activităţii;
 asigură plata la termen a sumelor ce constituie obligaţiile societăţii faţă de terţi;
 asigură şi răspunde de efectuarea corectă şi la timp a calculului privind drepturile
salariale de personal;
 întocmeşte proiectul planului de finanţare-creditare a investiţiilor proprii;
 urmăreşte circulaţia documentelor de decontare cu banca şi terţii;
 pe linie contabilă :
 întocmeşte lunar balanţa de verificare sintetică şi balanţele de verificare analitice,
răspunde de organizarea şi funcţionarea în bune condiţii a contabilităţii valorilor
patrimoniale;
38
 asigură efectuarea corectă şi la timp a înregistrărilor contabile ;
 organizează inventarierea periodică a tuturor valorilor patrimoniale şi urmăreşte
definitivarea potrivit legii a rezultatelor inventarierii, precum şi concordanţa dintre
acestea;
 întocmeşte situaţia principalilor indicatori economico-financiari lunari, bilanţurile
trimestriale şi anuale, anexele acestora şi coordonează întocmirea raportului explicativ la
acestea;
 prezintă spre aprobarea Adunării Generale a Asociaţilor bilanţul contabil şi raportul
explicativ;
 participă la analiza rezultatelor economice şi financiare pe baza datelor din bilanţul
contabil şi urmăreşte modul de ducere la îndeplinire a sarcinilor ce îi revin din procesul
verbal de analiză întocmit;
 participă la organizarea sistemului informaţional al firmei, în special al sistemului
informaţional contabil;
 exercită, potrivit legii, controlul financiar preventiv privind legalitatea, necesitatea,
oportunitatea şi economicitatea operaţiunilor;
 pe linie de analize economice:

 mobilizează rezervele existente ale societăţii şi răspunde pentru rezervele activităţii
economico-financiară;
 ia măsuri imediate, după stabilirea cauzelor, pentru eliminarea pierderilor apărute;
 urmăreşte şi analizează periodic stocurile de valori materiale, luând măsuri când se
constată deficienţe;
 analizează activitatea economico-financiară pe baza bilanţului luând măsuri imediate
pentru eliminarea deficienţelor;
 urmăreşte utilizarea cu eficienţă a plafoanelor de credite şi ia măsuri pentru
diminuarea lor;
 analizează desfăşurarea ritmică a operaţiilor de decontare cu furnizorii şi beneficiarii,
stabilind împreună cu băncile măsuri corespunzătoare pentru încasarea într-un timp scurt
a contravalorii serviciilor prestate şi lucrărilor executate;
39
 pe linie de control financiar intern şi control financiar preventiv:
 efectuează controlul gestionar de fond la toate gestiunile proprii;
 întocmeşte lista sarcinilor periodice de control şi o transmite spre aprobare
administratorului unităţii;
 efectuează controlul conform normelor şi legilor în vigoare;
 urmăreşte aplicarea sancţiunilor disciplinare, contravenţionale sau penale, precum şi
stabilirea răspunderii materiale şi civile, după caz, împotriva celor vinovaţi;
 prezintă ori de câte ori este necesar, în şedinţa Adunării Generale a Asociaţilor,
informări asupra activităţii controlului financiar intern şi a controlului financiar
preventiv în vederea eliminării deficienţelor.
În cadrul biroului financiar-contabil un rol deosebit de important îl ocupă contabilul-şef,
ale cărui aptitudini, atribuţii, limite de competenţă şi responsabilităţi se desprind din fişa postului,
după cum urmează:
 Postul : contabil
 Biroul : financiar-contabil
 Cerinţe :
 Studii: Facultatea de Ştiinţe Economice, secţia Finanţe - Contabilitate
 Cunoştinţe:
- cu privire la executarea activităţilor financiar-contabile, analiză economică,
tehnică de calcul;
- privind contabilitatea mărfurilor, imobilizărilor, taxelor, impozitelor, clienţilor,
furnizorilor etc;
- cunoaşterea legislaţiei în vigoare privind domeniul financiar – contabil;
 Aptitudini:
- inteligenţă, gândire logică, memorie bună, spirit de previziune;
- capacitate de analiză şi sinteză;
- receptivitate faţă de nou;
- spirt de iniţiativă;
 Atitudini:
- seriozitate şi punctualitate în rezolvarea problemelor;
- receptivitate, corectitudine, cinste;
 Relaţii:
40
 ierarhice: este subordonat administratorului;
 funcţionale:
- interne: are relaţii de serviciu cu toate birourile funcţionale;
- externe: cu unităţi şi instituţii care au tangenţă cu sfera sa de activitate;
 Atribuţii:
 întocmeşte şi ţine la zi evidenţa contabilă sintetică şi analitică a mărfurilor,
materialelor, decontările cu terţii şi a tuturor structurilor patrimoniale;
 efectuează verificarea prealabilă a documentelor de evidenţă primară privind
întocmirea corectă a operaţiunilor continue înainte de înregistrarea lor în
contabilitate;
 verifică lunar situaţia stocurilor din evidenţa contabilă cu cele din evidenţa
gestionară;
 întocmeşte lunar registrul stocurilor;
 întocmeşte jurnalul pentru conturile încredinţate;
 participă la inventarierea patrimoniului unităţii;
 urmăreşte ca întreaga corespondenţă şi toate documentele care stau la baza
înregistrărilor contabile să fie îndosariate şi arhivate în conformitate cu
reglementările în vigoare;
 operează lună de lună pe calculator încasarea facturilor de mărfuri emise către
clienţi;
 îndeplineşte şi alte sarcini încredinţate de administrator;
 Limita de competenţă:
 propune măsuri privind îmbunătăţirea activităţii în cadrul biroului financiar-
contabil;
 este consultat în legătură cu problemele referitoare la activitatea proprie;
 la solicitarea şefului ierarhic superior, participă la discutarea şi susţinerea
lucrărilor elaborate;
 Responsabilităţi:
 răspunde de realizarea la termen a tuturor atribuţiilor şi sarcinilor încredinţate;
 răspunde de eficienţa şi calitatea lucrărilor executate în cadrul biroului;
 răspunde de executarea dispoziţiilor şi indicaţiilor date de conducere în
legătură cu problemele de care se ocupă;
41
Biroul financiar-contabil are legături cu toate celelalte birouri din cadrul întreprinderii.
Grafic, legăturile biroului financiar-contabil cu celelalte departamente ale societăţii sunt prezentate
în cadrul figurii nr. 4.
ADMINISTRATOR
Birou Birou
PERSONAL- Birou APROVIZIONARE-
SALARIZARE FINANCIAR- DESFACERE
CONTABIL
Birou TEHNIC
Legăturile biroului financiar-contabil cu celelalte birouri- Figura nr. 4
2.4. Metode de organizare a contabilităţii stocurilor

Unităţile patrimoniale au posibilitatea organizării contabilităţii valorilor materiale alegând
dintre două sisteme de inventariere: sistemul inventarului intermitent şi sistemul inventarului
permanent. Întrucât S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. foloseşte metoda inventarului
permanent, pe parcursul lucrării se vor accentua aspecte legate de acest sistem, despre inventarul
intermitent nefăcându-se decât unele precizări cu caracter general.
2.4.1. Sistemul inventarului intermitent
În cazul folosirii inventarului intermitent, în conturile de stocuri se înregistrează, pe bază
de documente justificative, intrările, în timp ce ieşirile se stabilesc şi se înregistrează în
contabilitate numai la sfârşitul perioadei, după ce, în prealabil, în acest scop s-a efectuat
inventarierea stocurilor. Ieşirile se determină ca diferenţă între valoarea stocurilor iniţiale plus
valoarea intrărilor, pe de o parte, şi valoarea stocurilor determinate prin inventariere pe de altă
parte. Relaţia de calcul este următoarea:
E = Si + I - Sf
în care, E - valoarea ieşirilor;
42
Si - valoarea stocurilor iniţiale;
I - valoarea intrărilor;
Sf - valoarea stocurilor finale, stabilite prin inventariere;
Marele dezavantaj al acestei metode se referă la faptul că o eroare sau o omisiune la
inventarierea stocurilor la finele perioadei de gestiune poate genera informaţii "false" pentru
conturile de stocuri.
2.4.2. Sistemul inventarului permanent

Aplicarea inventarului permanent presupune contabilizarea fiecărei intrări de stocuri,
cantitativ şi valoric. De asemenea, fiecare ieşire din stoc este contabilizată fizic şi valoric, ceea ce
permite cunoaşterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric. La sfârşitul
perioadei de gestiune valoarea stocurilor se stabileşte după relaţia de mai jos, în care notaţiile au
aceeaşi semnificaţie ca în relaţia anterioară.
Sf = Si + I - E
Dacă există diferenţe între valoarea contabilă şi cea de inventar
(plusuri sau minusuri) acestea se vor regulariza, aducându-se stocurile la nivelul lor real.
Inventarierea periodică a patrimoniului unităţii nu se poate limita la identificarea şi măsurarea
faptică a existentului de mijloace materiale. Ea trebuie să conducă, în final, la stabilirea situaţiei
reale sau efective a gestiunilor şi să contribuie la analiza modului concret în care au fost respectate
normele legale ce reglementează administrarea elementelor patrimoniale.
Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocate, doctrina contabilă a elaborat,
iar practica gestionară a confirmat, mai multe metode de evidenţă analitică a valorilor materiale:
(a) metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic)
(b) metoda global-valorică şi
(c) metoda operativ-contabilă (pe solduri);
În cadrul S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. sunt utilizate doar primele două
metode, astfel:
 metoda cantitativ-valorică, folosită pentru evidenţa stocurilor de piese auto şi materiale de
construcţii, a carburanţilor, a pieselor de schimb, a obiectelor de inventar .
 metoda global-valorică, folosită pentru evidenţa bunurilor ce fac obiectul de activitate cu
amănuntul al societăţii (produse alimentare, produse tip plafar, articole de menaj uz casnic) etc.
43
a) Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic)
Potrivit acestei metode , evidenţa operativă şi analitică a gestiunilor de valori materiale din
cadrul S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. se realizează prin ţinerea unei evidenţe la locurile
de depozitare, precum şi la contabilitate.
La locurile de depozitare se ţine o evidenţă cantitativă, cu ajutorul "Fişei de magazie", în
cadrul acestui document, gestionarul calculând stocul cantitativ scriptic după fiecare operaţiune de
intrare sau ieşire din stoc. Cu ocazia inventarierii periodice, "Fişa de magazie" permite
confruntarea operativă a stocului scriptic cu cel faptic şi determinarea plusurilor sau minusurilor
de inventar cantitative.
La biroul financiar-contabil, evidenţa contabilă se conduce cantitativ-valoric, cu ajutorul
"Fişelor de cont analitic pentru valori materiale" pe fiecare sortiment în parte. Înregistrările în
această fişă se fac document cu document, pe baza actelor de intrare-ieşire a bunurilor stocabile în
şi din gestiuni. Documentele de intrare-ieşire a bunurilor se predau de la magazie la biroul
financiar-contabil pe baza unui "Borderou de predare a documentelor". Concomitent cu
înregistrarea fiecărui document "Fişa de cont analitic pentru valori materiale", se pot întocmi şi
situaţii centralizatoare, respectiv "Situaţia bunurilor intrate" şi "Situaţia bunurilor ieşite".
Controlul gestionar-contabil al existenţei şi mişcărilor de stocuri se realizează prin
confruntarea dintre datele cantitative (intrări, ieşiri şi stoc) din "Fişele de cont analitic pentru
valori materiale" şi datele similare din "Fişa de magazie" pe de o parte, iar pe de altă parte, prin
confruntarea concordanţei dintre datele valorice şi totalurile balanţelor de verificare analitice pe
conturi de stocuri.
Metoda prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date cu privire la existenţa şi
mişcarea bunurilor materiale, dar şi dezavantajul unui volum mare de muncă.
Schematic, realizarea evidenţei operative şi analitice a gestiunilor de valori materiale
potrivit metodei cantitativ-valorice este prezentată în figura nr.5.
44
Documente de Documente de
intrare ieşire
Fişa de magazie
Borderou de predare
adocumentelor
Fişa de cont
analitic pentru
valori
materiale
BALANŢA ANALITICĂ
Situaţia bunurilor A VALORILOR Situaţia bunurilor
intrate MATERIALE ieşite
REGISTRUL -
JURNAL
Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic)- Figura nr. 5
b) Metoda global-valorică
Această metodă este folosită de S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. pentru evidenţa
mărfurilor din magazinele situate în cartierele Primăverii şi Griviţei. Aceste magazine
comercializează, în general, produse alimentare, produse de tip plafar, de uz casnic. Evidenţa
acestor bunuri se realizează numai valoric, atât la gestiune, cât şi la contabilitate.
` La fiecare gestiune, respectiv la cele două magazine, se întocmeşte "Raportul de
gestiune", în care zilnic sunt înregistrate intrările şi ieşirile, pe baza documentelor justificative, şi
se stabileşte soldul de fiecare sfârşit de zi. Raportul de gestiune se întocmeşte în două exemplare,
exemplarul 1 fiind trimis la biroul financiar-contabil.
La biroul financiar-contabil se verifică legalitatea şi realitatea documentelor înscrise în
"Raportul de gestiune", preţurile, precum şi evaluarea împreună cu celelalte calcule, astfel că,
după ce se constată corecta şi legala lor alcătuire, se vizează şi se înregistrează în "Fişa de cont
pentru operaţii diverse".
45
Verificarea concordanţei dintre stocurile existente la locurile de depozitare şi soldul global-
valoric de la contabilitate se face, de regulă, prin inventarierea faptică a stocurilor, confruntarea lor
cu stocurile scriptice din "Raportul de gestiune", evaluarea stocurilor faptice din listele de inventar
şi confruntarea sumei lor cu soldul global-valoric din "Fişa de cont pentru operaţii diverse".
Avantajul acestei metode îl prezintă eliminarea fişelor de cont analitic de la contabilitate,
ceea ce are ca rezultat reducerea volumului de muncă de la acest compartiment.
Grafic, metoda global-valorică este prezentată în figura nr. 6
Metoda global-valorică- Figura nr. 6
Documente Documente
de intrare de ieşire
RAPORTUL DE
GESTIUNE
Fişa de cont
pentru operaţii
diverse
REGISTRUL
-JURNAL
c) Metoda operativ-contabilă (pe solduri)

Deoarece nu este prezentă în cadrul S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L., în continuare
se va realiza doar o prezentare succintă a metodei global-valorice. Astfel, metoda operativ-
contabilă, constă în ţinerea, în cadrul fiecărei gestiuni, a evidenţei cantitative a valorilor materiale,
pe feluri, cu ajutorul "Fişei de magazie", iar la contabilitate a evidenţei valorice pe conturi de
materiale, desfăşurate valoric pe gestiuni, iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de
materiale, după caz. La contabilitate se foloseşte "Fişa centralizatoare a mişcărilor pe grupe de
bunuri". Controlul exactităţii şi concordanţei înregistrărilor din evidenţele depozitelor cu cele din
contabilitate se asigură lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din "Fişele de
magazie" în "Registrul stocurilor".
Avantajul metodei operativ-contabile rezidă din faptul că "Registrul stocurilor" scuteşte
unităţile de a mai conduce fişele contabile analitice pentru valori materiale (care consumă mult
46
timp pentru înregistrarea operaţiilor). Reprezentarea schematică a modului de aplicare a acestei
metodei operativ-contabilă se prezintă în figura nr. 7.
Documente
Documente de ieşire
de intrare Fişa de
magazie
Registrul
stocurilor
Fişa centralizatoare a
mişcărilor valorice pe
grupe de stocuri
Situaţia Situaţia
bunurilor bunurilor
Balanţa de
intrate ieşite
verificare analitică
REGISTRUL-JURNAL
Metoda operativ-contabilă (pe solduri)- Figura nr. 7
A. DESCRIEREA ACTIVITĂŢII CURENTE

Aceste contracte îmbracă forma contractelor comerciale de distribuţie în care se specifică:
 părţile contractante, respectiv Vânzătorul şi Distribuitorul, care coincide cu
S.C GRAND GARAGE AUTO S.R.L . Prin aceste contracte sunt generate efecte
benefice atât asupra vânzătorului, distribuitorului cât şi asupra clientelei locale.
În cazul de faţă ne interesează doar distribuitorul, efectele benefice asupra acestuia
referindu-se la :
- aprovizionarea ritmică cu piese de schimb pentru desfacere;
- sporirea prestigiului propriei firmei ca distribuitor al marelui
producător;
47
 obiectul contractului îl constituie definirea drepturilor şi a obligaţiilor părţilor
contractante.
 drepturile şi obligaţiile distribuitorului. S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. va
acţiona ca un comerciant independent , cumpărând produsele cu marca respectivă numai
de la vânzător şi revânzându-le în nume propriu. În contract se stipulează nr. buc.
produse / an ce fac obiectul contractului.
Distribuitorul este obligat să revină cu o comandă fermă lunară transmisă cu minimum 10
zile înainte de începerea lunii ce nu poate fi obiectul unor renunţări ulterioare. Distribuitorul va
face reclama corespunzătoare pentru produsele contractate pe cheltuielile proprii, după o
reglementare prealabilă cu veniturile. Părţile contractante se vor anunţa reciproc, din timp, despre
intenţiile de participare la târguri şi expoziţii.
 drepturile şi obligaţiile vânzătorului. Vânzătorul este obligat să informeze cât mai
curând posibil despre modificări importante ale politicii de afaceri privitor la produsele
contractate, despre modificări ale preţurilor, să acorde consultanţă tehnică şi comercială
ori de câte ori este nevoie.
 condiţiile de livrare
 preţurile. La data semnării contractului, preţurile în vigoare sunt cele negociate între
părţi. Se poate acorda şi discount aferent cantităţilor de produse livrate.
 modalităţile de plată. Plata facturilor se va face la maximum 15 zile de la ridicarea
mărfurilor. Neplata facturilor la termenul scadent atrage după sine anularea imediată a
contractului.
În acest caz, vânzătorul nu mai are nici o obligaţie faţă de Distribuitor şi îşi va recupera
sumele şi penalităţile aferente conform legislaţiei în vigoare.
B. CIRCUITUL COMERCIAL
În cadrul S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L., drumul bunurilor materiale se
circumscrie relaţiei prezentate în figura nr.8.
48
Circuitul material în cadrul S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. - Figura nr. 8
Aprovizionarea este actul de comerţ prin care se transmit bunuri materiale de la producător
la comerciant, în baza unui contract de vânzare-cumpărare ale cărui elemente esenţiale sunt
cantitatea şi preţul de cumpărare.
Stocarea constă în procesul de formare a rezervelor de mărfuri destinate asigurării
continuităţii vânzărilor.
Vânzarea este actul de comerţ în urma căruia marfa trece din proprietatea comerciantului
în proprietatea consumatorului final.
Avându-se în vedere aceste stadii ale fluxului comercial, în cadrul S.C. GRAND
GARAGE S.R.L se operează cu structuri şi substructuri specifice. Astfel, vom avea:
Structuri de preţuri specifice stadiilor fluxului comercial-Figura nr.9
APROVIZIONARE STOCARE VÂNZARE

(A) (S) (V)
PREŢUL DE
PREŢUL DE ÎNREGISTRARE PREŢURI DE
CUMPĂRARE SAU EVIDENŢĂ VÂNZARE
(Pc) A STOCURILOR (Pv)
(Pî)
Preţul de cumpărare (Pc) reprezintă echivalentul bănesc plătit de

S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L pentru mărfurile achiziţionate de la furnizori.
Preţul de înregistrare sau evidenţă a stocurilor (Pi) trebuie să asigure evaluarea la
orice moment a stocurilor de mărfuri existente şi determinarea cât mai corectă a rezultatului
economico-financiar.
Preţul de vânzare (Pv) reprezintă echivalentul bănesc încasat de S.C GRAND
GARAGE AUTO S.R.L de la consumatori. Schematic, corelaţiile dintre preţuri şi formarea
rezultatului financiar sunt prezentate în figura nr. 10.
Corelaţia dintre preţ şi rezultat financiar - Figura nr.10
49
Preţul de Preţul de
Preţul de cumpărare cumpărare (Pc)
cumpărare (Pc)
(Pc) Cheltuieli de
Cheltuieli de aprovizionare
aprovizionare (Cha)
(Cha)
Marja Cheltuieli de
comercială Adaos exploatare (Ce)
brută comercial Rezultatul
(MB) (A) financiar (R)
C. GESTIUNEA STOCURILOR - calculul costurilor stocurilor
Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor este strâns legată de costurile, respectiv

cheltuielile care sunt antrenate cu comandarea-cumpărarea resurselor materiale şi derularea
procesului de aprovizionare-stocare; acestea se diferenţiază pe următoarele categorii:
 costul de achiziţie, care se calculează ca produs între cantitatea fizică achiziţionată şi
preţul (negociat) de vânzare al furnizorului. Este un cost care nu influenţează calculele de
optimizare a comenzilor de aprovizionare-stocare, excepţie făcând situaţia în care se
acordă rabaturi comerciale sau bonificaţii.
 costul de lansare a comenzii, care include cheltuielile ce se fac începând cu întocmirea
comenzii şi trimiterea acesteia la furnizor, cheltuielile cu transportul deplasărilor
delegaţilor societăţii la furnizor. Se includ doar cheltuielile pe care le face firma din
momentul iniţierii acţiunii de comandă-aprovizionare (emitere şi transmitere prin fax sau
telefon) şi până la sosirea lotului comandat la destinaţie.
costul de stocare , care cuprinde suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul staţionării
resurselor materiale, mărfurilor în stoc şi anume: cheltuieli cu primirea-recepţia, depozitarea
propriu- zisă, conservarea, pază, evidenţă, eventuale perisabilităţi normale.
 cheltuieli cu amortizarea spaţiilor de depozitare, a celor cu plata salariilor lucrătorilor
care îşi desfăşoară activitatea în cadrul depozitelor.
 costul suplimentar aferent lipsei materialelor în stoc, care intervine atunci când cererea
este mai mare decât stocul, şi deci, ea nu poate fi acoperită. În acest caz, se fac cheltuieli
suplimentare pentru reaprovizionări, urgentarea sosirii mai devreme a loturilor programate
sau se acceptă lipsa de stoc, suportându-se pierderile din profit.
50
D. OBIECTIVELE CONTABILITĂŢII STOCURILOR ŞI A PRODUCŢIEI ÎN CURS
Principalele obiective ce revin contabilităţii stocurilor sunt:

 urmărirea şi controlul realizării programului de aprovizionare (prin organizarea
evidenţei pe grupe şi feluri de stocuri se asigură informaţii utile cu privire la sediul
aprovizionării);
 asigurarea integrităţii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare şi urmărirea
permanentă a mişcării lor (prin organizarea contabilităţii mijloacelor circulante materiale
pe gestiuni şi în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ şi valoric, prin înregistrarea
exactă şi la timp a cuantumului mişcărilor şi a diferenţelor înregistrate la inventariere, prin
sesizarea stocurilor fără utilitate sau cu mişcare lentă, pentru luarea măsurilor de lichidare a
acestora);
 urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate;
 înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte categorii de
stocuri destinate spre a fi livrate terţilor;
 evaluarea realistă a stocurilor şi determinarea influenţelor asupra patrimoniului şi
rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare;
CAPITOLUL III
51
CONTABILITATEA STOCURILOR LA
S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L.
3.1. Documente primare utilizate în contabilitatea stocurilor şi fluxul lor raţional
Organizarea contabilităţii unitare şi corecte necesită, în primul rând, cunoaşterea atât a

categoriilor mari de stocuri gestionate de firmă, cât şi fiecare bun în parte, deci gruparea acestora
după diferite criterii. Astfel după natura fizică a stocurilor, acestea sunt clasificate pe grupe,
subgrupe şi clase astfel încât în interiorul unei grupe să figureze stocuri cu însuşiri comune.
Contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric sau numai valoric,în condiţiile stabilite
de reglementările legale.
Înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziţie, de
producţie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau producţie, după caz.
Registrele de contabilitate obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea
mare. Întocmirea, editarea şi păstrarea registrelor de contabilitate se efectuează conform normelor
elaborate de Ministerul Finanţelor.
Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Cartea mare, precum şi documentele justificative
care stau la baza înregistrărilor în contabilitatea financiară se păstrează în arhivă timp de 10 ani, cu
începere de la data încheierii exerciţiului financiar în cursul căruia au fost întocmite,cu excepţia
ştatelor de salarii, care se păstrează timp de 50 de ani.
Diversele operaţii de aprovizionare şi conservare, de eliberare din depozite, de inventariere
sunt consemnate în diferite documente şi evidenţe operative specifice. Potrivit reglementărilor
contabile româneşti, documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate,
angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, ori înregistrat în
contabilitate, după caz.
Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin respectarea
succesiunii documentelor justificative după data de întocmire sau de intrare în unitate şi
sistematic în conturi sintetice şi analitice cu ajutorul Registrului-jurnal şi a Cărţii mari potrivit
planurilor de conturi şi normelor precizate în Legea Contabilităţii nr.82/1991 actualizată.
În cazul utilizării echipamentelor informatice pentru întocmirea documentelor
justificative şi pentru prelucrarea şi înregistrarea datelor în contabilitate, registrele şi formularele
privind activitatea financiară şi contabilă pot fi adaptate în funcţie de necesităţile proprii de
52
utilizare. Realizarea unui control asupra existenţei şi mişcării stocurilor impune consemnarea
riguroasă pe purtătorii de informaţii care pot fi grupaţi, în primul rând, în funcţie de natura
operaţiei patrimoniale pe care o reflectă şi anume:
 documente primare sau centralizate de evidenţă a intrărilor de stocuri:
notă de recepţie şi constatare de diferenţe; avizul de însoţire a mărfii; factura fiscală;
 documente contabile de evidenţă a stocurilor : fişă de magazie; fişă de
evidenţă a materialelor şi obiectelor de inventar pe locuri de folosinţă; fişă de cont
analitic pentru valori materiale etc;
 documente primare sau centralizate de evidenţă a ieşirilor de stocuri: :
avizul de însoţire a mărfii şi factura fiscală; bon de vânzare;
NOTĂ DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE

Serveşte ca document pentru recepţia bunurilor aprovizionate sau drept document
justificativ pentru încărcarea în gestiune. Se mai poate utiliza şi ca act de probă în litigiile cu
furnizorii, pentru diferenţele constatate la recepţie sau ca document justificativ de înregistrare în
contabilitate.
Se foloseşte ca document distinct de recepţie în cazurile bunurilor materiale: cuprinse
într-o factură sau aviz de însoţire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite; primite spre
prelucrare, în custodie sau în păstrare; procurate de la persoane fizice; care sosesc neînsoţite de
documente de livrare; care prezintă diferenţe la recepţie. De asemenea, se mai foloseşte ca
document distinct de recepţie şi în cazul mărfurilor intrate în gestiune la care evidenţa se ţine la
preţ de vânzare cu amănuntul sau en-gros.
În aceste cazuri recepţia şi încărcarea în gestiune se fac pe baza documentului de livrare
care însoţeşte transportul (factura, aviz de însoţire a mărfii).
Se întocmeşte în două exemplare, la locul de depozitare sau în unitatea cu amănuntul,
după caz, pe măsura efectuării recepţiei. În cazul în care se constată diferenţe, Nota de recepţie şi
constatare diferenţe se întocmeşte în 3 exemplare de către comisia de recepţie legal constituită.
Circulă la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepţionate (toate

exemplarele); la compartimentul financiar-contabil, pentru întocmirea formelor privind lichidarea
diferenţelor constatate (toate exemplarele), precum şi pentru înregistrarea în contabilitatea
sintetică şi analitică, ataşată la documentele de livrare (factura sau avizul de însoţire a mărfii); la
53
unitatea furnizoare (exemplarul 2) şi la unitatea de transport (exemplarul 3), pentru comunicarea
lipsurilor stabilite. Formularul notei de recepţie şi constatare de diferenţe este prezentat în figura
nr.11.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
54
NOTĂ DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE Figura nr.11
Data Nr. Factura /

Societatea ................................................... Nr.
Număr Cod Cod Aviz de Cont
Localitatea.................................................. Contract /
document furnizor primitor însoţire a creditor
Str. .......................................... nr. ............. Ziua Luna Anul Comanda
mărfii
Unitatea.......................................................
Gestiunea....................................................
Subsemnaţii, membri ai comisiei de recepţie, am procedat la recepţionarea valorilor materiale furnizate de.................... din ...... .... ...........cu vagon / auto
nr..............., documente însoţitoare..................delegat...................................................., constatându-se următoarele:
Preţ de Valoare la preţ de

Recepţionat Adaos comercial TVA
Denumirea Cantităţile achiziţie vânzare inclusiv TVA
Nr. Cont
bunurilor Cod U/M conform unitar+adaos
crt debitor Preţ Total Totală Unitară Totală
recepţionate documente Cant. Unitar comercial Unitară
achiziţie (6x8) (6x11) (10+11) (6x13)
(7+8)
0. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14
TOTAL X X X X X X X X X X
Comisia de recepţie Primit în gestiune
Numele şi prenumele Semnătura Numele şi prenumele Semnătura Data Semnătura
55
AVIZ DE ÎNSOŢIRE A MĂRFII
Serveşte ca document de însoţire a mărfii pe timpul transportului; document ce stă la

baza întocmirii facturii; document de primire în gestiune; dispoziţie de transfer al valorilor
materiale de la o gestiune la alta, dispersate teritorial, ale aceleaşi unităţi.
Se întocmeşte în două sau mai multe exemplare de către unităţile care nu au posibilitatea
întocmirii facturii în momentul livrării produselor, mărfurilor sau altor valori materiale, datorită
unor condiţii obiective şi în alte situaţii stabilite prin procedurile proprii ale societăţii.
În cazul transferului de bunuri între gestiunile aceleaşi unităţi, dispersate teritorial,
avizul de însoţire a mărfii va purta menţiunea "Fără factură". Pe avizul de însoţire a mărfii, emis
pentru valori materiale trimise spre prelucrare la terţi ,se face menţiunea "Pentru prelucrare la
terţi".28
Circulă atât la furnizor cât şi la cumpărător.
Astfel, atunci când S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L. are calitatea de vânzător,
exemplarele 2 şi 3 ale avizului de însoţire a mărfii sunt folosite la compartimentul de desfacere
(pentru înregistrarea cantităţilor vândute şi pentru întocmirea facturii) şi la compartimentul
finaciar-contabil, ataşat la factură.
Când S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L. are calitatea de cumpărător, doar
exemplarul 1 al avizul de însoţire a mărfii ajunge la acesta. Exemplarul 1 merge la magazie
(pentru încărcarea în gestiune a mărfurilor, produselor sau altor valori materiale, după efectuarea
recepţiei de către comisia de recepţie şi după consemnarea rezultatelor), la compartimentul de
aprovizionare (pentru înregistrarea cantităţilor aprovizionate), la compartimentul finaciar-contabil
(pentru înregistrarea în contabilitatea sintetică şi analitică, ataşat de factură).
Se arhivează la furnizor şi la cumpărător; la compartimentul desfacere şi la
compartimentul financiar-contabil, atunci când S.C GRAND GARAGE AUTO S.R.L. are
calitatea de vânzător, şi la compartimentul financiar-contabil, atunci când S.C.GRAND GARAGE
AUTO S.R.L. are calitatea de cumpărător.
28
28 Monitorul Oficial al României,partea I,nr.1.056/30.XII.2006,anexa nr.2*)
69
FACTURA FISCALĂ
Serveşte ca: document pe baza căruia se întocmeşte instrumentul de decontare a mărfurilor

livrate, a lucrărilor executate sau a lucrărilor prestate; document de însoţire a mărfii pe timpul
transportului; document de încărcare în gestiunea cumpărătorului; document justificativ de
înregistrare în contabilitatea furnizorului şi a cumpărătorului, cât şi în alte situaţii prevăzute expres
de lege.
Se întocmeşte în două sau mai multe exemplare la livrarea mărfurilor, la executarea
lucrărilor sau prestarea serviciilor, de către compartimentul de desfacere sau alt compartiment
desemnat pe baza dispoziţiei de livrare sau a avizului de însoţire a mărfii.29
Circulă atât la furnizor cât şi la cumpărător.
Astfel, atunci când S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L. are calitatea de vânzător, toate
exemplarele facturii fiscale merg la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă
al unităţii şi la compartimentul financiar-contabil pentru acordarea vizei de control financiar-
preventiv (în cadrul S.C.GRAND GARAGE AUTO .S.R.L. nu există compartiment special în care
să se efectueze viza de control financiar preventiv).
Exemplarul 2 circulă şi la compartimentul de desfacere, în vederea înregistrării operative şi
eventualele reclamaţii ale clienţilor. Exemplarul 3 este folosit la compartimentul financiar-
contabil, pentru înregistrarea în contabilitate.
Când S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L. are calitatea de cumpărător,
exemplarul 1 circulă la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operaţiunii, la
compartimentul financiar-contabil pentru acceptarea plăţii sau pentru acordarea vizei de control
financiar-preventiv, precum şi pentru înregistrarea în contabilitate.
Se arhivează la furnizor şi cumpărător: la compartimentul desfacere (exemplarul 2) şi la
compartimentul financiar-contabil (exemplarul 3), atunci când S.C.GRAND GARAGE AUTO
S.R.L. are calitatea de vânzător, şi la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 1), atunci
când S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L. are calitatea de cumpărător.
Noul regim juridic al facturii
O.M.F.P. nr. 2226/2006 a modificat regimul juridic al unor formulare financiar-contabile de
largă utilizare, în sensul că acestea nu mai au un regim special de tipărire,înscriere şi
numerotare ,ci au un regim intern de tipărire şi numerotare.
29
Monitorul Oficial al României,partea I,nr.1.056/30.XII.2006,anexa nr.3*)
70
Acest regim „se aplică şi altor formulare financiar-contabile care stau la baza înregistrării de
venituri, cum ar fi: monetar, chitanţă şi altele, după caz, precum şi avizului de însoţire a mărfii.” 30
Formularele tipizate ,conforme reglementărilor anterioare, pot fi utilizate şi după data de
01.01.2007, până la epuizare.
Cu caracter de noutate, potrivit Codului fiscal, este faptul că semnarea şi ştampilarea
facturilor nu sunt obligatorii.
Norme privind regimul intern de numerotare al facturii

Persoanele care răspund de organizarea şi conducerea contabilităţii (de exemplu
administratorul) au obligaţia de a desemna, prin decizie internă scrisă, o persoană sau mai multe,
după caz,care să aibă atribuţii privind alocarea şi gestionarea numerelor aferente facturilor emise
de societate. Factura trebuie să aibă un număr de ordine, în baza uneia sau mai multor
serii,numere ce trebuie să fie secvenţial, stabilit de societate, astfel încât să se asigure necesarul în
funcţie de numărul de facturi emis. Anual se stabileşte numărul de la care se emite prima factură.
În alocarea numerelor se ţine cont de structura organizatorică, respectiv gestiuni, puncte de
lucru, sucursale etc.
FIŞĂ DE EVIDENŢĂ A OBIECTELOR DE INVENTAR ÎN FOLOSINŢĂ
Serveşte ca document de evidenţă a obiectelor de inventar de mică valoare sau scurtă

durată, a echipamentului şi materialelor de protecţie date în folosinţa personalului, până la
scoaterea lor din uz.
Se întocmeşte într-un exemplar, pe măsura dării în folosinţă a bunurilor pe fiecare persoană, de
către gestionarul care eliberează obiectele respective sau de persoana desemnată să ţină evidenţa
acestora.
Nu circulă, fiind document de înregistrare.
Se arhivează la compartimentul financiar-contabil.
30
Tribuna Economică nr.4/2007,p.38.
71
Prezentare schematică a documentelor prezentate anterior - Tabel nr. 7
Denumire Când se Număr
Cine îl întocmeşte ? Unde circulă? Unde se arhivează?
document întocmeşte? exemplare
1. Nota de  la gestiune  la birou financiar-

 şef
recepţie şi  cu ocazia 2 sau 3  la birou financiar-contabil contabil
magazin sau
constatare recepţiei de bunuri (după caz)  la unitate furnizoare
de depozit
diferenţe
2. Aviz de  când nu există  la furnizor (toate  la furnizor (toate
însoţire a posibilitatea exemplarele ) exemplarele)
mărfii birou desfacere întocmirii facturii 3  la cumpărător (exemplarul  la cumpărător
în momentul 1) (exemplarul 1)
livrării
3. Factura  la furnizor (toate  la furnizor (toate

fiscală  la livrarea exemplarele ) exemplarele)
birou desfacere 3
produselor  la cumpărător (exemplarul  la cumpărător
1) (exemplarul 1)
3.2.Contabilitatea stocurilor
Contabilitatea stocurilor şi producţiei de execuţie se realizează cu ajutorul conturilor
sintetice de grad I şi II din cadrul grupelor (s-a folosit PLANUL DE CONTURI GENERAL 2006-
2007, aprobat prin O.M.F. nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu
directivele europene):
30 „Stocuri de materii şi materiale”
301 „Materii prime”
302 „Materiale consumabile”
303 „Materiale de natura obiectelor de inventar”
308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale”
33 „Producţia în curs de execuţie”
331 „Produse în curs de execuţie”
332 „Lucrări şi servicii în curs de execuţie”
34 „Produse”
341 „Semifabricate”
345 „Produse finite”
346 „Produse reziduale”
72
348 „Diferenţe de preţ la produse”
35 „Stocuri aflate la terţi”
351 „Materii şi materiale aflate la terţi”
354 „Produse aflate la terţi”
356 „Animale aflate la terţi”
357 „Mărfuri aflate la terţi”
358 „Ambalaje aflate la terţi”
36 „Animale”
361 „Animale şi păsări”
368 „Diferenţe de preţ la animale şi păsări”
37 „Mărfuri”
371 „Mărfuri”
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”
38 „Ambalaje”
381 „Ambalaje”
388 „Diferenţe de preţ la ambalaje”
39 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie” şi
conturile de gradul I şi II aferente.
Contabilitatea mărfurilor
Mărfurile ale căror operaţii contabile vor fi exemplificate ulterior, sunt situate în grupa
37 a clasei de conturi, deoarece se respectă criteriul general de ordine a activelor în structura
planului de conturi şi în bilanţul contabil, respectiv ordinea crescătoare a lichidităţii stocurilor.
În cadrul grupei 37 se întâlnesc două conturi sintetice: 371 –Mărfuri şi 378 –Diferenţe de
preţ la mărfuri.Conţinutul şi funcţiunea acestor conturi este diferită.
Rolul contului 371: evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de mărfuri.
Conţinutul economic al contului 371: cont de active circulante, grupa activelor circulante
materiale.
Funcţia contabilă a contului 371: cont de activ.
73
Contul 371 se debitează cu valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor intrate în
patrimoniul unităţii astfel: achiziţionate de la furnizori sau din avansuri de trezorerie, aduse de la
terţi, constatate plus la inventariere.
În creditul contului 371 se înregistrează valoarea la preţ de înregistrare a
mărfurilor ieşite din gestiune, după cum urmează: constatate lipsă la inventar şi depreciate, prin
vânzare, livrate la grup, unitate sau la subunităţi şi ieşite prin donaţie sau distruse de
calamităţi.Soldul debitor al contului 371 reflectă valoarea mărfurilor la preţ de înregistrare,
aflate în stoc.
Contul 378-Diferenţe de preţ la mărfuri(adaos comercial)
Funcţia contabilă a contului 378 : cont de pasiv sau de activ.
Contul 378 se creditează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor intrate în
gestiune, şi se debitează cu valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor ieşite din gestiune.
Având în vedere faptul că agenţii economici au posibilitatea să evalueze bunurile de
natura stocurilor la nivelul costului prestabilit, atât la intrarea în gestiune, cât şi la ieşire este
necesară intervenţia unui cont specific care să evidenţieze diferenţele ce apar între acestea şi costul
efectiv. Astfel pentru mărfuri aceste diferenţe se evidenţiează cu ajutorul contului 378 -Diferenţe
de preţ la mărfuri.
S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. foloseşte ca preţ de înregistrare în contabilitate
a mărfurilor, costul de achiziţie al acestora. În acest context operaţiunile legate de mărfuri, ce pot
avea loc la firma mai sus menţionată sunt prezentate în Registrul-Jurnal nr.1.
Registru-Jurnal nr. 1
Nr. Data Documentul Simboluri cont Sume
Explicaţii
crt înreg Fel Nr. Data debitoare creditoare debitoare creditoare
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 1.03 factură 79728 1.03 Se cumpără % 401 11.900

NIR 8 1.03 mărfuri la cost 371 10.000
de achiziţie 4426 1.900
10.000 lei,
TVA 19%.
2 3.03 aviz de 1197 3.03 Se cumpără % 408 23.800
însoţire mărfuri la cost 371 20.000
a mărfii de achiziţie 4428 3.800
NIR 20.000lei,
74
89 3.03 TVA 19%,
factura urmând
a se primi
ulterior.
3 4.03 factura 1198 4.03 Primirea 408 401 23.800 23.800
facturii 4428 4426 3.800 3.800
4 5.03 - - 5.03 Înregistrarea 371 % 1.641
adaosului 378 900
comercial şi al 4428 741
TVA-ului
aferent
(recepţia
mărfurilor)
6 6.03 - - 6.03 Descărcarea % 371 4.000
gestiunii în 607 2.791
cazul 378 565
desfacerii cu 4428 644
amănuntul
3.3. Evaluarea stocurilor la darea în consum

A. Metoda "costului mediu ponderat" (CMP)
Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau după fiecare intrare, ca raport între valoarea
totală a stocului iniţial plus valoarea intrărilor în stoc şi cantitatea existentă în stocul iniţial plus cantităţile
intrate în stoc.
Metoda CMP calculat la sfârşitul perioadei prezintă dezavantajul că nu permite evaluarea
fiecărei ieşiri din stoc, ci numai evaluarea lor globală, la sfârşitul perioadei de gestiune, ceea ce
este în contradicţie cu principiul de bază al inventarului permanent : posibilitatea de a determina în
orice moment valoarea stocului final.
Dezavantajul calculului complex ce caracterizează metoda CMP poate fi înlăturat prin
utilizarea mijloacelor informatice.
B.Metoda „primei intrări-primei ieşiri”(FIFO)
75
Această metodă constă în „ valorizarea ieşirilor de stocuri în ordinea în care au intrat la
costul de achiziţie (sau de producţie) al primei intrări .Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite
din gestiune se evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului următor, în ordine
cronologică. În consecinţă, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai
recente.
C.Metoda „ultimei intrări - primei ieşiri” (LIFO)
Această metodă constă „în valorizarea ieşirilor de stocuri la costul de achiziţie (sau de
producţie) al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieşite din gestiune se
evaluează la costul de achiziţie (sau de producţie) al lotului anterior, în ordine cronologică. În
consecinţă ,stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai vechi.
Nici una din metodele prezentate nu este perfectă, valoarea stocului final modificându-se
de fiecare dată.(în capitolul anterior au fost exemplificate şi comparate cele trei metode).
În urma analizei exemplelor prezentate în capitolul anterior s-a ajuns la următoarele
concluzii:
 în condiţii de stabilitate a preţurilor este recomandată metoda CMP;
 utilizarea metodei LIFO are drept consecinţe evaluarea consumului la valoarea maximă,
beneficiul şi stocul final la valori minime; dacă preţurile scad continuu, ieşirile sunt
micşorate, stocul final şi profitul final fiind majorate;
 utilizarea metodei FIFO, în condiţiile creşterii preţurilor, are ca efect evaluarea ieşirilor la
preţurile cele mai scăzute, iar a stocurilor la preţurile cele mai mari, rezultând o majorare a
profitului de exploatare al unităţii; dacă preţurile scad continuu, ieşirile sunt evaluate la preţurile
cele mai mari, iar stocul la preţuri mai mici, efectul fiind cel al reducerii preţurilor.
Deoarece metodele FIFO şi CMP nu permit o evaluare justă a ieşirilor de active circulante
materiale ,în condiţii de inflaţie, metoda LIFO este cea mai adecvată, asigurând o apreciere mai
reală a ieşirilor, stocurilor finale şi rezultatului financiar.
S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L. foloseşte pentru evaluarea stocurilor la darea în
consum metoda L.I.F.O.
76
CAPITOLUL IV
ANALIZA ŞI CONTROLUL STOCURILOR
4.1. Analiza stocurilor
Prin natura lui, orice stoc reprezintă o imobilizare de valori, de capital. Funcţiile pe care le
îndeplinesc în procesul circulaţiei capitalului, determină politica pe care o adoptă firma, în
gestiunea stocurilor de materiale, în care dimensiunea acestora prezintă o importanţă deosebită.
Analiza stocurilor în cadrul dat al unei firme, sub aspect metodologic vizează mai multe
aspecte. Astfel, o primă problemă se reflectă la "evoluţia stocurilor comparativ cu cifra de
afaceri", aşa după cum se prezintă în tabelul nr. 8 :
Evoluţia stocurilor comparativ cu cifra de afaceri - Tabel nr. 8
Anii Cifra de Stocuri Indici Ind. Stocuri Rotaţia

afaceri stocurilor
Cifra de Stocuri Ind. CA

afaceri
2
2003 48.000 15.840 100 100 1 3,03
2
2004 48.300 16.890 100,63 106,63 1,06 2,86
2
2
2005 48.200 19.280 99,80 114,15 1,14 2,50
2
2006 48.500 17.480 100,83 90,66 0,90 2,78
77
Calcularea indicatorilor se realizează folosind regula de trei simplă, având ca bază anul de
lucru iniţial supus studierii, anul 2003.
Rezultă că în acest interval de timp, stocurile au avut o evoluţie diferită. Astfel în primii
doi ani, a existat tendinţa de creştere, reducându-se viteza lor de rotaţie, iar spre sfârşitul
intervalului, asistăm la o accelerare a rotaţiei, ceea ce se concretizează într-o diminuare a
imobilizărilor. În mod normal, în condiţiile de stabilitate economică, stocurile de materiale trebuie
să evolueze, în paralel cu producţia, respectiv cu cifra de afaceri. În activitatea practică de analiză
se recomandă ca pe măsura posibilităţilor să se facă comparaţii şi cu situaţia firmelor concurente.
Al doilea aspect în analiza stocurilor se referă la evoluţia lor faţă de un nivel considerat al
acestora (stoc normat, mediu, maxim sau orice altă categorie). Continuitatea procesului de
producţie impune existenţa stocurilor de materiale. De aceea, firma trebuie să-şi stabilească limita
stocurilor şi să urmărească respectarea acesteia.
Nivelul optim al stocurilor are în vedere obţinerea celui mai înalt efect, astfel ca fiecare
unitate patrimonială să-şi desfăşoare activitatea economică cu cheltuieli de producţie cât mai
reduse şi cu beneficii cât mai mari şi, deci, cu cheltuieli de stocare cât mai mici.
Optimizarea mărimii stocurilor trebuie să se facă ţinând cont de următoarele criterii:
 constituirea unor stocuri, în volumul şi structura care să asigure desfăşurarea
continuă a procesului de producţie în ritmurile şi proporţiile stabilite, în condiţiile
folosirii complete şi intensive a capacităţilor de producţie, utilizării judicioase a
resurselor materiale, sporirii continue a profitului întreprinderii;
 adaptarea operativă a volumului şi structurii stocurilor la modificările intervenite
în structura producţiei şi consumului, în tehnologiile de fabricaţie, în asimilarea de
noi materiale cu caracteristici superioare, în îmbunătăţirea continuă a calităţii
produselor;
 asigurarea unui volum al stocurilor astfel încât să se realizeze un raport optim între
nivelul stocurilor de materiale şi dinamica profitului;
 dimensiunea stocurilor şi perioada lor de asigurare să permită accelerarea vitezei
de rotaţie a activelor circulante materiale, reducerea stocurilor cu mişcare lentă sau
fără mişcare,eliminarea stocurilor care nu sunt necesare, a pierderilor şi
degradărilor în timpul depozitării şi stocării;
 creşterea continuă a eficienţei economice şi a gestiunii stocurilor prin reducerea
cheltuielilor materiale;
78
Sistemele actuale de evidenţă permit ca în orice moment să fie identificate materialele sau
grupele de materiale care prezintă abateri faţă de limita stabilită. Se recomandă să se opereze cu
principiul excepţiei, iar înscrierea în listă (sau vizualizarea pe ecranul calculatorului) să se facă
după un criteriu (în ordine crescătoare sau descrescătoare a codurilor etc.).
Al treilea aspect care se recomandă în analiza stocurilor se referă la "gradul de
imobilizare", procedându-se la gruparea lor în stocuri normale, stocuri cu mişcare lentă, stocuri
fără mişcare şi stocuri disponibile.
Încadrarea într-o grupă sau alta se face în funcţie de frecvenţa consumului, calculându-se
durata de imobilizare a stocului (Di) în zile pe baza relaţiei:
în care:
S = stocul mediu anual;
E = ieşirile din magazie;
În raport cu această mărime calculată pentru perioadele anterioare, se stabileşte
convenţional, intervalul în zile pentru fiecare grupă. De exemplu, dacă durata medie de stocare
este de 30 zile, materialele care au un timp de stocare mai mic decât această durată, intră în grupa
stocurilor normale, între 30-60 zile, reprezintă mişcare lentă, iar peste 60 zile fără mişcare. Astfel,
dacă la un material Di = 45 zile, iar de la ultima modificare (ieşire) au trecut 50 zile, intră în
gruparea stocurilor cu mişcare lentă.
În ceea ce priveşte stocurile disponibile acestea se identifică după alte criterii, respectiv
posibilităţile de utilizare în cadrul firmei.
Stocurile trebuie să asigure continuitatea procesului de producţie. Ca urmare, o altă
problemă în analiza acestora se referă la rezerva în zile (Rz) care se stabileşte pe baza relaţiei:
în care:
Sj = stocul efectiv la un moment dat;
Cj = consumul mediu zilnic;
4.2. Organizarea controlului financiar contabil la agenţii economici
79
Organizarea, la agenţii economici, a controlului financiar contabil propriu, este o sarcină
prevăzută prin lege, care stabileşte obligativitatea ca ministerele, organele centrale şi locale de stat
să asigure organizarea şi funcţionarea controlului financiar de gestiune privind patrimoniul propriu
şi a controlului financiar preventiv asupra veniturilor şi cheltuielilor pentru care sunt ordonatori de
credite.
Prin aceleaşi prevederi legale precum şi prin statutele proprii, obligativitatea organizării
controlului financiar contabil propriu a mai fost stabilită şi pentru regiile autonome, societăţile
comerciale, asociaţiile şi alte persoane juridice cu activităţi economico sociale. Din aceste
prevederi legale rezultă că unităţilor economice menţionate le revin atât obligaţia legală cât şi
răspunderea pentru organizarea şi derularea în condiţii de eficienţă a întregii activităţi de control
financiar contabil propriu.
Principalele obiective ale controlului financiar contabil propriu constau în verificarea
modului de organizare a activităţii de recepţie şi autorecepţie la primirea şi livrarea materiilor
prime, materialelor şi produselor, precum şi depozitarea, conservarea şi manipularea lor în cadrul
unităţilor economice în vederea prevenirii degradării, distrugerii, pierderii sau risipei acestora.
Controlul financiar contabil propriu îşi mai propune, de asemenea, obiective constând în
verificarea modului de efectuare a inventarierii patrimoniului în sensul de a stabili dacă aceasta a
fost efectuată cu regularitate şi la termenele prevăzute de lege, ca şi obiective privind verificarea
modului de organizare a evidenţelor tehnico-operative, financiare şi contabile, precum şi a
modului de conducere corectă şi la zi, a acestora.
Obiectivele controlului financiar contabil propriu sunt verificarea modului de păstrare,
manipulare şi utilizare a formularelor cu regim special ca şi modul de organizare a sistemului de
pază a incintelor de depozitare a bunurilor, de orice fel, ce formează patrimoniul unităţii
economice. Pe tot parcursul desfăşurării proceselor economice se impune un control sever asupra
modului în care sunt asigurate existenţa, integritatea, păstrarea şi paza bunurilor şi valorilor.
Organizarea controlului financiar contabil propriu se realizează diferenţiat, în funcţie de
cele două forme ale sale, controlul preventiv şi de controlul de gestiune.
80
4.2.1. Organizarea controlului financiar preventiv
În baza prevederilor legale în vigoare controlul financiar preventiv se organizează la
ministere, departamente, organe centrale şi locale de stat precum şi la regiile autonome, societăţile
comerciale, asociaţii şi alte persoane juridice care desfăşoară activităţi economico-sociale.
Pentru realizarea organizării controlului financiar propriu pe baza aceloraşi prevederi
legale, unităţile menţionate emit norme proprii care se înscriu în documentele constitutive sau
statutele de funcţionare ale unităţilor economice.
La ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat
şi ai fondurilor speciale, controlul financiar preventiv se organizează în baza unor prevederi legale
speciale prin organele de control financiar contabil ale Ministerului Finanţelor.
La unităţile economice, altele decât cele coordonate de ordonatorii principali de credite,
controlul financiar preventiv se organizează de către conducătorul compartimentului financiar
contabil care are şi sarcina exercitării acestei activităţi.
În funcţie de volumul stabilit al documentelor şi al operaţiunilor ce se supun verificării,
conducătorul compartimentului financiar contabil, poate propune ca efectuarea controlului
financiar preventiv al unei părţi din aceste documente şi operaţiuni, să fie executat şi de alte
persoane din cadrul unităţii economice.
În condiţiile sistemelor de conducere cu mijloace electronice de prelucrare a datelor,
controlul documentar-contabil se realizează printr-o serie de tehnici cu ajutorul cărora se stabileşte
dacă rezultatele prelucrării datelor sunt corecte.
4.2.2. Tehnici sau modalităţi specifice de control documentar – contabil

În practică sunt situaţii în care este necesară o adâncire a cunoaşterii obiectivului
controlat, când se apelează la documente şi evidenţe neoficiale.
Controlul îşi bazează concluziile pe acte, documente şi evidenţe care sunt întocmite cu
respectarea normelor legale şi conţin date reale.
Documentele şi evidenţele neoficiale, neprevăzute de norme, care sunt rezultatul
iniţiativei personale a celor ce le întocmesc în vederea justificării unor valori (de exemplu bonuri
de mână, evidenţe personale etc.) sunt apreciate ca mărturii scrise care facilitează examinarea
documentelor şi evidenţelor oficiale.
Concluziile obţinute pe baza documentelor şi evidenţelor neoficiale se iau în considerare
de control numai dacă se confirmă, în mod obligatoriu, cu documente şi evidenţe oficiale, legale.
81
Fără această confirmare, documentele şi evidenţele neoficiale nu constituie argumente
pentru concluziile controlului.
Pentru a constata abateri şi lipsuri şi a argumenta concluzii în legătură cu fapte
neînregistrate sau înregistrate eronat , în documente şi evidenţe se folosesc tehnici sau modalităţi
specifice de control, cum sunt cele prezentate în continuare.
A. Reconstituirea cantitativă a unor evidenţe global-valorice , pe baza inventarelor şi actelor de
gestiune, când pentru ieşirea mărfurilor se foloseşte bonul de vânzare.
De exemplu, într-o gestiune global-valorică (de încălţăminte), cu vânzare pe bază de bon,
se efectuează inventarierea periodică şi nu se constată diferenţe valorice.
Cu toate acestea, în realitate, în gestiunea respectivă pot exista situaţii de pagube prin
crearea de plusuri în mod fraudulos şi anume eliberarea unei mărfi cu preţ mai mic decât cel
înscris în bonul de vânzare. Concret, în gestiunea respectivă, existau pantofi de 300 lei/per. şi de
400 lei/per.
Prin reconstituirea cantitativă a evidenţei rezultă următoarea situaţie:
Reconstituirea cantitativă a evidenţei-Tabel nr.9
Nr. Crt. Indicatori Pantofi Pantofi Total

300lei/per. 400lei/per.
1. Stoc la inventarul iniţial 100 80 180
2. Intrări în perioada de gestiune pe bază 1.000 1.320 2.320

de documente
3. Total stoc iniţial + intrări 1.100 1.400 2.500
4. Ieşiri pe baza bonurilor de vânzare în 820 1.560 2.380

perioada de gestiune
5. Stoc la inventarul final 30 90 120
6. Diferenţe [rând 3 - rând (4+5)] -250 +250 -
Rezultă că, în 250 de cazuri, deşi bonul de vânzare este întocmit şi preţul unitar de 400
lei/per., gestionarul a dat cumpărătorului pantofi de 300lei/per., creând în acest fel, un plus în
gestiune de 25.000 lei (400 lei - 300 lei = 100 lei; 250 x 100 =25.000 lei), sumă pe care a sustras-
o, deoarece la inventarierea periodică nu au existat diferenţe.
B.Comparaţia de control privind stabilirea stocurilor (soldurilor)maxim posibile la
intervalul final
82
Stocul maxim posibil = stocul la inventarul iniţial + intrări de mărfuri pe bază de
documente - ieşiri de mărfuri pe bază de documente.
Comparaţia de control se efectuează între stocul maxim posibil şi stocul de la ultimul
inventar, putând rezulta trei situaţii:
a) stocul maxim posibil este mai mare decât stocul de la ultimul inventar, situaţie normală,
diferenţa reprezintă vânzările de mărfuri în perioada de control;
b) stocul maxim posibil este mai mic decât stocul de la ultimul inventar, situaţie anormală,
diferenţa reprezintă mărfuri a căror intrare nu se justifică documentar. În aceste cazuri se pot
identifica incorectitudini ca: introducerea de mărfuri în gestiune fără a se înregistra în documente
şi evidenţe, practicarea de suprapreţuri, substituiri de mărfuri la inventar sau în gestiune, omisiuni
la inventar, erori în documente şi evidenţe etc;
c) stocul maxim posibil este egal cu stocul de la ultimul inventar. Această situaţie poate
rezulta la sortimentele greu vandabile, fără mişcare. Dacă rezultă la sortimentele uşor vandabile
sau cu desfacere curentă este necesară identificarea unor erori, omisiuni sau incorectitudini ale
gestionarului.
Tehnica comparaţiei de control se utilizează pentru stabilirea realităţii operaţiilor, datelor
de inventariere şi a preţurilor practicate în cazul unităţilor de desfacere a mărfurilor cu plata direct
la vânzător. Ea se dovedeşte utilă pentru argumentarea fraudelor comise în gestiune, întrucât face
posibilă stabilirea cât mai aproape de realitate a cuantumului pagubei.
Dăm un exemplu de stabilire a stocului maxim posibil:
Stoc maxim posibil - Tabel nr.10
Nr. crt. Indicatori Marfa a Marfa b Marfa c
1. Sold la inventarul anterior 5.000 5.000 5.000
2. Intrări de mărfuri pe bază de 10.000 10.000 10.000

documente
3. Ieşiri de mărfuri pe bază de 9.000 9.000 9.000
documente
4. Sold maxim posibil (rând 1+2-3) 6.000 6.000 6.000
5. Sold la ultimul inventar 5.000 7.500 6.000
6. Diferenţa dintre soldul maxim posibil 1.000 1.500 0

şi soldul la ultimul interval
Tehnica de analiză a dinamicii depunerilor de numerar rezultă din următorul exemplu: la o
unitate comercială, perioada de gestiune se soldează cu lipsuri de 900 lei. În perioada următoare de
83
gestiune se constată un plus de 800 lei. Gestionarul invocă inventarierea greşită în cele două
perioade în scopul de a beneficia de compensarea minusului cu plusul de inventar. În urma
examinării, nu se constată vicii de formă şi nici alte elemente obiective de înlăturare a
inventarului. Depunerile din vânzări prezintă următoarea dinamică: perioada I – 50.000 lei,
perioada II – 51.500 lei, perioada III -49.800 lei şi perioada IV- 95.000 lei.
Din analiza ultimei perioade, în care se constată o creştere a depunerilor din vânzări,
rezultă că aceasta nu prezintă caracteristici de justificare a creşterii: nu au fost sărbători, nu s-au
primit mărfuri deosebite etc. În consecinţă, depunerile mai mari nu sunt rezultatul creşterii
vânzărilor, datorită unor cauze motivate, ele fiind făcute de gestionar în vederea acoperirii unor
lipsuri pe care le avea în gestiune.
C. Corelarea actelor contabile, pentru stabilirea realităţii unui fapt economic, cu alte
fapte de influenţă reciprocă.
D. Controlul intergestionar
Acest control este o tehnică sau modalitate de control care se utilizează pentru stabilirea
adevărului în situaţiile în care se invocă drept explicaţie a unor lipsuri într-o gestiune, plusurile la
aceleaşi articole existente într-o altă gestiune. Prin această tehnică, se constată, de exemplu, dacă
lipsa din magazia de produse finite este compensabilă cu plusul unor piese componente ale
produselor finite respective constatat la secţia de producţie.
Controlul intergestionar scoate în evidenţă elemente concludente care explică unele
situaţii de fapt, împrejurările care au determinat producerea pagubei. Prin această modalitate de
control se demonstrează dacă există o legătură cauzală între plusul dintr-o gestiune şi lipsa din
cealaltă, dacă se întrunesc condiţiile de compensare legală sau dacă diferenţele respective au ca
explicaţie neîntocmirea formelor de predare - primire pentru un lot restituit în producţie şi vederea
unor remanieri, sau semnarea de către gestionarul depozitului pentru primirea unui lot de produse
finite pe care, în fapt, nu le-a primit etc.
4.2.3. Controlul faptic

Controlul faptic este procedeul de stabilire a realităţii, existenţei şi mişcării mijloacelor
materiale şi băneşti, şi a desfăşurării activităţilor economico-financiare.
Controlul faptic se execută la locul de existenţă a mijloacelor materiale şi băneşti,şi are ca
obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente, a stării în care se găsesc, a
stadiului şi modului de prelucrare, a respectării legalităţii în utilizarea lor.
84
Inventarierea ca modalitate principală de control faptic are ca obiectiv constatarea, la un
moment dat, a existenţei cantitative şi calitative a elementelor de activ şi pasiv ale unei unităţi
gestionare, precum şi a modului de executare a sarcinilor de către gestionari. Pe lângă constatarea
stocurilor şi soldurilor faptice, inventarierea include şi compararea acestora cu cele scriptice şi
stabilirea eventualelor diferenţe.
Inventarierea este o modalitate specifică de control contabil. Contabilitatea se
caracterizează prin realitatea şi exactitatea datelor. Din cauze obiective sau subiective, în timpul
gestionării bunurilor, este posibil ca unele operaţii să nu fie consemnate în documente în
momentul producerii lor şi, ca atare, să nu fie înregistrate în conturi. De exemplu: ca rezultat al
influenţei agenţilor naturali, unele bunuri pierd din greutatea sau calitatea lor; neglijenţa sau
intenţia gestionarilor poate duce la dispariţia unor bunuri, fără ca acestea să fie consemnate în
documente şi înregistrate în conturi; datele înregistrate în conturi pot să nu concorde cu realitatea
ca urmare a greşelilor de calcul şi înregistrare; măsurarea greşită a mijloacelor, întocmirea
defectuoasă a documentelor privind unele operaţii economice ş.a.
Datorită acestor cauze este necesar să se controleze existenţa tuturor valorilor materiale şi
băneşti, în scopul descoperirii neconcordanţei dintre datele înregistrate în evidenţă si realitate. Prin
inventariere se controlează şi modul de conservare a mijloacelor economice, ceea ce contribuie la
întărirea spiritului gospodăresc în gestiunile respective.
Inventarierea de control, ca tehnică a controlului financiar, coincide numai parţial cu
activitatea mult mai largă de inventariere periodică a gestiunilor sau a întregului patrimoniu, care
se realizează printr-o îmbinare a elementelor de control faptic cu cele documentare şi prin
efectuarea unor operaţiuni specifice de regularizare a rezultatelor.
În funcţie de specificul activităţii şi de natura mijloacelor materiale este indicată
declanşarea simultană a inventarierii de control la aceleaşi repere, pe întreaga unitate, îndeosebi în
cazul materialelor de masă, ceea ce are drept consecinţă creşterea eficienţei controlului faptic,
întrucât se înlătură unele posibilităţi de acoperire a lipsurilor numai pe timpul inventarierii.
Din aceleaşi considerente, condiţie esenţială pentru surprinderea realităţilor efective este ca
inventarierea de control să se efectueze inopinat. Pentru stabilirea unor rezultate reale,
inventarierea de control implică şi control exact asupra soldurilor scriptice la reperele inventariate.
Aceasta presupune controlul asupra documentelor; expertiza tehnică şi analiza de laborator sunt
modalităţi de control care se utilizează în munca de control financiar, atunci când complexitatea
unor probleme depăşeşte nivelul de pregătire, aparatura de care dispune sau competenţa legală
85
atribuită organului de control; în aceste cazuri se recurge la serviciile (şi, evident, la metodele şi
aparatele) unor specialişti din domeniul tehnic, chimic, sanitar etc.
Expertizele tehnice sunt necesare pentru stabilirea integrităţii valorilor materiale, realităţii
unei operaţii, cunoaşterea parametrilor de funcţionare a utilajelor, rezistenţei unor materiale sau
construcţii, randamentelor energetice şi termice, consumului de materiale şi a volumului de
manoperă pentru o lucrare sau produs etc. Analiza de laborator se foloseşte pentru determinarea
calităţii compoziţiei sau "conţinutului unor materii prime, materiale, lucrări, produse etc.
Expertizele tehnice şi analizele de laborator depăşesc cadrul problemelor economico-financiare
dar, foarte adesea, ele sunt indispensabile organelor de control pentru analiza temeinică a
fenomenului controlat, pentru cunoaşterea realităţilor efective şi pentru formularea unor concluzii
juste. Ele se efectuează de specialişti, tehnicieni în solicitarea organelor de control.
De exemplu, prin expertiza tehnică se stabileşte dacă volumul unor lucrări efectuate
corespunde manoperei plătite sau prin analiza de laborator se precizează dacă în componenţa unui
produs există toate materialele eliberate în depozit.
Observarea directă este o modalitate utilizată cu prioritate în controlul concomitent
(ierarhic operativ-curent) şi constă în urmărirea la faţa locului a modului de organizare şi
desfăşurare a muncii din diferite sectoare sau compartimente.
În acţiunile de control financiar, observarea directă poate fi făcută prin prezenţa la faţa
locului pentru a constata modul în care personalul îşi îndeplineşte obligaţiile de serviciu sau poate
utiliza procedee tehnice mai evoluate, cum sunt: cronometrarea, fotografierea, normarea, testarea
de aptitudini etc. De asemenea, controlul prin observarea directa permite cunoaşterea unor situaţii
de fapt care nu fac obiectivul înregistrărilor în documente sau în evidenţe, cum sunt : asigurarea
pazei la magazii şi depozite; respectarea normelor de protecţie a muncii; realizarea măsurilor de
securitate privind păstrarea şi manipularea numerarului
Observarea directă, ca modalitate de control faptic, se poate face pe bază de program şi
inopinat, în: secţii, ateliere, sectoare, laboratoare, magazine, birouri, depozite, gestiuni etc. Prin
observarea directă, de asemenea, se urmăreşte şi modul cum este organizat şi funcţionează un
compartiment, dacă se respectă prescripţiile legale în desfăşurarea unei activităţi, în ce măsură este
utilizat timpul de muncă corespunzător
etc.
86
Inspecţia fizică constă în examinarea activelor şi a altor resurse. Este o probă sigură
pentru constatarea existenţei unui anumit post de activ, a imobilizărilor sau a actelor justificative
înregistrate în evidenţă.
Controlul faptic se întregeşte cu cel documentar. În acest fel, prin control se stabileşte
atât modul de gestionare a mijloacelor materiale şi băneşti, cât şi calitatea informaţiilor cu privire
la activitatea controlată.
4.2.4. Controlul total sau prin sondaj

În practică controlul, poate fi exercitat total sau prin sondaj. Controlul total cuprinde
toate operaţiile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe întreaga perioadă supusă controlului.
De exemplu, în ceea ce priveşte respectarea disciplinei de casă se au în vedere toate
operaţiile şi documentele privind încasările şi plăţile pe perioada respectivă. Acest control este cel
mai cuprinzător şi sigur dar, cu toate acestea, ca urmare a faptului că necesită un volum mare de
muncă, nu se poate aplica întotdeauna, fiind posibil mai ales la unităţile mici. Din aceste motive,
în anumite cazuri, se utilizează controlul prin sondaj.
Acesta cercetează cele mai reprezentative documente şi operaţii, care permit formularea
unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmărit. Sondajul este control selectiv care
simplifică sarcina de apreciere prin utilizarea unui exemplu reprezentativ şi permite, astfel, să se
obţină economii autentice în cea ce priveşte munca de control.
Eficienţa controlului prin sondaj depinde de alegerea perioadei, a operaţiunilor şi
documentelor ce se controlează şi care dau posibilitatea generalizării concluziilor şi măsurilor ce
se impun. De multe ori rezultatele sondajelor determină extinderea controlului asupra tuturor
operaţiunilor, ajungându-se astfel la controlul total.
Concluzii şi propuneri
87
În ţara noastră, care se află într-un stadiu de consolidare a economiei de piaţă, relaţiile
comerciaţilor cu producătorii sunt în curs de formare.
Obiectivul principal al comercianţilor trebuie să îl reprezinte:
 promovarea cifrei de afaceri a firmei;
 raţionalizarea costurilor;
 creşterea profitabilităţii;
Un rol important îl are aplicarea progresului tehnic , care are drept finalitate creşterea
eficienţei muncii şi care este util în adaptarea la cerinţele distribuţiei rapide şi eficiente a
producţiei. Criteriul fundamental al deciziilor firmelor comerciale trebuie să fie maximizarea
rentabilităţii.
În vederea desfăşurării unei activităţi eficiente în ramura comerţului,trebuie avute în vedere
următoarele:
 creşterea volumului desfacerilor;
 minimizarea consumului de resurse;
 perfecţionarea conducerii economice care ia decizii cu privire la alocarea resurselor şi la
organizarea activităţii economice;
 modernizarea metodelor de stocare a mărfurilor în depozite prin utilizarea progresului
informaţional;
 constituirea unor stocuri optime de mărfuri;
 vânzarea mărfurilor direct din depozite, primirea şi executarea automatizată a
comenzilor clienţilor;
 perfecţionarea personalului de vânzare (agentul de vânzare trebuie să cunoască
produsele, clienţii, teritoriul şi obiectivele sale specifice);
Obiectivul principal al firmelor comerciale se bazează pe relaţia dintre trei domenii de
activitate care structurează piaţa:
 producţia (realizarea de bunuri);
 consumul de bunuri;
 distribuţia (de la producător la consumator);
88
Pentru a măsura eficienţa unei firme, trebuie să se ţină seama de patru componente ce ţin
de marketing:
 produsul comercializat;
 preţul produsului;
 distribuţia produsului;
 ponderea produsului;
În România piaţa este sufocată de obstacole, unele încurajate de reglementările
guvernamentale.Pieţele din România nu reprezintă interesele consumatorilor, ci pe cele ale
comercianţilor.
În România este nevoie ca legislaţia să fie modificată, compatibilă cu economia ţărilor
occidentale, avându-se în vedere dezvoltarea sectorului IMM-urilor.
Integrarea României în Uniunea Europeană trebuie să conducă la creşterea dependenţei
naţionale de mărfurile şi capitalurile externe, de centrele industriale şi financiare europene, ceea
ce ar sporii fluxurile de valori materiale interne-externe.
În vederea creşterii eficienţei, alături de activităţile de intermediere a actelor de vânzare-
cumpărare, de distribuţia fizică, este nevoie şi de alte noi activităţi:
 cercetarea pieţei;
 informarea şi educarea consumatorului;
 promovarea unei game largi de servicii legate de folosirea produselor;
 publicitatea;
În vederea dezvoltării comerţului se recomandă:
 relansarea cererii,fără a neglija rolul cererii externe;
 o politică a veniturilor care să susţină procesele de dezinflaţie;
 îmbunătăţirea utilizării resurselor de muncă (folosirea unui personal cu pregătire
profesională în domeniu) şi reducerea şomajului;
 dezvoltarea unui mediu de afaceri funcţional şi atractiv;
 dezvoltarea unei politici bugetare relaxante;
 revigorarea producţiei interne şi stimularea dezvoltării acelor ramuri şi sectoare cu un
aport sporit de valoare adăugată;
Funcţionarea cu profitabilitate a activităţii de comerţ presupune existenţa unei mari
diversităţi de stocuri care să facă faţă cererilor de pe piaţă , atât din puct de vedere cantitativ,
calitativ, cât şi ca cost.
89
Deşi stocurile sunt considerate resurse neactive ,este necesară constituirea de stocuri bine
dimensionate pentru a se asigura ritmicitatea producţiei materiale şi a consumului.
Din punct de vedere cantitativ stocurile trebuie să aibe acel nivel care să asigure desfăşurarea
normală a activităţii din economie, se urmăreşte realizarea unor stocuri minim necesare şi a unor
cheltuieli cât mai mici.
Stocurile sunt necesare pentru asigurarea continuităţii activităţiilor din diferite domenii :
producţie, comerţ, servicii.
Orice stoc reprezintă o imobilizare de valori, de capital şi deci are o valoare deosebită. Există
astfel o legătură strânsă între evoluţia stocurilor şi cifra de afaceri, între valoarea stocurilor şi
continuitatea procesului de producţie, între volumul stocurilor şi profit.
Ideal ar fi ca activitatea economică să se desfăşoare cu cheltuieli de producţie cât mai reduse
şi cu beneficii cât mai mari, deci cu cheltuieli de stocare cât mai mici.
În cazul existenţei unei cererii constante la intervale egale, se recomandă ca reaprovizonările
pentru reîntregirea stocului curent să se facă în loturi egale din punct de vedere cantitativ. Astfel se
poate anticipa apariţia fenomenului de epuizare a stocului curent.
Dacă se epuizează stocul curent, se apelează la stocul de siguranţă pentru a evita întreruperea
producţiei.
Acest tip de gestiune se foloseşte cu eficienţă în cazul unităţilor cu un nomenclator constant
de produse, cu un volum de aprovizionare eşalonat uniform în timp şi cu relaţii tradiţionale,
stabilite cu furnizorii.
În cazul unei cererii variabile la intervale egale se recomandă reaprovizionarea cu cantităţi
variabile la anumite momente, durata de reaprovizionare fiind de fiecare dată aceeaşi. Există
riscul apariţiei fenomenului de lipsă de stoc.
În cazul unei cereri variabile la intervale neegale, nu se cunoaşte dinainte momentele la care
se lansează comenzile.Reaprovizionarea ar trebui să se facă în loturi fixe ,iar nivelul de alarmă se
consideră a fi egal cu nivelul stocului de siguranţă.
Acest tip de gestiune este eficient pentru întreprinderile cu un volum mare de producţie, care
produc bunuri de larg consum.
Stocurile sunt foarte importante pentru buna funcţionare a activităţii unei societăţi comerciale,
există motive întemeiate pentru crearea lor, cum ar fi:
 capitalul investit în stocuri este uşor de evidenţiat;
 asigură desfăşurarea continuă a procesului de producţie;
90
 anticiparea unei creşteri a preţurilor (exceptând speculaţiile);
Analizând traiectoria economico-financiară a societăţii studiate în capitolul doi al lucrării,

S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L., pe parcursul celor patru ani (2003-2006), se poate
spune că aceasta se află într-o ascensiune ce se datorează influenţei mai multor factori :
 şi-a diversificat oferta de servicii (satisfăcând cerinţele unui număr mai mare de
clienţi, diminuându-şi astfel riscurile);
 societatea s-a axat atât pe problemele curente, cât şi pe funcţiile de organizare şi
previziune (procesul managerial este eficient);
 societatea a urmat o strategie de evoluţie ,fiind axată pe restructurare, în sens de
modernizare şi îmbunătăţire a performanţelor prin politici eficiente de atingere a
obiectivelor propuse. În acest sens a fost introdusă în funcţiile procesului de
conducere (previziune, organizare, coordonare, control) şi activitatea de
management al calităţii, ceea ce a condus la creşterea eficienţei tehnico-economice;
 societatea şi-a ales ca obiect de activitate, cum este transportul intern şi internaţional
de mărfuri, comercializarea autoturismelor; domenii în care riscurile unui eventual
eşec sunt relativ mici, deoarece mijloacele de transport sunt indispensabile, lipsa
acestora ar îngreuna desfăşurarea activităţilor din economie;
 a crescut numărul salariaţilor (de la 25 –în anul 2003, la 50 de salariaţi-în anul
2006).Această creştere a numărului salariaţilor a contribuit în mod logic la creşterea
cifrei de afaceri. Această situaţie este favorabilă economiei deoarece creşterea
numărului salariaţilor a fost justificată de sporirea activităţii întreprinderii. În plus
societatea a angajat numai personal calificat, care asigură calitatea serviciilor
(resurse umane bine pregătite);
 valoarea stocurilor a crescut de-a lungul celor patru ani de activitate studiaţi,ceea ce
a condus la faptul că din punct de vedere al solvabilităţii imediate societatea se află
la limita inferioară a acceptabilităţii, fără a fi alarmantă;
 în schimb solvabilitatea globală a societăţii a crescut (de la 2 la 2,96), ceea ce
înseamnă că societatea dispune în permanenţă de mijloace băneşti pentru a-şi onora
obligaţiile;
91
 prin creşterea cifrei de afaceri se creează premise pentru sporirea surselor proprii ale
societăţii şi deci, posibilitatea întreprinderii în formarea fondurilor necesare
realizării de noi investiţii, premierii salariaţilor şi distribuirii de dividende;
 cifra de afaceri se află în continuă creştere (de la 145.292,7 lei RON –în anul 2003,
la 500.562 lei RON-la finele anului 2006),creştere realizată în bună parte datorită
politicii de comercializare;
 cifra de afaceri a crescut nu superficial (de exemplu prin obţinerea unor venituri
excepţionale), ci datorită majorării veniturilor din activitatea de bază de la 190.000
lei RON (în anul 2005) la 300.000 lei RON la finele anului 2006;
 a scăzut rata datoriilor (de la 0,5 la 0,337);
În intervalul cercetat (între anii 2003-2006) echilibrul economico-financiar al societăţii
analizate cunoaşte o evoluţie favorabilă; la finele perioadei anului 2006 societatea S.C. GRAND
GARAGE AUTO S.R.L. se încadrează în parametrii care pot fi normali, fapt ce atestă
funcţionarea corespunzătoare a firmei;
BIBLIOGRAFIE
1. Belverd E.Needles jr. Principiile de bază ale contabilităţii,ediţia a V-a,Editura ARC,
şi colaboratorii Bucureşi,2001
2. Boulescu Mircea Control financiar-fiscal,Editura Fundaţiei România de
Mâine,Bucureşi,2006
3. Bunea Ştefan, Sinteze ,studii de caz şi teste grilă privind
Maria Mădălina aplicarea IAS(revizuite)-IFRS,vol.I,Colecţia Standarde
Gârbină Internaţionale de contabilitate,ediţia a II-a,Editura
CECCAR,Bucureşti,2006
4. Căpuşneanu Sorinel Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor,Aplicaţii,ediţia
aII-a,Editura Economică,
Bucureşti,2003
5. Căpuşneanu Contabilitatea de gestiune,Editura Economică,Bucureşti,
Sorinel 2006
6. Coman Florin Contabilitate financiară,Editura Fundaţiei România de
Mâine,Bucureşti,2002
7. Cristea Horia Contabilitatea şi calculaţiile în conducerea întreprinderii,
Editura CECCAR,Bucureşti,2003
8. Dumitru Corina - Contabilitate-Teste grilă rezolvate şi lucrare practică
Graziella monografică,Editura Universitară,Bucureşti,2003
92
9. Dumitru Corina - Contabilitatea de gestiune şi evaluarea performanţelor,Editura
Graziella, Universitară,Bucureşti,2005
Corina Ioanaş
10. Feleagă Niculae, Bazele contabilităţi -o abordare europeană şi
Feleagă Liliana internaţională,Editura Economică,2002
(Malciu),
Ştefan Bunea
11. Feleagă Niculae, Contabilitate financiară-o abordare europeană şi internaţio-
Feleagă nală,vol.I şi II,Editura InfoMega ,Bucureşti,2005
Liliana(Malciu)
12. Ionaşcu Ion Control de gestiune,Editura Economică,2003
13. Ionescu Cecilia Contabilitate.Bazele teoriei şi practicii contabile,Editura
Fundaţiei România de Mâine,Bucureşti,2005
14. Ionescu Luminiţa Contabilitatea aprofundată a societăţilor comerciale,Editura
Fundaţiei România de Mâine,Bucureşti,2005
15. Ladislau Possler, Contabilitatea întreprinderii,Îndrumar practic actualizat şi
Gheorghe Lambru, completat prin Reglementările contabile prevăzute de
Bogdan Lambru Directivele Europene a IV-a şi a VII-a aprobate de O.M.F.P.
Nr.1752/2005,Ediţia a VIII-a,Editura Fundaţiei Andrei
Şaguna,Constanţa,2006
16. Georgescu Maria- Gestiunea financiară a întreprinderii-note de curs,Editura
Andrada Universul Juridic,Bucureşti,2005
17. Gheorghe Îndrumar practic de contabilitate de gestiune şi calculaţia
V.Lepădatu costurilor-Referenţialul naţional aplicabil,întrebări şi
răspunsuri,teste grilă propuse,teste grilă rezolvate;Editura
Universul Juridic,Bucureşti,2006
18. Călin Oprea Contabilitatea de gestiune şi calculaţia costurilor,Editura
Cârstea Gheorghe Genicod,Bucureşti,2002
19. Pântea Iacob Petru, Contabilitatea financiară româneascâ conformă cu Directivele
Bodea Gheorghe Europene,Editura Intelcredo,Deva,iulie 2005
20. Popescu Lucian, Metode de calculaţie şi analiză a costurilor,Editura Fundaţiei
Băluţă Aurelian România de Mâine,
Bucureşti,2006
21. Răduţi Angela, Contabilitatea agenţilor economici,
Octavian Bojian Editura Sylvi,Bucureşti,2004
22. Ristea Mihai, Contabilitate financiară,Editura Mărgăritar,Bucureşti,2002
Dumitru Corina-
Graziella
23. Ristea Mihai Contabilitate financiară,Editura Universitară,Bucureşti,2005
24. Ristea Mihai, Bazele contabilităţii.Noţiuni de bază,probleme,studii de caz,teste
Dumitru Corina- grilă şi monografie,Editura Universitară,Bucureşti,2005
Graziella
25. *** Standarde Internaţionale de Raportare Financiară
( IFRSsTM) incluzând Standardele Internaţionale de
Contabilitate(IAS TM) şi interpretările lor la 1 ianuarie
2005,Editura CECCAR,Bucureşti,2005
93
REVISTE ŞI ZIARE
 Curierul fiscal nr.11/2006 din 15 dec.2006,Editura C.H.Beck,p.36.

 Tribuna economică nr.12/2006,Articolul de top:optimizarea mărimii stocurilor şi
gestiunea stocurilor în situaţii de risc.
94
95

Contabilitatea Stocurilor La Firma SC Grand Garage Auto SRL

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Contabilitatea Stocurilor La Firma SC Grand Garage Auto SRL

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA

LA FIRMA S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.

CAPITOLUL II PREZENTAREA FIRMEI S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.

CAPITOLUL III CONTABILITATEA STOCURILOR LA S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L.

CAPITOLUL IV ANALIZA ŞI CONTROLUL STOCURILOR

Reglementările contabile care formează sistemul contabil al agenţilor economici sunt

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE

1.1.Definiţii şi concepte privind stocurile

Funcţionarea normală şi continuă a activităţii oricărui agent economic implică existenţa

Potrivit normei internaţionale IAS 2 „ stocurile sunt active:

1.2. Rolul şi importanţa stocurilor

1.3.Acte normative privind stocurile

1.4.Stocurile în abordarea IAS 2

1.5.2.Evaluarea stocurilor la inventariere

1.5.4.Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu

Metode de evaluare a elementelor de stocuri la ieşirea din patrimoniu - Figura nr.2

Metoda costului mediu ponderat calculat la sfârşitul perioadei prezintă

Soldul iniţial al Diferenţe de preţ aferente intrărilor

Soldul iniţial al stocurilor Valoarea intrărilor la

E. Metoda "următorului intrat-primul ieşit"(NIFO)

În structura organizatorică a economiei naţionale un loc central îl ocupă unitatea

2.2. Structura tehnico – organizatorică

2.2.2.Structura organizatorică a unităţii patrimoniale şi organigrama acesteia

2.2.3.Tehnologiile principale de producţie

2.2.4.Caracterizarea economico-financiară a S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.

Analiza sistemului financiar-contabil al întreprinderii are şi trebuie să aibă un caracter

Situaţia datelor din bilanţuri la finele anilor 2003,2004,2005 şi 2006-Tabel nr.1

5. Terenuri 0 0 1.553 11.418

7. Total imobilizări corporale 0 75.246 125.366 283.269

Principalii indicatori economico – financiari ai S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L.-Tabel nr. 2

Tabelul de mai sus a fost completat folosind următoarele formule:

Principalii indicatori economico – financiari ai S.C.GRAND GARAGE AUTO S.R.L

Nr. Denumirea Perioada

Analiza dinamicii cifrei de afaceri - Tabel nr.4

Specificaţie Perioada Perioada curentă Indicii Structura (%)

Vb 190.000 290.000 300.000 157,89 103,4 62,03 59,9

R/Prev=CA realizată/CA prevăzută*100

Evoluţia cifrei de afaceri a cunoscut această sinusoidă şi datorită politicii de comercializare

0 2003 2004 2005 2006

2.2.6. Echilibrul financiar al S.C. GRAND GARAGE AUTO S.R.L.

Evoluţia indicatorilor de solvabilitate - Tabel nr.5

În intervalul cercetat echilibrul economico-financiar cunoaşte o evoluţie favorabilă astfel

2.3. Prezentarea biroului financiar-contabil

 fundamentează necesarul de aprovizionat;

 pe linie de analize economice:

Legăturile biroului financiar-contabil cu celelalte birouri- Figura nr. 4

2.4. Metode de organizare a contabilităţii stocurilor

în care, E - valoarea ieşirilor;

2.4.2. Sistemul inventarului permanent

Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic)- Figura nr. 5

c) Metoda operativ-contabilă (pe solduri)

Metoda operativ-contabilă (pe solduri)- Figura nr. 7

A. DESCRIEREA ACTIVITĂŢII CURENTE

APROVIZIONARE STOCARE VÂNZARE

Preţul de cumpărare (Pc) reprezintă echivalentul bănesc plătit de

Corelaţia dintre preţ şi rezultat financiar - Figura nr.10

Stabilirea politicii de gestiune a stocurilor este strâns legată de costurile, respectiv

Principalele obiective ce revin contabilităţii stocurilor sunt:

3.1. Documente primare utilizate în contabilitatea stocurilor şi fluxul lor raţional

Organizarea contabilităţii unitare şi corecte necesită, în primul rând, cunoaşterea atât a

NOTĂ DE RECEPŢIE ŞI CONSTATARE DE DIFERENŢE

Circulă la gestiune, pentru încărcarea în gestiune a bunurilor materiale recepţionate (toate

Data Nr. Factura /

Preţ de Valoare la preţ de