MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Inginerie Economică și Business
Departament Economie și Management

LUCRARE INDIVIDUALĂ

LA DISCIPLINA „ Bazele contabilitații”

Tema : Contabilitatea stocurilor

Studenta: Alexandru Grigorita

ML-181f.r.
Cadrul didactic: Timotin Ludmila
dr., lect.univ.

Chișinău: 2020

1
 Cuprins

Introducere

1. Componenta, caracteristica si clasificarea stocurior………………………………4

2. Constatarea stocurilor de marfuri si material……………………………………...7
3. Evaluarea stocurilor………………………………………………………………….9
4. Contabilitatea materialelor………………………………………………………….10
5. Contabilitatea OMVSD...............................................................................................14
6. Contabilitatea productiei in curs de executie............................................................20
Concluzie
Bibliografie
7.

2
 Introducere

Contabilitatea financiara este reglementata de un sire de acte legislative si normative,

din care cele mai importante sunt urmatoarele:

- Legea contabilitatii
- Hotararea Guvernului Republicii Moldova “ cu privire la reforma contabilitatii”
- Bazele conceptuale ale pregatirii si prezentarii rapoartelor financiare;
- Standardele Nationale de Contabilitate;
- Comentariile privind aplicarea Standardelor nationale de contabilitate;
- Planul de conturi contabile al activitatii economico-financiare a intreprinderilor;
- Regulamentele, indicatiile metodeice si alte acte instructive aporbate de Ministrul
Finantelor.

Legea contabilitatii a fost aprobata de Parlamentul Republicii Moldova la 4 aprilie

1995. In acest act sunt stabilite regulile generale privind:

- Documentarea operatiunilor economical

- Aplicarea sistemelor de organizare a contabilitatii;
- Intocmirea registrelor contabile;
- Inventarierea patrimoniului, decontarilor si datoriilor;
- Corectarea erorilor contabile;
- Intocmirea si prezentarea rapoartelor financiare.
In hotararea Guvernului Republicii Moldova “ cu privire la reforma contabilitatii”
aprobata la 24 decembrie 1997 se stabilesc etapele reformei contabilitatii, cerintele inaintate
fata de rapoartele financiare, nomenclatorul Standardelor nationale de contabilitate. In baza
acestei hitarari ministerul finantelor a aprobat principalele acte normative contabile care
actualmente sunt in vigoare.
Bazele conceptuale ale pregatirii si prezentarii rapoartelor financiare au fost elaborate in
baza cadrului general de intocmire si prezentare a situatiilor financiare aprobat de comitetul
pentru standardele international de contabilitate. Acest act normative a intrat in vigoare la 1
ianuarie 1998 si contine caracteristica generala a :
- Conventiilor principiilor fundamentale ale contabilitatii;
- Elementelor rapoartelor financiare si a grupurilor de utilizatori ai acestora;
- Criteriilor de evaluare si constatare a elementelor rapoartelor financiare.

3
 1. Componenta. Caracteristica. Clasificarea stocurilor

Componenta, caracteristica, modelul de evaluare si constatare a stocurilor sunt

reglementate de prevederile SNC 2 “Stocurile de marfuri si materiale”

Stocurile de marfuri si material cuprind categoriile de bunuri economice aflate la

dispozitia intreprinderii :

- Pentru a fi consummate la prima lor utilizare

- Pentru a fi inregistrate ca productie in crus de executie
- Pentru a fi vandute in aceeasi stare sau dupa prelucrarea lor in procesul de productie.

Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate in intreprindere, stocurile se

caracterizeaza prin faptul ca se consuma la prima lor utilizare in procesul de productie si
trebuie inlocuite cu exemplare noi. In cadrul ciclului de exploatare se parcurg mai multe faze
ale ciclului economic din intreprindere : aprovizionare – productie – desfacere, in care
stocurile isi schimba atat forma, cat si continutul lor material.

Astfel, in cazul intreprinderilor de productie, in faza de aprovizionare activele

circulante sub forma de disponibilitati banesti se transforma in active circulante sub forma
de stocuri de materii prime si material consumabile.

In faza de productie stocurile de materii prime si material consumabile se transforma in

stocuri de semifabircate si produse finite.

In faza de desfacere stocurile de semifabricate si produse finite sunt vandute clientilor,

iar in urma decontarilor cu clientii se transforma in active circulante sub forma de
disponibilitati banesti.

In situatia intreprinderilor de comert, ciclul de exlpoatare consta numai din doua faze
ale circuitului economic acestea fiind aprovizionare si desfacere.

Stocurile de marfuri si material sunt reprezntate de :

- Material;
- Animale la crestere si ingrasat;
- Obiecte de mica valoare si scurta durata;
- Productie in curs de executie;
- Produse;

4
- Marfuri, inclusib terenuri si alte active material curente sip e termen lung achizitionate si
destinate revanzarii.

Materialele la randul lor pot fi divizate in materii prime si material consumabile.

Materiile prime sunt bunurile care participa direct la fabricarea produselor si se regasesc
in produsul finit integral sau partia, fie in starea lor initiala, fie transformata.

Materialele consumabile sunt acele categorii de bunuri de natura activelor curente care
participa direct la procesul de productie, fara a ses regasi, de regula in continutul material al
produselor fabricate.

Animale cuprind animalele tinere existente in intreprindere in scopul cresterii, pentru a

fi trecute la ingrasat sau la animale de munca.

OMVSD sunt bunurile cu o valoare nu mai mare de cat limita stabilita pentru a
finconsiderate ca mijloace fixe, indiferente de durata lor de serviciu sau cu o durata de
utilizare mai mica de un an, in component obiectelor de mica valoare si scurta durata sunt
incluse si constructiile special provizionarii.

Productia in curs de executie reprezinta productia care nu a trecut prin toate fazele de
prelucrare prevazute in procesul tehnologic , precum si produsele terminate, dar nesupuse
probelor si receptiei calitative si cantitative sau necompletate in intregime.

Produsele sunt reprezentate de bunuri in diferite faze in procesul de productie sau alte
activitati, destinate livrarii tertilor si consumului inter. Concomitant cu produsele finite din
acelas process de productie se obtin si produse reziduale, care sunt necorespunzatoare din
punct de vedere calitativ si ulterior au alta intrebuintare.

Marfuri sunt bunurile pe care intreprinderea le cumpara in vederea revanzarii. Toate

aceste bunuri si servicii pot face obiectul contabilitatii stocurilor numai in masura in care ele
constituie proprietatea intreprinderii, inclusive si acele aflate in custodie, in prelucrare sau
consignatie la terti.

5
In tabelul de mai jos putem observa structura stocurilor :

6
 2. Constatarea stocurilor de marfuri si material

Declansarea si derularea operatiunilor si tranzactiilor economico-financiare, procurarile

de bunuri economice, consumul sau vanzarea lor, angajarea unor cheltuieli, obtinerea
veniturilor, incasarea creantelor, plata datoriile etc. necesita inregistrarea oportuna si corecta
a acestora in contabilitate. In vederea realizarii acestui obiectiv contabilitatea trebuie sa
cosntate si sa evalueze correct bunurile economice intrate sau iesite din entitate, precum si
alte mijloace, surse sau procese economice generate de miscarea acestor bunuri.

In confirmitate cu Bazele conceptuale ale pregatirii si prezentarii rapoartelor

financiare, constatarea este un process de includere in rapoartele financiare a postului care
corespunde definitiei elementului din raportul financiar si urmatoarele criterii de cosntatare :

- Avantajele economice viitaore aferente postului pot fi obtinute de intreprindere;

- Postul are o valoare care poate fi evaluate cu un grad inalt de exactitate.

Pentru a determina corespunderea acestor criterii si ca urmare de tinut cont de notiunea

de esentialitate. Legatura reciproca dintre posturile unui sau altui raport financiar face ca
postul care corespunde definitiei si criteriilor de constatare a unui anumit element sa impuna
in mod automat constatarea altui element.

Stocurile achizitioante se constata in contabilitate, indiferente de achitarea contravalorii

acestora, cu conditia existentei obligatorii a documentului primar insotitor.

Potrivit prevederilor actelor normative in vigoare, stocurile de marfuri si material pot fi

evaluate in urmatoarele momente representative ale perioadei de gestiune :

- La intrarea in patrimoniu
- La iesirea din patrimoniu
- La inventariere
- La data intocmirii rapoaretelor financiare

Este de mentionat ca in literature de specialitate evaluarea la intrarea in patrimoniu

este denumita evaluare initiala, evaluarea la iesire – evaluarea curenta, iar la data intocmirii
rapoartelor financiare – evaluaare de bilant.

7
 La intrarea in patrimoniu stocurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate
astfel :

- Materiile prime si materialele, OMVSD animalele marfurile si alte bunuri cumparate – la

valoarea de intrare
- Productia in curs de executie, semifabricatele si produsele finite, precum si alte bunuri
fabricate de intreprindere sunt evaluate la costul efectiv;
- Stocurile primate in urma schimbului;

8
 3. Evaluarea stocurilor
in paragraful 19-25 din S.N.C. “Stocurile de marfuri si materiale” se preciezeaza ca la
evaluarea stocurile de marfuri si material din contabilitatea curenta pot fi apicate
urmatoarele metode :
 Costului normative;
 Vanzarile cu amanuntul;
 De indentificare;
 Costului mediu ponderat;
 Primei intrari – primei iesiri (FIFO);
 Ultimei intrari – primei iesiri (LIFO);

Metoda costului normativ poate fi utilizata la evaluarea curenta si controlul operativ al

existentei si circualtiei produselor finite si productiei in curs de executie. La determinarea
costului normative trebuie sa se tina cont de nivelul normative al consumurilor si
cheltuielilor material si de munca vie directe, precum si al consumurilor si cheltuielilor
indirecte.

Metoda vanzarilor cu amanuntul numit si procentul de profit global se recomanda a fi

aplicata in comert la evaluarea unei cantitati mari de marfuri care au un profit relative egal in
pretul vanzarilor, in cazul unui sortiment care variaza rapid.

Metoda de identificare se aplica in cazul determinarii costului unitatii stocurilor de

marfuri si material ce nu sunt reciproc substituuibile, precum si a costului stocurilor produse
si destinate unor proiecte special

Metoda costului mediu ponderat, FIFO, LIFO se aplica la determinarea costului

stocurilor iesite cu un sortiment variat si reciproc substituibile.

Costul mediu ponderat poate fi determinat in doua variante :

1. Stabilirea unui cost mediu ponderat unitary calculate ca raportul dintre valoarea stocului si
cantitate, dupa fiecare intrare;
2. Determinarea unui cost mediu ponderat unitar lunar calculate ca raportul dintre valoarea
totala a stocului initial plus valoarea intrarilor in cursul lunii si cantitatea existent in stocul
initial plus cantitatile intrate in cursul lunii.

9
 4.Contabilitatea materialelor

Contabilitatea stocurilor se organizează în cadrul unui sistem de conturi din clasa 2

„Active circulante”, grupa 21 „Stocuri” care cuprinde următoarele conturi sintetice: 211
„Materiale”, 212 „Active biologice circulante”, 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă
durată”, 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”, 215 „Producţia în curs
de execuţie”, 216 „Produse” şi 217 „Mărfuri”.

Conturile din această grupă sunt destinate generalizării informaţiei cu privire la

existenţa şi mişcarea stocurilor, au funcţie contabilă de activ şi se reflectă în subcapitolul 2.1
„Stocuri ” din Bilanţul contabil (cu excepţia contului 214 „Uzura obiectelor de mică
valoare şi scurtă durată” care este un cont cu funcţie contabilă de pasiv destinat
generalizării informaţiei privind uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a
construcţiilor speciale provizorii).

Conturile de stocuri sus-numite asigură:

 condiţii pentru organizarea contabilităţii stocurilor după structură, pe categorii de stocuri

prevăzute de paragraful 6 din S.N.C. „Stocurile”;

 realizarea normelor specifice de gestiune pentru:

- stocurile din depozitele proprii;

- stocurile aflate la terţi, pe categorii;

 bunurile achiziţionate sau vândute;

 aplicarea regulilor prevăzute la evaluarea şi înregistrarea stocurilor;

promovarea principiului prudenţei la inventariere şi evaluarea în bilanţ a imobilizări

corporale circulante.

În cadrul entități activele circulante materiale (stocurile) ocazionează numeroase

operaţiuni care pot fi grupate după conţinutul lor în operaţiuni de aprovizionare şi
conservare, operaţiuni de eliberare din depozite şi de inventariere. Aceste operaţiuni sunt
consemnate în diferite documente şi reflectate în evidenţa operativă.

10
 În vederea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în programul de achiziţionare, entitățile
emit comenzi către furnizori, în baza cărora se încheie contracte economice. În cazul
executării comenzii şi a contractului de achiziţionare, entitatea cumpărătoare primeşte de la
furnizor factura fiscală, factura de expediţie, anexa la factura fiscală sau la factura de
expediţie, după caz. Recepţia cantitativă se efectuează de către magazioner şi rezultatele ei
(dacă este cazul) se consemnează în bonul de primire sau nota de intrare, iar recepţia
calitativă se efectuează de un specialist şi se reflectă în certificatul de calitate (buletinul de
analiză). Este de menţionat că procurările de la persoane fizice se documentează prin
întocmirea actului de achiziţie.

În cazul achiziţionării prin intermediul delegatului (reprezentantului) propriu

entității, acestuia i se eliberează delegaţia care urmează a fi înmânată furnizorului la
preluarea bunurilor.

Documentele folosite la eliberarea stocurilor pentru consum pot fi: bonul de

consum şi fişa-limită de consum, iar în cazul vânzării acestora se întocmeşte factura fiscală
sau factura de expediţie .

Contabilitatea sintetică a materialelor aflate în proprietatea entității se realizează

cu ajutorul contului 211 „Materiale”, în cadrul căruia pot fi deschise următoarele
subconturi: 2111 „Materii prime şi materiale de bază”, 2112 „Materiale auxiliare”, 2113
„Piese de schimb”, 2114 „Combustibil”, 2115 „Ambalaje”, 2116 „Anvelope și acumularea
procurate separat de mijloacele de transport”, 2117 „Materiale cu destinație agricolă”,
2118 „Materiale transmise temporar terților” şi 2119 „Alte materiale”.

Contul 211 „Materiale” se foloseşte pentru evidenţa existenţei şi mişcării

stocurilor de materii prime şi materiale care participă direct la fabricarea produselor,
prestarea serviciilor şi se regăsesc integral sau parţial în produsul finit. Se debitează cu
valoarea de intrare a materialelor procurate prin creditul conturilor care indică sursa de
provenienţă şi se creditează cu valoarea materialelor ieşite din stoc (utilizate în procesul de
prestare a serviciilor sau vândute).

Intrările de materiale se reflectă în conturile sintetice astfel:

1. Pentru valoarea de cumpărare a materialelor achiziţionate, în funcţie de sursa de provenienţă:

Dt 211 „Materiale”

11
 Ct 241 „Casa” sau 242 „Conturi curente în monedă națională”, 243 „Conturi
curente în valută străină”, 244 „Alte conturi bancare”  în cazul achitării directe

Ct 521 „Datorii comerciale curente” şi/sau 522 „Datorii curente faţă de părţile

afiliate”  în cazul acceptării documentelor de decontare ale părţilor nelegate şi/sau părţilor
legate

Ct 226 „Creanţe ale personalului”  în cazul aprovizionării prin intermediul

titularilor de avans, după primirea avansului

Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”  în cazul aprovizionării prin

intermediul titularilor de avans, fără primirea avansului

Ct 622 „Venituri financiară”  în cazul primirii stocurilor cu titlu gratuit

Ct 313 „Capital nevărsat”  intrări de la fondatori în contul achitării datoriilor

aferente aporturilor aduse la capitalul statutar.

2. Pentru cheltuielile accesorii (cheltuieli de transport, taxe vamale, cheltuieli privind

asigurările etc.):

Dt 211 „Materiale”

Ct 521 „Datorii comerciale curente”  la transportarea materialelor până la

depozitul entității

Ct 522 „Datorii curente faţă de părţile afiliate”  în cazul acceptării documentelor

de decontare ale părţilor legate

Ct 812 „Activităţi auxiliare”  servicii de transport, de încărcare-descărcare prestate

de activităţile auxiliare ale întreprinderii

Ct 242 „Conturi curente în monedă națională”  în cazul achitării nemijlocite a

taxelor vamale;

Ct 544 „Alte datorii curente”  pentru taxele vamale de achitat

Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale”  cheltuieli privind

asigurarea în drum

12
 Ct 226 „Creanţe ale personalului”  în cazul achitării prin intermediul titularilor de
avans, după primirea avansului

Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”  în cazul achitării prin

intermediul titularilor de avans, fără primirea avansului.

3. Pentru materialele achiziţionate prin schimb contra altor active:

Dt 211 „Materiale”

Ct 221 „Creanţe comerciale”

Ct 223 „Creanţe ale părţilor afiliate”.

4. Pentru plusurile de materiale constatate cu ocazia inventarierii:

Dt 211 „Materiale”

Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”.

5. Pentru materialele şi deşeurile utilizabile obţinute din:

a) casarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:

Dt 211 „Materiale”

Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”;

b) lichidarea mijloacelor fixe:

Dt 211 „Materiale”

Ct 123 „ Mijloace fixe”

Ct 621 „Venituri din operațiuni cu active imobilizate”.

În continuare, în baza informaţiilor conţinute în exemplul 5.3, se prezintă modul

de reflectare în contabilitate a operaţiunilor privind aprovizionările cu materiale şi a
cheltuielilor aferente.

13
 Informaţia privind mişcarea stocurilor de materiale se generalizează prin
întocmirea periodică (lunară) a registrului pentru contul 211 „Materiale”.

La sfârşitul perioadei de gestiune, după perfectarea Cărţii mari, datele din

registrul nominalizat se trec în Bilanţul contabil pe rândul 190 „Materiale”.

Operaţiunile privind ieşirea materialelor nu fac obiectul prezentului capitol şi se

tratează în capitolul 11 din manualul de faţă.

5. Contabilitatea OMVSD

În activitatea economică şi administrativă a entităților se folosesc diferite mijloace care

prin specificul utilităţii şi circulaţiei valorii lor nu întrunesc cele două condiţii ce
caracterizează mijloacele fixe, fiind mijloace cu o valoare unitară nu mai mare decât limita
stabilită pentru mijloacele fixe sau cu o durată de funcţionare utilă nu mai mare de un an.

Aceste obiecte, de regulă, nu se consumă într-un singur ciclu de exploatare, ci îşi

transferă valoarea lor în mai multe cicluri, pe măsura întrebuinţării lor, în cheltuielile
activităţilor sub formă de uzură calculată în proporţie de 100 % din valoarea acestora,
diminuată cu valoarea rămasă probabilă. Excepţie fac obiectele de mică valoare şi scurtă
durată, a căror valoare unitară nu depăşeşte 1/2 (500 lei) din limita stabilită. În conformitate
cu S.N.C. „Stocurile ”, acestea se trec la cheltuieli sau consumuri pe măsura dării lor în
folosinţă.

Potrivit S.N.C. , obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt activele care:

 au o valoare unitară nu mai mare decât limita stabilită de legislaţie (1 000 lei), indiferent
de durata de exploatare;

 au o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unei unităţi.

În categoria obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se includ uneltele de

muncă, sculele, instrumentele, dispozitivele din secţiile de producţie, echipamentul de
protecţie şi de lucru, aparatele de măsură şi control etc.

14
 În ceea ce priveşte subsistemul documentelor primare utilizate, acesta cuprinde
documentele de intrare şi ieşire similare celorlalte stocuri (factura fiscală, factura de
expediţie, actul de achiziţie) şi în plus se mai utilizează fişa obiectelor de inventar în
folosinţă, în care se ţine evidenţa cantitativă a obiectelor de inventar folosite, precum şi a
persoanelor care le gestionează. Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată se ţine pe grupe omogene, pe tipuri şi pe gestionari.

Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată presupune rezolvarea a

două probleme principale:

1) urmărirea existenţei şi mişcării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată de la intrarea

lor în patrimoniu şi până la scoaterea din folosinţă;

2) calculul şi înregistrarea uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, în conformitate

cu prevederile politicii de contabilitate a entității.

Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se folosesc conturile:

 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” care se debitează cu valoarea obiectelor
intrate şi se creditează cu suma trecută la cheltuieli a valorii uzurabile, precum şi cu valoarea
bunurilor materiale utilizabile obţinute din lichidarea obiectelor;

 214 “Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată” care se creditează cu valoarea
uzurabilă a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată inclusă în cheltuieli sau consumuri în
momentul dării lor în folosinţă şi se debitează cu suma uzurii calculate decontată aferentă
obiectelor scoase din folosinţă.

În cursul perioadei de gestiune obiectele de mică valoare şi scurtă durată se

înregistrează în contabilitate, în baza facturilor fiscale, facturilor de expediţie, actelor de
achiziţie, bonurilor de intrare.

Dacă entitatea procură obiecte de mică valoare şi scurtă durată:

 de la furnizori:

a) cu plata ulterioară a valorii acestora:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 521 „Datorii comerciale curente”;

15
b) cu plata imediată a contravalorii acestora:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 241 „Casa”, 242 „Conturi curente în monedă națională”, 243 „Conturi curente
în valută străină” sau 244 „Alte conturi bancare”;

 prin intermediul titularilor de avans:

a) în cazul eliberării avansului:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 226 „Creanţe ale personalului”;

b) fără eliberarea avansului:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii”;

 de la persoane fizice:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 544 „Alte datorii curente”.

În cazul efectuării cheltuielilor suplimentare legate de procurarea obiectelor de

mică valoare şi scurtă durată se întocmesc următoarele formule contabile:

 pentru cheltuieli de transport:

a) în cazul folosirii transportului propriu:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 812 „Activităţi auxiliare”;

b) în cazul când cheltuielile de transport sunt suportate şi facturate de către furnizor:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 521 „Datorii comerciale curente”;

 pentru cheltuielile privind asigurările în timpul transportării obiectelor de mică valoare şi

scurtă durată:

16
 Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale”;

 pentru cheltuielile de încărcare şi descărcare:

a) suportate de entitate:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea muncii”, 533„Datorii privind

asigurările sociale și medicale” şi/sau 812 „Activităţi auxiliare”;

b) efectuate de furnizor sau de alte organizaţii:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 521 „Datorii comerciale curente” sau 544 „Alte datorii curente”;

c) achitate prin intermediul titularilor de avans:

a) în cazul eliberării avansului:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 226 „Creanţe ale personalului;

b) fără eliberarea avansului:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 532 „Datorii faţă de personal privind alte operaţii.

Obiectele de mică valoare şi scurtă durată primite cu titlu gratuit se înregistrează

prin formula contabilă:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 622 „Venituri financiare”.

Dacă în urma inventarierii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se constată

plusuri, acestea se înregistrează în felul următor:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”.

17
 Ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se contabilizează astfel:

 valoarea obiectelor cu preţul unitar nu mai mare de 500 lei date în folosinţă:

Dt 813 „Costuri indirecte de producţie” sau 712 „Cheltuieli de destribuire”, 111

„Imobilizări necorporale în curs de execuţie” ş. a.

Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”;

 valoarea obiectelor cu preţul unitar mai mare de 500 lei:

Dt 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2132 „Obiecte de

mică valoare şi scurtă durată în exploatare”

Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”, subcontul 2131 „Obiecte de

mică valoare şi scurtă durată în stoc”;

 valoarea obiectelor constatate lipsă cu ocazia inventarierii sau vândute:

Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”;

 valoarea materialelor primite din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:

Dt 211 „Materiale”

Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”.

După cum s-a menţionat anterior, pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată
cu o valoare unitară mai mare de 500 lei, se calculează uzura. Aceasta se reflectă în
contabilitate cu ajutorul contului 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.

Uzura calculată aferentă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în

folosinţă se trece la consumuri, cheltuieli sau la valoarea activelor la care acestea sunt
utilizate, întocmindu-se următoarele formule contabile:

Dt 821 „Costuri indirecte de producţie”

Dt 712 „Cheltuieli de destribuire”

18
 Dt 713 „Cheltuieli administrative”

Dt 121 „Imobilizări necorporale în curs de execuţie”

Dt 141 „Investiții financiare pe termen lung în părți neafiliate”

Dt 251 „Cheltuieli anticipate curente”

Ct 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”.

Pe măsura scoaterii din funcţiune a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se

procedează la casarea uzurii calculate aferentă acestor obiecte, efectuându-se înregistrarea
contabilă:

Dt 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”

Ct 213 „Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”.

Evidenţa analitică a uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe

grupe sau obiecte distincte şi pe perioade.

Pentru exemplificarea modului de reflectare în contabilitate a mişcării obiectelor

de mică valoare şi scurta durată folosim informaţiile cuprinse în exemplul 5.4.

Este de menţionat că, dacă valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată determinată în prealabil este mai mare decât valoarea imobilizărilor sau deşeurilor
obţinute la scoaterea din folosinţă a obiectelor, diferenţa în cauză se înregistrează prin
formula:

Dt 714 “Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Ct 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată”.

Documentele centralizatoare în care se prelucrează datele din documentele

primare referitoare la mişcarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cuprind:

 Registrul pentru conturile 213 “Obiecte de mică valoare şi scurtă durată” şi 214
„Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată”,

 Balanţa de verificare,

 Cartea mare.

19
 În Bilanţul contabil valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată,
diminuată cu uzura calculată, se reflectă pe postul „Obiecte de mică valoare şi scurtă
durată”, rândul 210.

6. Contabilitatea productiei in curs de executie

Producţia în curs de execuţie reprezintă produsele care se găsesc în faze intermediare de

prelucrare sau executare, nefiind încă nici produse finite, nici semifabricate, precum şi
produse necompletate în întregime. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie se
realizează cu ajutorul contului 215 „Producţia în curs de execuţie”. Se debitează cu suma
produselor şi serviciilor în curs de execuţie la finele perioadei de gestiune şi se creditează cu
decontarea valorii de bilanţ a producţiei în curs de execuţie la începutul perioadei de
gestiune. În cadrul contului 215 „Producţia în curs de execuţie” pot fi deschise următoarele
subconturi: 2151 „Produse în curs de execuţie” şi 2152 „Servicii în curs de execuţie”.

Este de menţionat că producţia (serviciile) în curs de execuţie nu trebuie şi nici nu

poate să facă obiectul înregistrării curente, permanente, pe parcursul perioadei în cadrul
contabilităţii, deoarece:

 producţia (serviciile) în curs de execuţie se stabileşte la sfârşitul perioadei, de regulă,

prin inventariere;

 costul efectiv al produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină după încheierea

perioadei de fabricaţie sau execuţie.

20
 Aceste caracteristici de gestionare a produselor şi serviciilor în curs de execuţie
organizează contabilitatea astfel:

1. La sfârşitul perioadei de gestiune, în baza lucrărilor de inventariere, se stabileşte costul

efectiv (valoarea de bilanţ) al producţiei (serviciilor) în curs de execuţie care se înregistrează
în evidenţa financiară prin formula contabilă:

Dt 215 “Producţia în curs de execuţie”

Ct 811 “Activități de bază” sau

Ct 812 “Activităţi auxiliare”.

2. La începutul perioadei următoare se scoate din evidenţa financiară producţia (serviciile) în

curs de execuţie, înregistrată la sfârşitul perioadei, întrucât aceasta este în continuă mişcare,
transformare şi finalizare, iar informaţiile înregistrate la un moment dat pe baza inventarierii
nu mai sunt relevante pentru intervalul imediat următor, creditând contul 215 „Producţia în
curs de execuţie”, subconturile respective prin debitul contului 811 „Activități de bază” sau
812 „Activităţi auxiliare”.

În continuare se prezintă modul de reflectare în contabilitate a operaţiunilor sus-

menţionate.

Conform Normelor metodologice de utilizare a conturilor contabile, contul 215

„Producţia în curs de execuţie” se mai debitează sau se creditează în următoarele cazuri:

1. Pentru plusurile de producţie în curs de execuţie constatate cu ocazia inventarierii:

Dt 215 „Producţia în curs de execuţie”

Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”.

2. Pentru lipsurile de producţie în curs de execuţie constatate cu ocazia inventarierii:

Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

21
 Ct 215 „Producţia în curs de execuţie”.

3. Pentru valoarea de bilanţ a producţiei în curs de execuţie vândute:

Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Ct 215 „Producţia în curs de execuţie”.

4. Pentru producţia în curs de execuţie distrusă în urma evenimentelor excepţionale:

Dt 723 „Cheltuieli excepţionale”

Ct 215 „Producţia în curs de execuţie”.

Serviciile în curs de execuţie se reflectă în contul 215 „Producţia în curs de

execuţie”, subcontul 2152 „Servicii în curs de execuţie”. Pentru prezentarea modului de
înregistrare în contabilitate a operaţiunilor aferente serviciilor în curs de execuţie se folosesc
informaţiile cuprinse în următorul exemplu.

Informaţiile privind producţia şi serviciile în curs de execuţie se generalizează în

registrul pentru contul 215 „Producţia în curs de execuţie”, subcontul 2151 „Produse în
curs de execuţie” şi/sau 2152 „Servicii în curs de execuţie”.

La sfârşitul perioadei de gestiune după perfectarea Cărţii mari datele din registrele
folosite se trec în Bilanţul contabil pe rândul 220 „Producţia în curs de execuţie”.

22
 Contabilitatea produselor

Produsele cuprind semifabricatele, produsele finite şi produsele reziduale. Operaţiunile

economice specifice mişcării şi gestiunii produselor sunt:

 obţinerea produselor şi semifabricatelor din secţiile de producţie şi predarea lor la

depozit;

 efectuarea controlului calităţii şi identificarea produselor rebutate sau necorespunzătoare

sub aspect calitativ;

 prestarea serviciilor şi executarea lucrărilor pentru alte entități;

 vânzarea produselor către clienţi;

 eliberarea produselor şi semifabricatelor pentru consum intern;

 verificarea integrităţii stocurilor de produse finite şi semifabricate.

Operaţiunile specificate se înregistrează în bonul de predare, bonul de consum,

bonul de transport sau în alte documente primare interne care justifică mişcarea produselor
între secţii, magazii şi depozite. În cazul constatării rebutului se întocmeşte actul (nota) de
rebut în care se consemnează produsele sau semifabricatele rebutate definitiv sau constatate
ca produse reziduale.

Eliberarea produselor şi semifabricatelor din depozite pentru vânzare se

consemnează în factura fiscală sau factura de expediţie, după caz. La eliberarea produselor şi
semifabricatelor pentru consumul intern sau prelucrarea ulterioară se întocmeşte bonul de
consum.

Contabilitatea stocurilor de produse finite, semifabricatelor şi produselor reziduale

destinate vânzării se ţine cu ajutorul contului 216 „Produse” care este un cont de activ. În
debit se înregistrează costul efectiv al produselor finite, semifabricatelor şi produselor
reziduale intrate în gestiune, obţinute din producţia proprie prin creditul conturilor 811
„Activități de bază” şi 812 „Activităţi auxiliare”.

Se creditează cu valoarea de bilanţ a produselor finite ieşite din gestiune prin

vânzare, în corespondenţă cu debitul contului 711 „Costul vânzărilor”; cu produsele
returnate pentru remedierea rebuturilor, în corespondenţă cu debitul conturilor 811

23
„Activități de bază” şi 812 „Activităţi auxiliare”; cu lipsurile la inventar, în corespondenţă
cu debitul contului 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”; cu cele distruse în
urma calamităţilor naturale prin debitul contului 723 „Cheltuieli excepţionale”.

Soldul debitor reprezintă valoarea de bilanţ a produselor finite, semi-fabricatelor

şi produselor reziduale aflate în stoc la finele perioadei de gestiune.

Obţinerea produselor finite din producţie proprie şi modul de reflectare în

contabilitate a operaţiunilor aferente se examinează în continuare în baza următorului
exemplu.

În practica contabilă pot fi întâlnite şi alte înregistrări contabile aferente existenţei

şi mişcării produselor. Potrivit S.N.C.„Stocurile ”, produsele finite se evaluează în bilanţ la
valoarea cea mai mica dintre cost şi valoarea realizabilă netă. Folosirea V.R.N. face necesară
reflectarea modificărilor în contabilitate. Astfel, dacă costul efectiv este mai mare decât
V.R.N., diferenţa se înregistrează prin următoarea formulă contabilă:

Dt 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”

Ct 216 „Produse”.

În cazul când în urma evaluării ulterioare a produselor aflate în stoc are loc
depăşirea valorii realizabile nete stabilite în baza evaluării anterioare a produselor, pentru
suma ce depăşeşte această valoare, dar în limitele costului efectiv, se întocmeşte următoarea
formulă contabilă:

Dt 216 „Produse”

Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”.

Este de menţionat că în practica contabilă se întâlnesc şi alte operaţiuni specifice

aferente existenţei şi mişcării produselor.

Astfel, plusurile de produse constatate cu ocazia inventarierii se reflectă prin

înregistrarea următoare:

Dt 216 „Produse”

Ct 612 „Alte venituri din activitatea operaţională”.

Produsele returnate de către cumpărători şi clienţi se înregistrează la preţul de

valorificare posibilă:
24
 Dt 216 „Produse”

Ct 833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vândute”.

Produsele reziduale se valorifică în condiţiile acceptate de utilizatorii interesaţi,

fie interni sau externi.

Contabilitatea produselor reziduale se organizează cu ajutorul contului 216

„Produse”, subcontul 2163 „Produse secundare” care se debitează cu valoarea produselor
reziduale depozitate în vederea valorificării şi se creditează cu valoarea produselor reziduale
ieşite din depozit spre a fi valorificate. Soldul este debitor şi reprezintă valoarea stocurilor
produselor reziduale la preţul de valorificare (efectiv).

Operaţiunile aferente mişcării şi existenţei produselor reziduale se reflectă în

contabilitate ca şi în cazul produselor finite.

Evidenţa analitică a produselor finite, semifabricatelor şi produselor reziduale se

organizează cu ajutorul fişelor sau cartelelor şi se poate dezvolta pe tipuri de produse,
semifabricate şi produse reziduale.

La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii) informaţiile privind produsele se

generalizează în registrul pentru contul 216 „Produse”, iar după perfectarea Cărţii mari
informaţiile privind stocurile de produse se reflectă în Bilanţul contabil pe rândul 230
„Produse”.

Contabilitatea mărfurilor

Mărfurile cuprind bunurile achiziţionate în vederea revânzării în aceeaşi stare.

Organizarea contabilităţii mărfurilor este influenţată de mai mulţi factori. Un prim factor îl
reprezintă forma circulaţiei: cu ridicata sau cu amănuntul. În cazul circulaţiei mărfurilor cu
ridicata, vânzarea se efectuează în bază de documente, încasarea urmând a se realiza, de
regulă, ulterior, prin virament. De aici rezultă necesitatea utilizării conturilor de creanţe, din
momentul livrării mărfurilor până în momentul achitării lor. În cazul circulaţiei cu
amănuntul, vânzarea se efectuează cu plată imediată, în numerar.

Un alt factor care influenţează organizarea contabilităţii îl constituie preţurile

diferite utilizate ca preţuri de înregistrare a mărfurilor, de achiziţie sau de vânzare.

25
 Din schema 5.3 rezultă că, în cazul când entitatea ţine evidenţa mărfurilor la preţul
de vânzare, este necesar de a contabiliza un alt element al preţului – adaosul comercial.

Preţul producătorului
Suma totală pe care o încasează
+ = producătorul la vânzare sau preţul de
achiziţie al comerciantului
TVA
+

Preţul Suma pe care o

Adaos comercial = comerciantului încasează
comerciantul la
+ = vânzare

TVA

Schema 5.3. Categorii de preţuri utilizate la evaluarea mărfurilor

Pentru evidenţa mărfurilor sunt destinate următoarele conturi: 217 „Mărfuri”,

831 „Adaos comercial” şi 833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vândute”.

Contul 217 „Mărfuri” se utilizează pentru evidenţa existenţei şi mişcării

mărfurilor. Este un cont cu funcţie contabilă de activ şi se debitează cu valoarea de intrare a
mărfurilor:

 achiziţionate cu plată de la furnizori, în corespondenţă cu creditul conturilor 521

„Datorii comerciale curente”, 522 „Datorii curente faţă de părţile afiliate”, la preţul de
achiziţie fără TVA;

 cu cheltuielile aferente procurării materialelor prin creditul conturilor 521 „Datorii

comerciale curente”, 522 „Datorii curente faţă de părţile afiliate”, 812 „Activităţi
auxiliare”, 544 „Alte datorii curente”, 531 „Datorii faţă de personal privind retribuirea
muncii”, 533 „Datorii privind asigurările sociale și medicale” etc.;

 aduse ca aport în natură la capitalul statutar, prin creditul contului 313 „Capital
nevărsat”;

 primite ca donaţie sau cu titlu gratuit, prin creditul contului 622 „Venituri financiare”;

26
 constatate ca plusuri la inventariere, în corespondenţă cu creditul contului 612 „Alte
venituri din activitatea operaţională”;

 cu adaosul comercial aferent mărfurilor intrate, cuprins în preţul de vânzare, dacă

evidenţa mărfurilor intrate se ţine la preţul de vânzare prin creditul contului 831 „Adaos
comercial”;

 cu valoarea mărfurilor returnate la preţuri de utilizare posibilă în corespondenţă cu

creditul contului 833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la mărfurile vândute”.

Creditul acestui cont reflectă valoarea de bilanţ a mărfurilor ieşite din gestiune
prin diverse căi:

 prin vânzare, în corespondenţă cu contul 711 „Costul vânzărilor”;

 ca lipsuri constatate cu ocazia inventarierii şi perisabilităţi, prin debitul contului 714

„Alte cheltuieli din activitatea operaţională”;

 suma adaosului comercial aferent mărfurilor vândute, în cazul când evidenţa se ţine la
preţul de vânzare cu amănuntul, prin debitul contului 831 „Adaos comercial”;

 pierderi din calamităţi, prin debitul contului 723 „ Cheltuieli excepţionale”;

 diferenţa dintre costul efectiv şi valoarea realizabilă netă, în corespondenţă cu debitul

contului 714 „Alte cheltuieli din activitatea operaţională”.

Soldul contului 217 „Mărfuri” este debitor şi reprezintă valoarea de bilanţ a

mărfurilor existente în stoc la finele perioadei de gestiune.

La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii) pentru generalizarea informaţiei privind

mişcarea şi existenţa mărfurilor se întocmeşte registrul pentru contul 217 „Mărfuri”.

Informaţiile privind existenţa stocului de mărfuri la finele perioadei de gestiune se

reflectă în rândul 240 „Mărfuri” din Bilanţul contabil.

27
 Prezentarea stocurilor de mărfuri şi materiale în rapoartele financiare

Rapoartele financiare ca instrumente sintetizatoare ale situaţiei financiare a entităților

reprezintă una din primele surse de informaţii sigure nu numai pentru investitori, ci şi pentru
o serie de alţi utilizatori, cum sunt: salariaţii, împrumutătorii, furnizorii şi alţi creditori,
clienţii, guvernul şi diverşii lui reprezentanţi, precum şi publicul.

Stocurile trebuie să fie clasificate în bilanţ sau înregistrate în notele-anexe la

rapoartele financiare într-un mod care să aibă legătură cu activitatea entității şi să indice
valorile incluse în fiecare din categoriile principale ale stocurilor. În acest context este de
remarcat că stocurile de mărfuri şi materiale existente în entitate se reflectă în rapoartele
financiare după cum urmează în schema 5.4.

Conform paragrafului 38 din S.N.C. 2, în rapoartele financiare trebuie să fie

prezentate:

 metodele de evaluare a stocurilor de mărfuri şi materiale adoptate. Orice modificare într-

o metodă de contabilitate sau de evaluare trebuie menţionată şi fundamentată;

 valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale, valoarea de bilanţ pe grupe de

clasificare acceptate de entitate, precum şi valoarea rămasă a obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată;

 valoarea de bilanţ a stocurilor de mărfuri şi materiale evaluate la valoarea realizabilă

netă;

 costul vânzărilor stocurilor de mărfuri şi materiale constatat drept cheltuială în perioada

de gestiune;

 suma oricărei majorări a valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în

limitele costului acestora, decontată anterior ca pierderi rezultate din evaluarea acestora la
valoarea realizabilă netă, care se constată ca venit în perioada de gestiune respectivă;

 circumstanţele sau evenimentele activităţii economice care au condus la majorarea

valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri şi materiale în limitele costului acestora;

28
 Concluzie

Contabilitatea este un domeniu ce tehnic a aparut cu foarte multi ani in urma insa pe zi
ce trece el progresa continuu pana a ajuns sa detina nu nume specific acesteia, reguli si
drepturi, in zilele noastre nu este posibil vreo companie sa existe fara macar un contabil,
chiar si in viata de zi cu zi fiecare om trece prin a se folosi de contabilitate, insa acesta nu
foloseste in direct notiunile acesteia, spre exemplu el duce o evidenta oare care insa nu se
foloseste de plan de conturi s.a.

Acest domeniu este in continua dezvoltare si este nomenclatorul principal in orice

afacere si desigur tot businessul depinde de cum este indeplinita contabilitatea si cum este
coordonata.

Bibliografie : „Contabilitatea Financiara” / ASEM

29