Contabilitate financiară

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE 3. CONTABILITATEA ACTIVELOR

CIRCULANTE
Cuprins:
3.1. Obiectivele unităţii de învăţare Contabilitatea activelor circulante
3.2. Conţinutul unităţii de învăţare
3.2.1. Definirea şi structura activelor circulante
3.2.2. Evaluarea şi recunoaşterea activelor circulante de natura stocurilor
3.2.3. Organizarea contabilităţii activelor circulante de natura stocurilor
3.2.3.1 Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale
3.2.3.2. Test de autoevaluare privind contabilitatea stocurilor de materii prime
și materiale
3.2.3.3. Contabilitatea stocurilor de produse si a productiei in curs de
executie
3.2.3.4. Test de autoevaluare privind contabilitatea produselor
3.2.3.5. Contabilitatea stocurilor de mărfuri
3.2.3.6. Test de autoevaluare privind contabilitatea stocurilor de mărfuri
3.2.3.7. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor şi a producţiei
în curs de execuţie
3.2.4. Contabilitatea creanțelor
3.2.5. Test de autoevaluare privind contabilitatea creantelor
3.2.6. Contabilitatea trezoreriei
3.2.7. Test de autoevaluare privind contabilitatea trezoreriei
3.3. Rezolvarea testelor de autoevaluare
3.4.Lucrarea de verificare
3.5. Rezumat
3.6. Bibliografie minimală

Durata medie de studiu individual - 4 ore

3.1. Obiectivele unităţii de învăţare Contabilitatea activelor circulante

După abordarea acestei unităţi de învăţare, veţi fi capabili să:
 clasificaţi activele circulante;
 înţelegeţi şi explicaţi regulile de bază ale evaluării activelor circulante;
 înregistraţi în contabilitate principalele operațiuni privind activele circulante.

3.2. Conţinutul unităţii de învăţare

3.2.1. Definirea şi structura activelor circulante

1
 Contabilitate financiară

Definiția dată de Reglementările contabile care sunt aliniate la directivele europene,

aprobate prin OMFP numărul 1802/2014, precizează ca active circulante reprezintă acel activ
care1:
 este realizat sau deţinut pentru a fi vândut sau consumat într-un singur ciclu de exploatare
a entității;
 este deținut în scopul tranzacționării; şi se așteaptă a fi terminat pe parcursul unui
exercițiu financiar; sau
 este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar.
Sunt structuri distincte ale activelor circulante:
a) stocurile, inclusiv valoarea serviciilor prestate, care au fost livrate sau executate fără a fi emisă
factura;
b) creanțele;
c) investițiile financiare pe termen scurt;
d) casa și conturile la bănci.
Stocurile se încadrează în categoria activelor circulante care sunt bunuri economice
deținute de entitățile economice pentru a fi livrate pe parcursul activității desfășurate de
entitate, în curs de producție destinate vânzării sau sub forma materiilor prime și materialelor
care urmează să fie date spre consum în procesul de producție sau pentru lucrări executate,
respectiv servicii prestate.
În categoria activelor circulante de natura stocurilor sunt incluse și acele active cu ciclu
lung de producție, destinate valorificării, astfel putem avea: echipamente, nave, cartiere de
locuințe, etc..
Se încadrează la stocuri de asemenea 2:
- terenurile folosite pentru construcția de locuințe care vor fi ulterior valorificate;
- imobilizările corporale cărora li se modifică destinația înregistrându-se activul din categoria
activelor imobilizate de natura imobilizărilor corporale în categoria stocurilor;
- activele de natura ansamblurilor sau complexurilor de locuințe care au fost concepute pentru
a fi vândute, dar cărora din diverse motive, ulterior le-a fost schimbată destinația, urmând a fi
folosite în cadrul entității ca și construcții sau pentru a fi închiriate terților.
Activele circulante de natura stocurilor se diferenţiează tipologic, astfel3:
a) materiile prime;
b) materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de
schimb, seminte și materiale de plantat, furaje și alte materiale consumabile);
c) materialele de natura obiectelor de inventar;
d) produsele, cum ar fi: semifabricatele, produsele finite, rebuturile, materialele recuperabile și
deșeurile și produsele agricole;
e) activele biologice de natura stocurilor;
f) mărfurile;
g) ambalajele;
h) producția în curs de execuție.

1
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate, M.Of. 963/30.12.2014
2
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate, M.Of. 963/30.12.2014
3
Ibidem 2

2
 Contabilitate financiară

De asemenea, în cadrul activelor circulante de natura stocurilor sunt incluse și bunurile

aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți, mașinile folosite numai ca material
de demonstrație pentru negociere în domeniul automobilelor, cu durata normală de folosire mai
mică de un an.
În contabilitate sunt reflectate distinct, stocurile cumpărate, în curs de aprovizionare,
pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente (grupa 32 ”Stocuri în curs de
aprovizionare”).
Cele două categorii noi introduse introdusă de OMFP 1802/2014 activele biologice de
natura stocurilor și produsele agricole, reflectă4:
- activele biologice de natura stocurilor sunt acelea care urmează a fi recoltate ca produse
agricole sau vandute ca active biologice, de exemplu animalele destinate productiei de carne,
animalele detinute în
vederea vanzarii, pestii din fermele piscicole, culturile, cum ar fi cele de porumb și grau, și de
asemenea copacii crescuti pentru cherestea;
- produsele agricole sunt cele rezultate la momentul recoltarii de la activele biologice ale
entitatii, de exemplu, lana, copaci taiati, bumbac, lapte, struguri, fructe culese etc.
Nivelul stocurilor din cursul exerciţiului, influenţează în mod evident valoarea producţiei,
calitatea, modul de valorificare şi realizare a acesteia. Nu orice nivel al stocurilor este
favorabil entităţii. Astfel un nivel minim, poate genera opriri ale procesului de producţie, iar
un nivel prea ridicat poate atrage după sine imobilizări de fonduri care se vor resimţi prin
lipsă de resurse în cadrul altor compartimente funcţionale ale emtităţii (Mateș, 2009).

3.2.2. Evaluarea şi recunoaşterea activelor circulante de natura stocurilor5

Corespunzător reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, stocurile, în
calitatea lor de active circulante, sunt recunoscute dacă îndeplinesc simultan două condiţii:
- sunt resurse controlate de entitate de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare pentru entitate şi
- elementul are un cost care poare fi evaluat în mod credibil.
Deoarece stocurile sunt destinate vânzării sau consumului în vederea obţinerii de bunuri
şi servicii destinate clienţilor care sunt dispuşi să achite contravaloarea acestora, contribuind la
fluxul de numerar al entităţii, prima condiţie este îndeplinită.
De regulă şi a doua condiţie de recunoaştere este satisfăcută deoarece la intrarea stocurilor costul
este identificabil în mod cert.
Un alt aspect al recunoaşterii stocurilor se referă la următoarele două situaţii:
- recunoaşterea costului stocurilor ieşite drept cheltuială, atunci când se produce o
reducere a avantajelor economice viitoare, generată de o diminuare de active, reducere ce poate
fi evaluată în mod credibil;
- recunoşterea vânzărilor de stocuri drept venituri.

4
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate, M.Of. 963/30.12.2014
5
Ineovan F. şi Domil A., Contabilitate financiară. Concepte teoretice şi aplicaţii practice, Ed. Solness, Timişoara,
2011

3
 Contabilitate financiară

Evaluarea stocurilor în contabilitatea curentă şi în situaţiile financiare anuale se face în

funcţie de normele generale de evaluare şi în raport cu momentul în care se efectuează această
operaţie: intrare, ieşire, inventar şi bilanţ.
Evaluarea stocurilor la intrare
La intrarea în patrimoniu stocurile se evaluează la:
 costul de achiziţie care este format din preţul de cumpărare
(prețul datorat), taxele de import, cheltuielile de transport, manipulare și alte taxe care pot fi
atribuite direct achiziției stocurilor respective și care nu pot fi recuperate de la autoritățiloe
fiscale. Precizăm că eventualele reduceri comerciale nu fac parte din costul de achiziție.
 costul de producţie sau prelucrare, pentru bunurile produse
în entitate, înseamnă prețul de achiziție a materiilor prime, bunului produs. Astfel, avem 6:
- cheltuielile directe aferente producţiei (materiale consumabile utilizate direct în
procesul de producție, energia utilizată, salariile directe şi alte cheltuieli de producţie, deignul
produselor, dar şi cota cheltuielilor indirecte de producţie);
- cheltuielile de prelucrare a stocurilor (costurile direct legate de unităţile produse,
alocarea sistematică a regiei fixe şi variabile de producţie).
Conform reglementărilor în vigoare, în costul de producţie sau
de prelucrare a stocurilor, conform reglementărilor în vigoare nu se includ cheltuielile de
distribuție.
Menționăm că atât costul de achiziţie cât şi preţul de producţie nu cuprind taxa pe valoare
adăugată.
 valoarea de utilitate, are în vedere starea în care se află stocurile în momentul intrării în
gestiune, destinaţia acestora şi preţul pieţei din momentul intrării fiind aferentă stocurilor
intrate cu titlu gratuit;
 valoarea de aport aferentă stocurile intrate ca aport în natură, este stabilită în urma
evaluării;
 valoarea justă pentru stocurile obținute cu titlu gratuit, constatate plus la inventar sau
dobândite prin schimb cu alte active;
 valoarea realizabilă netă reprezintă preţul de vânzare negociat minus costurile estimate
pentru finalizarea bunului respectiv şi costurile estimate necesare vânzării.
În funcţie de specificul activităţii, pentru determinarea costului stocurilor pot fi folosite şi
alte tehnici de măsurare a costurilor şi anume:
 metoda costului standard, în activitatea de producţie şi
 metoda preţului cu amănuntul, în comerţul cu amănuntul.
Costul standard este un cost antecalculat care ia în considerare nivelele normale ale
factorilor de producţie consumaţi în condiţiile utilizării eficiente a capacităţii de producţie
programată. Utilizat în cursul lunii pentru înregistrarea produselor obţinute, costul standard se va
rectifica cu diferenţele de preţ în plus sau în minus faţă de costul de producţie determinat efectiv
la sfârşitul lunii sau a perioadei de calculaţie. Aceste diferenţe sunt înregistrate separat în
contabilitate (conturile 348 „Diferenţe de preţ la produse” şi 368 „Diferenţe de preţ la animale şi

6
OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate, M.Of. 963/30.12.2014

4
 Contabilitate financiară

păsări”) şi trebuie recunoscute în costul activului. Şi în acest caz se ajunge tot la costul de
producţie care e format astfel:
Cost de producţie = Cost standard  Diferenţe de preţ.
Metoda costului standard poate fi utilizată şi în cazul aprovizionărilor cu stocuri de la
terţi şi în acest caz diferenţele de preţ se înregistrează distinct în contabilitate (conturile 308
„Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” sau 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”) şi trebuie
recunoscute în costul activului. Şi în acest caz se ajunge tot la costul de achiziţie care e format
astfel: Cost achiziţie = Cost standard  Diferenţe de preţ.
Repartizarea diferenţelor de preţ asupra valorii bunurilor ieşite şi asupra stocurilor se
efectuează cu ajutorul unui coeficient care se determină astfel:

𝑆𝑜𝑙𝑑 𝑖𝑛𝑖ț𝑖𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛ț𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑑𝑒 𝑝𝑟𝑒ț+𝐷𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛ț𝑒 𝑎𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑟ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟

Coeficient de repartizare=
𝑐𝑢𝑚𝑢𝑙𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑎 î𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡𝑢𝑙 ș𝑖 𝑝â𝑛ă 𝑙𝑎
𝑓𝑖𝑛𝑒𝑙𝑒 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛ță
𝑆𝑜𝑙𝑑 𝑖𝑛𝑖ț𝑖𝑎𝑙 𝑎𝑙 𝑠𝑡𝑜𝑐𝑢𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟
+ 𝑉𝑎𝑙𝑜𝑎𝑟𝑒𝑎 𝑖𝑛𝑡𝑟ă𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑠𝑡 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑑𝑎𝑟𝑑
𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑠𝑡 𝑠𝑡𝑎𝑛𝑑𝑎𝑟𝑑
𝑐𝑢𝑚𝑢𝑙𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑙𝑎 î𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡𝑢𝑙 𝑎𝑛𝑢𝑙𝑢𝑖 ș𝑖 𝑝â𝑛ă
𝑙 𝑎 𝑠𝑓â𝑟ș𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑝𝑒𝑟𝑖𝑜𝑎𝑑𝑒𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑓𝑒𝑟𝑖𝑛ță

Acest coeficient se înmulţeşte cu valoarea în cost standard a bunurilor ieşite, iar suma
rezultată se va înregistra în aceleaşi conturi în care au fost operate ieşirile de stocuri.
Stocurile aduse ca aport la capitalul social se evaluează la valoarea de aport stabilită în
urma evaluării.
Stocurile obţinute cu titlu gratuit se evaluează la valoarea justă care reprezintă preţul
presupus că îl acceptă un client în cadrul unei tranzacţii comerciale cu preţ determinat obiectiv.

Evaluarea stocurilor la ieşire

La ieşirea din patrimoniu sau când sunt date spre consum, stocurile trebuie
evidenţiate în contabilitate la valoarea de intrare. Astfel, o entitate poate aplica următoarele
metode:
a) Metoda costului mediu ponderat, presupune folosirea unui cost determinat pe baza
mediei ponderate a costurilor elementelor stocate, având în vedere stocurile existente şi
intrările de stocuri, înregistrate în timpul perioadei. În acest sens se determină un cost mediu
ponderat (CMP) după formula:

Siv  Iv
CMP 
Sic  Ic
în care: Siv – stocul iniţial exprimat valoric;
Sic – stocul iniţial exprimat cantitativ;
Iv – intrările valorice;
Ic – intrările cantitative.

ValE = CMP x CE

5
 Contabilitate financiară

în care: ValE - valoarea ieşirilor;

CE – cantităţile ieşite în cursul perioadei.
Această metodă simplifică calculele de evaluare, dar, în acelaşi timp, aceasta nu
permite evaluarea în parte a fiecărei ieşiri fiind în contradicţie cu principiul permanenţei
metodelor. Aplicarea metodei CMP presupune înregistrarea cantitativă şi valorică a stocului
iniţial şi a intrărilor, iar în ceea ce priveşte ieşirile, acestea se înregistrează cantitativ, doar la
sfârşitul perioadei fiind evaluate. Într-o perioadă de creştere utilizarea metodei în cauză va
minimiza valoarea stocurilor, iar în cazul scăderii preţurilor se vor supraevalua stocurile.
Metoda CMP este prevăzută de IFRS-uri ca o metodă prioritară de evaluare a stocurilor, fiind
intermediară celor două metode clasice (LIFO şi FIFO).
b) Metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO – „first în-first out”), presupune
evaluarea stocurilor ieşite din gestiune la costul de achiziție a primului lot intrat, respectiv a
celui mai vechi lot sau sortiment. După epuizarea lotului, stocurile ieșite din gestiune se
evaluează la costul de achiziție sau de producție a următorului lot intrat în ordine cronologică.
Metoda este recomandată unităţilor cu o gamă sortimentală diversificată şi în perioade
în care există o relativă stabilitate a preţurilor. Folosirea metodei în condiţiile creşterii
preţurilor, are ca efect evaluarea ieşirilor la costurile cele mai mici, iar a stocurilor la preţurile
cele mai mari, ceea ce determină o majorare a rezultatului din exploatare şi în acelaș timp, a
impozitului aferent. Dacă metoda se foloseşte când preţurile scad, ieşirile vor fi evaluate la
preţurile cele mai mari, iar stocurile rămase la preţurile cele mai mici, având ca efect
reducerea profitului și a impozitului aferent.
c) Metoda ultimului intrat – primul ieşit (LIFO – „last în- first out”), presupune
evaluarea stocurilor ieşite din evidențele contabile ale entităților la costul de achiziţie sau de
producţie a ultimei intrări. Astfel, cu ajutorul acestei metode, stocurile ieşite din gestiune sunt
considerate ca aparţinând ultimului lot intrat şi evaluate la costul acestuia. La epuizarea
fiecărui lot, se va lua în considerare preţul următorului lot în ordine invers cronologică.
Metoda este preferată de entităţile economice în condiţiile unei economii inflaţioniste.
Se poate folosi cu succes de către entităţi, care realizează prelucrarea automată a datelor. La
nivel european metoda LIFO nu este practicată.
Chiar dacă se optează pentru una din metode, la evaluarea stocurilor entităţile trebuie să respecte
următoarele reguli:
- metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţă;
- dacă administratorii decid schimbarea metodei, în notele explicative trebuie să se
prezinte informaţii privind motivul schimbării şi efectele asupra rezultatului;
- pentru stocurile care au natură şi utilizare similare trebuie utilizate aceleaşi metode de
determinare a costului (de evaluare);
- în bilanţ, stocurile nu trebuie reflectate la o valoare mai mare decât valoarea ce se poate
obţine prin vânzare sau utilizarea lor, diminuându-se până la valoarea realizabilă netă prin
reflectarea unei ajustări pentru depreciere.
În ceea ce priveşte evaluarea stocurilor, în practică românească, metoda cea mai frecventă
este metoda preţului mediu curent. Este o metodă de calcul a valorii stocurilor la preţul mediu
curent, frecvent întâlnită în entităţi cu caracter comercial în regim en-gros. În acest sens,

6
 Contabilitate financiară

frecvent, pentru reducerea cheltuielilor şi eficientizarea activităţii, acestea realizează, cu ajutorul

programului Excel, programe de calcul al stocului final.
În funcție de specificul activității desfășurate, pentru determinarea costului pot fi folosite
și metoda costului standard (în entitățile de producție) sau metoda prețului cu amănuntul (în
entitățile de comerț en-detail).

Evaluarea stocurilor la inventar

Cu ocazia inventarierii, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală numită de IAS 2
„Stocuri”, valoare realizabilă netă. Această valoare cuprinde preţul de vânzare estimat ce ar
putea fi obţinut (în condiţiile în care activitatea entităţii se desfăşoară în mod normal şi în
continuare), din care se scad costurile estimate necesare vânzării (cheltuieli cu comisioanele de
vânzare, cheltuieli de transport etc).
Astfel, evaluarea la inventariere se face potrivit prezentelor reglementări şi normelor
emise în acest sens de Ministerul Finanţelor Publice.

Evaluarea stocurilor în bilanţ

Pentru a fi înscrise în bilanţ, stocurile se evaluează la valoarea cea mai mică dintre cost
şi valoarea realizabilă netă.
Atunci când costul stocurilor (valoarea înregistrată în contabilitate) este mai mare decât
valoarea realizabilă netă, rezultă o depreciere a stocului, iar costul stocurilor se va diminua până
la nivelul valorii realizabile nete prin înregistrarea pe cheltuiali a unei ajustări pentru depreciere.

3.2.3. Organizarea contabilităţii activelor circulante de natura stocurilor

Contabilitatea sintetică a stocurilor se realizează cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a

„Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie” care cuprinde următoarele grupe de conturi.
30 „Stocuri de materii prime şi materiale”
32 „Stocuri în curs de aprovizionare”
33 „Producţia în curs de execuţie”
34 „Produse”
35 „Stocuri aflate la terţi”
36 „Active biologice de natura stocurilor”
37 „Mărfuri”
38 „Ambalaje”
39 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”

Documentele care stau la baza întregistrărilor aferente contabilității stocurilor, sunt: lista
de inventariere, registru de inventar, proces verbal de inventariere, comendă; factură; aviz de
însoţire a mărfii, borderou de achiziţie, notă de recepţie şi constatare de diferenţe, bon de predare
– transfer – restituire, raport de producţie, bon de primire, declaraţii vamale de import, ordin de
plată , extrase de cont; chitanţă, registru de casă, borderou de primire a bunurilor în consignaţie,
procese verbale de predare – primire, procese verbale de donaţie, borderou de vânzare, fişe limită
de consum, bon de consum; foi de parcurs, declaraţie vamală de export, declaraţii de încasare
valutară, decizii de imputare, rapoarte zilnice de producţie, situaţii de calcul a perisabilităţilor,

7
 Contabilitate financiară

procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate, note de constatare,
fişa de magazie, registrul stocurilor, raport de gestiune.

Principalele operaţiuni privind stocurile:

CAI DE INTRARE CAI DE IESIRE

-aport la capital: -scoatere din evidență, consum :

3XX = 456 6xx = 3XX (sau pt prod fin: 711=34x)
-achiziţie de la furnizori: -minus la inventar
% = 401(408, 542, 32x) 6xx(sau 711 pt prod fin) = 3XX
3XX -acordate ca donații:
4426 6582 = 3XX
- obţinute din producţie proprie: -retrase de asociaţi :
34x(331) = 711 456 = 3XX
-primite cu titlu gratuit sau prin subvenţii, precum -distruse ca urmare a unor cauze extraordinare (calamităţi):
3XX = 7582 671 = 3XX
- plusuri de inventar: -vândute în starea în care au fost procurate:
3XX = 6xx(sau 711 pt. prod fin) 371 = 3XX
- înreg. taxe vamale aferente achiz. stoc. din import: - diminuari de stocuri în curs de aprovizionare:
3xx = 446 3xx = 32X
- revenite de la terți: - trimise spre prelucrare:
3xx = 351 35x = 3xX
-produse reținute și consumate în aceeași entitate:
3XX = 34x
-stocuri în curs de aprovizionare:
% = 401
32X
4426

3.2.3.1. Contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale

Conturile 301,302 şi 303 sunt conturi cu funcție de activ. Pe debitul conturilor se

înregistrează valoarea stocurilor intrate în entitate prin achiziţie de la terţi, aduse ca aport în
natură la capital, revenite de la terţi, unde s-au aflat în custodie sau la prelucrare-reparare, primite
de la unitate sau subunităţi, primite de la entităţile afiliate sau de la entităţile de care societatea
este legată – prin interese de participare, valoarea producţiei obţinute şi trecute la materiale
urmărind a fi consumate ulterior în procesul de producţie, constatate plus la inventar, primite cu
titlu gratuit, rezultate din dezmembrări, diferenţele de preţ în minus (favorabile) aferente
intrărilor. Pe creditul conturilor se înregistrează valoarea stocurilor ieşite din gestiune prin
consum în procesul de producţie, lipsă la inventar, distruse de calamităţi naturale, trimise spre
prelucrare sau în custodie la terţi, donate altor unităţi, livrate la unitate sau la subunităţi. SFD
reprezintă valoarea stocurilor (de materii prime, respectiv materiale consumabile sau de natura
obiectelor de inventar) existente în entitate.
Contul 308 „Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale” este un cont rectificativ al
valorii de înregistrare a materiilor prime, materiale consumabile şi a materialelor de natura
obiectelor de inventar. Contul 308 se utilizează doar atunci când se apelează la alt tartament de
evaluare a costurilor de achiziţie şi anume tehnica sau metoda costului standard. Pe debitul
contului se înregistrează:

8
 Contabilitate financiară

- diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente materiilor prime și materialelor

intrate în gestiune;
- diferențele de preț în minus sau diferenţe favorabile aferente materiilor prime și
materialelor ieșite din gestiune.
Pe creditul contului se înregistrează:
- diferențele de preț în minus sau favorabile aferente materiilor prime și materialelor
intrate în gestiune;
- diferenţele de preţ în plus sau nefavorabile aferente ieşirilor de materii prime și
materiale
SFD reprezintă valoarea diferențelor de preț în plus aferente intrărilor respectiv
diferențele în minus aferente ieșirilor de materii prime și materiale, iar
SFC reprezintă valoarea diferențelor de preț în plus aferente ieșirilor respectiv diferențele
în minus aferente intrărilor de materii prime și materiale.

3.2.3.2. Test de autoevaluare privind contabilitatea stocurilor de materii prime și materiale

Entitatea X SA avand ca obiect de activitate Fabricarea produselor de moraritul (cod

CAEN –clasificarea Activitatilor din Economia Nationala - 1061), deține la data de
1.11.N un stoc de 800 kg grau la un pret de 2,5 lei/kg. Entitatea evaluează stocurile la
ieșirea lor din patrimoniu folosind metoda costului mediu ponderat dupa fiecare
receptie.
În cursul lunii noiembrie au loc urmatoarele operatiuni:
1. In data de 10.11.N se achizitioneaza 4000 kg grau la un pret de 3,125 lei/kg,
TVA 19 %, conform facturii.
2. In data de 15.11.N se dau in consum 3800 kg grau conform bonului de consum.
3. In data de 20.11.N se achizitioneaza 1300 kg grau la un pret de 3 lei/kg, TVA
19%, conform facturii.
4. In data de 25.11.N se dau in consum 250 kg grau, conform bonului de consum.
SE CERE:
a. Sa se calculeze CMP dupa fiecare receptie;
b. Sa de inregistreze in contabilitatea sintetica si analitica operatiunile enuntate:
- pe baza inventarului permanent
- pe baza inventarului intermitent.

3.2.3.3. Contabilitatea stocurilor de produse si a productiei in curs de executie

Conturile 341,345 şi 346 sunt conturi de active iar pe debit se inregistreaza valoarea
stocurilor de natura produselor (semifabricate, produse finite sau produse reziduale) obţinute din
producţia proprie sau constatate plus la inventar; aduse de la terţi unde s-au aflat pentru preluare
sau reparare; cu semifabricatele primite de unitate de la subunităţi. Pe creditul contului se
înregistrează valoarea stocurilor de natura semifabricatelor, produselor finite sau a produselor
reziduale, vândute, constatate lipsă la inventar sau trimise la terţi pentru prelucrare sau sunt
distruse de calamităţi.

9
 Contabilitate financiară

SFD reprezintă valoarea la preţ de înregistrare a produselor (semifabricate, produse finite

respectiv produse reziduale) existente în stoc.
Contul 348 „Diferenţe de preţ la produse”, cont rectificativ al valorii de înregistrare a
stocurilor de semifabricate, produse finite şi produse reziduale (ct A/P).
Pe debitul contului se înregistrează:
- diferențele de preț în plus sau nefavorabile aferente produselor intrate in gestiune,
când costul de producţie este mai mare decât costul standard;
- în minus sau favorabile aferente produselor iesite din gestiune, când costul de
producţie este mai mic decât costul standard.
Pe creditul contului se înregistrează:
- diferențele de preț în minus sau favorabile aferente produselor intrate in gestiune,
când costul de producţie este mai mic decât costul standard;
- diferenţele de preţ în plus sau nefavorabile aferente produselor iesite in gestiune, când
costul de producţie este mai mare decât costul standard.
SFD reprezintă diferenţele în plus sau negative aferente produselor (adică semifabricate,
produse finite sau produse reziduale) existente în stoc, iar
SFC reprezintă diferenţele în minus sau favorabile aferente produselor (adică
semifabricate, produse finite sau produse reziduale) existente în stoc.
Contabilitatea producţiei în curs de execuţie se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 33
„Producţie în curs de execuţie” cu următoarea structură:331 „Produse în curs de execuţie”
332 „Lucrări şi servicii în curs de execuţie”
La aceste conturi se asociază – în legătură cu intrările şi ieşirile în şi din gestiune – contul 711
„Venituri aferente costurilor stocurilor de produse” şi 712 „Venituri aferente costurilor
serviciilor în curs de execuţie”.

3.2.3.4. Test de autoevaluare privind contabilitatea produselor

1. Entitatea NICOLA SA obţine din procesul de producţie următoarele

semifabricate şi produse înregistrate la preţ prestabilit(standard):
- semifabricate………………………………….50.000 lei
- produse finite……………………………… 120.000 lei
- produse rebutate………………………………15.000 lei
- produse în curs de execuţie(neterminate)…….40.000 lei
2. La sfârşitul lunii se înregistrează diferenţele de preţ constatate:
- semifabricate…………………………………. 52.000 lei
- produse finite……………………………… 110.000 lei
- produse reziduale…………………………… 16.000 lei
3. Se vând produse finite la preţul negociat cu clientul de 150.000 lei, TVA 19%.
4. Se descarcă gestiunea de produse finite la preţul la care acestea au intrat în
gestiune, inclusiv diferenţele constatate.
5. Se încasează de la clienţi contravaloarea produselor finite prin contul de la
bancă.
6. La inventariere se constată un minus de produse finite de 800 lei care se impută
magazionerului la valoarea actuală de 1.000 lei plus TVA 19%. Suma se
încasează ulterior.
7. Se constată un plus la semifabricate în valoare de 400 lei.

10
 Contabilitate financiară

8. Se transferă produse finite în valoare de 3.000 lei la magazinul propriu.

3.2.3.5. Contabilitatea stocurilor de mărfuri

Mărfurile sunt bunuri pe care entitatea le cumpără în vederea revânzarii lor, în aceeaşi
stare sau după prelucrări nesemnificative (ex: sortare, ambalare, congelare etc).
Contul 371 „Mărfuri” este un cont cu functie contabila de activ. Dupa continutul
economic este un cont de stocuri destinate vanzarii. Pe debitul contului se înregistrează valoarea
mărfurilor achiziţionate de la furnizori, din avansuri de trezorerie, de la entităţile afiliate sau de
la entităţile de care unitatea este legată prin interese de participare, cu valoarea mărfurilor aduse
ca aport la capital, cu valoarea mărfurilor reîntoarse de la terţi unde s-au aflat în custodie sau
pentru prelucrare, cu valoarea materialelor destinate vânzării, cu valoarea produselor finite
transferate în magazinle proprii, cu valoarea taxelor vamele, a accizelor şi a comisioanelor
vamale datorate la mărfurile importate, cu valoarea mărfurilor constatate plus la inventar sau
primite cu titlu gratuit.
În situaţia în care evidenţa mărfurilor se ţine la preţ de vânzare cu amănuntul, contul
371 se mai debitează şi cu adaosul comercial aferent mărfurilor intrate şi cu TVA neexigibilă
aferentă intrărilor de mărfuri.
Pe creditul contului se înregistrează valoarea mărfurilor scăzute din gestiune prin
vânzare, lipsă la inventar, trimise spre prelucrare la terţi, livrate subunităţilor, făcute donaţii către
terţi, distruse de calamităţi.
Dacă evidenţa mărfurilor se realizează la preţul de vânzare cu amănuntul contul 371 se
mai creditează şi cu adaosul comercial aferent mărfurilor ieşite şi cu TVA neexigibilă
aferentă.
SFD reprezintă valoarea mărfurilor existente în stoc.
Contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” este un cont rectificativ al valorii de
înregistrare a mărfurilor, cont de pasiv. Pe debitul contului se înregistrează adaosul comercial
aferent mărfurilor intrate în gestiune iar pe creditul contului se înregistrează adaosul comercial
aferent mărfurilor ieşite din gestiune;
SFC reprezintă valoarea adaosului comercial aferent mărfurilor existente în stoc.

3.2.3.6. Test de autoevaluare privind contabilitatea stocurilor de mărfuri

Entitatea LAUR SRL tine evidenţa mărfurilor la preţ de vânzare cu amănuntul.

Pva = Pc + AC + TVA neex.
1. Se recepţionează la entitatea en-detail mărfuri în valoare de 5.000 lei, TVA 19%.
Entitatea practică un adaos comercial de 20%.
2. Se vând mărfuri cu încasare în numerar la o entitate cu amănuntul, plătitoare de
TVA, în valoare de 4.000 lei(inclusiv TVA).
3. Se descarcă gestiunea cu mărfurile vândute, conform notei contabile.

11
 Contabilitate financiară

3.2.3.7. Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor şi a

producţiei în curs de execuţie
În conformitate cu reglementările contabile conforme cu directivele europene, precum şi
ca o consecinţă a aplicării principiului prudenţei, activele de natura stocurilor nu trebuie
reflectate în bilanţ la o valoare mai mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau
vânzarea lor. În acest scop, valoarea stocurile se diminuează până la valoarea realizabilă netă
prin reflectarea în contabilitate a unei ajustări pentru depreciere.
Stocurile sunt depreciate dacă valoarea de înregistrare sau valoarea lor contabilă este mai
mare decât valoarea realizabilă netă.
Ajustările pentru deprecierea stocurilor se costituie, la finele exerciţiului, cu ocazia
inventarierii anuale, când se constată scăderea conjuncturală a valorii acestora.
Contabilitatea ajustărilor pentru deprecierea stocurilor se realizează cu ajutorul conturilor
din grupa 39 având următoarea structură pentru sinteticele de grad I:
391 „Ajustări pentru deprecierea materiilor prime”
392 „Ajustări pentru deprecierea materialelor”
393 „Ajustări pentru deprecierea producţiei în curs de execuţie”
394 „Ajustări pentru deprecierea produselor”
395 „Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terţi”
396 „Ajustări pentru deprecierea animalelor”
397 „Ajustări pentru deprecierea mărfurilor”
398 „Ajustări pentru deprecierea ambalajelor”
Aceste conturi după conţinutul economic sunt conturi rectificative a valorii de
înregistrare a stocurilor cu funcţie de pasiv.
Pe creditul conturilor la sfârşitul exerciţiului se inregistreaza ajustările constituite sau cu
ocazia majorării (suplimentării) ajustările pentru deprecierea stocurilor pe seama cheltuielilor de
exploatare.
Pe debitul conturilor în exerciţiile următoare se inregistreaza anularea acestora sau cu
ocazia diminuării ajustărilor pentru deprecierea stocurilor pe seama veniturilor din exploatare .
SFC evidenţiază ajustările aferente deprecierii stocurilor. În bilanţ ele rectifică cu semnul
minus valoarea stocurilor pentru care au foct constituite ajustări pentru depreciere.

3.2.4. Contabilitatea creanțelor

Creanţele comerciale, ca structură a activelor circulante, sunt asimilate unor active în
decontare şi reprezintă drepturi cuvenite creditorilor ca persoane ce au avansat valori economice
terţilor(debitorilor) de a pretinde de la aceştia un echivalent valoric sau o contraprestaţie,
termenul de decontare fiind, de regulă, sub un an.
Creanţele se înregistrează în contabilitate pe baza facturii, la livrare când se realizează
transferul de proprietate. În cazul în care se fac livrări pentru care nu s-au întocmit încă facturi,
creanțele se înregistrează în contabilitate în baza avizului de însoţire a mărfurilor.
Ct. 4111 „Clienţi”,cont de creanțe, reprezentând creanţe comerciale pe termen scurt, (ct.
A) şi are următoarea funcţiune:
Se debitează cu creanţele faţă de clienţi rezultate din vânzări, respectiv din realizări de
lucrări şi servicii la nivelul valorilor exprimate în preţ de vânzare plus cota de TV A aferentă.
Se creditează cu ocazia decontării creanţelor prin încasare sau prin efecte comerciale
acceptate de la clienţi.
12
 Contabilitate financiară

În detaliu funcţia contului este:

Se debitează cu:
- valoarea la preţ de vânzare plus TVA aferentă livrărilor facturate, lucrărilor executate
şi serviciilor prestate şi facturate;
- valoarea bunurilor livrate şi a serviciilor prestate, care anterior figurau la facturi de
întocmit;
- creanţa scadentă aferentă ratelor lunare de leasing financiar;
- dobânda lunară aferentă ratelor de leasing financiar;
- venituri înregistrate în avans aferente perioadelor următoare;
- avansuri facturate clienţilor;
- creanţe reactivate;
- valoarea ambalajelor trimise clienţilor şi care circulă în sistem de restituire, facturate;
- despăgubiri, amenzi şi penalităţi datorate de clienţi;
- diferenţele favorabile de curs valutar rezultate cu ocazia evaluării la sfârşitul lunii sau
exerciţiului a creanţelor în valută respectiv a creanţelor în lei dar a căror decontare se
face în raport de cursul unei valute.
Se creditează cu:
- sumele încasate de la clienţi;
- valoarea cecurilor şi efectelor comerciale acceptate;
- valoarea reducerilor comerciale acordate ulterior facturării;
- valoarea sconturilor acordate clienţilor;
- decontarea avansurilor încasate de la clienţi;
- valoarea garanţiilor reţinute de terţi;
- creanţele devenite incerte sau litigioase;
- valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienţi;
- diferenţele nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia decontării creanţelor în
valută respectiv cu ocazia evaluării acestora la sfârşitul lunii sau exerciţiului;
- idem pentru diferenţele de curs aferente creanţelor exprimate în lei şi decontate în
raport de cursul unei valute.
Soldul debitor reprezintă creanțele entităţii faţă de clienţi, neîncasate.
Ct. 4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu” este un cont de creanțe reprezentând creanţe pe
termen scurt comerciale (ct. A) şi are următoarea funcţiune:
Se debitează cu:
- creanţele devenite incerte sau litigioase preluate din ct. 4111;
- diferenţele favorabile de curs valutar constatate cu ocazia evaluării, la sfârşitul
exerciţiului a creanţelor litigioase în valută.
Se creditează cu:
- creanţele recuperate ca urmare a încasării lor;
- creanţele nerecuperate, trecute pe pierderi cu prilejul scoaterii din evidenţă a
creanţelor incerte sau în litigiu;
- diferenţele nefavorabile de curs valutar constatate cu ocazia încasării creanţelor
litigioase în valută sau cu ocazia evaluării lor, la finele lunii sau exerciţiului.
Soldul debitor al contului reflectă creanţele incerte sau litigioase rămase neîncasate.

13
 Contabilitate financiară

3.2.5. Test de autoevaluare privind contabilitatea creantelor

1. . Entitatea Laur livrează semifabricate la preţul de 100.000 lei plus TVA 19%,
factura încasându-se ulterior prin extras de cont. Preţul de înregistrare la furnizor a
semifabricatelor este de 60.000 lei.
2. Entitatea Laur livrează pe baza unui aviz de însoţire a mărfii produse finite la
preţul de 5.000 lei plus TVA. Ulterior, se întocmeşte (după max. 5 zile lucrătoare de la
data livrării), pentru valoare de 5.000 lei plus TVA, se trimite şi se decontează factura
prin bancă. Preţul de înregistrare la furnizor al produselor finite este de 3.000 lei.

3.2.6. Contabilitatea trezoreriei

Trezoreria poate fi definită ca totalitatea mijloacelor de care dispune o entitate pentru a
face faţă plăţilor: disponibilităţi în conturile bancare, numerar în casierie, cecuri de încasat,
efecte comerciale scontate sau ajunse la scadenţă; titluri de plasament respectiv investiţii pe
termen scurt în titluri de valori şi nu în ultimul rând creditele bancare pe termen scurt primite în
cazul insuficienţei mijloacelor prezentate anterior. Deci trezoreria cuprinde:
- disponibilităţile băneşti : în conturi la bănci sau în numerar şi
- echivalente monetare sau echivalente de lichidităţi care sunt plasamente respectiv
investiţii pe termen scurt, foarte lichide, convertibile cu uşurintă într-o mărime
determinata de lichidităţi şi a căror valoare nu riscă să se schimbe în mod
semnificativ.
În cadrul trezoreriei intră:
a) disponibilităţi băneşti în casă şi conturile de la bancă, inclusiv alte valori de
trezorerie, acreditivele şi avansurile de trezorerie.
b) toate echivalentele de lichidităţi, formate din instrumente financiare foarte lichide, pe
care entitatea intenţionează să le deţină pe termen mai mic de un an.
b1) acţiunile deţinute la entităţile afiliate
b2) alte investiţii pe termen scurt
- obligaţiuni emise şi răscumpărate;
- obligaţiuni emise de alte societăţi achiziţionate;
- alte valori mobiliare achiziţionate în vederea realizării unui profit pe termen scurt.
b3) efectele comerciale scontate sau cele ajunse la scadenţa (valori de încasat)
c) creditele bancare pe termen scurt
Dacă disponibilităţile băneşti şi echivalentele de lichidităţi reprezintă alături de stocuri,
componente ale activelor circulante evidenţiate ca atare în bilanţ, creditele bancare pe termen
scurt reprezintă datorii ce © plătite într-o perioadă mai scurtă de un an şi se vor evidenţia în
bilanţ ca sume datorate.
Structurile trezoreriei sunt reflectate în contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa a V-
a, „Conturi de trezorerie”. Conţinutul şi funcţiile contabile ale acestor conturi vor fi tratate în
paragrafele următoare.
Contul 505 „Obligaţiuni emise şi răscumpărate” ţine evidenţa propriilor obligaţiuni
emise şi răscumpărate la scadenţă sau înainte de scadentă, de regulă atunci când cursul lor
bursier este inferior valorii de rambursare. Este cont de activ.

14
 Contabilitate financiară

Contul se debitează cu valoarea în cost de achiziţie a obligaţiunii emise şi răscumpărate şi

se creditează cu obligaţiunile răscumpărate anulate cu care ocazie se consideră rambursat
imprumutul din emisiuni de obligaţiuni.
Soldul debitor al contului reflectă valoarea obligaţiunilor emise şi răscumpărate încă
neanulate.
Contul 506 „Obligaţiuni” ţine evidenţa obligaţiunilor emise de către alte societăti
achiziţionate de o entitate în vederea revânzării acestora la o perioadă relativ scurtă de timp cu un
anumit câştig (Ct A).
Contul se debitează cu costul de achiziţie al obligaţiunilor cumpărate şi se creditează la
vânzarea lor.
Soldul debitor al contului reflectă obligaţiunile emise de alte societăţi achiziţionate,
existente în entitate, la un moment dat.
Contul 511 „Valori de încasat” care se dezvoltă în conturi sintetice de gradul II pe feluri
de valori.
5112 „Cecuri de încasat”
5113 „Efecte de încasat”
5114 „Efecte remise spre scontare”
Contul se debitează: cu valoarea cecurilor primite de la clienţi depuse spre încasare la
bancă şi cu efectele comerciale ajunse la scadenţă depuse la bancă pentru încasare sau cu
efectele comerciale scontate băncilor înainte de scadenţă.
Contul se creditează: la încasarea cecurilor sau a efectelor comerciale sau cu eventualele
cecuri şi efecte comerciale returnate de bancă din cauza dificultăţilor de trezorerie ale
emitentului respectiv, ale trasului, după caz.
Soldul debitor reflectă valoarea cecurilor sau a efectelor comerciale depuse spre încasare
la bănci rămase înca neîncasate.
Contul de A/P 512 „Conturi curente la bănci” cu următoarea structură:
5121 „Conturi la bănci în lei”
5124 „Conturi la bănci în valută”
5125 „Sume în curs de decontare”
Pentru disponibilităţile ţinute în cont la bancă, societăţile vor încasa dobânzi. iar pentru
creditele primite pentru plăti direct prin contul bancar, entităţile datorează dobandă. Aceste
dobânzi care reprezintă creanţe în primul caz, respectiv datorii în cel de-al doilea caz, se vor
evidenţia în contul 518 „Dobânzi” cu următoarea desfăşurare:
5186 „Dobânzi de plătit”
5187 „Dobânzi de încasat”
Contul 5121 „Conturi la bănci în lei” ţine evidenţa operaţiunilor de încasări şi plăti
făcute prin virament bancar, în monedă natională(ct. A/P).
Se debitează cu toate încasările realizate în contul de disponibil bancar şi se creditează cu
toate plătile efectuate din acest cont.
Soldul debitor evidentiază existenţa la un moment dat a disponibilităţilor în lei, aflate în
conturile bancare ale entităţii.
Contul poate avea şi soldul creditor, ceea ce reflectă creditul pentru plăţi acordat de
bancă în cadrul liniei de creditare stabilite în baza unui contract de credit.
Dacă societatea dispune de mai multe conturi de disponibil bancar, deschise la bănci
diferite, este necesară desfăşurarea contului 5121 pe fiecare bancă în parte.

15
 Contabilitate financiară

Nu mai considerăm ca necesară exemplificarea operaţiunilor de încasari şi plăţi efectuate

prin contul la bancă în lei, deoarece în toate paragrafele precedente ale acestui capitol, dar şi a
celorce vor urma implicate operaţiuni de debitare sau creditare a contului 5121.
Contul 518 „Dobânzi” acesta funcţionează în următoarea manieră:
- Contul 5186 „Dobânzi de plătit”, funcţionează ca un cont de pasiv
de datorii şi se creditează cu dobânzile datorate la creditele pentru plăţi şi se debitează la plata
acestora, iar soldul creditor reflectă dobânzile de plătit la momentul stabilirii soldului.
- Contul 5187 „Dobânzi de încasat” funcţionează ca un cont de
activ (de creanţe) şi se debitează cu dobânzile de primit pentru disponibilităţile aflate în conturile
bancare şi se creditează la încasarea acestor dobânzi. Soldul debitor reflectă dobânda de primit la
un moment dat.
Contul 519 „Credite bancare pe termen scurt” cont de datorii (sub un an), cont de
pasiv.
Contul se creditează cu valoarea creditelor primite şi cu dobânzile aferente datorate, şi se
debitează cu creditele rambursate şi cu dobânzile achitate.
Soldul creditor al contului reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite.
Pentru evidenţierea operaţiunilor de decontare in numerar, se utilizează conturile de activ
din grupa 53 „Casa” cu următoarea structură:
531 „Casa”
5311 „Casa în lei”
5314 „Casa în valută”
532 „Alte valori”
5321 „Timbre fiscale şi poştale”
5322 „Bilete de tratament şi odihnă”
5323 „Tichete şi bilete de călătorie”
5328 „Alte valori”
Soldurile acestor conturi apar în bilanţ la active circulante, la o poziţie distinctă alături de
lichidităţile din conturile la bănci.
Contul 531 „Casa” ţine evidenţa încasărilor şi plăţilor făcute în numerar, în lei sau în
valută, prin caseriile entităţilor şi se desfăşoară în cadrul unui anumit plafon stabilit, atât în ceea
ce priveşte soldul din casă cât şi a nivelului plăţilor zilnice.
Atunci când se foloseşte numerarul, plata se face individual, imediat şi fără intermediere.
Pentru evidenţierea operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar, se utilizează următoarele
documente: chitanţa, chitanţa pentru operaţiuni în valută, dispoziţie de plată-încasare, foaie de
vărsământ, stat de salarii, etc.
Registrul de casă este documentul centralizator al tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi în numerar,
zilnice, efectuate pe baza documentelor justificative şi serveşte la stabilirea soldului de casă zilnic. Se
întocmeşte separat petru operaţiunile în lei şi separat pentru fiecare valută în parte.
Contul 531 „Casa” (Ct A) se debitează cu încasările în numerar şi se creditează cu plăţile în
numerar efectuate. Soldul debitor reflectă numerarul în lei, respectiv valută, existent în caseria unităţii.
Contul 541 „Acreditive” ţine evidenţa acreditivelor constituite la bancă prin virarea unei sume de
bani din contul de disponibilităţi băneşti ale cumpărătorului într-un cont distinct, la dispoziţia
furnizorului, din care urmează să se efectueze plata. Plata, se realizează pe măsură ce furnizorul face la
bancă dovada (prezintă documente) livrărilor sau prestaţiilor prevăzute în contractul încheiat între părţi.
Acreditivul poate fi alimentat şi din credite pe termen scurt, dacă cumpărătorul nu dispune de
lichidităţi proprii.

16
 Contabilitate financiară

3.2.7. Test de autoevaluare privind contabilitatea trezoreriei

1) SC „X” SA achiziţionează cu plata imediată, în numerar, timbre fiscale şi poştale în

valoare de 100 lei. În baza borderoului de expediere a corespondenţei şi a Notei de
justificare a timbrelor fiscale se înregistrează utilizarea timbrelor în valoare de 60 lei.
2) SC „F.B”- SA achiziţionează, cu plata ulterioară, tichete de masă pentru salariaţi în
valoare de 4.000 lei, TVA 19% şi eliberează celor în drept aceste tichete.

3.3. Rezolvarea testelor de autoevaluare

A. Stocuri de materii prime și materiale
Situație calcul CMP după fiecare recepție

Data Explicatie Intrari Iesiri Stoc

C P V C P V C P V

1.11 Stoc i. - - - - - - 800 2,5 2.000

10.11 Intrari 4.000 3,13 12.520 - - - 4.800 3,025 14.520

15.11 Iesiri - - - 3.800 3,025 11.495 1.000 3,025 3.025

20.11 Intrari 1.300 3 3.900 - - - 2.300 3,01 6.923

30.11 Iesiri - - - 250 3,01 752,5 2.050 3,01 6.170,5

TOTAL 5.300 x 16.420 4.050 x 12.247,5 2.050 3,01 6.170,5

Vsi+Vi
CMP= Cantit Si+Cantit I

2000+12520
CMPI= = 3,025
800+4000

3025+3900
CMPII= 1000+1300 = 3,01

17
 Contabilitate financiară

INVENTAR PERMANENT INVENTAR INTERMITENT

1. Achiziție de materii prime 1. Destocare materii prime
% = 401 15.524, 8 601 = 301 2.000
301 12.520
4426 3.004,8
2. Consum de materii prime 2. Achiziție de materii prime
601 = 301 11.495 % = 401 15.524,8
601 12.520
4426 3.004,8
3. Achiziție de materii prime 3. Achiziție de materii prime
% = 401 4.836 % = 401 4.836
301 3.900 601 3.900
4426 936 4426 936
4. Consum de materii prime 4. Stocare de materii prime
601 = 301 752,5 601 = 301 6.170,5

B. Stocuri de produse și productie in curs de executie

1) Înregistrarea produselor obtinute la cost standard:

% = 711 225.000
331 40.000
341 50.000
345 120.000
346 15.000

2) Înregistrarea diferentelor de pret:

348 = 711 7.000

3) Înregistrarea vanzarii de produse finite:

4111 = % 178.000
701 150.000
4427 28.500

4) Se descarca gestiune cu produsele finite vandute:

711 = % 110.000
345 120.000
348 10.000

5) Se incaseaza de clienti contravaloarea produselor finite vandute:

5121 = 4111 186.000

6) Înregistrare minus imputabil la produse finite:

18
 Contabilitate financiară

6a) 711 = 345 800

6b) 4282 = % 1.190

7581 1.000
4427 190
6c) 5311 = 4282 1.190

7) Înregistrare plus la semifabricate:

341 = 711 400

8) Transfer produse finite la marfuri:

371 = 345 3.000

C. Stocuri marfuri

1) Înregistrarea achizitiei de marfuri:

% = 401 5.950
371 5.000
4426 950
2) Înregistrare adaos comercial:
371 = % 2.140
378 1.000 (5.000*20%)
4428 1.140 (6.000*19%)
3) Înregistrare vanzare de marfuri:
4111 = % 4.000
707 3.361,34
4427 638,66
4) Descarcarea gestiunii de marfurile vandute:
% = 371 4.000,00
607 2.677,42
378 548,39
4428 774,19

1.000
Kr= =0,17
7.440−1.440
Rd378=0,17*3.225,81=548,39
D.Creante
1a) Vanzare semifabricate, conform facturii
4111 = % 119.000
702 100.000
4427 19.000
1b) Descarcarea gestiunii, conform notei contabile
711 = 341 60.000
1c) Incasare client, conform extras de cont

19
 Contabilitate financiară

5121 = 4111 119.000

2a) Vanzare produse finite, conform avizului de insotire a marfii
418 = % 6.140
701 5.000
4428 1.140
2b) Descarcarea gestiunii, conform notei contabile
711 = 345 3.000
2c) Intocmire factura
4111 = 418 6.140
4428 = 4427 1.140
2d) Incasare client, conform extras de cont
5121 = 4111 6.140

E. Trezorerie
1a) Achizitionare timbre
5321 = 5311 100
1b) Justificarea utilizarii
626 = 5321 60
2a) Achizitionare tichete de masa
% = 401 4.760
5328 4.000
4426 760
2b) Trecerea pe cheltuieli a TVA aferenta
635 = 4426 760
2c) Achitarea tichetelor
401 = 5121 4.760
2d) Eliberarea tichetelor catre angajati
642 = 5328 4.000

3.4. Lucrarea de verificare

1. Ce reprezintă stocurile şi cum sunt acestea clasificate în
contabilitatea financiară?
2. Cum se ţine în România contabilitatea stocurilor de materii
prime? Exemplificaţi.
3. Cum se ţine în România contabilitatea stocurilor de
produse? Exemplificaţi.
4. Care sunt metodele de evaluare a stocurilor la ieşirea lor
din patrimoniul entităţii?
5. Care sunt trasăturile metodei inventarului permanent?
6. Care sunt trasăturile metodei inventarului intermitent?

20
 Contabilitate financiară

7. Cum se ţine în România contabilitatea stocurilor de

marfuri? Exemplificaţi.
8. Cum se ţine în România contabilitatea creantelor?
Exemplificaţi.
9. Cum se ţine în România contabilitatea treyoreriei?
Notă: Fiecare întrebare se notează de la 1 la 10.

3.5. Rezumat
În cadrul acestui capitol am urmărit clasificarea activelor circulante.
Acestea sunt
- deţinute pentru a fi vândute terţilor pe parcursul desfăşurării normale a
activităţii;
- în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării activităţii, sau
- sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi
folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.

Noţiuni de reţinut: stocuri, materii prime, produse finite, marfuri,

creante, trezorerie.

3.6. Bibliografie minimală

1. D.Mates si colab., Contabilitate aprofundata, Ed. Eurostampa, Timisoara, 2017;
2. A. Domil si colab., Contabilitatea si gestiunea fiscala a entitatilor economice, Ed.
Eurostampa, Timisoara, 2016;
3. A.Domil, Contabilitatea activelor, datoriilor si capitalurilor proprii, Ed. Eurostampa,
Timisoara, 2014
4. F. Ineovan, A.Domil, Contabilitate financiară. Concepte teoretice şi aplicaţii practice,
Ed. Solness, Timişoara, 2011;
5. D. Mateş, F. Ineovan, D. Cotleţ, N. Bobiţan, A. Iosif, C. Pereş, C. Pavel, C. Imbrescu, M.
Moraru, A. Domil, A. Dumitrescu, B. Cotleţ Contabilitate financiară. Concepte de bază.
Tratamente specifice. Studii de caz, Editura Mirton, Timişoara, 2010;
6. V. Grosu, Perspective si limite in procesul de armonizare financiar-contabila, Editura
Tipo Moldova, Iasi, 2010;
7. Legea contabilităţii nr. 82/1991, M.Of. nr. 454/2008, completate prin OUG nr. 79/2014,
M.Of. nr. 902/2014;
8. OMFP 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile

21
 Contabilitate financiară

financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, M.Of.

963/30.12.2014;
9. Standardele Internaționale de Raportare Financiară, Editura CECCAR, București, 2015;
10. Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013
privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe
ale anumitor tipuri de entități economice.

22