Contabilitatea stocurilor în cadrul unei firme

BUCUREŞTI
2021

1
 CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………………..3
CAP. I PREZENTAREA STOCURILOR ŞI A FORMELOR DE EVALUARE A
ACESTORA
1.1.Aspecte generale.....................................................................................................4
1.2 Clasificarea stocurilor.............................................................................................4
1.3. Obiectivele şi factorii organizăriicontabilităţii stocurilor......................................5
1.4. Reguli de evaluare a stocurilor..............................................................................7
1.5. Sistemul de conturi privind organizarea contabilităţii sintetice...........................11
CAP. II PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. TOTTIS S.R.L.
2.1. Date generale.......................................................................................................14
2.2.Scurt istoric...........................................................................................................14
2.3.Obiecte de activitate.............................................................................................15
2.4.Principalele mijloace fixe aflate în patrimoniu.....................................................16
CAP.III CONTABILITATEA STOCURILOR LA S.C. TOTTIS S.R.L
3.1.Contabilitatea materialelor....................................................................................18
3.2.Stocurile fabricate.................................................................................................19
3.3. Metode de evaluare la ieşire a stocurilor.............................................................21
3.4.Contabilitatea mărfurilor la preţul cu amănuntul..................................................23
3.5.Ajustări pentru deprecierea stocurilor...................................................................24
CAP IV. CONCLUZII ŞI PROPUNERI.....................................................................26
BIBLIOGRAFIE..........................................................................................................28

2
 INTRODUCERE

Orice activitate economico-financiară, indiferent de natura sa, ocazionează diverse

consumuri de muncă trecută, unde se încadrează, cu pondere relativ însemnată, şi cele care privesc
valorile de natură stocabilă.
De altfel, stocurile şi producţia în curs de execuţie reprezintă o componentă importantă a
activelor circulante, condiţionând desfăşurarea activităţii oricărei unităţi patrimoniale. Ele poartă
denumirea de active circulante materiale şi potrivit Regulamentului contabil cuprind ansamblul
bunurilor şi serviciilor destinate atât vânzării în starea în care au fost achiziţionate sau după
prelucrarea lor în procesul de producţie, cât şi consumului lor la prima utilizare.
Această temă este una extrem de importantă pentru o unitate în desfăşurarea activităţii
sale.Contabilitatea stocurilor este cea care prezintă în mare parte activitatea unei firme,fie ea una de
producţie, comerţ sau prestări de servicii.
Pin contabilitatea stocurilor se poate observa cantitatea de produse realizată de firmă,
valoarea costului de obţinere a acestui produs ,respectiv preţul la care se vând produsele.
Pentru a avea o activitate cât mai profitabilă, firma ar trebui să încerce să diminueze cât de
mult posibil costul de obţinere al acestor produse,dar şi vânzarea lor la un preţ cât mai mare pentru a
obţine un profit cât se poate de consistent.
De asemenea trebuie aleasă cea mai bună metodă de evaluare a stocurilor deoarece în urma
fiecăreia rezultatele sunt diferite.
Managerul firmei trebuie să fie pe lângă un bun manager, o persoană care să cunoască
noţiunile de bază ale contabilităţii pentru a putea analiza fiecare situaţie a firmei şi pentru a lua cele
mai bune decizii în vederea armonizării activităţii unităţii pe care o gestionează.

3
 CAP. I PREZENTAREA STOCURILOR ŞI A FORMELOR DE
EVALUARE A ACESTORA

1.1.Aspecte generale

Stocurile reprezintă componente ale activului patrimonial , fiind mijloace economice sub
forma activelor circulante materiale . Ele îşi transmit integral valoarea asupra bunurilor realizate cu
ajutorul lor , deci la data utilizării sau consumului.
Stocurile, sub aspectul gestionării, se pot grupa în stocuri şi producţia în curs de execuţie,
ambele fiind considerate active circulante materiale. Comisia Internaţionala a Standardelor
Contabile (I.A.S.C.), în norma de contabilitate IAS 2 „Stocurile” aplicată începând cu 1.01.1976 şi
revizuită în anul 1993 defineşte stocurile ca fiind un element de activ, iar costul de achiziţie al
acestora cuprinde preţul de cumpărare, taxele vamale şi alte taxe nerecuperabile, cheltuieli de
transport-aprovizionare. Stocurile pot fi1:
 Bunuri achiziţionate în scopul revânzării ( marfa cumpărată de un comerciant cu
amănuntul şi destinată revânzării) sau orice altă achiziţie având acest scop;
 Bunuri finite sau în curs de execuţie fabricate de întreprindere;
 Materii prime, materiale, utilităţi ce urmează a fi folosite în procesul de producţie;
 Costul serviciului pentru care întreprinderea nu a recunoscut încă venitul aferent, în
cazul prestărilor de servicii.

1.2 Clasificarea stocurilor

În contabilitatea financiară a întreprinderii stocurile sunt clasificate şi delimitate în funcţie

de patru criterii: fizic, destinaţie, faza ciclului de exploatare şi locul de creare a gestiunilor.
Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele stocuri2:
 Materii prime, care participă direct la fabricarea produselor, regăsindu-se în
componenţa lor integral sau parţial, în stare iniţială sau transformată;
 Materialele consumabile sau furniturile cuprind materialele auxiliare,
combustibili, piesele de schimb, seminţele şi materialul de plantat, furajele şi alte materiale

1
IAS 2 - Stocurile
2
Ristea Mihai – “Contabilitatea Finaciară a Întreprinderii”, Editura Universitară, Bucureşti, 2005.
4
 consumabile care participă indirect sau ajută activitatea de exploatare fără a se regăsi, de regulă, în
produsul rezultat;
 Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite si produselor reziduale;
 Animale care nu au îndeplinit condiţiile de a fi trecute la animale adulte, animale
de îngrăşat, pasările şi coloniile de albine;
 Producţia în curs de fabricaţie reprezintă materii prime care nu au trecut prin
toate stadiile de fabricaţie, produse ne supuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucrările şi
serviciile în curs de execuţie sau neterminate;
 Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpăra în vederea revânzării ;
 Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecţia mărfurilor pe timpul
transporturilor şi depozitării sau pentru prezentarea lor comercială.
Categorii distincte în cadrul stocurilor constituie obiectele de inventar, baracamentele şi
amenajările provizorii.
În România, prin Regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii nr. 82/1991 este data
următoarea definiţie acestei clase de active patrimoniale: „Contabilitatea stocurilor şi comenzilor în
curs de execuţie cuprinde ansamblul bunurilor şi serviciilor din cadrul unităţii patrimoniale,
destinate3:
 fie a fi vândute în aceeaşi stare sau după prelucrarea lor în procesul de producţie;
 fie a fi consumate la prima lor utilizare.

1.3. Obiectivele şi factorii organizăriicontabilităţii stocurilor

Obiectivele contabilităţii stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie sunt, în principal

legate de realizarea funcţiilor comerciale ale întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilităţii în acest domeniu sunt4:
A. Urmărirea şi controlul realizării programului de aprovizionare. Prin organizarea evidenţei
pe grupe şi feluri de stocuri, precum şi a cheltuielilor de transport-aprovizionare pe feluri de
cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura informaţii utile cu privire la
stadiul aprovizionării.
B. Asigurarea integrităţii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare şi urmărirea
permanentă a mişcării lor. Se asigură prin organizarea contabilităţii mijloacelor circulante materiale
3
Legea Contabilităţii nr.82/1991
4
Epuran Mihail,Băbăiţă Valeria – „Contabilitatea financiară în noul sistem contabil” Vol.1, Editura de Vest, Timişoara,
1996.
5
pe gestiuni, şi în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ şi valoric, înregistrarea exactă şi la
timp a cuantumului mişcărilor şi a diferenţelor constatate la inventariere, sesizarea existenţei
stocurilor fără utilitate sau cu mişcare lentă, pentru luarea măsurilor necesare lichidării lor.
C. Urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un asemenea
mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum specific la eliberarea lor din
depozit, evidenţa economiilor sau a materialelor ne utilizate, precum şi a materialelor recuperabile
rezultate din prelucrarea în secţiile de fabricaţie.
D. Asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare faţă de valoarea
materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilităţii astfel încât acestea să poată furniza
informaţii cu privire la nivelul şi structura cheltuielilor de transport aprovizionare.
E. Înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte categorii de
stocuri destinate a fi livrate terţilor.
F. Evidenţa şi urmărirea stocurilor de produse în procesul obţinerii şi livrării la preţuri
competitive.
G. Evaluarea realistă a stocurilor şi determinarea influenţelor asupra patrimoniului şi
rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare.
H. Promovarea principiului prudenţei şi principiului continuităţii activităţii la evaluarea şi
înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
I. Realizarea acestor obiective este condiţionată de studierea şi luarea în considerare a
factorilor specifici5 care influenţează organizarea contabilităţii activelor circulante materiale printre
care:
A. mărimea întreprinderii, ca factor care determină alegerea metodei de contabilitate
sintetică a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.
B. structura organizatorică şi funcţională a gestiunilor de stocuri, determină circuitul
documentelor primare şi evidenţa analitică pe gestiuni. Modul de organizare a activităţii de
aprovizionare şi livrare, depozitare şi mişcare a stocurilor de materiale constituie premise de bază a
contabilităţii, întrucât operaţiile specifice lor generează o mare diversitate de documente primare de
a căror corectă întocmire şi completare depinde gradul de exactitate a informaţiilor furnizate.
C. caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în funcţie de
care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii şi conturile sintetice
corespunzătoare lor; se elaborează nomenclatorul stocurilor şi pe această bază se organizează
evidenta operativă şi contabilitatea analitică.
5
Epuran Mihail,Băbăiţă Valeria – „Contabilitatea financiară în noul sistem contabil” Vol.1, Editura de Vest, Timişoara,
1996.
6
 D. decalajul ce poate apărea, uneori, în vânzarea şi livrarea stocurilor.
E. sursele de provenienţă a activelor circulante materiale aprovizionate ( furnizori, din
producţie proprie, din prelucrare la terţi ) influenţează, în principal, conturile sintetice utilizate şi
preţurile de evaluare.
F. modul de evaluare a activelor circulante materiale influenţează, în special, modul de
înregistrare a acestora în contabilitatea sintetică, dar şi alegerea metodelor de determinare a
preţurilor de ieşire la stocurile intersarjabile.
G. sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influenţează organizarea
contabilităţii stocurilor în vederea calculării mărimii cantitative şi valorice a intrărilor, ieşirilor şi
stocurilor, precum şi a cheltuielilor efective de transport aprovizionare, în funcţie de care se aleg
metodele de contabilitate analitica a stocurilor.
De asemenea la organizarea contabilităţii activelor circulante materiale trebuie consideraţi
şi alţi factori, ca: documentele însoţitoare la intrarea stocurilor; amplasarea depozitelor; separarea
mijloacelor circulante proprii de cele ce aparţin terţilor; fazele procesului de aprovizionare, precum
şi mijloacele folosite pentru executarea lucrărilor de evidenţă şi calcul.

1.4. Reguli de evaluare a stocurilor

La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale 6, corespunzătoare stării lor

patrimoniale:

A. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi;

B. Evaluarea la inventariere;
C. Evaluarea la bilanţ;
D. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu.

A. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor , la intrarea în patrimoniu, este
evaluarea la cost istoric, care poate fi identificată, prin:
1. Costul de achiziţie, în cazul bunurilor achiziţionate de la terţi, în structura căruia
se cuprind următoarele elemente:
 Preţul de cumpărare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile (TVA), precum şi
rabaturile, remizele, risturnuri etc.

6
Cicilia Ionescu – „Contabilitate-Baze şi proceduri”, Editura Fundaţiei Române de Mâine, Bucureşti, 2009.
7
  Taxe vamale aferente bunurilor importate.
 Cheltuieli accesorii de achiziţionare – acestea fiind cheltuielile directe sau indirecte legate
de aprovizionare până la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:
 Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;
 Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.
Nu se includ în costul de achiziţie cheltuielile financiare aferente finanţării necesare constituirii
stocurilor şi nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadenţă.

2. Costul de producţie, în cazul bunurilor şi serviciilor obţinute din activitatea

proprie de exploatare, format din:
 Preţul de achiziţie a materialelor consumate;
 Cheltuielile directe de fabricaţie;
 Cheltuieli indirecte de fabricaţie.
3. Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
 Aport la capital;
 Obţinute cu titlu gratuit;
 Din donaţii.
Costul de intrare în patrimoniu este denumit şi valoare de intrare sau valoare contabilă.

B. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la
valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie
de utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, în funcţie de destinaţia lor,
astfel:
 Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma valorii nete
de realizare, care este dată de preţul de vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport,
comisioane etc.
 Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la valoarea
componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile stadiilor de prelucrare.
 Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizării în exploatare se
evaluează la costul lor de înlocuire.

8
 La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia nu este
admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de
pasiv şi a cheltuielilor. În acest sens:
 În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului
pentru unitate şi preţul pieţei, este mai mare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în
contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.
 În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în
listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.
 Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri
relative(nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală
existentă, chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de vedere fiscal.
Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile
fiscal.
 În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura
imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege costul de
achiziţie, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nedeductibile, inclusiv
TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.

C. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele
evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:

 Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi

valoarea de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare
nu se înregistrează în contabilitate.
 Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de inventar şi
valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate aceste
stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor
deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de întrare a
stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fost calculate şi înregistrate provizioane,
se obţine valoarea de inventar ca valoare netă ce se înscrie în bilanţ.
Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regula generală de evaluare şi înregistrare a
stocurilor, şi anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul
costului de achiziţie sau a costului de producţie, după caz, ca forme a costului istoric. Prin aceasta se
9
asigură aplicarea principiului realităţii, costurile efective de achiziţie şi de producţie fiind parametrii
reali ai valorii stocurilor.

D. Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu

La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate şi se înregistrează
scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentală a înregistrărilor la
ieşirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a preţului utilizat pentru evaluarea stocurilor
ieşite.

În condiţiile în care pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi feluri de bunuri se procură

la preţuri diferite, pentru evaluarea cantităţilor de stocuri ieşite sau consumate, având la bază
valoarea de intrare a acestora, reglementările şi standardele internaţionale recomandă următoarele
metode de evaluare:

 Metoda costului mediu ponderat (CMP);

 Metoda prima intrare- prima ieşire (FIFO);
 Metoda ultima intrare- prima ieşire (LIFO);
 Metoda costului standard.
1. Metoda costului mediu ponderat (CMP)
Costul unitar mediu ponderat se calculează ca raport între valoarea totală a stocului iniţial
(Si) plus valoarea totală a intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul iniţial (qs), plus cantităţile
intrate(qi):
CMP = Si + Vi
qs + qi

2. Metoda prima intrare- prima ieşire (FIFO)

Potrivit acestei metode, bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie al
primului lot intrat, iar pe măsura epuizării lotului, stocurile ieşite din gestiune se evaluează la costul
de achiziţie al lotului următor în ordine cronologică
Prin această metodă ieşirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea intrării loturilor
în gestiune.

3. Metoda ultima intrare- prima ieşire (LIFO)

10
 Potrivit acestei metode, ieşirile sunt evaluate la costul ultimului lot intrat, iar după epuizarea
lotului, cantităţile ieşite vor fi evaluate la costul lotului anterior.
Prin această metodă ieşirile se estimează la valoarea de intrare în ordinea inversă intrării
loturilor în gestiune.

4. Metoda costului standard

Potrivit acestei metode, întreprinderile în cadrul contabilităţii interne de gestiune, pot să
determine costurile şi preţurile prestabilite pentru a evalua stocurile folosind costurile standard. În
cazul folosirii acestei metode de evaluare, bunurilor li se stabilesc, anticipat, costurile fixe de
înregistrare, cu ajutorul cărora se evaluează şi înregistrează intrările şi ieşirile. Diferenţele dintre
costul de înregistrare şi costurile efective de achiziţie sau de producţie se evidenţiază în conturi
distincte.
1.5. Sistemul de conturi privind organizarea contabilităţii sintetice
Contabilitatea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie, datorită complexităţii pe care
acestea o prezintă, se organizează cu ajutorul unui număr apreciabil de conturi sintetice de gradul I
şi II, înscrise, într-o anumită ordine, în clasa a 3-a din cadrul Planului general de conturi, denumită
„Conturi de stocuri şi producţie în curs de execuţie”. Această clasă de conturi este structurată în
nouă grupe de conturi, simbolizate în ordinea crescătoare a lichidităţii categoriilor de stocuri pe care
le reflectă şi anume: 30 „Stocuri de materii şi materiale”, 32 „Obiecte de inventar”, 33 „Producţia în
curs de execuţie”, 34 „Produse”, 35 „Stocuri aflate la terţi”, 36 „Animale”, 37 „Mărfuri”,
38 „Ambalaje”, 39 „Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie”.
Totodată, se reţine că, de regulă, ultimul cont sintetic de gradul I din cadrul fiecărei grupe
are simbolul terminat în cifra 8 şi se referă la diferenţele care se stabilesc între preţurile de evidenţă
prestabilite şi cele efective de intrare în gestiune aferente valorilor materiale reflectate cu ajutorul
conturilor din grupa respectivă. De la această regulă fac excepţie grupele: 33 „Producţia în curs de
execuţie”, 35 „Stocuri aflate la terţi” şi 39 „Provizioane pentru deprecierea stocurilor şi producţiei în
curs de execuţie”, care prin conţinutul lor nu necesită asemenea conturi de diferenţe de preţ.
În structura ultimei grupe de conturi (a noua) din cadrul clasei a 3-a „Conturi de stocuri şi
producţie în curs de execuţie” sunt încadrate conturile de provizioane pentru depreciere, delimitate
pe categorii de stocuri, corespunzătoare celorlalte opt grupe de conturi.
În ceea ce priveşte conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie se reţin câteva aspecte
cu caracter general.
Conturile de active circulante materiale din primele opt grupe amintite anterior, cu excepţia
conturilor privind diferenţele de preţ, au funcţia contabilă de activ şi implicit solduri finale debitoare

11
ce se înscriu în grupa a II-a „Active circulante” şi subgrupe privind stocurile, existente în cadrul
bilanţului contabil. Posturile bilanţiere privind activele circulante materiale, cu o singură excepţie,
corespund grupelor de conturi în care sunt delimitate aceste bunuri, iar valoarea de bilanţ este cea
netă, care corespunde preţului de înregistrare corectat cu diferenţele de preţ aferente şi totodată
diminuat cu provizioanele pentru depreciere.
Conturile de active circulante materiale, analizate în corelaţie cu metodele inventarului
permanent şi a celui intermitent, se diferenţiază sub aspectul conţinutului şi funcţiei contabile.
Astfel, în situaţia în care se utilizează metoda inventarului permanent se debitează cu
intrările şi se creditează cu ieşirile de valori materiale.
În cazul în care este adoptată metoda inventarului intermitent există două modalităţi de
efectuare a înregistrărilor contabile. O primă modalitate constă în aceea că la încheierea exerciţiului,
conturile de valori materiale se debitează cu valoarea stocurilor determinată pe baza inventarului
efectuat la sfârşitul anului financiar, iar ulterior, la începutul noului exerciţiu se creditează pentru
includerea valorii stocurilor în cauză în cheltuielile de exploatare sau în veniturile din producţia
stocată, după cum au fost obţinute prin achiziţionare şi respectiv din producţie proprie. La rândul
lor, intrările şi ieşirile se înregistrează direct în debitul sau creditul conturilor de cheltuieli sau de
venituri, după caz.
Cea de a doua modalitate de efectuare a înregistrărilor contabile constă în debitarea şi
creditarea conturilor de valori materiale numai cu creşterile şi respectiv diminuările de stocuri
stabilite la sfârşitul perioadei de gestiune, ceea ce determină influenţarea în sensul scăderii sau
majorării, după caz, fie a cheltuielilor, fie a veniturilor din producţia stocată. Operaţiile de intrări şi
ieşiri se înregistrează ca în cazul modalităţii anterioare.
La rândul lor, conturile privind diferenţele de preţ se încadrează în categoria celor
rectificative, corectând în plus sau în minus preţul de înregistrare prestabilit (standard) cu diferenţa
până la costul efectiv de achiziţie sau de producţie, după caz. Sunt bifuncţionale, iar soldurile finale
de la sfârşitul exerciţiului se adaugă sau se deduc la şi din preţul de înregistrare prestabilit, după cum
sunt debitoare şi respectiv creditoare, în vederea obţinerii valorii de bilanţ.
Conturile din grupa a noua privind provizioanele pentru deprecierea stocurilor şi producţiei
în curs de execuţie au funcţia contabilă de pasiv şi funcţionează după regulile generale
corespunzătoare conturilor de aceeaşi natură. Soldurile finale creditoare pe care le pot prezenta la
încheierea exerciţiului sau în alte situaţii se deduc din soldurile finale debitoare aferente conturilor
de active circulante materiale corespondente în vederea determinării valorii contabile nete ce se
înscrie în bilanţul contabil.

12
 Conturile de stocuri şi producţie în curs de execuţie sunt astfel elaborate şi grupate încât
asigură urmărirea în contabilitate a activelor circulante materiale atât pe structură şi categorii de
stocuri, aşa cum sunt delimitate în cadrul Regulamentului contabil, cât şi după locul unde se găsesc
în păstrare, în depozitele proprii sau la terţi.

13
 CAP. II PREZENTAREA SOCIETĂŢII S.C. TOTTIS S.R.L.

2.1. Date generale

Denumirea societăţii : S.C. TOTTIS S.R.L

Sediul social al firmei se află situat în oraşul Giurgiu, str.General Dăscălescu, nr.492,
jud.Giurgiu.
Codul unic de înregistrare al solicitantului : RO 3353139
Numărul de ordine în Registrul Comerţului : J52/307/2012
Reprezentant legal : Popa Adrian, Administrator.

2.2.Scurt istoric

Societatea TOTTIS S.R.L a luat fiinţă în anul 2012, având ca domeniu de activitate
principală fabricarea pâinii,fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie, conform
COD CAEN 1071.
Activitatea a fost începută într-un spaţiu închiriat de 90 mp, având următoarele utilaje:
cuptor, dospitor, malaxor, un dulap frigorific şi un număr de 6 angajaţi. Paleta de produse a firmei
cuprindea peste 60 de sortimente de prăjituri de cofetărie şi cu specific de casă,de post sau nu, la
bucată sau la kilogram, torturi şi aranjamente speciale pentru ocazii deosebite. Reţetele cu care
lucrează laboratorul sunt proprietatea acestuia. Acestea fac obiectul unei clauze de confidenţialitate
în contractele de muncă pe care firma le încheie cu angajaţii săi. Seriozitatea şi determinarea cu care
lucrează firma au dus la propulsarea în topul firmelor din domeniu pe plan local.
În anul 2013 firma accesează o finanţare prin care se construieşte un spaţiu propriu de 300
mp, pe un teren proprietate personală. În acelaşi an se achiziţionează următoarele utilaje noi:
- cuptor;
- robot malaxor;
- cameră frigorifică;
- maşină pentru distribuţie.
În anul 2014 numărul angajaţilor a ajuns la 12 iar în anul 2015 firma extinde construcţia cu
încă 200 mp,această suprafaţă fiind folosită pentru completarea fluxului de producţie şi pentru
înfiinţarea unor birouri.Totodată numărul angajaţilor ajunge la 16. Toate aceste investiţii au fost
realizate din fonduri proprii.
14
 În anul 2019 firma finanţează implementarea HACCP, fiind printre firmele de referinţă din
acest punct de vedere.
În anul 2019 firma achiziţionează, modernizează şi inaugurează una dintre cele mai elegante
cofetării din oraş, în incinta aceteia fiind amenajat un spaţiu de joacă destinat petrecerilor pentru
copii.
Pentru anul 2019, reflectarea anului economic în documentele contabile arată o creştere atât
a cifrei de afaceri,cât şi a profitului. Astfel,dacă anul 2018 s-a încheiat cu o cifră de afaceri de
782671 lei, anul 2019 a adus o creştere a acesteia la 1488529 lei. De asemenea şi profitul net a
crescut considerabil, dublându-se în anul 2019 faţă de 2018. Astfel dacă anul 2018 s-a încheiat cu un
profit net de 40639 lei, în anul 2019 s-a înregistrat o creştere a profitului net până la 104253 lei.

2.3.Obiecte de activitate

Activitatea principală a societăţii constă în fabricarea pâinii, fabricarea prăjiturilor şi a

produselor proaspete de patiserie conform COD CAEN 1071.
Principalele produse pe care firma le oferă sunt: produse de cofetărie- 90% din totalul cifrei
de afaceri, şi produse de patiserie- 10% din totalul cifrei de afaceri.

Tabelul nr.1
Denumirea produsului Pondere
Produse de cofetărie 90%
Produse de patiserie 10%

15
 2.4.Principalele mijloace fixe aflate în patrimoniu

Societatea are în proprietatea următoarele mijloace fixe:

Terenul în suprafaţă de 2750 mp achiziţionat în anul 2013, este ocupat în proporţie de 60% şi
prezintă următoarele utilităţi:
- energie electrică;
- reţea de apă de la reţeaua municipală;
- fosă septică vidanjată.

Imobilul are în componenţa sa următoarele:

- clădire sediu (cu o suprafaţă de 150mp);
- hală de producţie(suprafaţa construită este de 350mp).

Mijloacele fixe din dotare şi valoarea lor -

RON-
Denumire mijloc fix Data achiziţiei Valoarea netă la data Bucăţi
întocmirii ultimului bilanţ
1.CLĂDIRE TOTAL 1.611.516
Hală de producţie 2014 307.339 1

Gard hală 2014 4.114 1

Hală 2014 140.596 1

Cofetărie 2019 908.907 1

16
 Balustradă 2014 4.160 1

Spaţiu comercial 2015 246.400 1

2.UTILAJE TOTAL 288.470,2

Vitrină frigorifică 2013 4.777 1

Vitrină frigorifică 2013 10.655 1

Vitrină frigorifică 2012 4.834 1

Vitrină firgorifică 2012 5.129 2

Mixer planetar 2012 21.343 1

Vitrină frigorifică 2013 10.110 1

Mixer 2015 19.114 1

Chiuvetă 2015 1.978 1

Cuptor rotativ 2015 36.205 1

Malaxor 2019 5.592 1

Maşină macinat nucă 2015 1.754 1

Vitrină frigorifică 2015 15.525 1

Vitrină frigorifică 2019 8.650 1

Linie vitrine cofetărie 2019 116.862,2 1

Maşină preparat 2019 18.690 1

crema
Vitrină frigorifică 2019 7.252 1

3.ANIMALE - - -

17
 4.ALTE 101.020
AUTOVEHICULE
Fiat Doblo 2013 38.345 1

Peugeot 2015 62.675 1

5.TERENURI 2013 27.000 1

18
 CAP.III CONTABILITATEA STOCURILOR LA
S.C. TOTTIS S.R.L

3.1.Contabilitatea materialelor

Societatea are un stoc de materiale de 1.000 lei. În cursul lunii decembrie se achiziţioneaza
materiale în valoare de 3.000 lei, TVA 9%. Tot în luna decembrie se dau în consum materiale în
valoare de 3.500 lei la cost de achiziţie. Stocul faptic la sfârşitul lunii este da 400 lei.
Există 2 metode de contab. a inventarului:
- metoda inventarului permanent (MIP);
- metoda inventarului intermitent (MII).

I. În cazul MIP situaţia prezentată mai sus se înregistrează astfel:

1) Achiziţia materialelor
% = 401 3.720
302 3.385
4426 335
2) Darea în consum a materialelor
602 = 302 3.500

SF faptic = 400 lei

SF scriptic = 500 lei (1.000 + 3.000 –3.500)
Minus la inventar 100 lei

3) Înregistrarea minusului constatat la inventar (cheltuială suplimentară)

602 = 302 100

 Dacă se cunoaşte vinovatul se impută minusul astfel:

Preţ imputare 150 lei,TVA=9%
a)Dacă vinovatul este salariatul:
4282 Alte creanţe în leg. = % 186
cu personalul 7588 136

19
 Alte venituri din exploatare
4427 14
TVA colectată

b)Dacă vinovatul este o persoană din afara societăţii:

461 Debitori diverşi = % 164

7588 150
Alte venituri din exploatare
4427 14
TVA colectată

II. În cazul MII situaţia prezentată mai sus se înregistrează astfel:

1) Achiziţia materialelor:
% = 401 3.720
602 3.385
4426 335
2) Nu se înregistrează consumul şi scăderea din gestiune în cursul lunii.

3) Anularea soldului iniţial al contului 302

602 = 302 1.000

4) Înregistrarea soldului final faptic

302 = 602 400

3.2.Stocurile fabricate

Societatea obţine un produs finit pentru care s-a stabilit un cost standard de 10 lei/buc.La
începutul exerciţiului soldul iniţial al contului de produse finite era de 80 buc.* 10 lei = 800 lei.

20
Diferenţele în contul 348 la începutul perioadei sunt favorabile de 10 lei. În cursul exerciţiului au loc
următoarele operaţii:
a) se obţin produse finite 20 buc.;
b) se vând produse finite la preţ de vanzare de 15 lei/buc., TVA 9%, număr bucăţi vândute 50.
La sfârşitul perioadei se calculează costul de producţie al produsului finit de 10,1 lei/buc.
(conform datelor obţinute din contabilitatea de gestiune). Înregistreze acestor operaţii în
contabilitate este următoarea.

a) Înreg. obţinerii de produse finite

345 = 711 200 (20 buc * 10 lei)
Înreg. diferenţelor de preţ aferente obţinerii de produse finite
348 = 711 2 (20 buc * 10 bani)

Cost standard(prestabilit)~la care se aşteaptă să se obţină producţia,se înregistrează în contul 345.

Cost efectiv~cel realizat în urma procesului de producţie, se înregistrează în 711
C.S.>C.E.~diferenţă favorabilă
C.S.<C.E.~diferenţă nefavorabilă
D 348 “Diferenţe de preţ la produse” C

Diferenţa favorabilă Diferenţa favorabilă

(Stornare în roşu) (Stornare în roşu)

Diferenţa nefavorabilă Diferenţa nefavorabilă

(Stornare în negru) (Stornare în negru)
PENTRU INTRĂRI PENTRU IEŞIRI

cost standard = 10
cost efectiv = 10,1
diferenta nefavorabila = 0,1

b) Vânzarea produselor finite

411 = % 930

21
 701 846
4427 84
Scăderea din gestiune a produselor la cost standard
711 = 345 500 (50 buc * 10 lei)

Înregistrarea diferenţei de preţ:

Pentru calculul diferenţei de preţ aferente ieşirilor se determină coeficientul de repartizare a
diferenţelor de preţ:
K348 = (Si 348 + Rd 348)/(Si 345 + Rd 345) = (10 + 2)/(800 + 200) = 0,012
RC 348= K348 * RC 345 = 0,012 * 500 = 6
711 = 348 6

3.3. Metode de evaluare la ieşire a stocurilor

Situatia stocului de materii prime este următoarea:

SI 02.12. 150 buc.* 6,1 lei
Intrare 11.12. 100 buc.* 6,5 lei
Intrare 22.12. 200 buc.* 6,3 lei
În aceeaşi lună au loc consumuri de materii prime la data de 12.12.- 190 buc. si 30.12.- 160
buc. Calcularea valoarii de ieşire şi stocul final de materii prime, se face conform metodelor:
a) FIFO
b) LIFO
c) CMP (costul mediu ponderat)
a. FIFO
SI 02.12.N 150 buc.* 6,1 lei
I 11.12.N 100 buc.* 6,5 lei
E 12.12.N 190 buc: 150 buc.* 6,1 = 915
40 buc.* 6,5 = 260
1175
I 11.12.N 60 buc.* 6,5 lei
I 22.12.N 200 buc.* 6,3 lei
E 30.12.N 160 buc: 60 buc * 6,5 = 390
100 buc * 6,3 = 630
22
 1020
Total iesiri: 2195 lei = 1175 + 1020
Stoc final: 630 lei (100 buc * 6,3 lei)

b.LIFO
SI 02.12.N 150 buc.* 6,1 lei
I 11.12.N 100 buc.* 6,5 lei
E 12.12.N 190 buc.: 100 buc.* 6,5 = 650
90 buc.* 6,1 = 549
1199
SI 02.12.N 60 buc.* 6,1 lei
I 22.12.N 200 buc.* 6,3 lei
E 30.12.N 160 buc.* 6,3 = 1008
Total ieşiri: 2207 lei

Stoc final: 40 buc.* 6,3 = 252 lei

60 buc.* 6,1 = 366 lei
618 lei

c.CMP = Suma (Cantitate intrată *Preţ) / Suma cantitătii intrate

I. La sfârşitul lunii
CMP = (150*6,1 + 100*6,5 + 200*6,3) / (150+ 100+ 200) = 6,3 lei
Total ieşiri = (190 + 160) * 6,3 = 2205
Stoc final = 100 * 6,3 = 630 lei

II. După fiecare intrare

CMP1 = (150*6,1+ 100*6,5)/(150 + 100) = 6,26 lei
Iesiri = 190 * 6,26 = 1189,4
Rămân = 60 * 6,26 = 375,6

CMP2 = (60*CMP1 + 200*6,3)/(60 + 200) ~ 6,291 lei

Ieşiri = 160 * 6,291 = 1006,5

23
 Stoc final = 100 * 6,291 = 629,1
Total ieşiri = 1189,4 + 1006,5 = 2195,9

3.4.Contabilitatea mărfurilor la preţul cu amănuntul

Se achiziţionează un stoc de marfă la cost de achiziţie (CA) de 1000 lei, adaos comercial
(AC) 20%, TVA 9%. Sold iniţial al contului de mărfuri este 200 lei şi al celui de diferenţe de preţ de
10 nefavorabilă. Ulterior mărfurile sunt vândute la preţ de vânzare cu amănuntul de 500 lei.
Înregistrarea achiziţiei şi vânzarea mărfurilor dacă evaluarea acestora se face la preţ de
vânzare cu amănuntul (PVA) este următoarea.
PVA = CA + AC + TVA neexigibilă = 1000 + 200 + 288 = 1488

1. Achiziţia mărfurilor
% = 401 1240
371 1128
4426 112

2. Înregistrarea adaosului comercial şi a TVA neexigibilă

371 = % 488
378 200
4428 288

3. Vânzarea mărfurilor
5311 = % 500
707 455
4427 45

4. Scăderea din gestiune

% = 371 500
607 342,7420
378 60,4839
4428 96,7741
24
K378 = (Si378 + Rc378) / [(Si371 + Rd371) - (Si4428 + Rc4428)] = (10+ 200) / [(200 + 1428 – 288)] = 0,15
Cota de adaos comercial aferentă ieşiri (K378 ) = 0,15* Rc707 = 0,15* 403,2258 = 60,4839

3.5.Ajustări pentru deprecierea stocurilor

În urma inventarierii efectuate la sfârşitul anului s-a înregistrat următoarea situaţie:

NC Sortimentul Valoarea contabilă Valoarea de inventar Depreciere
1 A 40 37,5 2,5
2 B 100 140 _
3 C 60 27,5 32,5
TOTAL 200 205 35

Pe baza listei de inventariere se constituie provizioane pentru sortimentele la care s-au

înregistrat deprecieri:
- A:
6814 = 391 2,5
Cheltuieli de exploatare privind Provizioane pentru deprecierea
provizioane pentru deprecierea materialelor consumabile
activelor circulante
- C:
6814 = 391 32,5

La sfârşitul anului următor, situaţie celor trei categorii de stocuri se prezintă astfel:
NC Sortiment Valoarea istorică (contabilă) Valoarea de inventar Deprecierea
1 A 50 45 5
2 B 100 90 10
3 C 20 20 _
TOTAL 170 155 15

Înregistrările contabile de la sfârşitul anului sunt:

25
- A: Majorarea provizionului
6814 = 391 2,5
- B: Constituirea provizionului
6814 = 391 10
- C: Anularea provizionului
391 = 7814 32,5

26
 CAP IV. CONCLUZII ŞI PROPUNERI

Contabilitatea stocurilor este considerată una dintre cele mai importante secţiuni ale
contabilităţii deoarece ea priveşte situaţia efectivă a producţiei,în urma ei putându-se stabili efectiv
costurile de producţie ale bunurilor produse, respectiv preţurile de vânzare astfel încât firma să poată
obţine profit.
În ceea ce priveşte materiile prime, este foarte important de analizat toate ofertele
furnizorilor,deoarece acestea pot diferii atât la preţ, cât şi la calitate.Este foarte important ca firma să
obţina materii prime şi materiale la cele mai bune preţuri şi având o bună calitate.În contabilitate
preţul materiilor prime constituie baza de calculaţie a preţului de producţie.
În ceea ce priveşte produsele pe care firma le obţine, acestea trebuie să fie în conformitate cu
cerinţele clienţilor, iar în cazul produselor de patiserie este foarte important modul de
producţie,păstrare şi distribuire a acestora.În contabilitate produsele obţinute sunt reprezentate la
preţul lor de producţie urmând a fi însă vândute la un preţ mai bun pentru a obţine un profit.
Mărfurile sunt ,de asemenea, importante pentru unitate.În cazul fimei analizate aceste
mărfuri se referă, de obicei, la tot ceea ce ţine de decor. De obicei în cazul torturilor de nuntă se
folosesc ca şi mărfuri diferite obiecte care simbolizează căsătoria, respectiv cei doi miri din
porţelan.În contabilitate, mărfurile sunt evidenţiate prin 3 metode în funcţie de specificul unităţii, iar
de cele mai multe ori firma doreşte obţinerea unui profit suplimentar şi din această activitate.
S.C. T S.R.L a încercat dea lungul timpului ,şi a şi reuşit, să facă din activitatea sa una
profitabilă.Acest lucru se poate observa şi din creşterea profitului, a cifrei de afaceri, a investiţiilor
făcute din fonduri proprii pentru a avea un spaţiu propriu de desfăşurare a activităţii, dar şi din
deschiderea unei cofetării proprii.
Se poate observa faptul că unitatea a implementat şi HACCP, ceea ce înseamnă un pas
înainte pentru ea,dar şi seriozitatea pe care o are în activitatea desfăşurată.
În ceea ce priveşte stocurile, firma îşi desfăşoara activitatea în cele mai bune condiţii.Stocul
pe care îl deţine este unul relativ mic, aceasta datorându-se şi naturii produselor realizate de ea, dar
şi datorită preţurilor excelente pe care le practică, ceea ce face ca aceste produse să poată fi
cumpărate de o gama foarte variată de clienţi.
Prin faptul că realizează peste 60 de feluri de prăjitură, atât prăjituri de post cât şi de casă,
arată interesul firmei pentru ca tot mai mulţi clienţi să guste prăjiturile produse de ea, indiferent de
perioada din an în care ne aflăm (post sau nu) cât şi gusturile pe care le avem fiecare (unii preferă
doar prăjiturile de casă).
27
 De asemenea dublarea profitului se datorează deschiderii cofetăriei. Acest local a fost foarte
bine gândit, realizându-se şi un loc de aniversări pentru cei mici, astfel scutindu-i pe părinţi de
organizarea unei petreceri acasă şi chiar de supravegherea celor mici,deoarece există personal
special pregătit pentru aceste aniversări.
În ceea ce privesc propunerile pentru firmă, consider că aceasta ar trebui să încerce să-şi
extindă activitatea prin deschiderea unor alte puncte de lucru în judeţ pentru a satisface tot mai mulţi
clienţi şi a realiza o cifră de afaceri şi un profit din ce în ce mai mare.
De asemenea ar trebui să găsească soluţii noi pentru ca bunurile produse să aibă o
valabilitate mai mare şi de ce nu metode de păstrare a acestora în condiţii optime.
În cazul extinderii activităţii, firma ar putea să încerce producerea unoi noi sortimente de
prăjituri dar şi de produse de patiserie, astfel încât să realizeze anumite produse unice, care de altfel
să poarte şi nume unice şi să poată fi uşor asimilate cu numele firmei.

28
BIBLIOGRAFIE

1. Bojian Octavian – „Contabilitate Genereală”, Editura Eficient, Bucureşti,1998.

2. Cicilia Ionescu – „Contabilitate-Baze şi proceduri”, Editura Fundaţiei Române
de Mâine, Bucureşti, 2009.
3.Cistelecan Rodica – „Contabilitate financiară”, Editura Universităţii Petru Maior
Tg-Mureş,2000.
4. Epuran Mihail,Băbăiţă Valeria – „Contabilitatea financiară în noul sistem
contabil” Vol.1, Editura de Vest, Timişoara, 1996.
5. IAS 2 - Stocurile
6. Legea Contabilităţii nr 82/1991
7. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752/2005 privind aprobarea Reglementărilor contabile
conforme cu directivele europene, MO nr.1080 bis/30.11.2005
8. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.2374/2009 privind modificare OMFP nr.1752/2005,
MO nr.25/14.01.2005.
9.Pântea Petru Iacob – „Contabilitatea Românească”,Editura Intelcredo, Deva,2003
10. Ristea Mihai – “Contabilitatea Finaciară a Întreprinderii”, Editura Universitară,
Bucureşti, 2005.

29