Proiect Politici Contabile Privind Stocurile

1
CUPRINS
INTRODUCERE :
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND STOCURILE ŞI ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII
ACESTORA
1.1.Definirea şi structura stocurilor
1.2. Contabilitatea analitică a stocurilor
1.2.1.Metoda cantitativ-valorică, pe fişe de cont analitic
1.2.2.Metoda operativ-contabilă sau pe şolduri
1.2.3.Metoda global valorică
1.3. Contabilitatea sintetică a stocurilor
1.4. Aspecte privind evaluarea stocurilor de materii prime şi materiale
1.4.1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
1.4.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune
1.4.3. Evaluarea la inventariere şi la închiderea exerciţiului
1.4.4. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil
CAPITOLUL II
INFORMAŢII GENERALE PRIVIND SOCIETATEA ANALIZATĂ
SC VANC IMPEX S.A.
2.1.Scurt istoric
2.2.Organizarea activităţii unităţii
2.2.1. Structura activităţii de exploatare
2.2.2 Structura funcţională
2.3. Resursele financiare
2.4. Monografie
CAPITOLUL III
ANALIZA UTILIZĂRII STOCURILOR-STUDIU DE CAZ ÎN CADRUL S.C.''VANC
IMPEX'' S.A.Ploieşti
3.1. Analiza asigurării activităţii cu stocuri
3.2.1. Analiza dinamicii şi structurii stocurilor
3.2.2. Analiza vitezei de rotaţie a stocurilor
3.2.3. Analiza pe baza ratelor de structură
3.2.4. Analiza stocurilor de materiale
3.2.5. Analiza eficienţei stocurilor
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
2
Contabilitatea este una dintre cele mai sublime creaţii ale spiritului omenesc pe care fiecare
gospodar ar trebui să o folosească în gospodăria să.”
GOETHE
INTRODUCERE :
În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societăţi un rol important îl au activele
circulante materiale din cadrul cărora fac parte şi stocurile, adică acele materiale deţinute
pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, în curs de producţie în
vederea vânzării în aceleaşi condiţii că mai sus sau sub formă de materii prime, materiale şi
alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau pentru prestarea de
servicii. Această importantă este dată de faptul că o unitate de producţie nu poate funcţiona
fără existenţa stocurilor.
Stocurile reprezintă cantităţile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare
fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producţie, desfacere), pentru a asigura
desfăşurarea continuă şi ritmică a activelor de exploatare.
Caracterului continuu al producţiei (sau al desfacerilor), i se opune, din motive
economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor.
Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi
recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare şi sunt valorificate
prin vânzarea şi încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de întreprindere.
Stocul de producţie reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri şi
al unei oferte, al unui mod de organizare a activităţii de asigurare a activităţii de asigurare
materială şi care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenţei
acestuia este determinată de:
- necoincidenţa în timp şi spaţiu a producţiei şi consumului de resurse;
- existenţa anumitor incertitudini în ce priveşte asigurarea cu resurse şi care fac
necesară existenţa unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi:
- stocul de siguranţă - pentru incertitudini în ce priveşte consumul, cantita-tile livrate şi
timpul de livrare;
- stocurile speculative - pentru eliminarea unor influenţe negative ale creşterii
preţurilor etc.
- existenţa unor ritmuri diferite dintre producţie (consum) şi asigurare. Astfel, consumul se
poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp
Lucrarea intitulată Metode şi tehnici de evaluare şi contabilizare a stocurilor în cadrul firmei
este structurată pe trei capitole mari, împărţite la rândul lor în subcapitole, astfel încât să se
asigure o tratare judicioasă a tuturor aspectelor legate de contabilitatea stocurilor. Aceste
capitole sunt:
Cap.I – Contabilitatea şi anașiza stocurilor cu referire la clasificarea şi structura
stocurilor, evaluarea stocurilor, contabilitatea stocurilor de natură materiilor prime,
materialelor, produselor, mărfurilor şi a altor materiale consumabile;
Cap.II– Prezentarea firmei ce tratează subiecte ca: istoricul firmei, obiectul de
activitate, capitalul social şi acţiunile, conducerea şi gestiunea societăţii, structura forţei de
muncă;în care urmează a se efectua studiul de caz privind contabilitatea şi analiza stocurilor.
Cap. III. Studiu de caz privind stocurile la firma capitol care cuprinde analiza
stocurilor şi o aplicaţie în programul informatic folosit de această societate.
Lucrarea se inchelie cu -Concluzii şi propuneri asupra acestei lucrări.
3
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND STOCURILE ŞI ORGANIZAREA
CONTABILITĂŢII ACESTORA
1.1.Definirea şi structura stocurilor
Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima

lor utilizare, să fie vândute în situaţia când au starea de marfă sau produse rezultate din
prelucrare, precum şi producţia în curs de execuţie.
În general,stocurile reprezintă „cantitatea de active materiale şi financiare existente la
un moment dat într-o unitate patrimonială.''
În categoria stocurilor sunt cuprinse:
- materiile prime,care participă în mod direct la fabricarea produselor;
- materiale consumabile, respectiv materiale auxiliare, combustibilii, materialele de
plantat, care participă sau ajută procesul de producţie;
- materiale de natura obiectelor de inventar;
- produsele, respectiv - produse finite;
- semifabricate;
- produse reziduale;
- animale şi păsări;
- ambalaje care includ stocurile utilizate pentru păstrarea şi transportul bunurilor;
- producţia în curs de execuţie, adică producţia care nu a parcurs toate etapele
procesului tehnologic;
- mărfurile, adică bunurile cumpărate de unitate în vederea revânzării prin unităţile
proprii sau prin alte unităţi comerciale.
În categoria stocurilor de natura obiectelor de inventar intră:

- bunuri cu valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate
mijloace fixe;
- echipamente de protecţie,echipamente de lucru şi îmbrăcăminte de lucru şi
îmbrăcăminte specială;
- mecanisme, dispozitive, verificatoare, aparate de măsură şi control;
- baracamente, amenajări provizorii.
Stocurile se pot clasifica după mai multe criterii:
- după sursa de provenienţă:
''stocuri cumpărate''
''stocuri fabricate''
- după apartenenţa la patrimoniu:

''stocuri care fac parte din patrimoniu''
''stocuri care nu fac parte din patrimoniu''
- după gradul de individualizare şi modul de gestionare:
''stocuri identificabile''
''stocuri interschimbabile sau fungibile.''
4
De asemenea,în categoria stocurilor mai intră bunurile aflate în custodie pentru

prelucrare sau în consignţie la terţi.
În calitatea lor de active, stocurile sunt recunoscute numai atunci când este posibil ca
ele să aducă întreprinderii beneficii economice viitoare şi costul lor să poată fi evaluat în mod
credibil.
Structura stocurilor se modifică în funcţie de etapele în care se regăsesc în cadrul
ciclului de exploatare, care, în cadrul întreprinderilor de producţie se poate reprezenta astfel:
materii prime => producţie => semifabricate => produse finite
şi materiale nedeterminată şi reziduale
În cazul întreprinderilor din domeniul comerţului,ciclul de exploatare constă în
cumpărarea de mărfuri, care se vând ulterior în aceeaşi stare.
1.2. Contabilitatea analitică a stocurilor

În vederea asigurării integrării stocurilor,unităţile mari trbuie să îşi organizeze o
contabilitate analitică a stocurilor.
Unităţile mici şi mijlocii care folosesc metoda inventarului intermitent în
contabilitatea sintetică a stocurilor nu organizează contabilitatea analitică a stocurilor.
Unităţile mari care folosec metoda inventarului permanent în contabilitatea sintetică a
stocurilor pot să organizeze contabilitatea analitică a stocurilor folosind una din următoarele
metode:
- metoda cantitativ-valorică;
- metoda operativ-contabilă sau pe şolduri;
- metode global-valorică.
1.2.1.Metoda cantitativ-valorică, pe fişe de cont analitic
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:
# operarea cantitativă a stocurilor în fişele de magazie;
# întocmirea documentului Borderou de predare a documentelor;
# înregistrarea documentelor în ''Fişele de cont analitic pentru valori materiale'';
# verificarea concordanţei înregistrărilor din Fişele de magazie cu cele din Fişele de
cont analitic;
# verificarea concordanţei înregistrărilor din Fişele de cont analitic cu situaţia din
Fişele de cont sintetic cu ajutorul Balanţelor de verificare analitice.
1.2.2.Metoda operativ-contabilă sau pe şolduri
Utilizarea metodei operativ-contabilă sau pe şolduri se bazează pe suprimarea fişelor

de conturi analitice pentru valori materiale de la compartimentul financiar-contabil şi
înlocuirea ei cu fişele centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri.
Etapele care se parcurg în evidenţa stocurilor în cazul acestei metode sunt următoarele:
# evidenţa cantitativă a bunurilor la locurile de depozitare pe categorii de stocuri cu
ajutorul Fişei de magazie;
# întocmirea borderoului de predare a documentelor pe baza fişelor de magazie şi a
documentelor de intrare-ieşire în contabilitate;
# întocmirea Registrului stocurilor la sfârşitul lunii în care se trec:
- cantităţile de stocuri preluate din fişele de magazie;
- preţurile unitare;
- totalul valorilor determinate;
5
# întocmirea Fişei centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri.
1.2.3.Metoda global valorică
Această metodă, presupune ţinerea evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii,cât şi în

contabilitate.Documentele care se întocmesc sunt Raportul de gestiune şi Fişele de cont pentru
operaţiuni diverse. Periodic, se face un control al concordanţei dintre evidenţa operativă şi cea
contabilă.
Această metodă se utilizează mai ales în cazul unităţilor de desfacere cu amănuntul.
În practică se pot întâlni diferite combinaţii ale metodelor de evidenţă operativă şi
analitică a stocurilor.
1.3. Contabilitatea sintetică a stocurilor

Evidenţa constituirii şi mişcării stocurilor şi produţiei în curs de execuţie se realizează
cu ajutorul conturilor din clasa a 3-a din Planul de Conturi General,denumită „Conturi de
stocuri şi producţie în curs de execuţie.''
Inventarul intermitent presupune stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în contabilitate
pe baza inventării stocurilor la sfârşitul lunii. În acest caz conturile de stocuri se debitează la
sfârşitul lunii cu şolduri determinate la inventariere şi se creditează la începutul perioadei
precedente. Intrările de stocuri din cursul perioadei se înregistrează direct în conturile de
cheltuieli, conform premisei că aceste stocuri sunt destinate se determină prin calculul
extracontabil, conform relaţiei:
stocuri iniţiale + intrări - stocuri finale = ieşire

Clasa a 3-a de conturi cuprinde următoarele grupe de conturi:
30. STOCURI DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

301. Materii prime (A)
302. Materiale consumabile
3021. Materiale auxiliare (A)
3022. Combustibili (A)
3023. Materiale pentru ambalat (A)
3024. Piese de schimb (A)
3025. Semințe și materiale de plantat (A)
3026. Furaje (A)
3028. Alte materiale consumabile (A)
303. Materiale de natura obiectelor de inventar (A)
308. Diferențe de preț la materii prime și materiale (A/P)
32. STOCURI ÎN CURS DE APROVIZIONARE
321. Materii prime în curs de aprovizionare (A)
322. Materiale consumabile în curs de aprovizionare (A)
323. Materiale de natura obiectelor de inventar în curs de aprovizionare (A)
326. Animale în curs de aprovizionare (A)
327. Mărfuri în curs de aprovizionare (A)
328. Ambalaje în curs de aprovizionare (A)
33. PRODUCȚIE ÎN CURS DE EXECUȚIE
331. Produse în curs de execuție (A)
332. Servicii în curs de execuție (A)
34. PRODUSE
341. Semifabricate (A)
6
345. Produse finite (A)

346. Produse reziduale (A)
348. Diferențe de preț la produse (A/P)
35. STOCURI AFLATE LA TERȚI
351. Materii și materiale aflate la terți (A)
354. Produse aflate la terți (A)
356. Animale aflate la terți (A)
357. Mărfuri aflate la terți (A)
358. Ambalaje aflate la terți (A)
36. ANIMALE
361. Animale și păsări (A)
368. Diferențe de preț la animale și păsări (A/P)
37. MĂRFURI
371. Mărfuri (A)
378. Diferențe de preț la mărfuri (A/P)
38. AMBALAJE
381. Ambalaje (A)
388. Diferențe de preț la ambalaje (A/P)
39. AJUSTĂRI PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR ȘI PRODUCȚIEI ÎN CURS
DE EXECUȚIE
391. Ajustări pentru deprecierea materiilor prime (P)
392. Ajustări pentru deprecierea materialelor
3921. Ajustări pentru deprecierea materialelor consumabile (P)
3922. Ajustări pentru deprecierea materialelor de natura obiectelor de inventar (P)
393. Ajustări pentru deprecierea producției în curs de execuție (P)
394. Ajustări pentru deprecierea produselor
3941. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor (P)
3945. Ajustări pentru deprecierea produselor finite (P)
3946. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale (P)
395. Ajustări pentru deprecierea stocurilor aflate la terți
3951. Ajustări pentru deprecierea materiilor și materialelor aflate la terți (P)
3952. Ajustări pentru deprecierea semifabricatelor aflate la terți (P)
3953. Ajustări pentru deprecierea produselor finite aflate la terți (P)
3954. Ajustări pentru deprecierea produselor reziduale aflate la terți (P)
3956. Ajustări pentru deprecierea animalelor aflate la terți (P)
3957. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor aflate la terți (P)
3958. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor aflate la terți (P)
396. Ajustări pentru deprecierea animalelor (P)
397. Ajustări pentru deprecierea mărfurilor (P)
398. Ajustări pentru deprecierea ambalajelor (P)
După conţinutul economic, conturile din clasa 3 se grupează astfel:

- Conturi care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare;
- Conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a

stocurilor,respectiv conturile
308, 348, 368, 388, 378 şi conturile de provizioane
Conturile de diferenţe de preţ pot fi utilizate ca şi conturi bifuncţionale sau ca şi
conturi de activ.
Dacă se utilizează ca şi conturi de activ, conturile de diferenţe de preţ:
7
Se debitează cu diferenţele de preţ (în roşu sau în negru) aferente stocurilor intrate.
Se debitază cu diferenţele de preţ aferente ieşirilor de stocuri.
Soldul debitelor poate fi roşu sau negru şi reprezintă diferenţele de preţ aferente
stocurilor existente în unitate.
Conturile care ţin evidenţa stocurilor la valoarea de intrare (la cost istoric), care
cuprind conturi din grupele:
30, 32, 34, 35, 36, 37, 38.
După funcţia contabilă,aceste conturi sunt conturi de activ.
Ele se debitează cu valoarea stocurilor intrate.
Se creditează cu valoarea stocurilor ieşite.
Soldul final al contului este debitor şi reprezintă stocurile existente la un moment dat.
Contul 378 ''Diferenţe de preţ la mărfuri''
Este un cont de pasiv.
Se creditează cu adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în unitate.
Se debitează cu adaosul comercial aferent mărfurilor ieşite din unitate.
Soldul creditor reprezintă adaosul comercial aferent mărfurilor existente în unitate.
Conturile din grupa 39 sunt conturi de provizioane

Conturile de provizioane sunt conturi de pasiv.
Se creditează cu valoarea provizioanelor de depreciere constituite sau majorate.
Se creditează cu ocazia anulării sau diminuării provizioanelor.
Soldul creditor reprezintă provizioanele constituite şi nefolosite.
1.4. Aspecte privind evaluarea stocurilor de materii prime şi materiale
1.4.1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Stocurile şi producţia în curs de execuţie sunt reflectate în contabilitatea sintetică

valoric, cel mai adesea în contabilitatea analitică cantitativ-valoric şi numai cantitativ în
evidenţa operativă de la depozite.
În cazul materiilor prime, materialelor consumabile, materialelor de natura obiectelor
de inventa, ambalajelor achiziţionate din afara unităţii, acestea pot fi reflectate în contabilitate
la:
- costul de achiziţie - este format din preţul de facturare al furnizorului, taxele şi
ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport, aprovizionare şi alte cheltuieli incluse în
factura furnizorului.
- preţul standard - este un preţ prestabilit care constă în evaluarea şi înregistrarea
stocurilor în preţuri fixe, stabilite anterior pe baza preţurilor medii ale stocurilor din perioada
precedentă.
- preţul de facturare - este preţul indicat în factura acestuia.Preţurile de facturare devin
preţuri de înregistrare în contabilitate dacă diferenţele de preţ faţă de costul de achiziţie se
evidenţiază distinct.
1.4.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune
Evaluarea ieşirilor din stoc, respectiv din gestiune, se face cel mai adesea ţinând cont
de valoarea de intrare în stoc.
8
Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în

situaţia utilizării costului efectiv de înregistrare în contabilitate sunt:
1.Metoda primului intrat, primului ieşit (FIFO) - are la bază premisa că primele
loturi de bunuri cumpărate sunt primele care se dau în consum sau sunt vândute.Ca urmare,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a primei intrări aferente unui
anumit lot.
2.Metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO) - presupune că ultimele loturi

intrate sunt vândute mai întâi, deci costul unitar al ultimei intrări e atributul primei ieşiri.De
aceea bunurile ieşite din gestiune se evaluează la valoarea de intrare a ultimei intrări aferente
unui anumit lot.
3.Metoda costului mediu ponderat (CMP) - presupune calcularea mediei ponderate

a costurilor unui anumit element, fie periodic (de regulă, la sfârşitul lunii), fie după fiecare
recepţie.
Când se calculează la sfârşitul lunii, costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte că un

raport între valoarea stocului (VSi) plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea existentă în stocul
iniţial (QSi) plus cantităţile intrate (Qi), adică:
CMP = (VSi + Vi) : (QSp + Qi)
Când se calculează după fiecare recepţie, costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte că
un raport între valoarea stocului precedent (VSp) plus valoarea intrărilor (Vi) şi cantitatea
existentă în stocul precedent (QSp) plus cantităţile intrate (Qi), adică:
CMP = (VSp + Vi) : (QSp + Qi)
Dacă se ponderează cantităţile ieşite (QE) cu costul unitar mediu ponderat se obţine
valoarea bunurilor ieşite (VE) adică:
VE = CMP x QE
4.Metoda identificării individuale - constă în evaluarea bunurilor ăi costul istoric (de

intrare).Se poate folosi în cazul produselor de folosinţă îndelungată, care se pot identifica prin
serie, data de intrare, costul de achiziţie.
1.4.3. Evaluarea la inventariere şi la închiderea exerciţiului
La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exerciţiului, stocurile se evaluează la

valoarea actuală sau de utilitate, denumită şi valoarea de inventar.
Cu acest prilej se stabilesc:
- diferenţele cantitative în plus sau în minus dintre situaţia faptică stabilită la
inventariere şi
situaţia scriptică din contabilitate;
- diferenţele valorice în plus sau în minus dintre valoarea contabilă (de intrare) şi
valoarea actuală.
9
1.4.4. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu

rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:
· Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus între valoarea de inventar şi
valoarea de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de
valoare nu se înregistrează în contabilitate.
· Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minus între valoarea de
inventar şi valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În
contabilitate aceste stocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar
minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de
provizioane. Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru
care au fost calculate şi înregistrate provizioane, se obţine valoarea de inventar ca valoare netă
ce se înscrie în bilanţ.
Pe baza celor arătate mai sus se desprinde regulă generală de evaluare şi înregistrare a
stocurilor, şi anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul
costului de achiziţie sau a costului de producţie, după caz, ca forme a costului istoric. Prin
aceasta se asigura aplicarea principiului realităţii, costurile efective de achiziţie şi de producţie
fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.
CAPITOLUL II
INFORMAŢII GENERALE PRIVIND SOCIETATEA ANALIZATĂ
10
SC VANC IMPEX S.A.
2.1.Scurt istoric
Denumirea societăţii comerciale analizate este S.C. “VANC IMPEX” S.A. Aceasta
este o persoană juridică română, având formă juridică de societate pe acţiuni şi desfăşurându-
şi activitatea în conformitate cu prevederile legislaţiei comerciale şi ale statutului său.
Sediul societăţii este în România, localitatea Ploieşti, strada Ştefan cel Mare, nr. 12.
Societatea poate avea reprezentanţe, agenţii, birouri, sucursale, filiale, şantiere (loturi), situate
şi în alte localităţi din ţară şi străinătate, în spaţii închiriate sau spaţiile proprii : spaţiu str.
Ştefan cel Mare nr. 12, Ploieşti; spaţiu str. Cuptoarelor, Ploieşti; spaţiu str. Poligonului nr.1,
Ploieşti; spaţiu str. Frăţiei nr. 1, Ploieşti; spaţiu str. Avram Iancu nr.12, Sinaia; spaţiu Şoseaua
Sinaia-Buşteni (km. 126,8); spaţiu comună Podenii Noi, sat Valea Dulce, judeţ Prahova ş.a.
Conform statutului său, scopul societăţii comerciale “VANC IMPEX” S.A. este
contractarea, execuţia şi comercializarea construcţiilor civile industriale, agricole şi conexele
acestora, precum şi obţinerea profitului.
Obiectul de activitate al societăţii se concretizează în :
Proiectarea, contractarea şi execuţia construcţiilor şi conexelor acestora în ţară şi
străinătate şi comercializarea acestora în lei şi valută;
Prestări şi întreţineri în construcţii, precum şi prestări cu utilaje şi mijloace de
transport auto din dotare pentru persoane fizice şi juridice;
Aprovizionarea, depozitarea şi comercializarea materialelor de construcţii;
Proiectarea, execuţia şi comercializarea prefabricatelor, a construcţiilor metalice şi din
lemn, pentru construcţii şi diverse;
Gospodărirea şi cazarea în imobilele proprietate a societăţii pentru personalul propriu
şi pentru terţi;
Gospodărire, cazare, turism, activităţi hoteliere şi activităţi social-cultural-artistice în
căminul nr. 2, str. Bobâlna Ploieşti, căminul din str. Avram Iancu nr. 12 Sinaia, în spaţiile
organizare de şantier Piatra Arsă, pentru personalul propriu şi pentru terţi;
Alimentaţia prin cantina-bufet şi organizarea de festivităţi, inclusiv gospodărie anexă
în căminele proprietate a societăţii, în spaţiile organizare de şantier şi în depozit;
Prepararea şi comercializarea betoanelor, şapelor, mortarelor şi altele la staţiile
centralizate din Piatra Arsă Sinia şi alte spaţii;
Prepararea şi comercializarea agregatelor (pietriş, nisip, balast şi altele) balastieră;
Import-export pentru orice produs şi bun care nu este interzis de legea română;
Proiectare, expertizare în construcţii şi orice domeniu conex obiectului de activitate;
Oficiul de calcul informatic, elaborare de produse program şi proiectare asistată.
Cea mai mare pondere în cifra de afaceri realizată de societatea comercială analizată o
au veniturile obţinute în urma comercializării betoanelor, şapelor şi mortarelor la staţiile
centralizate din Piatra Arsă Sinaia şi alte staţii.
Materialele utilizate la prepararea betoanelor sunt :
- cimenturile : acestea vor satisface cerinţele din standardele naţionale de produs sau
din standardele profesionale.
În stadiul de proiectare a elementului sau structurii de rezistenţă, trebuie să se ţină
seama de criterii semnificative pentru alegerea tipului şi clasei de rezistenţă a cimentului
utilizat:
rezistenţa caracteristică necesară betonului;
viteza de dezvoltare a rezistenţei;
condiţii de execuţie şi tehnologie adoptate;
condiţii de serviciu şi expunere a structurii.
11
agregatele : la executare elementelor şi construcţiilor din beton şi beton armat cu

densitate aparent normală (2002-2500 kg/m 3), se folosesc agregate cu densitate normală
(1201-2001 kg/m3), provenite din sfărâmarea naturală şi/sau concasarea rocilor.
apa : apa de amestecare utilizată la prepararea betonului poate să provină din reţeaua
publică sau din altă sursă, dar, în acest caz, trebuie să îndeplinească anumite condiţii tehnice;
aditivii : aceştia se adaugă în beton în scopul îmbunătăţirii sau modificării
proprietăţilor betonului în stare proaspătă şi/sau întărită. Aditivii trebuie să îndeplinească
cerinţele din reglementările specifice sau agrementele tehnice în vigoare. Aditivii nu trebuie
să conţină substanţe care să influenţeze în mod negativ proprietăţile betonului sau să producă
coroziunea armăturii (de exemplu : clor).
adaosurile : acestea sunt materiale anorganice ce se pot adăuga în beton, în vederea
îmbunătăţirii caracteristicilor acestuia sau pentru a realiza caracteristici speciale. Adaosurile
pot îmbunătăţi următoarele caracteristici ale betoanelor : lucrabilitatea, gradul de
impermeabilitate, rezistenţa la agenţi chimici agresivi. Condiţiile de utilizare, condiţiile
tehnice pentru materialele componente, prepararea, transportul, punerea în lucrare şi tratarea
betonului se stabilesc de la caz la caz, funcţie de tipul şi proporţia adaosului utilizat.
Fluxul tehnologic al preparării betonului de desfăşoară după următoarele etape :
dozarea : la dozarea materialelor componente ale betonului se admit următoarele
abateri :
-agregate : 3%;
-ciment şi apă : 2%;
-adaosuri : 3%;
-aditivi : 5%.
Pentru agregate se poate folosi, ca unitate de măsură, cupa betonierei gradată în
prealabil sau cutii etalonate;
Pentru ciment se pot folosi, ca unitate de măsură, sacul, cutii etalonate sau simultan
ambele procedee;
Pentru apă şi aditivi se vor folosi recipienţi gradaţi.
amestecarea şi încărcarea în mijlocul de transport : pentru amestecarea betonului se
pot folosi betoniere cu amestecare forţată sau cu cădere liberă. În cazul utilizării agregatelor
cu granule mai mari de 40 mm., se vor folosi numai betoniere cu cădere liberă. Prin
amestecare trebuie să se obţină o distribuţie omogenă a materialelor componente şi o
lucrabilitate constantă. Ordinea de introducere a materialelor componente în betonieră se va
face începând cu şorţul de agregate cu granula cea mai mare. Amestecarea componenţilor
betonului se va face până la obţinerea unui amestec omogen. Durata amestecării depinde de
tipul şi compoziţia betonului, de condiţiile de mediu şi de tipul instalaţiei.
Durata de amestecare va fi de cel puţin 45 sec. de la introducerea ultimului
component.
Durata de încărcare în mijlocul de transport sau de menţinere a betonului în buncărul
tampon va fi de max. 20 minute.
spălarea staţiei : la terminarea schimbului este obligatoriu ca staţia să fie spălată cu jet
puternic de apă.
În urma procesului tehnologic descris mai sus se obţin diferite clase de betoane, şape
şi mortare.
2.2.Organizarea activităţii unităţii

Din punct de vedere managerial, S.C. “VANC IMPEX” S.A. poate fi privită ca sistem.
Sistemul reprezintă un ansamblu de elemente, organizat pe baza legăturilor de condiţionare
dintre ele, a cărui funcţionare, desfăşurată într-un mediu dinamic, pe care îl influenţează şi de
care este influenţat, permite atingerea anumitor obiective.
12
Având componente de bază ca : obiectivele, elementele, relaţiile, structura şi

funcţiunile, societatea comercială, privită ca sistem, are drept caracteristici definitorii :
coeziunea, integralitatea, dinamismul, ierarhizarea, adaptabilitatea, stabilitatea şi finalitatea.
Pornind de la caracteristicile societăţii ca sistem, S.C. “VANC IMPEX” S.A. este un
sistem :
socio-economic : reuneşte mijloace de producţie şi forţă de muncă, prin intermediul
cărora şi realizează funcţionalitatea;
dinamic : un dinamism imprimat de necesitatea ca societatea să asigure o înaltă
calitate a produselor livrate şi a lucrărilor executate, utilizând o bază tehnico-materială în
permanentă înnoire şi modernizare;
complex : complexitatea este dată de condiţiile contemporane, activitatea societăţii nu
se simplifică, ci, dimpotrivă;
probabil : deoarece acţiunea ansamblului societăţii este supusă unor factori aleatori,
care tind să-i perturbe echilibrul;
deschis : deoarece societatea se află într-o continuă interacţiune cu mediul
înconjurător, iar buna funcţionare depinde de modul în care de realizează echilibrul dintre
intrări şi ieşiri;
stabil : societatea este capabilă să-şi menţină funcţionarea. Societatea funcţionează de
peste 11 ani, stabilitatea fiind menţinută în condiţiile unui dinamism ridicat;
autoreglabil şi autoorganizabil : trăsătură rezultată din faptul că întreaga activitate
urmăreşte realizarea comenzii sociale.
2.2.1. Structura activităţii de exploatare

Activitatea societăţii comerciale nu se poate desfăşura în condiţii de eficienţă decât pe
baza unei organizări raţionale, sprijinite pe tehnici şi metode fundamentate ştiinţific, care să
asigure un cadru organizatoric capabil să se adapteze cu uşurinţă schimbărilor intervenite în
mediu.
Reprezentând ansamblul persoanelor, compartimentelor de muncă tehnice, economice
şi administrative, modul cum acestea sunt constituite şi grupate, precum şi principalele
legături ce se stabilesc între ele, structura organizatorică din cadrul S.C. “VANC IMPEX”
S.A. este de tip ierarhic-funcţional. Structura organizatorică se referă la cadrele societăţii, iar
legăturile dintre ele şi calitatea de suport al sistemului permit integrarea într-un ansamblu
unitar al elementelor umane care compun subsistemele conducător şi condus.
Aşa cum reiese din organigramă societăţii (anexa 1), activitatea de exploatare se
desfăşoară în cadrul sectoarelor subordonate departamentului tehnic, producţie şi mecano-
energetic. Între aceste sectoare există relaţii pe orizontală şi pe verticală, care concură la
realizarea obiectivelor prevăzute, dar şi relaţii cu celelalte sectoare, subordonate altor
departamente.
În funcţie de succesiunea sectoarelor ţinând cont de tehnologia de fabricaţie,
departamentul tehnic cuprinde :
-balastiera şi sectorul producţie betoane : în cadrul balastierei au loc operaţiunile de
spălare, sortare a agregatelor. Staţia de betoane primeşte agregatele de la balastieră şi prepară
betoane, şape şi mortare, care sunt livrate beneficiarilor ca atare sau au ca destinaţie şantierele
societăţii;
-puncte de lucru (şantiere) : se execută lucrările încredinţate în urma contractelor
încheiate cu terţii. Şefii şantierelor de construcţii, care au în subordine şi exploatare mijloace
auto şi utilaje, precum şi magazii de materiale şi personalul din rampele de descărcare, asigură
coordonarea folosirii acestora în condiţii de eficienţă pentru societate;
-protecţia muncii : se ocupă cu instruirea personalului în vederea unei utilizări a
utilajelor şi a creării unor condiţii de muncă ce nu comportă riscul accidentărilor;
13
-parc auto, utilaje, mentenanţă, echipament de lucru energetic : întocmeşte şi

urmăreşte derularea programului reparaţiilor capitale şi revizii tehnice pentru mijloacele fixe
închiriate, răspunde de menţinerea în stare de funcţionare a mijloacelor auto şi utilajelor din
dotarea tehnică proprie şi de la terţi. Acest sector se ocupă cu rezolvarea problemelor legate
de autorizarea funcţionării balastierelor şi urmăreşte eficienţa folosirii acestora;
-planificare construcţii, relaţii-contracte-oferte : în cadrul acestui sector se urmăreşte
distribuirea de oferte către potenţialii clienţi, contractarea efectuării unor lucrări şi
planificarea executării acestora, în concordanţă cu obiectivele acestora;
-planificare construcţii, proiectare tehnologie : se întocmesc documentaţii ofertă
pentru lucrări ce urmează a se contracta, la solicitarea conducerii societăţii sau a şantierelor.
Întocmitorii ofertelor participă la discuţiile preliminare în vederea contractării, furnizând
datele tehnice avute în vedere la întocmirea ofertei;
-nivelul conducerii departamentului tehnic, producţie şi mecano-energetic : se ocupă
cu rezolvarea problemelor legate de contractele de antrepriză, contractele de furnizare,
contractele de vânzare-cumpărare materiale de construcţii, contractele de proiectare. Se
urmăreşte în permanenţă eficienţa contractelor încheiate şi se analizează periodic situaţia
producţiei globale deviz-cost şi ia măsuri de reducere a costurilor de execuţie.
Se consideră că această structură a organizării producţiei este adecvată, deoarece nu
există prea multe nivele de decizie, ceea ce ar fi influenţat în mod negativ circulaţia
informaţiilor şi luarea deciziilor în timp oportun. Astfel, calitatea produselor realizate şi a
serviciilor oferite este corespunzătoare standardelor din activitatea de construcţii, societatea
dispunând de laboratoare proprii de analiză a calităţii betoanelor, şapelor şi mortarelor.
2.2.2 Structura funcţională

Din cauza volumului mare de activităţi, a complexităţii şi a numărului mare de
funcţiuni pe care le reclamă, activitatea societăţii este divizată în mai multe domenii de
activitate, numite funcţiunile de bază ale societăţii.
Astfel, pe lângă departamentul tehnic, societatea mai cuprinde 2 mari departamente :
1. departamentul marketing & comercial : acesta întocmeşte, pe baza datelor statistice,
programul anual de aprovizionare. Iniţiază şi încheie contracte de furnizare a materialelor
necesare la toate subunităţile. Analizează periodic situaţia stocurilor de materiale şi, în
colaborare cu subunităţile, ia măsuri de dinamizare a circulaţiei materialelor;
2. departamentul economic : asigură organizarea, coordonarea şi controlul activităţilor
financiare, de contabilitate şi control financiar intern. Răspunde de evidenţa şi de folosirea
judicioasă a mijloacelor circulante şi a celorlalte fonduri. Asigură, în mod permanent, o
situaţie financiară bună a societăţii, urmăreşte întărirea capacităţii ei de plată, onorarea la
termen şi în condiţii optime a angajamentelor şi recuperarea debitelor în termene normale.
1.La rândul său, departamentul marketing&comercial este divizat în următoarele
sectoare:
aprovizionare, alimentaţie publică : asigură aprovizionarea cu toate mărfurile necesare
desfăşurării în bune condiţii a activităţii de alimentaţie publică, prevăzută în obiectul de
activitate al societăţii. Materiile prime pot fi achiziţionate de la terţi sau pot proveni din
gospodăriile proprii;
resurse umane, salarizare : se asigură resursele umane, utilizarea lor raţională,
dezvoltarea competenţei profesionale; vizează încadrarea în organigramă a personalului,
corelat cu necesităţile reale de forţă de muncă, astfel încât fiecare angajat să-şi poată justifica
prezenţa în societate prin munca prestată şi randamentul acesteia. Ţine evidenţa contractelor
de muncă, răspunde de încheierea, executarea şi desfacerea contractelor individuale de muncă
la personalul de la sediul societăţii şi la personalul de conducere şi economic de la subunităţi,
14
făcând verificarea îndeplinirii condiţiilor de studii şi de calificare. Întocmeşte şi înaintează

organelor în drept dările de seamă specifice activităţilor de evidenţă personal;
depozite : au în vedere depozitarea şi păstrarea în condiţii corespunzătoare naturii
mărfurilor, prin respectarea normelor igienico-sanitare;
marketing : se urmăreşte promovarea produselor firmei pe piaţă, prin aplicarea unei
politici adecvate structurii şi dimensiunii cererii. Se urmăreşte evoluţia raportului cerere-
ofertă, se studiază concurenţa, se stabilesc preţurile ţinând cont de rezultatele analizelor
efectuate.
centrul de calcul : întocmeşte lucrări specifice prin prelucrarea automată a datelor
primite de la compartimente şi subunităţi şi, totodată, menţine tehnica de calcul a oficiului în
stare de funcţionare, răspunzând de derularea eficientă a contractelor de service-calculator.
Asigură societăţii subsistemele de calcul utile, aplică şi dezvoltă sistemul informatic al
societăţii, adaptează toate produsele program la cerinţele şi interesele oportune societăţii.
2. Departamentul economic are în subordine sectorul financiar&contabiliate, în cadrul
căruia se urmăreşte să se asigure folosirea raţională a mijloacelor materiale şi financiare.
Acest sector are ca obiective furnizarea informaţiilor necesare atât pentru necesităţile proprii,
cât şi în relaţiile societăţii cu asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii, băncile, organele
fiscale şi alte persoane juridice şi fizice. În cadrul acestui compartiment se organizează şi
contabilitatea de gestiune, având următoarele obiective : calcularea costurilor, stabilirea
rezultatelor şi a rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor executate, întocmirea
bugetului de venituri şi cheltuieli pe feluri de activităţi, urmărirea şi controlul executării
acestora în scopul cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare fundamentării
deciziilor privind gestiunea unităţii patrimoniale.
În cadrul acestui compartiment se realizează următoarele operaţii :
-întocmirea documentelor justificative privind operaţiile patrimoniale;
-organizarea şi ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii;
-organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului, precum şi modificarea
rezultatelor acesteia;
-respectarea regulilor de întocmire a bilanţului contabil, publicarea lui în Monitorul
Oficial al României şi depunerea la termen la organele de drept;
-păstrarea documentelor justificative, a registrelor şi a bilanţurilor contabile.
Şantierele de construcţii din cadrul S.C. “VANC IMPEX” S.A. nu conduc
contabilitate, organizând doar evidenţă operativă şi întocmind documente primare. De
asemenea, la nivelul punctelor de lucru sau ale loturilor, nu se organizează şi nu se conduce
contabilitate, întocmindu-se doar documente primare şi justificative privind existenţa şi
mişcarea valorilor materiale gestionate la aceste nivele, precum şi evidenţa operativă a
personalului pentru prezenţa la lucru şi a muncii prestate. Astfel, contabilitatea este organizată
centralizat la nivelul unităţii patrimoniale, urmărindu-se realizarea profitului.
În ceea ce priveşte aspectul financiar al acestui compartiment, se ţine evidenţa fluxului
de încasări şi plăţi generat de activitatea societăţii comerciale.
Deoarece întreprinderea analizată poate fi considerată ca făcând parte din categoria
întreprinderilor mijlocii, conducerea a stabilit că nu este necesară existenţa a 2 compartimente
distincte : financiar şi contabilitate. Se concluzionează ca fiind corectă această decizie,
deoarece între aceste 2 funcţiuni există o legătura organică, de reciprocitate. Astfel, pe baza
documentelor din contabilitate, se stabilesc relaţiile ce urmează a se efectua cu bugetul de stat
şi cu alte organe locale.
2.3. Resursele financiare

15
Esenţa funcţiei financiare este să colecteze, să utilizeze şi să controleze resursele

băneşti ale firmei. Situaţiile financiare reprezintă sursa cea mai importantă şi sintetică de
informaţii asupra stării şi dinamicii transformării unei firme. Într-un fel sau altul majoritatea
componentelor funcţionale pot fi reflectate în termeni financiari. Aceştia permit o comparaţie
rapidă şi obiectivă a situaţiei firmei la diferite momente, cât şi o comparaţie făcută în acel
moment cu firmele similare. Analizele financiare stau la baza deciziilor de investigaţii.
În cele ce urmează sunt prezentate bilanţul contabil încheiat la data de 31 decembrie
2017, respectiv contul de profit şi pierdere la aceeaşi dată. Conform datelor menţionate, la
închiderea exerciţiului financiar 2017, societatea prezenta următoarele rezultate financiare :
A.Venituri totale 306,453 lei, cu următoarea structură :

J Element venituri Pondere în total venituri
Vânzarea mărfurilor 91,40%
Venituri din exploatare 2,90%
Financiare 4,50%
Excepţionale 1,20%
TOTAL 100,00%
B. Cheltuieli totale 245,235 lei, cu următoarea structură :

Element cheltuială Pondere în total cheltuieli
Costul mărfii vândute 60,50%
Alte cheltuieli exploatare 29,30%
Financiare 10,00%
Excepţionale 0,20%
TOTAL 100,00%
Profit brut – 61,218 lei

Impozit profit – 15,304 - lei
Profit net – 45,914 - lei
Pentru anul 2017, situaţia a fost următoarea :
A. Venituri totale 502,534 - lei, cu următoarea structură :

Element venituri Pondere în total venituri
Vânzarea mărfurilor 96,20%
Alte venituri din exploatare 0,60%
Financiare 2,90%
Excepţionale 0,30%
TOTAL 100,00%
B. Cheltuieli totale 271,475 - lei, în structura următoare :

Element cheltuială Pondere în total cheltuieli
Costul mărfii vândute 59,90%
Alte cheltuieli exploatare 28,10%
Financiare 11,70%
Excepţionale 0,30%
TOTAL 100,00%
Profit brut – 231,059 - lei

16
Impozit profit – 57,765 - lei

Profit net – 173,294 - lei
2.4. Monografie
Monografia stocurilor
A.Înregistrări contabile în cazul aplicării inventarului permanent.

1) Evaluarea la cost de achiziţie:
· Recepţia materiilor prime achiziţionate de la furnizori
% = 401 Furnizor 124.000
Materii prime 301 100.000
TVA deductibil 4426 24.000
· Eliberarea în consumul productiv materiilor prime
Cheltuieli materii 601 = 301 Materii prime 50.000
2) Evaluarea la cost standard:
· Recepţie conform facturii cu diferenţe de preţ:
% = 301 Furnizor 124.000
Diferenţe de preţ 308 10.000
· Eliberare spre consum:

Cheltuieli cu M P 601 = 301 Materii prime 50.000
· Determinarea diferenţelor de preţ:
Coeficient de = 1.000+10.000 = 11.000 = 9,09 %
repartizare K 11000+110000 121.000
Diferenţe aferente ieşirilor = 50.000 * 9,09 % = 4.545 lei

· Înregistrarea diferenţelor de preţ:
Cheltuieli cu M P 601 = 308 Diferenţe de preţ 4.545
3) Evaluarea la preţ de facturare al furnizorului:
· Recepţia materiilor prime:
% = 401 Furnizor 124.000
· Eliberare spre consum:

· Determinarea diferenţelor de preţ:
Coeficient de = 1.000+10.000 = 11.000 = 11,11 %
Repartizare K 9.000+90.000 99.000
Diferenţe aferente ieşirilor = 50.000 * 11,11 % = 5.555 lei
· Înregistrarea diferenţelor de preţ:
Cheltuieli cu M P 601 = 308 Diferenţe de preţ 5.555
17
B. Înregistrări contabile în cazul aplicării inventarului

intermitent.
· Stornarea soldului iniţial de materii prime şi readucerea lor
asupra cheltuielilor:
Materii prime 301 = 601 Cheltuieli cu M P 10.000
· Recepţia şi trecerea asupra cheltuielilor a materiilor
prime achiziţionate de la furnizori:
% = 401 Furnizor 124.000
Cheltuieli cu M P 601 100.000
· Trecerea asupra stocurilor, a materiilor prime inventariate la
sfârşitul lunii:
Materii prime 301 = 601 Cheltuieli cu M P 50.000
C. Înregistrarea intrărilor de materii prime şi materiale

consumabile
1. Pe bază de factură
· Fără diferenţe de preţ
% = 401 Furnizori 124.000
· Cu diferenţă de preţ favorabile
% = 401 Furnizori 124.000
· Cu diferenţe de preţ nefavorabile
% = 401 Furnizori 124.000
2. Pe bază de aviz de expediţie
· Primire pe bază de aviz
% = 408 Furnizori facturi nesosite 124.000
TVA 4428 24.000
· La primirea facturii fără diferenţe între aviz şi factură
Facturi nesosite 408 = 401 Furnizori 124.000
TVA deductibil 4426 = 4428 TVA neexigibil 24.000
· La primirea facturii cu diferenţe în plus între aviz şi factură
% = 401 Furnizori 148.800
Facturi nesosite 408 124.000
TVA deductibil 4426 = 4428 TVA neexigibil 24.000
· La primirea facturii cu diferenţe în minus între aviz şi factură
% = 408 Furnizori facturi nesosite 124.000
TVA neexigibile 4428 24.000
18
% = 401 Furnizori 83.300

TVA deductibile 4426 16.800
3. De la întreprinzătorul individual
Materii prime 301 = 108 Contul întreprinzătorului 50.000
4. Ca aport de la asociaţi şi acţionari
Materii prime 301 = 456 Decontări cu asociaţii 70.000
5. Din avans de trezorerie
% = 542 Avansuri de trezorerie 24.800
6. Din prelucrare la terţi
Materii prime 301 = 351 Materii de la terţi 10.000
% = 401 Furnizori 6.200
7. Din donaţii, cu titlu gratuit
Materii prime 301 = 7718 Venituri din donaţii 15.000
8. Plus la inventar
· În roşu
· În negru
Materii prime 301 = 601 Cheltuieli cu materii 2.000
9. De la grup la unitate sau subunitate
· De la grup
Materii prime 301 = 4511 Materii primite de la grup 5.000
· De la unitatea de care aparţine subunitatea
Materii prime 301 = 481 M P primite de la unitate 3.000
· De la o altă subunitate
Materii prime 301 = 482 Primite de la subunitate 2.000
D. Înregistrarea ieşirilor de materii prime şi materiale

consumabile
1. Retrase de întreprinzătorul individual
Contul întreprinzător 108 = 301 Materii prime 25.000
2. Trimise spre prelucrat
Terţi 351 = 301 Materii prime 15.000
3. Trecute la mărfuri spre a fi vândute
Mărfuri 371 = 301 Materii prime 5.000
4. Date în consum
Cheltuieli M P 601 = 301 Materii prime 2.000
5. Lipsă la inventar,
· Imputabile
Creanţe în legătură 4282 = % 1.240
cu personalul 758 Alte venituri din exploat 1.000
4427 TVA colectat 240
· Neimputabile
6. Donate
19
Cheltuieli donaţii 6712 = 301 Materii prime 3.000

7. Distruse în urma calamităţilor
Alte cheltuieli 6718 = 301 Materii prime 5.000
CAPITOLUL III
ANALIZA UTILIZĂRII STOCURILOR-STUDIU DE CAZ IN CADRUL
S.C.''VANC IMPEX'' S.A.Ploieşti
Creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a întreprinderilor, în

contextul mecanismelor pieţei, are implicaţii profunde în procesul de conducere, care nu se
poate realiza pe bază de rutină, ci pe o studiere atentă a realităţii, pe o analiză ştiinţifică, care
să faciliteze adoptarea deciziilor corespunzătoare.
Prin esenţa ei, activitatea de conducere, indiferent de nivelul la care se exercită şi de
domeniul pe care îl vizează, implică cunoaşterea temeinică a situaţiei date, a întregului
complex de cauze şi factori care o determină, fapt care se realizează prin intermediul analizei
economico-financiare.
În scopul cunoaşterii fenomenelor şi proceselor economice, apare necesară analiza,
care înseamnă o metodă de cercetare bazată pe descompunerea sau desfăşurarea unui obiect
sau a unui fenomen în fiecare parte componentă, în elementele sale simple. Cu ajutorul
metodelor specifice domeniului se cercetează fiecare parte componentă, se stabilesc relaţiile
de cauzalitate, factorii care le generează, se formulează concluziile şi se conturează cadrul
activităţii viitoare.
Pornind de la înţelegerea analizei ca metodă a cunoaşterii, se poate deduce că, în
procesul de conducere, analiza economico-financiară constituie un instrument operaţional de
cunoaştere a stării de funcţionare a sistemului şi, pe această bază, iniţierea măsurilor de
reglare a disfuncţionalităţilor.
Analiza economico-financiară, ca instrument al conducerii, se află într-o legătură
organică cu funcţiunile întreprinderii şi cu funcţiile (atributele) conducerii, care se exercită
asupra tuturor funcţiilor întreprinderii.
3.1. Analiza asigurării activităţii cu stocuri

Într-o economie în care toţi producătorii sunt interesaţi să satisfacă cererea, cel puţin
din punct de vedere teoretic, nu ar trebui să existe probleme în ceea ce priveşte asigurarea
resurselor materiale necesare. Practic, intervin o serie de factori (care nu sunt numai de ordin
economic) conjuncturali, cum ar fi lipsa disponibilităţilor băneşti, pentru onorarea obligaţiilor
faţă de furnizori, care dau un anumit grad de complexitate procesului general de gestionare a
resurselor materiale.
Problematica analizei se structurează în funcţie de subiect şi scopul urmărit. Dacă
analiza este efectuată de compartimentele de specialitate ale firmei, în scopul îmbunătăţirii
activităţii, se vor avea în vedere problemele referitoare la : oferta furnizorilor; pentru
selectarea lor (piaţa de aprovizionare); ritmicitatea aprovizionării; formarea stocurilor etc.
Dacă se solicită un împrumut pentru aprovizionare, banca va analiza opţiunea de preţ,
mărimea stocurilor şi viteza de rotaţie, eficienţa folosirii resurselor materiale, care constituie
garanţia restituirii creditului. În cazul unor operaţiuni de asociere, cooperare, licitaţie,
interesează potenţialul firmei de a se aproviziona cu resurse materiale, mărimea stocurilor,
eficienţa folosirii acestora.
O asemenea analiză are rolul de a pune în evidenţă posibilităţile pe care le are firma
pentru a-şi asigura principalele materii prime, care se consumă în mod curent în cadrul
activităţii de bază, şi care condiţionează realizarea programelor de fabricaţie, implicit de
20
satisfacere a cererii clienţilor. Evident, fiecare agent economic, pe parcursul activităţii sale, a
stabilit anumite legături. Dar, pot să apară diverşi factori, care să întrerupă asemenea relaţii şi,
în consecinţă, pot să apară greutăţi în aprovizionare. Or, în asemenea situaţii, organismele de
specialitate ale firmei trebuie să dispună de o “soluţie de rezervă”, care în orice moment să
poată fi aplicată.
În cadrul analizei pieţei de aprovizionare, se urmăresc : structura surselor de
aprovizionare, pe pieţe şi principalii furnizori; gradul de dependenţă faţă de anumiţi furnizori.
Pentru soluţionarea acestor aspecte, datele de la S.C. “VANC IMPEX” S.A. pot fi
structurate după următorul model :
Structura furnizorilor S.C. “VANC IMPEX” S.A.

Tabel 3.1.
Nr. Denumirea U.M Aprovizionat Din care
crt principalelor în trim.I 2017 S.C. Romcif- ATM Alţi
materii prime Conpref Fieni furnizori
1. Ciment t 315 178 52 - 85
2. Nisip mc. 520 - 425 50 45
3. Pietriş mc. 600 - 350 180 70
Sursa : Informaţii prelucrate din baza de date a societăţii
Din datele tabelului (3.1) rezultă că aprovizionarea cu principalele materii prime se
realizează în exclusivitate de pe piaţa internă, care este segmentată pe mai mulţi furnizori,
fiecare deţinând o anumită pondere în aprovizionarea materialelor. O garanţie în posibilitatea
asigurării resurselor materiale este aceea că pentru fiecare material există mai multe surse de
aprovizionare, societatea nefiind dependentă de un singur furnizor. Trebuie adăugat faptul că
o parte din agregatele (nisip, pietriş) necesare desfăşurării activităţii este furnizată de
balastiera proprie a S.C. “VANC IMPEX” S.A., situată în comuna Podenii Noi.
În activitatea practică, un asemenea tabel poate fi întocmit pentru “evaluarea
necesarului de aprovizionat” într-un interval de timp, în prima coloană, iar restul coloanelor să
cuprindă cantităţile contractate sau posibil de contractat. Prin aceasta, în cadrul studiilor de
fezabilitate (de exemplu), se evidenţiază posibilităţile de asigurare a resurselor materiale
necesare realizării obiectivelor strategice.
Un alt aspect care interesează în cadrul analizei pieţei de aprovizionare îl reprezintă
oferta de resurse materiale, prin prisma unor condiţii, cum ar fi :
cantitatea posibilă de livrat într-un interval de timp;
calitatea (caracterizată prin elemente specifice domeniului şi materialelor);
condiţiile de transport şi plată;
eventualele bonificaţii , etc.
Compartimentul de specialitate, în mod normal, trebuie să dispună de o bază de date,
care să cuprindă toţi furnizorii potenţiali care pot fi abordaţi.
Desfăşurarea normală a activităţii 1nu se poate realiza fără un plan de aprovizionare,
un program care să prevadă asigurarea necesarului cel puţin pentru un an. De modul în care se
derulează procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor materiale şi ritmicitatea
producţiei.
Analiza desfăşurării procesului de aprovizionare poate fi structurată pe mai multe
probleme, cum ar fi :
acoperirea cu contracte a necesarului de aprovizionat;
realizarea programului de aprovizionare pe total şi pe principalele resurse materiale;
1Isfanescu Aurel, Hristea Ana Maria, Vasilescu Camelia , Analiza economico-financiara , Editura A.S.E,
Bucuresti, 2002, Pag.210
21
asigurarea necesarului pentru producţie.

Activitatea de vânzare-cumpărare trebuie să se desfăşoare şi în baza unui cadru juridic,
în care contractul constituie instrumentul principal. De aceea, contractarea necesarului de
aprovizionare reprezintă o premisă esenţială a asigurării resurselor materiale. În această
privinţă, societatea analizată prezintă un punct slab, deoarece compartimentul de specialitate
nu pune accent pe acest aspect al activităţii de aprovizionare şi de aceea apar rupturi de stoc în
anumite perioade.
Într-o perspectivă a derulării procesului de aprovizionare de porneşte de la situaţia
existentă la începutul intervalului din punct de vedere al acoperirii cu contracte şi modul cum
a evoluat pe parcursul perioadei. În condiţiile prelucrării automate a datelor, urmărirea
permanentă a acestui proces nu numai că este posibilă, dar absolut necesară, în special pentru
unităţile cu activitate complexă.
În ceea ce priveşte analiza realizării programului de aprovizionare, se au în vedere 2
aspecte importante :
activitatea de aprovizionare nu trebuie considerată ca scop în sine, respectiv nu orice
nerealizare sau depăşire a prevederilor reprezintă un plus sau un minus, ca rezultat;
activitatea de aprovizionare este condusă de compartimente specializate şi acestea
poartă răspunderea realizării obiectivelor stabilite.
Caracterizarea situaţiei generale a realizării programului de aprovizionare poate fi
eficientă sub aspect numeric, pe baza “poziţiilor din planul de aprovizionare”, respectiv
raportul dintre numărul de poziţii la care s-au realizat prevederile din totalul poziţiilor
(nomenclatorul de materiale).
Pe întreaga perioadă, compartimentele de specialitate trebuie să urmărească derularea
contractelor pe feluri de materiale şi furnizori. De asemenea, este necesară organizarea unei
evidenţe, care în orice moment să poată oferi răspunsuri la întrebări de genul :
care sunt materialele la care, la o anumită dată, nu s-au îndeplinit obligaţiile
contractuale?
care sunt furnizorii ?
ce cantităţi (valori) de materiale sunt restante ?
ce cantităţi s-au livrat în plus ?
ce cantităţi (pe feluri de materiale) trebuie să intre în următoarele zile ?
Astfel de probleme şi altele de această natură fac obiectul analizei operative, pe care o
realizează responsabilii direcţi ai activităţii de aprovizionare.
Finalitatea actului de aprovizionare îl reprezintă asigurarea necesarului pentru
producţie, cel puţin din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Acesta ar fi modul ideal în care trebuie planificată şi urmărită activitatea de
aprovizionare; la societatea analizată însă, aprovizionarea se face “din mers”, adică pe măsură
ce apar noi cerinţe de materiale, se face şi aprovizionarea acestora, ceea ce determină
procurarea lor la preţuri mai mari, antrenând cheltuieli suplimentare şi, deci o scădere a
profitului întreprinderii. Totodată, această aprovizionare efectuată pe parcurs intervine şi în
desfăşurarea ritmică a producţiei, ducând, uneori, la imposibilitatea satisfacerii cererii
clienţilor din lipsă de materiale.
S-ar impune, aşadar, o reorganizare a compartimentului care se ocupă cu partea de
aprovizionare şi o mai bună studiere a ofertei în domeniu, pentru a contacta din timp
furnizorii ce pot oferi cantităţile necesare, cu calitatea corespunzătoare şi un preţ acceptabil.
3.2. Analiza stocurilor

3.2.1. Analiza dinamicii şi structurii stocurilor
Pentru analiza stocurilor S.C. “VANC IMPEX” S.A, se utilizează datele de mai jos :
22
Structura stocurilor la S.C. “VANC IMPEX” S.A.

Tabel 3.2.
INDICATORI 2014 2015 2016 2017
% % % %
1.Materii prime, 1140 16,3 2538 30,7 3765 35,8 3020 17,8
materiale, ob de
inv, baracamente
2.Stocuri aflate la - - - - 143 0,01 1542 9,2
terţi
3.Semifabricate, 5393 77,3 4663 56,4 5128 48,69 8430 49,8
produse finite
4.Animale 282 4,1 664 8,0 1224 11,6 3078 18,2
5.Mărfuri 134 1,9 381 4,6 385 3,7 816 4,8
6.Ambalaje 24 0,4 26 0,3 26 0,2 34 0,2
TOTAL 6975 100,0 8274 100,0 10532 100,0 16923 100,0
STOCURI
Sursa : Date preluate din bilanţul contabil al S.C. “VANC IMPEX” S.A. şi prelucrate
Din datele prezentate – tabel 3.2- se observă că ponderea cea mai mare în totalul
stocurilor existente în fiecare an al analizei, în patrimoniul unităţii, o deţin produsele finite şi
semifabricatele, care au scăzut, însă, în intervalul 2014-2016 se observă însă o mică creştere
în anul 2017.
După ce stocurile de materii prime, materiale, obiecte de inventar şi baracamente au
cunoscut o evoluţie ascendentă în intervalul 2014-2016, în anul 2017 ele au scăzut destul de
mult, cu 18%.
Ponderea stocurilor trimise la terţi creşte foarte mult în anul 2017 : dacă în 2005 şi
2015 acest post de bilanţ avea valoarea 0, iar în 2016 avea o valoare nesemnificativă (0,01%),
în anul 2017, el ajunge să deţină un procent de 9,2% în totalul stocurilor.
Ponderea stocurilor de animale şi de mărfuri înregistrează o evoluţie ascendentă pe
întreg intervalul analizat; stocurile de ambalaje se menţin la un nivel constant.
Pentru analiza stocurilor în dinamică se pot folosi următoarele date :
Evoluţia stocurilor în dinamică la S.C. “VANC IMPEX” S.A.
Tabel 3.3.
INDICATORI 2015- 2016- 2017- 2015 2016 2017
2014 2015 2016 /2014 /2015 /2016
(%) (%) (%)
1.Materii prime, 1398 1226 -745 222,6 148,3 80,2
materiale, ob de inv,
baracamente
2.Stocuri aflate la terţi - 143 1541 -
3.Semifabricate, produse -730 465 3301 86,5 110,0 164,4
finite
4.Animale 322 560 1854 235,3 184,3 251,4
5.Mărfuri 246 422 430 282,7 101,1 211,7
6.Ambalaje 17 0 86 107,2 100,0 133,1
TOTAL STOCURI 1298 2257 6390 118,6 127,3 160,7
7. Cifra de afaceri 15637 22774 32191 121,3 125,6 128,8
Sursa : Date preluate din bilanţul contabil al societăţii şi prelucrate
23
Totalul stocurilor a crescut de la an la an, devansând însă ritmul de creştere al cifrei de

afaceri, fapt ce are o influenţă nefavorabilă asupra întreprinderii.
3.2.2. Analiza vitezei de rotaţie a stocurilor

Durata de rotaţie a stocurilor se poate calcula cu ajutorul următoarei formule :
D = (St / CA ) × T
în care : D = durata de rotaţie a stocurilor
St = stocul mediu
CA = cifra de afaceri
T = perioada calendaristică (360 zile)
Pentru caracterizarea vitezei de rotaţie a stocurilor se mai foloseşte şi indicatorul
numărul de rotaţii (n), exprimat prin relaţia :
n = CA / St
Viteza de rotaţie a stocurilor poate fi individualizată şi ca o problemă distinctă în
cadrul analizei economico-financiare, datorită funcţiilor pe care le îndeplineşte, respectiv ca
mijloc de caracterizare a eficienţei utilizării activelor circulante materiale.
Volumul stocurilor întreprinderii este dependent de doi factori şi anume :
cifra de afaceri
viteza de rotaţie a activelor circulante materiale.
Cu cât acestea vor parcurge mai repede fiecare stadiu al rotaţiei capitalului, cu atât
viteza de rotaţie va fi mai mare, iar necesarul de fond de rulment mai mic pentru un volum dat
al producţiei, respectiv cifră de afaceri.
Viteza de rotaţie a stocurilor este un indicator sintetic calitativ de eficienţă, în care se
reflectă toate schimbările intervenite în activitatea de exploatare şi cea financiară a
întreprinderii. Acest indicator sintetizează aspecte legate de desfăşurarea procesului de
previzionare şi producţie, de reducerea costurilor, scurtarea ciclului de producţie şi a perioadei
de desfacere şi încasare a producţiei.
Analiza vi1tezei de rotaţie a activelor circulante materiale vizează, în principal,
următoarele probleme :
dinamica indicatorilor vitezei de rotaţie;
analiza factorială a accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie;
evidenţierea căilor posibile de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor circulante.
Dinamica vitezei de rotaţie poate fi urmărită atât în raport de prevederile din bugetul
de venituri şi cheltuieli, cât şi faţă de realizările perioadei anterioare sau de alte criterii care
pot constitui mărimi normative sau orientative specifice domeniului în care activează firma
respectivă.
Astfel, situaţia de S.C. “VANC IMPEX” S.A. se prezintă în tabelul 3.4.
Din datele prezentate rezultă că, în intervalul 2014-2015, numărul de rotaţii a crescut,
iar în intervalul următor, respectiv 2015-2017, a scăzut. Deoarece variaţia vitezei de rotaţie în
intervalul 2015-2016 este foarte mică, se vor analiza factorii care au condus la scăderea
acestui indicator în anul 2017
Tabel 3.4. Determinarea vitezei de rotaţie a stocurilor
INDICATORI 2014 2015 2016 2017
1. Active circulante materiale (sold 6975 8274 10532 16923
mediu)
a.Materii prime, materiale, ob de inv, 1140 2538 3765 3020
baracamente
b.Stocuri aflate la terţi - - 143 1542
Bucuresti, 2002, Pag. 110
24
c.Semifabricate, produse finite 5393 4663 5128 8430

d.Animale 282 664 1224 3078
e.Mărfuri 134 381 385 816
f.Ambalaje 24 26 26 34
2. Cifra de afaceri 73285 88922 111697 143889
3. Număr de rotaţii (2/1) 10,5 10,7 10,6 8,5
4. Durata unei rotaţii (zile) (1/2×360) 34,3 33,5 33,9 42,3
Sursa : Datele preluate din bilanţul contabil al societăţii comerciale şi prelucrate .
Creşterea ritmului vânzărilor presupune, pe lângă o producţie ritmică :

încheierea contractelor de livrare a producţiei cu cantităţi, dimensiuni, calitate şi
termene precis specificate;
mecanizarea transportului produselor finite şi semifabricatelor de la secţiile de
producţie la magaziile de produse finite;
urmărirea modului de executare a prestărilor de servicii de către întreprinderile sau
organizaţiile de transport pentru livrarea în termen de către clienţi a produselor desfăcute etc.;
controlul operativ şi sistematic al modului în care sunt respectate clauzele contractuale
atât de către întreprinderile furnizoare, cât şi de către clienţi.
Sporirea ritmului de încasare a producţiei livrate are o importanţă deosebită pentru
asigurarea disponibilităţilor băneşti necesare onorării obligaţiilor firmei :
alegerea celei mai avantajoase forme de decontare pentru condiţiile date;
ţinerea evidenţei clare şi la zi a documentelor de decontare, introducerea unei circulaţii
raţionale a documentelor de decontare şi accelerarea întocmirii şi predării lor la timp la bancă
în condiţiile extinderii utilizării calculatoarelor electronice;
organizarea, în mod judicios, a urmăririi încasării sumelor în curs de decontare;
urmărirea aplicării unor sancţiuni economice şi financiare (despăgubiri, amenzi,
dobânzi) în cazul neîndeplinirii condiţiilor contractuale şi a disciplinei decontărilor;
utilizarea decontărilor prin compensaţii.
3.2.3. Analiza pe baza ratelor de structură

Rata stocurilor (Rs) = (Stocuri / Total activ) × 100
Rata stocurilor este direct influenţată de durata ciclului de exploatare; la întreprinderile
cu ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicată şi invers. Nivelul stocurilor se
modifică sub influenţa factorilor conjuncturali şi a condiţiilor pieţei; anumite componente
speculative pot determina o majorare a stocurilor, respectiv o diminuare a acestora.
Interpretarea evoluţiei ratei stocurilor necesită corelarea cu nivelul activităţii,
admiţându-se ca ecuaţie minimă de echilibru structural : ICA>IS.
Prin urmare, o creştere a volumului de activitate generează o sporire justificată a
stocurilor. Încetinirea rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fără mişcare sau cu mişcare lentă
se apreciază negativ din cauza dificultăţilor de transformare în lichidităţi şi consecinţelor
asupra solvabilităţii firmei.
Pentru fundamentarea politicii comerciale a oricărei societăţi comerciale sunt
indispensabile următoarele informaţii :
Rata materiilor prime = ( Materii prime / Activ circulant) × 100
Rata producţiei neterminate = ( Producţia neterminată / Activ circulant) × 100
Rata stocurilor de mărfuri = ( Mărfuri / Activ circulant )× 100
Situaţia ratelor de structură a stocurilor la S.C. “VANC IMPEX” S.A. se prezintă astfel
:
25
Tabel 3.5.
Ratele de structură ale stocurilor la S.C. “VANC IMPEX” S.A.
Denumire stoc Rata de structură (%)
2014 2015 2016 2017
1.Materii prime, materiale, ob de inv, 4,4 9,2 12,3 6,1
baracamente
2.Stocuri aflate la terţi - - 0,005 3,1
3.Semifabricate, produse finite 20,9 16,8 16,7 17,2
4.Animale 1,1 2,4 4,0 6,3
5.Mărfuri 0,5 1,4 1,3 1,7
6.Ambalaje 0,1 0,1 0,09 0,07
TOTAL STOCURI 10,9 10,5 12,4 15,6
Sursa : Datele referitoare la situaţia stocurilor preluate din bilanţul S.C. “CONEX
PRAHOVA” S.A. şi prelucrate
Tendinţa de creştere a stocurilor este rezultatul încetinirii vitezei de rotaţie a acestora.

Pentru o analiză mai detaliată, se poate corela viteza de rotaţie a stocurilor pe feluri de stocuri
cu rata de structură respectivă.
3.2.4. Analiza stocurilor de materiale

Prin natura lui, orice stoc de materiale reprezintă o imobilizare de capital. Funcţiile pe
care le îndeplinesc în procesul circulaţiei capitalului determină politica pe care o adoptă firma
în gestiunea stocurilor de materiale, în care dimensiunea acestora prezintă o importanţă
deosebită.
Un aspect al analizei1 îl reprezintă evoluţia lor faţă de un nivel considerat al acestora
(stoc normat, mediu, maxim sau de price altă categorie). Continuitatea procesului de producţie
impune existenţa stocurilor de materiale. De aceea, firma trebuie să stabilească limita
stocurilor şi să urmărească respectarea acesteia.
Sistemele actuale de evidenţă permit ca în orice moment să fie identificate materialele
sau grupele de materiale care prezintă abateri de la limita stabilită. Se recomandă să se
opereze pe principiul excepţiei, iar înscrierea în listă sau vizualizarea pe ecranul calculatorului
să se facă după un criteriu.
Pentru această analiză, se folosesc 3 materii prime : ciment, nisip 0/3 şi pietriş 7/16.
Ţinându-se cont de normele de consum ale celor 3 materii prime (300 kg/mc; 0,540 mc/mc;
0,607 mc/mc) necesare pentru producerea unui metru cub de beton şi de producţia estimată a
se realiza în anul 2002 (3150 mc), necesarul de consum la nivelul anului 2002 pentru aceste
materii prime este :
3150 mc × 300 kg/mc = 945 t ciment
3150 mc × 0,540 mc/mc = 1701 mc nisip 0/3
3150 mc × 0,607 mc/mc = 1912 mc pietriş 7/16
Consumul mediu zilnic se calculează pe seama necesarului de consum zilnic (NPL) pe
perioada de gestiune luată în calcul (360 zile).
Cmz = NPL / 360
pentru ciment : Cmz = 945 t / 360 zile = 2,625 t/zi
pentru nisip 0/3 : Cmz = 1701 mc / 360 zile = 4,725 mc/zi
pentru pietriş 7/16 : Cmz = 1912 mc / 360 zile = 5,311 mc/zi
Bucuresti, 2002, Pag. 390
26
Conform contractelor încheiate de S.C. “VANC IMPEX” S.A. cu furnizorii, livrările

de ciment, nisip şi pietriş se vor face trimestrial, în cantităţi de :
945 t / 3 = 315 t ciment
1701 mc / 3 = 567 mc nisip
1912 mc / 3 = 637 mc pietriş
NOTĂ : La numitor s-a luat în considerare un număr de 3 trimestre, deoarece iarna nu
sunt îndeplinite condiţiile necesare preparării betonului.
Întrucât cele 3 materii prime sunt de bază în procesul de producţie, lipsa lor ar putea
condiţiona direct activitatea de producţie. Din aceste motive s-a impus calcularea stocului de
siguranţă pentru cele 3 materii prime. Ţinând cont de timpul necesar pentru contractarea
furnizorilor, pentru întocmirea comenzilor, condiţiile de transport, ritmul de consum, s-a
considerat ca stoc de siguranţă (Ssig) pentru cele 3 materii prime cantitatea de materie primă
necesară pentru a asigura desfăşurarea procesului de producţie.
10 zile × 2,625 t/zi = 26,25 t ciment
5 zile × 4,725 mc/zi = 23,625 mc nisip 0/3
8 zile × 5,311 mc/zi = 42,488 mc pietriş 7/16
Stoc curent maxim (Scm) = NPL / 3
pentru ciment : 945 t / 3 = 315 t
pentru nisip : 1701 / 3 = 567 mc
pentru pietriş : 1912 / 3 = 637 mc
Stoc mediu (S) = Scm / 2 + Ssig
pentru ciment : S = 315 / 2 + 26,25 = 183,75 t
pentru nisip : S = 567 / 2 + 23,625 = 307,125 mc
pentru pietriş : S = 637 / 2 + 42,488 = 360,988 mc
La data de 15 martie 2016, în depozitul de materii prime al societăţii se aflau
următoarele materii prime :
183 t ciment × 2.000.lei/t
305,5 mc nisip × 380.lei/mc
380 mc pietriş × 125.lei/mc
Situaţia abaterilor faţă de stocul mediu

Tabel 3.6
Nr. Denumire material U.M. ABATERI + ABATERI -
crt. Cantitate valoare % Cantitate valoare %
1. Ciment t - - - 0,75 2001 0,4
2. Nisip 0/3 mc - - - 1,625 380 0,5
3. Pietriş 7/16 mc 19,012 125 5,0 - - -
TOTAL X X 125 5,0 X 2380 0,9
SOLD X X - - X 2255 4,1
Sursa : Date preluate de la gestionarul celor 3 materii prime analizate şi prelucrate.
Rezultă că, în momentul dat, în unitate există stocuri sub cele prevăzute, în valoare de
2.255 lei, ceea ce reprezintă 4,1% din totalul materiilor prime analizate.
Un alt aspect care se recomandă în analiza stocurilor se referă la “gradul de
imobilizare”, procedându-se la gruparea lor în stocuri normale, stocuri cu mişcare lentă,
stocuri fără mişcare şi stocuri disponibile.
Încadrarea într-o grupă sau alta se face în funcţie de frecvenţa consumului, calculându-
se durata de imobilizare a stocului (Di) în zile, pe baza relaţiei :
Di = ( S × 360) / E
în care : S = stocul mediu anual
E = ieşirile din magazie
27
pentru ciment : Di = 183,75 t ×360 zile / 945 t = 70 zile

pentru nisip 0/3 : Di = 307,125 mc × 360 zile / 1701 mc = 65 zile
pentru pietriş 7/16 : Di = 360,988 mc × 360 zile / 1912 mc = 68 zile
Deoarece durata medie de stocare, stabilită convenţional, este de 90 de zile, aceste
materiale intră în categoria stocurilor normale.
Stocurile trebuie să asigure continuitatea procesului de producţie. Ca urmare, o altă
problemă în analiza acestora se referă la rezerva în zile (Rz), care se stabileşte pe baza
relaţiei :
S
Rz  1
Cz
în care :
S1 = stocul efectiv la un moment dat
Cz = consumul mediu zilnic
Dacă se formează şi stocul de siguranţă, rezerva în zile se determină astfel :
S1  (t  Cz )
Rz  ,
Cz
în care t reprezintă echivalentul în zile al stocului de siguranţă.
pentru ciment :
183  (10  2,625)

Rz   60 zile
305,5 2
,625
(5  4,725)
Rz   60 zile
4,725
pentru nisip 0/3 :
pentru pietriş 7/16 :
380  (8  5,311)
Rz   64 zile
5,311
Tabel 3.7
Rezerva în zile pentru materiile prime analizate
Nr. Denumirea U.M Stoc la data Consum Rezerva Intervalul Nr. de zile până
crt materialului de zilnic în zile între 2 la prima
. 15.03.2016 aprovizionări aprovizionare
1. Ciment t 183 2,625 60 70 10
2. Nisip 0/3 mc 305,5 4,725 60 65 5
3. Pietriş 7/16 mc 380 5,311 64 68 8
Sursa : Date preluate de la societate şi prelucrate.
În cazul tuturor celor 3 materiale se impun măsuri urgente în vederea completării
stocului, dat fiind că ele nu pot asigura continuitatea procesului de producţie.
3.2.5. Analiza eficienţei stocurilor

Pentru analiza eficienţei stocurilor servesc următoarele date :
Indicatori pentru determinarea eficienţei stocurilor
Tabel 3.8
Nr Indicatori 2014 2015 2016 2017
crt
1 Valoarea stocurilor (St) 6975 8274 10532 16923
28
2. Producţia exerciţiului (Qe) 11037807 9105548 11037807 16360746

3. Cifra de afaceri (CA) 7328552 8892267 11169723 14388922
4. Valoarea adăugată aferentă CA 3935453 4322731 4774781 6951829
(VA)
5. Profitul aferent CA (P) 1649113 1089435 814838 1707888
6. Profitul aferent CA (P/St×1000) la 2364,1 1316,6 773,7 1009,2
1000 lei stocuri
Sursa : Date preluate din bilanţul contabil al S.C. “VANC IMPEX” S.A.
Analiza eficienţei stocurilor, ca principal element al activului circulant de exploatare,

se face pe baza profitului aferent cifrei de afaceri la 1000 lei stocuri, după următorul model :
P Qe CA VA P
 1000      1000,
St St Qe CA VA
în care : Qe/St = eficienţa stocurilor pe baza producţiei exerciţiului
CA/Qe = gradul de valorificare a producţiei exerciţiului
VA/CA = valoarea adăugată la 1 leu cifră de afaceri
P/VA = profitul la 1 leu valoare adăugată.
Din datele tabelului (4.3.5.1.) se observă creşterea eficienţei stocurilor în 2017 faţă de
2016, ceea ce constituie un fenomen favorabil, cu efecte pozitive asupra activităţii
întreprinderii
Modificarea eficienţei stocurilor în intervalul 2016-2017 este :
P1 P
 1000  0  1000  1009,2  773,7  235,5 lei profit aferent cifrei de afaceri la 1000 lei stocuri se
St1 St 0
datoreaza :
În urma determinării influenţei factorilor rezultă că, la creşterea eficienţei stocurilor,

au participat modificarea valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri şi modificarea profitului la 1
leu valoare adăugată , în timp ce modificarea eficienţei stocurilor pe baza producţiei
exerciţiului şi modificarea gradului de valorificare a producţiei obţinute au acţionat în sens
negativ.
Concluzii legate de analiza gestionării stocurilor:

Un aspect important în cadrul analizei gestionării stocurilor este legat de piaţa de
aprovizionare , reprezentată prin oferta de resurse materiale :
cantitatea posibilă de livrat într-un interval de timp;
calitatea (caracterizată prin elemente specifice domeniului şi materialelor);
condiţiile de transport şi plată;
eventualele bonificaţii etc.
Compartimentul de specialitate, în mod normal, trebuie să dispună de o bază de date,
care să cuprindă toţi furnizorii potenţiali care pot fi abordaţi.
Desfăşurarea normală a activităţii nu se poate realiza fără un plan de aprovizionare, un
program care să prevadă asigurarea necesarului cel puţin pentru un an. De modul în care se
derulează procesul de aprovizionare depinde constituirea rezervelor materiale şi ritmicitatea
producţiei.
În acţiunea de economisire a resurselor materiale, o însemnătate deosebită are
reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil etc., care constituie
29
rezerva cea mai importantă şi principala cale de reducere a cheltuielilor materiale pe unitatea
de produs.
Căi de reducere a consumurilor specifice :
Reducerea diferenţei dintre greutatea brută (norma de consum de aprovizionare) şi
greutatea netă, care se realizează îndeosebi în faza de execuţie a produselor. Cu alte cuvinte, e
vorba de reducerea pierderilor tehnologice şi a celor netehnologice, ceea ce se poate realiza,
în principal, prin perfecţionarea tehnologiei de fabricaţie.
Eliminarea pierderilor provocate de aprovizionarea materialelor supradimensionate : o
sursă importantă de reducere a pierderilor netehnologice şi de îmbunătăţire pe această cale a
coeficientului de utilizare o constituie aprovizionarea la timp a unităţilor cu materialele
necesare, în sortimentele, dimensiunile şi cantităţile corespunzătoare. Un rol important în
acest sens îl au furnizorii de materii prime sau semifabricate;
Lichidarea sau reducerea deşeurilor ;
Reducerea şi înlăturarea rebuturilor ;
Introducerea progresului tehnologic : perfecţionarea procedeelor tehnice, înlocuirea
celor vechi cu altele noi are o influenţă complexă asupra economisirii resurselor materiale.
În paralel cu reducerea consumurilor specifice se are în vedere şi organizarea evidenţei
detaliate a gestiunii materialelor prin utilizarea calculatoarelor, astfel încât să se obţină
informaţii în timp util care să ajute la aplicarea de măsuri pe parcurs, pentru eliminarea
abaterilor.
De asemenea, se impune şi exercitarea unui control preventiv economic şi financiar
exigent asupra lansării comenzilor, derulării contractelor şi recepţiei materialelor.
Pe întreaga perioadă, compartimentele de specialitate trebuie să urmărească derularea
contractelor pe feluri de materiale şi furnizori.
Finalitatea actului de aprovizionare îl reprezintă asigurarea necesarului pentru
producţie, cel puţin din punct de vedere cantitativ şi calitativ.
Acesta ar fi modul ideal în care trebuie planificată şi urmărită activitatea de
aprovizionare; la societatea analizată însă, aprovizionarea se face “din mers”, adică pe măsură
ce apar noi cerinţe de materiale, se face şi aprovizionarea acestora, ceea ce determină
procurarea lor la preţuri mai mari, antrenând cheltuieli suplimentare şi, deci o scădere a
profitului întreprinderii. Totodată, această aprovizionare efectuată pe parcurs intervine şi în
desfăşurarea ritmică a producţiei, ducând, uneori, la imposibilitatea satisfacerii cererii
clienţilor din lipsă de materiale.
Se impune o reorganizare a compartimentului care se ocupă cu partea de aprovizionare
şi o mai bună studiere a ofertei în domeniu, pentru a contacta din timp furnizorii ce pot oferi
cantităţile necesare, cu calitatea corespunzătoare şi un preţ acceptabil.
Concluzii legate de analiza utilizării stocurilor:

analiza gradului de asigurare a activităţii cu stocuri : prin evidenţierea posibilităţilor pe
care le are firma de a-şi asigura principalele materii prime, care condiţionează realizarea
programului de fabricaţie şi, implicit, satisfacerea cererii clienţilor. Pentru S.C. VANC
IMPEX S.A., analiza gradului de aprovizionare cu trei materii prime principale (ciment, nisip,
pietriş), relevând un punct tare al societăţii , şi anume faptul că aceasta nu este dependentă de
un singur furnizor.
analiza consumurilor şi a consumurilor specifice : prin modul de respectare a normelor
de consum prevăzute în normative. Cu ajutorul documentaţiei de deviz , se realizează
comparaţia între consumurile cuprinse în devizul ofertă şi consumurile efectiv realizate,
calculate pe baza bonurilor de consum pentru resursele materiale folosite la realizarea
obiectivului prevăzut în devizul respectiv. Se evidenţiază rolul important care revine atât
30
evidenţei contabile, dar şi controlului financiar preventiv în acţiune a de reducere a

consumurilor specifice.
analiza stocurilor are în vedere:
analiza dinamicii şi structurii stocurilor , din care rezultă că ponderea cea mai mare în
totalul stocurilor, în toţi cei 4 ani analizaţi, o deţin produsele finite şi semifabricatele. Ritmul
de creştere al stocurilor devansează însă ritmul de creştere al cifrei de afaceri, ceea ce are o
influenţă negativă asupra activităţii societăţii;
analiza vitezei de rotaţie a stocurilor se realizează prin calcularea a doi indicatori:
durata de rotaţie a stocurilor şi numărul de rotaţii, indicatori ce se menţin la un nivel aproape
constant în intervalul 2014-2017, iar în 2017 primul cunoaşte o creştere , iar cel de-al doilea o
scădere. Ca urmare, se determină influenţa factorilor care conduc la această stare de fapt.
Rezultă că încetinirea vitezei de rotaţie este cauzată în exclusivitate de creşterea soldului
mediu al stocurilor într-un ritm superior cifrei de afaceri , fapt care se materializează într-o
imobilizare de active în sumă de 336 mil. lei, care implică, în cursul perioadei, sume
suplimentare de finanţare a activităţii de exploatare .
analiza pe baza ratelor de structură evidenţiază acelaşi punct slab al întreprinderii, şi
anume faptul că indicele cifrei de afaceri este inferior indicelui stocurilor;
analiza stocurilor de materiale urmăreşte dimensiunea stocurilor, evoluţia acestora faţă
de stocul mediu, de unde rezultă că, în momentul analizat, la cele teri materii prime supuse
calculelor, există stocuri sub cele prevăzute, în valoare de 2.255 lei, ceea ce reprezintă 4,1 %
din totalul materiilor prime analizate.În urma calculării rezervei în zile a stocului de siguranţă,
rezultă că, pentru toate cele trei materii prime analizate, se impun măsuri urgente în vedrea
completării stocului, dat fiind că acestea nu pot asigura continuitatea procesului de producţie;
analiza eficienţei stocurilor realizată pe baza profitului aferent cifrei de afaceri la 1000
lei stocuri, din care rezultă că, pentru perioada analizată, acest indicator este în scădere, dar în
anul 2015 el cunoaşte o creştere. Factorii care au condus la acest fenomen pozitiv sunt
modificarea valorii adăugate la 1 leu cifră de afaceri, în timp ce modificarea eficienţei
stocurilor pe baza producţiei exerciţiului şi modificarea gradului de valorificare a producţiei
exerciţiului au acţionat în sens negativ.
Teoria şi practica economică au pus în evidenţă faptul că, pentru desfăşurarea eficientă
a activităţii societăţii este necesar ca aceasta să aibă un volum optim de stocuri; printre
măsurile pe care le poate adopta societatea în vederea cauzelor care conduc la apariţia unor
stocuri peste cele optime se pot enumera :
întocmirea la timp şi în strânsă legătură a necesarului de aprovizionat cu programul
intern de producţie;
cunoaşterea din timp a obligaţiilor contractuale;
întocmirea graficelor de aprovizionare în concordanţă cu derularea activităţii de
producţie;
utilizarea, în primul rând, a stocurilor de materiale peste necesar, cu diminuarea
corespunzătoare a aprovizionării lor;
aprovizionarea ritmică cu materii prime.
31
CONCLUZII ŞI PROPUNERI
Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocări de capital recuperabile doar
după parcurgerea întregului ciclu de exploatare. Din acest motiv, investiţile în stocuri
constituie cel mai important cont de depozit neaducător de dobândă.
În aceste condiţii gestiunea ştinţifica a stocurilor consideră ineficientă formarea de
stocuri, cu mult peste necesităţile exploatării. Managementul agentului economic este chemat
să asigure stocul considerat a fi optim din punct de vedere a relaţiei rentabilitate-risc. Un rol
esenţial în realizarea acestui obiectiv îl are alegerea celor mai potrivite metode de gestiune şi
evidenţă a stocurilor astfel încât, la un moment dat, să nu lipsească articolele necesare
procesului de exploatare.
S.C.''VANC IMPEX'' S.A.Ploieşti este o unitate economică puternică integrată, cu o
producţie complexă şi diversă.
Evoluţia în timp a întreprinderii a fost determinată de preocuparea permanentă pentru
asimilarea de produse noi şi modernizarea celor existente. Aceasta a condus la modernizarea
şi diversificarea producţiei, urmărindu-se creşterea calităţii produselor şi a prestigiului mărcii
fabricii.
S.C. ''VANC IMPEX '' S.A. Ploieşti beneficiază de o structură organizatorică
funcţională, cu un nivel ridicat de centralizare, un sector de management îngust, în care
transmiterea deciziei este formată şi precisă.
Mediul dinamic în care societatea îşi desfăşoară activitatea reclamă trecerea de la
structura organizatorică de tip birocratic la o structură de organizare cu "adîncime" scăzută,
flexibilă, capabilă de a se adapta la mediul extern în continuă schimbare.
Capacitatea de adaptare la cerinţele mediului extern a S.C. ''VANC IMPEX'' S.A.
Ploieşti este medie, ca urmare a influenţei următorilor factori :
poziţia întreprinderii pe pieţele pe care activează este nivelul mediu;
contribuţia birourilor de concepţie, la ocuparea unei poziţii onorabile pe piaţă, este sub
nivelul cerinţelor , dar situaţia poate fi ameliorată cu resurse proprii;
raportul performanţă-preţ atinge un nivel satisfăcător, cu posibilităţi semnificative de
îmbunătăţire până la nivelul principalilor concurenţi;
funcţia de marketing este desfăşurată la un nivel satisfăcător pentru a asigura
supravieţuirea întreprinderii ;
strategia de marketing prezintă un conţinut adecvat cerinţelor şi posibilităţilor
întreprinderii, dar aplicarea ei se afla sub nivelul aşteptat.
Rezultă că sunt necesare măsuri pentru îmbunătăţirea generală a poziţiei pe piaţă şi, în
mod deosebit , pentru îmbunătăţirea contribuţiei birourilor de concepţie şi a relaţiei
performanţă-preţ .
Aprovizionarea cu materii prime şi materiale auxiliare necesare procesului de
producţie se face pe baza unui portofoliu de furnizori , având la bază criterii stiinţifice de
determinare .
Astfel, S.C. ''VANC IMPEX'' S.A. Ploieşti dispune în permanenţă de doi-trei furnizori
importanţi care asigură aproximativ 80% din necesarul de materii prime, pentru a putea
beneficia de reducerile de preţ , fără a-i fi afectată independenţa . Totodata, cantitatea optimă
de aprovizionat este organizată sistematic, având la bază metode ştiinţifice de dimensionare.
Desfacerea produselor presupune un singur intermediar, respectiv firme de comerţ cu
amănuntul, canalele de distribuţie putând fi considerate optime din punct de vedere economic.
În perspectivă, costul canalelor de distribuţie este suportat de către beneficiari, tipul de
livrare fiind ''franco-fabrica''.
32
Activitatea de producţie se desfăşoară după un program de fabricaţie ce cuprinde

contracte cu diverşi clienţi, în stransă corelaţie cu cererea de piaţă pentru utilizarea judicioasă
a factorilor existenţi.
Potenţialul tehnologic al S.C.''VANC IMPEX'' S.A.Ploieşti este apreciat la o valoare
medie, în raport cu principalii concurenţi, din următoarele motive;
echipamentele tehnologice au o performanţă medie . Uzura fizică şi morală, pe
ansamblu, este ridicată, însă utilajele de bază sunt la zi, ca urmare a reparaţiilor şi
modernizărilor aduse;
întreţinerea preventivă este considerată fără neajunsuri, dar cu durată lungă de
indisponibilitate a echipamentelor;
frecvenţa redusă a întreruperilor accidentale;
există reglementări organizatorice şi măsuri tehnice privind reducerea consumurilor de
energie ;
fluxurile tehnologice sunt programate şi urmărite pe bază de evidenţe scriptice;
transporturile interne sunt mecanizate la nivelul funcţiilor respective;
efortul de cercetare-dezvoltare pentru îmbunătăţirea potenţialului tehnologic este sub
nivelul exigenţelor;
Creşterea volumului producţiei, în strânsă legatură cu potenţialul tehnologic necesită
luarea unor măsuri în vederea :
punerii în funcţiune a unor noi capacităţi de producţie şi tehnologizarea celor uzate
fizic şi / sau moral ;
modernizării fluxurilor de fabricaţie, în scopul creşterii productivitaţii muncii şi a
calităţii acestora;
sporirii fondurilor alocate cercetări în domeniul îmbunătăţirii potenţialului tehnologic.
Performanţele economico-financiare modeste înregistrate de S.C. "VANC IMPEX"
S.A. Ploieşti necesită eforturi de creştere a cifrei de afaceri prin:
asigurarea comenzilor necesare acoperirii capacităţilor de producţie, în vederea
desfăşurării ritmice a activităţilor de producţie şi respectarea termenelor contractuale;
intensificarea activitaţilor legate de creativitate, asimilarea de noi produse care să
satisfacă cerinţele consumatorilor;
scurtarea circuitului pregătire - lansare -execuţie a comenzilor , prin crearea unor
structuri flexibile şi utilizarea tehnici de calcul;
identificarea de noi segmente de piaţă de desfacere şi penetrarea pe acestea;
îmbunătăţirea portofoliului furnizorilor.
totodata, trebuie asigurată o creştere a ratei profitului, prin următoarele măsuri:
reducerea cheltuielilor de producţie, prin diminuarea consumurilor specifice,
respectarea proceselor tehnologice, restrângerea activităţilor cu caracter neproductiv;
diminuarea cheltuielilor cu dobânzile, prin asigurarea capacităţii de plată pe seama
resurselor proprii;
reducerea stocurilor de materii prime şi materiale prin gestionarea ştinţifică a acestora
şi valorificarea stocurilor cu mişcare lenta sau fără mişcare;
reducerea cheltuielilor neeconomicoase (penalizări, rebuturi s.a.);
organizarea fluxului tehnologic astfel încât să se evite activităţile mari consumatoare
de energie în perioade de vârf de sarcină.
Valorile materiale în cadrul S.C.''VANC IMPEX'' S.A.Ploieşti sunt organizate în
gestiuni pentru care se conduce evidenţa sintetică, analitică, şi tehnic-operativă la zi, prin
folosirea inventarului permanent.
Evidenţa analitică a stocurilor, pe sortimente şi pe gestiuni este organizată în cadrul
compartimentului financiar-contabil, după metoda cantitativ valorică, în varianta clasică.
33
Neajunsurile practicării acestei metode de evidenţă, legate de volumul mare de muncă,

ar putea fi minimizate prin introducerea în cadru S.C."VANC IMPEX" S.A.Ploieşti a variantei
simplificate a acestei metode. Societatea dispune de personal contabil calificat la nivelul
centrelor de stocare, capabil să pună în practică varianta simplificată a metodei cantitativ-
valorice şi a unui program de introducere pe scara largă a tehnicii de calcul.
Evaluarea bunurilor cu ocazia ieşirii din gestiunea S.C. "VANC IMPEX" S.A.Ploieşti
se face cu ajutorul metodei costului mediu ponderat, calculat după fiecare intrare. Metoda
permite decidenţilor societăţii cunoaşterea în permanenţă a valorilor ieşirilor din stoc precum
şi posibilitatea apropierii acestor valori de cele reale.
Având în vedere inflaţia ce se manifestă în economia româneasca, utilizarea metodei
LIFO de evaluare a ieşirilor din gestiunea societăţii ar putea oferi o diminuare a profitului
impozabil, precum şi o limitare a distribuirii de dividende, cu alte cuvinte, o îmbunătaţire a
trezoreriei . Numai că, deşi Regulamentul de aplicare a Legii contabilităţii nu interzice
utilizarea acestei metode, regulile de determinare a rezultatului fiscal restrâng aplicarea ei.
Operaţiunile economico-financiare privind stocurile de materii prime, materiale şi
materialoe de natura obiectelor de inventar au fost înregistrate în contabilitate în mod
cronologic şi sistematic, întocmindu-se balanţe sintetice şi analitice conform normelor legale.
Gestiunea ştiinţifică a stocurilor reclamă un nivel optim al stocurilor care să
echilibreze costul stocajului, acesta crescând odată cu cantitatea comandată.
Deşi stocurile au o structură generală comună, ca urmare a modalităţilor diferite în
care sunt gestionate, nu este posibilă generalizarea unui model de optimizare.
Pentru dimensionarea stocurilor optime de aprovizionat şi implicit a necesarului de
finanţat, la S.C.''VANC IMPEX'' S.A. Ploieşti s-a folosit cu rezultate bune metoda mixtă de
dimensionare a stocurilor, ca variantă intermediară a metodelor sintetice şi analitice Astfel,
determinarea trimestrială a stocurilor de materii prime şi materiale are loc cu ajutorul metodei
sintetice, în timp ce determinarea anuală a lor se realizează cu metode analitice . În acest fel,
volumul mare de lucru reclamat de metoda analitică s-a diminuat, fără însă a se pierde în mod
considerabil din precizia oferită de aceasta metoda. Metoda analitică este adecvată condiţiilor
româneşti, deoarece oferă premisele pentru o analiză amănunţită şi un control riguros privind
gestiunea stocurilor materiale .
S.C. "VANC IMPEX" S.A.Ploieşti are organizat un control gestionar, care dispune de
un plan de verificari întocmit. Constatările făcute au fost valorificate conform prevederilor
legale. În vederea verificării patrimoniului, au fost efectuate inventarieri periodice, organizate
şi finalizate prin întocmiri de procese verbale . Rezultatele au fost valorificate şi înregistrate în
evidenţele contabile.
În cadrul S.C. "VANC IMPEX" S.A.Ploieşti nu se poate vorbi de un sistem
informaţional / informatic în accepţiunea literaturii de specialitate, dar exista circuite ale
documentelor între elementele structurale cu rol de transmitere de date şi informaţii stabilite
prin regulamente de organizare şi functonare a secţiilor şi compartimentelor funcţionale, a
societăţii comerciale.
Aceste circuite se referă la evidenţele tehnic-operative privitoare la pregătirea,
lansarea, realizarea şi desfacerea producţiei, asigurarea bazei tehnico-materiale, evidenţele
financiar-contabile, de personal, asigurarea calităţii produselor etc.
Un alt flux de informaţii formalizat, descendent, priveşte transmiterea deciziilor şi
hotărârilor privind îndeplinirea obiectivelor strategice ale societăţii, precum şi ascendent, de la
compartimente şi secţii, destinate conducerii.
Sub directa supraveghere a conducerii societăţiii comerciale se află şi fluxul
informaţiilor transmise mediului în care acesta îşi desfaşoară activitatea.
34
În prezent, S.C. "VANC IMPEX" S.A.Ploieşti se afla în faza de finalizare a activităţii

de concepţie a unui sistem informaţional integrat, capabil să asigure informaţiile necesare
sistemului managerial, precum şi celorlalte categori de utilizatori de informaţii.
35
BIBLIOGRAFIE:
1) N. Feleagă, L. Feleagă, N. Albu, S. Bunea, M. Săcărin, N. Coman, M. Gîrbină, C. Gorgan,

M. C. Morariu, P. Diaconu,V. Avram - Politici şi opţiuni contabile, Editura InfoMega, 2008
2) N.Feleagă, L.Malciu – Politici şi opţiuni contabile, Editura Economică, 2002
3) Teste online pentru evaluarea cunostintelor disponibile pe platforma olka.ase.ro
4) N.Feleagă, L. Malciu – Recunoaştere, evaluare şi estimare în contabilitatea internaţională,
Editura CECCAR, 2004
5) L. Feleagă, N. Feleagă - Contabilitate financiară o abordare europeană şi internaţională,
vol. 2, Editura Infomega, 2005
6) Standardele Internaţionale de Raportare Financiară
7) OMFP Nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile

financiare anuale individuale şi situațiile financiare anuale consolidate
8) OMFP Nr. 1286/2012 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele
internaţionale de raportare financiară, aplicabile societăţilor comerciale ale căror valori
mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi OMFP 150/2015 privind
modificarea şi completarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele internaționale
de raportare financiară

Proiect Politici Contabile Privind Stocurile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Proiect Politici Contabile Privind Stocurile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

1.1.Definirea şi structura stocurilor

Stocurile reprezintă, materiale, lucrări şi servicii destinate să fie consumate la prima

În categoria stocurilor de natura obiectelor de inventar intră:

- după apartenenţa la patrimoniu:

De asemenea,în categoria stocurilor mai intră bunurile aflate în custodie pentru

1.2. Contabilitatea analitică a stocurilor

1.2.1.Metoda cantitativ-valorică, pe fişe de cont analitic

1.2.2.Metoda operativ-contabilă sau pe şolduri

Utilizarea metodei operativ-contabilă sau pe şolduri se bazează pe suprimarea fişelor

# întocmirea Fişei centralizatoare a mişcărilor valorice pe grupe de bunuri.

1.2.3.Metoda global valorică

Această metodă, presupune ţinerea evidenţei valorice atât la nivelul gestiunii,cât şi în

1.3. Contabilitatea sintetică a stocurilor

stocuri iniţiale + intrări - stocuri finale = ieşire

30. STOCURI DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE

345. Produse finite (A)

După conţinutul economic, conturile din clasa 3 se grupează astfel:

- Conturi substractive sau rectificative care au rolul de a corecta valoarea de intrare a

Conturile din grupa 39 sunt conturi de provizioane

1.4. Aspecte privind evaluarea stocurilor de materii prime şi materiale

1.4.1. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Stocurile şi producţia în curs de execuţie sunt reflectate în contabilitatea sintetică

1.4.2. Evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune

Principalele metode utilizate pentru evaluarea stocurilor la ieşirea din gestiune în

2.Metoda ultimului intrat, primului ieşit (LIFO) - presupune că ultimele loturi

3.Metoda costului mediu ponderat (CMP) - presupune calcularea mediei ponderate

Când se calculează la sfârşitul lunii, costul mediu ponderat (CMP) se stabileşte că un

CMP = (VSi + Vi) : (QSp + Qi)

CMP = (VSp + Vi) : (QSp + Qi)

4.Metoda identificării individuale - constă în evaluarea bunurilor ăi costul istoric (de

1.4.3. Evaluarea la inventariere şi la închiderea exerciţiului

La inventarierea patrimoniului de la sfârşitul exerciţiului, stocurile se evaluează la

1.4.4. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu

SC VANC IMPEX S.A.

agregatele : la executare elementelor şi construcţiilor din beton şi beton armat cu

2.2.Organizarea activităţii unităţii

Având componente de bază ca : obiectivele, elementele, relaţiile, structura şi

2.2.1. Structura activităţii de exploatare

-parc auto, utilaje, mentenanţă, echipament de lucru energetic : întocmeşte şi

2.2.2 Structura funcţională

făcând verificarea îndeplinirii condiţiilor de studii şi de calificare. Întocmeşte şi înaintează

2.3. Resursele financiare

Esenţa funcţiei financiare este să colecteze, să utilizeze şi să controleze resursele

A.Venituri totale 306,453 lei, cu următoarea structură :

B. Cheltuieli totale 245,235 lei, cu următoarea structură :

Profit brut – 61,218 lei

A. Venituri totale 502,534 - lei, cu următoarea structură :

B. Cheltuieli totale 271,475 - lei, în structura următoare :

Profit brut – 231,059 - lei

Impozit profit – 57,765 - lei

A.Înregistrări contabile în cazul aplicării inventarului permanent.

· Eliberare spre consum:

Diferenţe aferente ieşirilor = 50.000 * 9,09 % = 4.545 lei

· Eliberare spre consum:

B. Înregistrări contabile în cazul aplicării inventarului

C. Înregistrarea intrărilor de materii prime şi materiale

% = 401 Furnizori 83.300

D. Înregistrarea ieşirilor de materii prime şi materiale

Cheltuieli donaţii 6712 = 301 Materii prime 3.000

Creşterea gradului de complexitate a activităţii economice a întreprinderilor, în

3.1. Analiza asigurării activităţii cu stocuri