Sunteți pe pagina 1din 40

Academia de Studii Economice

Facultatea de Contabilitate si Informatica de Gestiune

EVALUAREA SI CONTABILIZAREA

STOCURILOR

Coordonator ştiinţific
Prof.univ.doc. Liliana Feleaga
Absolvent
Cristina-Daniela Dumitru

Bucuresti
- 2010 -
CUPRINS

INTRODUCERE.............................................................................................................. 3

CAP I: ASPECTE ALE REGLEMENTĂRII PRIVIND EVALUAREA ŞI


CONTABILIZAREA STOCURILOR............................................................................ 6
1.1. Evaluarea şi contabilizarea în referenţialul internaţional................................. 6
1.1.1. Evaluarea stocurilor la intrare……………………………………... 6
1.1.2. Evaluarea stocurilor la ieşire……………………………………... 13
1.2. Particularităţi privind evaluarea şi contabilizarea stocurilor în România;
diferenţe existente între OMF şi IAS ................................................................... 18

CAP II: METODE DE GESTIUNE A STOCURILOR ............................................. 19


1.1. Inventarul intermitent
1.2. Inventarul permanent

STUDIU DE CAZ LA S.C. GARANT PROD IMPEX S.R.L. ................................... 25

CONCLUZII .................................................................................................................. 39

ANEXE

BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................ 40

2
INTRODUCERE

Stocurile sunt active circulante deţinute pentru a fi vândute în cursul normal al


activităţii, active în curs de producţie pentru a realiza o astfel de vânzare sau deţinute sub
formă de materiale sau furnituri, care trebuie să fie consumate în cursul procesului de
producţie sau al prestării de servicii. Principalele categorii de stocuri, conform OMFP
3055/2009, sunt:
• mărfurile, şi anume bunurile pe care entitatea le cumpără în vederea revânzării
sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;
• materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în
produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţiala, fie transformată;
• materialele consumabile (materialele auxiliare, combustibilii, materialele pentru
ambalat, piesele de schimb, seminţele şi materialele de plantat, furajele şi alte
materiale consumabile), care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit;
• materialele de natura obiectelor de inventar;
• produsele, şi anume:
- semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic
a fost terminat într-o secţie (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;
- produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime fazele
procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în cadrul
entităţii, putând fi depozitate în vederea livării sau expediate direct
clienţilor;
- rebuturile, materialele recuperabile şi deşeurile;
• animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel
crescute şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările la îngrăşat pentru a fi
valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru producţie;
• ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate,
destinate produseor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi, cu
obligaţia restituirii în condiţiile prevăzute în contracte;

3
• producţia în curs de executie, reprezentând producţia care nu a trecut prin
toate fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi
produsele nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În
cadrul producţiei în curs de executţie se cuprind, de asemenea, serviciile şi
studiile în curs de execuţie sau neterminate.
În categoria stocurilor se cuprind şi activele cu ciclu lung de fabricaţie, destinate
vânzării (de exemplu, ansambluri sau complexuri de locuinţe etc. realizate de entităţile ce
au ca activitate principală obţinerea şi vânzarea de locuinţe). Dacă construcţiile sunt
realizate în scopul exploatării pe termen lung, de către entitatea care le-a realizat, ele
reprezintă imobilizări.

OBIECTIVELE EVALUARII SI CONTABILIZARII STOCURILOR

Obiectivele contabilităţii stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie sunt, în


principal legate de realizarea funcţiilor comerciale ale întreprinderii. Principalele
obiective ce revin contabilităţii stocurilor se referă în principal la:
• urmărirea şi controlul realizării programului de aprovizionare;
• asigurarea integrităţii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare şi
urmărirea permanentă a mişcării lor;
• urmărirea utilizării raţionale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un
asemenea mod de organizare care să permită respectarea normelor de consum
specific la eliberarea lor din depozit, evidenţa economiilor sau a materialelor ne
utilizate, precum şi a materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în secţiile
de fabricaţie;
• asigurarea delimitării cheltuielilor de transport-aprovizionare faţă de valoarea
materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilităţii astfel încât acestea
să poată furniza informaţii cu privire la nivelul şi structura cheltuielilor de
transport aprovizionare;

4
• înregistrarea şi controlul valorificării stocurilor de mărfuri şi a celorlalte categorii
de stocuri destinate a fi livrate terţilor;
• evidenţa şi urmărirea stocurilor de produse în procesul obţinerii şi livrării la
preţuri competitive;
• evaluarea realistă a stocurilor şi determinarea influenţelor asupra patrimoniului şi
rezultatelor, prin aplicarea corectă a regulilor de evaluare;
• promovarea principiului prudenţei şi principiului continuităţii activităţii la
evaluarea şi înregistrarea în contabilitate a stocurilor.

În această lucrare se vor prezenta atât aspecte teoretice legate de evaluarea şi


contabilizarea stocurilor, cât şi aspecte practice privind evaluarea şi contabilizarea
acestora.
Drept urmare, lucrarea va incepe cu prezentarea câtorva câteva aspecte teoretice
legate de evaluarea şi contabilizarea în referenţialul internaţional IAS 2, după care se vor
contura particularităţile privind evaluarea şi contabilizarea stocurilor în România şi
diferenţele existente între IAS şi OMFP. Apoi, teoria va fi transpusă într-un studiu de caz.

5
CAP I: ASPECTE ALE REGLEMENTĂRII PRIVIND EVALUAREA ŞI
CONTABILIZAREA STOCURILOR

1.1. Evaluarea şi contabilizarea în referenţialul internaţional

Obiectivul normei internaţionale IAS 2 “Stocuri“ este stabilirea şi tratarea la


maxim de acurateţe a tuturor stocurilor care sunt active. În acest sens, stocurile trebuie
evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric şi valoarea netă realizabilă,
problema fundamentală fiind legată de calcularea costului stocurilor, care vor trebui
recunoscute ca active şi reportate până când veniturile aferente sunt recunoscute
(conceptul conectării veniturilor cu cheltuielile).
Standardul tratează toate stocurile care sunt active cum sunt cele deţinute pentru a
fi vândute pe parcursul desfaşurării normale a activităţii, cum sunt cele în curs de
producţie în vederea vânzării, cum sunt cele sub formă de materii prime, materiale şi alte
consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producţie sau cum sunt cele pentru
prestarea de servicii. În cazul prestării de servicii, stocurile includ costul serviciilor
pentru care întreprinderea nu a recunoscut incă venitul aferent (de exemplu, în activităţile
în curs de execuţie desfăşurate de auditori, arhitecţi şi avocaţi).
IAS 2 dă indicaţii în ceea ce priveşte normele de bază cu privire la modul de
determinare a costului stocurilor ce urmează a fi reportat în bilanţ, precum şi de
recunoasterea ulterioară ca o cheltuială, incluzând orice reducere a valorii contabile la
valoarea netăa realizabilă. Aceasta nu se aplică stocurilor de animale vii, produselor
agricole şi forestiere, minereurilor în cazul în care acestea sunt evaluate la valoarea neta
realizabilă (conform practicii în domeniu). Această excludere se aplică numai
producatorilor de stocuri, prelucrătorii sau alte unităţi de procesare sau transformare
nefiind excluşi de la prevederile IAS 2.

Evaluarea stocurilor la intrare

6
Cu ocazia intrării, stocurile sunt evaluate la costuri istorice, fie ele costuri de
achiziţie, costuri de producţie si alte costuri angajate pentru a aduce bunurile în locul şi
starea în care ele se găsesc.

a) evaluarea stocurilor la cost de achiziţie:


Conform normei internaţionale IAS 2 “Stocuri”, costul de achiziţie cuprinde:
preţul de cumpărare; taxele vamale şi alte taxe (altele decât taxele recuperabile ulterior de
întreprindere de la administraţia fiscală); cheltuielile de transport, manipulare şi alte
costuri direct imputabile achiziţiei de mărfuri, materiale şi servicii. Cum taxa pe valoarea
adaugata este în mod normal recuperabila, cea mai mare parte a stocurilor este evaluată
“în afara taxelor“. Stocurile pentru care taxa nu este deductibilă sunt evaluate incluzând
in cost TVA.
Exemplu: pentru achiziţia unui stoc de mărfuri s-au efectuat urmatoarele cheltuieli: preţ
de cumpărare 1.000 lei, cheltuieli de transport 200 lei, cheltuieli cu manipularea 300 lei.
Achiziţia stocului de mărfuri se contabilizează la cost de achiziţie (cost istoric).
Ca = 1.000 + 200 + 300 = 1.500 lei

371 “Mărfuri” = 401 “Furnizori”

Reducerile comerciale (rabaturi, remize şi alte elemente similare) sunt deduse din
costul de achiziţie. Pentru reducerile financiare, motivate, in general de o plată anticipată
(sconturile de decontare sau altă modalitate de încadrare), soluţia de calcul este coerentă
cu cea adoptată pentru contabilizarea cumpărăturilor.
Rabatul reprezintă reducerea practicată, in mod excepţional, asupra preţului de
vânzare convenit anterior între furnizor şi client, ţinându-se cont de unele defecte de
calitate sau de neconformitate a bunurilor comercializate, fată de clauzele prevazute în
contract.
Remiza este o reducere practicată, în mod excepţional asupra preţului curent de
vânzare, tinându-se cont de volumul vânzărilor sau de importanţa cumpărătorului în
clientela vânzătorului. Remiza corespunde, în general, unui procent aplicat asupra

7
preţului brut, procent prevăzut în oferta de preţuri a întreprinderii sau care rezultă din
negociere între cei doi parteneri contractuali.
Risturnul reprezintă o reducere de preţ calculată asupra ansamblului operaţiilor
efectuate de acelaşi cumparator pe o perioadă determinată.
De regula, reducerile comerciale se acordă sub forma unui procent din preţul brut,
dar se pot acorda şi în sumă fixă.
In categoria reducerilor financiare este inclus scontul de decontare.
Scontul de decontare este reducerea financiară acordată procentual asupra unei
creanţe decontate înainte de scadenţa normală. Altfel spus, scontul de decontare
reprezintă o bonificatie acordată clientului de către furnizor pentru plata cu anticipaţie a
unei sume datorată de client. Scontul de decontare este o cheltuială financiară pentru
furnizor, care este beneficiarul plaţii (încasează o sumă înainte de scadenţă) şi un venit
financiar pentru client, care efectuează o plată înainte de scadenţă.
Reducerile comerciale, acordate iniţial, adică în momentul întocmirii facturii de
vânzare - cumpărare, deşi înscrise în factură, nu se contabilizează în mod distinct nici la
furnizor, nici la client.
Reducerile financiare, respectiv scontul de decontare, se contabilizează ca o
cheltuială financiară la cel care il acordă (furnizorul) şi ca un venit financiar la cel care îl
primeşte (clientul).
Exemplu: Presupunem ca totalul brut al unei facturi pentru vanzari de marfuri este de
100.000 lei; rabatul pentru defecte de calitate este de 10.000 lei; remiza pentru vanzari
superioare sumei de 50.000 lei este de 5%; remiza pentru pozitia preferentiala a
cumparatorului in clientela intreprinderii este de 10%; scontul de decontare pentru plata
inainte de scadenta este de 2%; TVA 19%.

Valoarea bruta a marfurilor 100.000


(-) Rabat 10.000
= Valoare neta a marfurilor 90.000
(-) Remiza 1 (5% ∙ 90.000) 4.500
= Valoare neta a marfurilor 85.500
(-) Remiza 2 (10% ∙ 85.500) 8.550

8
= Valoare neta comerciala 76.950
(-) Scont de decontare (2% ∙ 76.950) 1.539
= Valoare neta financiara 75.411
(+) TVA (19% ∙ 75.411) 14.328,09
= Valoarea neta de plata 89.739,09

În contabilitatea furnizorului, avem urmatoarele înregistrări:


a) Contabilizarea vânzării mărfurilor:
4111 = % 91.278,09
707 76.950
4427 14.328,09
b) Contabilizarea scontului de decontare acordat:
667 = 4111 1.539

În contabilitatea clientului, avem următoarele inregistrări:


a) Contabilizarea achiziţiei stocurilor:
% = 401 91.278,09
371 76.950
4426 14.328,09
b) Contabilizarea scontului de decontare obtinut:
401 = 767 1.539

b) evaluarea stocurilor la cost de producţie


Costurile de producţie (de transformare) cuprind: cheltuielile legate direct de
unităţile de producţie precum manopera directă; o cotă – parte din cheltuielile indirecte
de producţie, fixe şi variabile, ocazionate de transformarea materiilor prime în produse
finite. Organismul internaţional de normalizare contabilă insistă asupra distincţiei între
cheltuieli fixe şi cheltuieli variabile. Primele sunt costuri indirecte de producţie care
raman relativ constante, indiferent care este volumul producţiei; este vorba în mod
esenţial despre amortizări şi cheltuielile de întreţinere a clădirilor şi echipamentelor

9
industriale, şi cheltuielile de conducere şi administrare a secţiilor. Regia variabilă de
producţie reprezintă o cheltuială indirectă de producţie care variază direct, sau aproape
direct, în funcţie de volumul producţiei, precum costurile indirecte cu materiile şi
marterialele şi cele privind manopera.
Repartizarea cheltuielilor generale fixe de producţie în costurile de transformare
este bazată pe capacitatea normala a instalaţiilor de producţie.
Capacitatea normala de producţie este producţia medie care se estimează să fie
obţinută, de-a lungul unui anumit număr de exerciţii sau de sezoane, in circumstanţe
normale, ţinând cont de pierderea de capacitate care rezultă din întreţinerea planificată a
echipamentelor.
Exemplu: O întreprindere fabrică un produs, pentru care costul variabil unitar de
producţie este de 180.000 lei. Cheltuielile fixe anuale de producţie sunt de 1.800.000lei.
Cantităţile fabricate au fost de 1.000 in exerciţiul N, 800 în exerciţiul N+1 si de 13.000
bucăţi în exercitiul N+2. L sfârşitul ficărui exerciţiu, întreprinderea posedă 1.600 de
bucăţi in stoc.
Calculul costului de producţie unitar ne conduce la următoarea situaţie:
Exerciţiul N:
Cantităţi fabricate (q): 10.000 buc
Cheltuieli variabile de producţie (180.000 x q): 1.800.000 u.m.
Cheltuieli fixe de producţie: 1.800.000 u.m.
Costul total de producţie: 3.600.000 u.m.
Costul de producţie unitar: 360 u.m.

Exerciţiul N+1:
Cantităţi fabricate (q): 8.000 buc
Cheltuieli variabile de producţie (180.000 x q): 1.440.000 u.m.
Cheltuieli fixe de producţie: 1.800.000 u.m.
Costul total de producţie: 3.240.000 u.m.
Costul de producţie unitar: 405 u.m.

Exerciţiul N+2:

10
Cantităţi fabricate (q): 13.000 buc
Cheltuieli variabile de producţie (180.000 x q): 2.340.000 u.m.
Cheltuieli fixe de producţie: 1.800.000 u.m.
Costul total de producţie: 4.140.000 u.m.
Costul de producţie unitar: 318,46 u.m.
Cele 1.600 de produse stocate la sfârşitul celor trei exerciţii sunt evaluate la
nivelul costurilor:
N: 1.600 x 360 = 576.000 u.m.
N+1: 1.600 x 405 = 648.000 u.m.
N+2: 1.600 x 318,46 = 509.536 u.m.

Calculaţia costului unitar:


Exerciţiul N:
Cantităţi fabricate (q): 10.000 buc
Cheltuieli variabile de producţie (180.000 x q): 1.800.000 u.m.
Cheltuieli fixe de producţie: 1.800.000 x 10.000 / 10.000 = 1.800.000 u.m.
Costul total de producţie: 3.600.000 u.m.
Costul de producţie unitar: 360 u.m.

Exerciţiul N+1:
Cantităţi fabricate (q): 8.000 buc
Cheltuieli variabile de producţie (180.000 x q): 1.800.000 u.m.
Cheltuieli fixe de producţie: .800.000 x 8.000 / 10.000 = 1.800.000 u.m.
Costul total de producţie: 3.600.000 u.m.
Costul de producţie unitar: 360 u.m.

Exerciţiul N+2:
Cantităţi fabricate (q): 13.000 buc
Cheltuieli variabile de producţie (180.000 x q): 1.800.000 u.m.
Cheltuieli fixe de producţie: . 1.800.000 x 13.000 / 10.000 = 1.800.000 u.m.
Costul total de producţie: 3.600.000 u.m.

11
Costul de producţie unitar: 360 u.m.

În contabilitate, intrarea stocurilor de produse finite se înregistrează la cost de


producţie astfel:
N: 345 = 711 3.600.000
N+1: 345 = 711 3.240.000
N+2: 345 = 711 4.140.000

De asemenea, IAS 2 oferă exemple de costuri excluse din costul stocurilor şi


contabilizate la cheltuielile exerciţiului în cursul căreia acestea sunt angajate:
- mărimile anormale de deşeuri de fabricaţie, de manoperă sau referitoare la alte costuri
de producţie;
- costurile de stocaj, exceptând situaţia în care aceste costuri sunt necesare procesului de
producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie;
- cheltuielile generale administrative care nu contribuie la aducerea stocurilor în locul şi
în starea în care ele se găsesc;
- cheltuielile de comercializare.
În anumite circumstanţe, în costurile stocurilor sunt incluse şi costurile îndatorării.
Tehnicile de evaluare a costului stocurilor, ca de exemplu metoda costului
standard sau metoda preţului de vânzare cu amănuntul, pot să fie utilizate, dacă aceste
metode conduc la rezultate apropiate de cost.
Costurile standard ţin cont de nivelurile normale de utilizare a materiilor prime şi
furniturilor, a manoperei, de eficienţa şi de capacitate. Ele sunt în mod regulat
reexaminate şi, dacă este cazul, ajustate, pentru a ţine cont de condiţiile actuale.
Metoda preţului cu amănuntul este utilizată, adesea, în activitatea de comerţ cu
amănuntul, pentru a evalua stocurile formate din cantităţi mari, de articole cu o rotaţie
rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este posibil să se utilizeze alte metode de
determinare a costului. Costul stocurilor este calculat prin deducerea valorii marjei brute
din preţul de vânzare al acestor active. Procentajul utilizat al marjei brute ţine cont de
stocurile al căror preţ a fost redus sub preţul lor iniţial de vânzare. Adesea, este utilizat un
procent mediu pentru fiecare departament.

12
c) evaluarea la valoarea de utilitate
Pentru stocurile provenite din aport la capitalul social sau obţinute cu titlu gratuit
evaluarea se face la valoarea de utilitate (valoarea actuală) a stocului respectiv.
Evaluarea stocurilor la iesire:

Evaluarea iesirilor de stocuri, prin cosnum (materii prime, materiale etc.) sau
vânzare (mărfuri, produse finite), se face in funcţie de natura elementului considerat. În
aceste sens, trebuie făcuta distincţia între stocuri identificabile şi stocuri interschimbabile
sau fungibile.
Stocurile identificabile sutn bunuri individualizate pentru fiecare articol sau
categorie de bunuri, atât in momentul intrării în patrimoniu, cat şi al stocării şi al ieşirii
din stoc. Astfel de elemente identificabile, cum sunt produsele şi serviciile destinate unor
proiecte specifice, trebuie să faca obiectul unei evaluări individuale şi specifice.
Stocurile intesrchimbabile sau fungibile sunt bunuri care în interiorul fiecărei
categorii nu sunt în mod unitar identificabile, după intrarea lor în depozit. Pentru stocurile
fungibile norma contabilă internaţională IAS 2 admite evaluarea ieşirilor de stocuri pe
baza a 2 metode:
a) metoda costului mediu ponderat (CMP);
b) metoda primei intrări – primei ieşiri (first in – first out: FIFO).

Exemplu: Stocul de caiete, la 1 august era evaluat la 12.000 lei (1.000 de bucăţi la
un cost de 12 lei / buc). În luna august, acest stoc este afectat de următoarele operaţii:
03 august: ieşire de 200 de bucăţi
12 august: intrare de 400 de bucăţi la un cost de 14 lei / buc.
17 august: ieşire de 320 de bucăţi
24 august: intrare de 280 de bucăţi la un cost de 16 lei / buc.
31 august: ieşire de 412 de bucăţi.

a) Costul mediu ponderat

13
CMP12.08 = (1.200 – 200) ∙ 12 lei / buc + 400 ∙ 14 lei / buc = 12,67 lei / buc.
200 – 200 + 400

CMP24.08 = (1.000 – 200 + 400 – 320) ∙ 12,67 lei / buc + 280 ∙ 16 = 13,47 lei/ buc.
1200 – 200 + 400

03.08: Ieşire stoc = 200 buc ∙ 12 lei / buc = 2.400 lei


Sold final 03.08 = (1000 – 200) ∙ 12 lei / buc = 9.600 lei

12.08: Intrare stoc = 400 buc ∙ 14 lei / buc = 5.600 lei


Sold final 12.08 = (1000 – 200 + 400) ∙ 12,67 lei / buc = 15.204 lei

17.08: Iesire stoc = 320 buc ∙ 12,67 lei / buc = 4.054,4 lei
Sold final 17.08 = (1000 – 200 + 400 – 320) ∙ 12,67 lei / buc = 11.149,6 lei

24.08: Intrare stoc = 280 buc ∙ 16 lei / buc = 4.480 lei


Sold final 24.08 = (1000 – 200 + 400 – 320 + 280) ∙ 13,47 lei / buc = 15.625,2 lei

31.08: Iesire stoc = 412 buc ∙ 13,47 lei / buc = 5.549,64 lei
Sold final 31.08 = (1000 – 200 + 400 – 320 + 280 – 412) ∙ 13,47 lei/ buc
= 10.075,56 lei

b) Metoda primul intrat – primul ieşit (FIFO)

01.08: SI = 1.000 buc ∙ 12 lei / buc = 12.000 lei

03.08: Iesire stoc = 200 buc ∙ 12 lei / buc = 2.400 lei


Sold final 03.08 = (1000 – 200) ∙ 12 lei / buc = 9.600 lei

12.08: Intrare stoc = 400 buc ∙ 14 lei / buc = 5.600 lei

14
Sold final 12.08 = 800 buc ∙ 12 lei / buc + 400 buc ∙ 14 lei / buc = 15.200 lei

17.08: Iesire stoc = 320 buc ∙ 12 lei / buc = 3.840 lei


Sold final 17.08 = 480 buc ∙ 12 lei + 400 buc ∙ 14 lei = 11.360 lei

24.08: Intrare stoc = 280 buc ∙ 16 lei / buc = 4.480 lei


Sold final 24.08 = 480 buc ∙ 12 lei + 400 buc ∙ 14 lei / buc + 280 buc ∙ 16 lei / buc
= 15.840 lei

31.08: Iesire stoc = 412 buc ∙ 12 lei / buc = 4.944 lei


Sold final 31.08 = 68 buc ∙ 12 lei / buc + 400 buc ∙ 14 lei + 280 buc ∙ 16 lei / buc
= 10.896 lei

În funcţie de metoda utilizată, evaluarea stocului la sfârşitul perioadei variază de


la 10.075,56 lei (costul mediu ponderat) la 10.896 lei (metoda FIFO).

Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduc la „manipularea”


rezultatului întreprinderii. În consecinţă, rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de
performanţele economice şi financiare, ci şi de opţiune pentru o anume metodă de
evaluare a stocurilor. De aceea, pentru asigurarea acurateţei analizelor financiare, orice
schimbare de metodă de evaluare a stocurilor trebuie semnalată în anexă, cu justificarea
acesteia şi masurarea incidentelor schimbării metodei de evaluare asupra rezultatului şi
valorii stocurilor din bilanţ.
Potrivit noermei contabile internaţionale IAS 2, la închiderea exerciţiului stocurile
trebuie sa fie evaluate la costul lor sau la valoarea netă de realizare, dacă aceasta este
inferioară. În fond, această regula a standardului internaţional IAS 2 urmeaza linia
uzanţelor anglo-saxone, care presupun alegerea la inventar a celei mai mici valori dintre
cost şi preţul pieţei.
Dacă o scădere a preţurilor materiilor prime arată că nivelul costului produselor
finite va fi mai mare decât valoarea netă de realizare, materiile prime vor fi aduse, prin

15
depreciere, la valoarea neta de realizare. Într-un astfel de caz, costul de înlocuire a
materiilor prime poate să fie cea mai bună măsura dispinibilă a valorii nete de realizare.
Practica de prudenţă, pentru deprecierea stocurilor sub nivelul costului, cu scopul
de a le aduce la valoarea lor netă de realizare, este o uzanţă coerenta cu principiul
conform căruia activele nu trebuie să figureze la o valoare mai mare decât cea care se
aşteaptă să fie obţinută prin vânzarea sau utilizarea lor.
Estimările valorilor nete de realizare, efectuate pe o bază individuală, sunt
fundamentate pe informaţiile probante cele mai fiabile, disponibile la data la care sunt
înfăptuite aprecerile respective. Aceste estimări ţin cont de fluctuaţiile de preţuri sau de
costuri, direct legate de evenimentele care survin după închiderea exerciţiului, în măsura
în care astfel de evenimente confirmă condiţiile existente la sfârşitul exerciţiului.
Exemplu: La 31.12.2008, societatea Astra detine in stoc urmatoarele articole:

Articole Cost de achizitie Valoare de piata


(u.m.) (u.m.)
Marfa 1 10.000 9.500
Marfa 2 8.000 8.300
Marfa 3 30.000 32.000
Marfa 4 5.0000 4.200
Total 53.000 54.000

Valoarea de piaţă a articolelor a fost stabilită de un evaluator profesionist şi


coincide cu valoarea netă de realizare.
Testul valorii minime dintre cost şi valoarea netă de realizare se efectuează pentru
fiecare articol din stoc, luat separat. Ca urmare, valoarea stocului în bilanţul de la
închiderea exerciţiului 2008 este:

Articole Minimul dintre cost si valoarea neta de


realizare (u.m.)
Marfa 1 9.500
Marfa 2 8.000

16
Marfa 3 30.000
Marfa 4 4.200
Total 51.700

Rezultă o pierdere de valoare de 53.000 – 51.700 = 1.300 u.m., care se va


contabiliza sub forma unui provizion de depreciere:
6814 „Cheltuieli privind provizioanele = 397 „Provizioane pentru deprecierea
pentru deprecierea activelor circulante” marfurilor”

În cursul exerciţiului 2009, s-au vandut marfurile 1 si 3, iar la închiderea


exerciţiului 2009 situaţia stocurilor se prezintă astfel:

Articole Cost de achiziţie Valoare netă de realizare


Marfa 2 8.000 8.200
Marfa 4 5.000 5.100
Total 13.000 13.300

Se observă că valoarea netă de realizare depăşeşte, pentru fiecare articol în parte


costul de achiţie. Plusul de valoare peste costul de achiziţie nu poate fi însa reţinut, din
motive de prudenţă. Rezultă că valoarea stocului la închiderea exerciţiului 2009 este
reprezentată de costul acestuia de 13.000 u.m.. În aceasta situaTie, este necesar să se
anuleze deprecierea contabilizată în 2008:
397 „Provizioane pentru deprecierea = 7814 „Venituri din provizioane pentru
marfurilor” deprecierea activelor”

17
1.2. Particularitţi privind evaluarea şi contabilizarea stocurilor în Romania;
diferenţe existente între OMF şi IAS 2

În mare parte, evaluarea şi contabilizarea stocurilor se face la fel şi în


conformitate cu IAS 2, dar şi cu OMFP 3055/2009. Printre diferenţele existente între IAS
2 şi OMFP 3055/2009, regăsim faptul că în România, metoda LIFO (last in – last out)
este permisă, pe când în IAS 2, utilizarea acestei metode nu este permisă. Această metodă
presupune evaluarea bunurilor ieşite la costul de producţie sau de achiziţie al ultimei
intrări . Stocurile ieşite se consideră ca aparţinând ultimului lot intrat în depozit şi vor fi
evaluate la costul acestuia . În continuare ieşirile de bunuri se consideră ca aparţinând
lotului precedent. Prin folosirea acestei metode se ajunge la o apropiere a costurilor celor
mai recente operaţii la rezultatele perioadei . Metoda LIFO prezintă dezavantajul că în
perioada de inflaţie duce la o diminuare a profitului net de exploatare.
De asemenea, o altă diferenţă între IAS 2 şi OMFP 3055/ 2009 se referă la
reducerile comerciale. Conform OMFP 3055/2009, reducerile comerciale se scad din
costul de achiziţie, veniturile financiare reprezentând venituri financiare, ceea ce
înseamnă că nu se scad din costul de achiziţie. De asemenea, pentru reducerile
comerciale acordate în facturi ulterioare, se scad din cheltuielile de exploatare.
IAS 2 spune că costurile de achiziţie a stocurilor cuprind preţul de cumpărare,
taxe de import şi alte taxe (cu excepţia acelora pe care întreprinderea le poate recupera de
la autorităţile fiscale), costuri de transport, manipulare şi alte costuri care pot fi atribuite
direct achiziţiei de produse finite, materiale şi servicii. Reducerile comerciale, rabaturile
şi alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achiziţie.
Costurile de achiziţie pot include diferentele de curs valutar care au aparut direct
din achiziţionarea recentă de bunuri facturate în valută doar în acele cazuri rare care sunt
permise prin tratamentul altemativ prevăzut în IAS 21 Efectele variaţiei cursurilor de

18
schimb valutar. Aceste diferenţe de curs valutar se limitează doar la acelea care au
rezultat dintr-o depreciere monetară accentuată împotriva căreia nu există nici un
mijloc practic de acoperire a riscului şi care afectează datorii care nu pot fi decontate,
rezultate din achiziţia recentă a stocurilor.
CAP II: METODE DE GESTIUNE A STOCURILOR

Potrivit Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene aprobate prin


Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009, entităţile pot organiza
contabilitatea stocurilor prin folosirea inventarului permanent sau a inventarului
intermitent.
Inventarul permanent constă în înregistrarea în contabilitate a tuturor
operaţiunilor de intrare şi ieşire, ceea ce permite stabilirea şi cunoaşterea în orice moment
a stocurilor, atât cantitativ, cât şi valoric.
Inventarul intermitent constă în stabilirea ieşirilor şi înregistrarea lor în
contabilitate pe baza inventarierii stocurilor la sfârşitul perioadei. În acest caz, ieşirile se
determină ca diferenţă între valoarea stocului iniţial plus valoarea intrărilor şi valoarea
stocului final, determinat pe baza inventarierii.

Exemplu: La data de 01.07.2007 societatea BETA deţine în stoc materiale


consumabile, în valoare totală de 100.000 lei. În cursul lunii s-au efectuat atât operaţiuni
de aprovizionare, cât şi de consum de materiale consumabile.

Situaţie privind materialele consumabile achiziţionate de societate în cursul lunii:

Data Valoarea totală a materialelor consumabile


achiziţionate (lei)
01.12 Sold initial: 100.000
15.12 1.500.000
20.12 450.000
25.12 400.000

19
Total 2.450.000

Situaţie privind consumul de materiale consumabile în cursul lunii:

Data Valoarea totală a materialelor consumabile date in


consum (lei)
17.12 600.000
23.12 50.000
27.12 150.000
Total 800.000

Înregistrările contabile ce se efectuează în condiţiile utilizării inventarului


permanent şi, în paralel, cele efectuate în situaţia aplicării inventarului intermitent sunt
urmatoarele:

01.12.2007:
Înregistrarea soldului iniţial al contului 302 “Materiale consumabile” asupra
contului de cheltuieli 602 “ Cheltuieli cu materialele consumabile”:
Inventar permanent Inventar intermitent
602 = 302 100.000
“Cheltuieli cu “Materiale
materialele consumabile”
consumabile”

15.12.2007:
Se achiziţioneaza materiale consumabile de la furnizori în valoare de 1.500.000
lei.
Inventar permanent Inventar intermitent
302 = 401 1.500.000 602 = 401 1.500.000
“Materiale “Furnizori” “Cheltuieli cu “Furnizori”

20
consumabile” materialele
consumabile”

17.12.2007:
Se înregistrează consumul de materiale consumabile în valoare de 600.000 lei.
Inventar permanent Inventar intermitent
602 = 302 600.000
“Cheltuieli cu “Materiale
materialele consumabile”
consumabile”

20.12.2007:
Se înregistrează achiziţionarea de materiale consumabile de la furnizori în valoare
de 450.000 lei.
Inventar permanent Inventar intermitent
302 = 401 450.000 602 = 401 450.000
“Materiale “Furnizori” “Cheltuieli cu “Furnizori”
consumabile” materialele
consumabile”

23.12.2007:
Se dau în consum materiale consumabile în valoare de 50.000 lei.
Inventar permanent Inventar intermitent
602 = 302 50.000
“Cheltuieli cu “Materiale
materialele consumabile”
consumabile”

25.12.2007:
Înregistrarea cumpărării de materiale consumabile, în valoare de 400.000lei.
Inventar permanent Inventar intermitent
302 = 401 400.000 602 = 401 400.000
“Materiale “Furnizori” “Cheltuieli cu “Furnizori”
consumabile” materialele

21
consumabile”

27.12.2007:
Se dau în consum materiale consumabile în valoare de 150.000 lei.
Inventar permanent Inventar intermitent
602 = 302 150.000
“Cheltuieli cu “Materiale
materialele consumabile”
consumabile”

31.12.2007:
Inventar permanent Inventar intermitent

a) La sfârşitul exerciţiului societatea a a) La sfarşitul perioadei se efectuează


efectuat inventarierea stocurilor, în vederea inventarierea şi se stabileşte valoarea stocului
reflectării în bilanţ a valorii reale a final de materiale consumabile, în suma de
acestora. 1.400.000 lei, care se înregistrează în
Cu ocazia inventarierii s-au comparat contabilitate astfel:
valorile faptice ale stocurilor, cu cele 302 = 602 1.400.000
scriptice înregistrate în contabilitate. “Materiale “ Cheltuieli cu
b) Cu privire la materialele consumabile consumabile” materialele
comisia de inventariere a a constatat lipsuri consumabile”
în gestiune, astfel:
Soldul contului înainte de inventariere:
1.650.000 lei
Situatia faptică constatată la inventariere:
1.400.000 lei
Lipsuri în gestiune: 250.000 lei.
Înregistrarea diferenţelor constatate la
inventariere:
602 = 302 250.000
“Cheltuieli cu “Materiale
materialele consumabile”

22
consumabile”

Situaţia conturilor 302 “Materiale consumabile” şi 602 “Cheltuieli cu materialele


consumabile” este urmatoarea:

În cazul inventarului permanent:

Concluzii :

23
a) În cazul ambelor metode, soldul contului 302 “Materiale consumabile”, la sfârşitul
perioadei de gestiune, prezintă aceeaşi valoare (1.400.000 lei).
b) Suma reflectată în debitul contului 602 “Cheltuieli cu materialele consumabile”,
reprezentând consumul de materiale consumabile (1.050.000 lei), este aceeaşi.
c) În cazul inventarului intermitent, consumul de materiale consumabile s-a determinat la
sfârşitul perioadei, astfel:
Valoare consum materiale = Stoc iniţial + Valoarea intrărilor –Stoc final
Valoare consum materiale = 100.000 lei + 2.350.000 lei – 1.400.000 = 1.050.000 lei

Această sumă s-a transferat în debitul contului 121 “Profit Şi pierdere” prin
urmatoarea înregistrare contabilă:
121 = 602 1.050.000
“Profit şi pierdere” “Cheltuieli cu materialele
consumabile”
d) În cazul metodei inventarului intermitent eventualele minusuri în gestiune nu se pot
identifica, deoarece această metodă, spre deosebire de cea a inventarului permanent, nu
permite cunoaşterea în orice moment a valorii stocurilor deţinute de societate.

STUDIU DE CAZ

24
GARANT IMPEX este o societate comercială cu răspundere limitată ce are ca
obiect de activitate comerţul cu amănuntul. Societatea prezintă urmatoarele solduri
iniţiale la începutul anului 2009:

Produse Solduri initiale Preturi de vanzare


Orez 10 kg x 4,2 lei / kg 5,5 lei / kg
Făină 17 kg x 3,6 lei / kg 3,9 lei / kg
Zahăr 9 kg x 6,6 lei / kg 7 lei / kg
Ulei 20 kg x 7 lei / kg 8,4 lei / kg
Mălai 24 kg x 1,7 lei / kg 2,7 lei/ kg
Griş 54 kg x 1,3 lei / kg 2,3 lei / kg
Delikat 11 kg x 6,5 lei / kg 7,3 lei / kg
Spaghete 7 kg x 6,8 lei / kg 7,3 lei / kg
Cafea 11 kg x 22,5 lei / kg 34 lei / kg
Cacao 10 kg x 7,7 lei / kg 8,4 lei / kg

Societatea utilizează ca metodă de scoatere din gestiune metoda FIFO (first in –


first out).

Ianuarie:
05.01.2009: Societatea GARANT IMPEX S.R.L. cumpără mărfuri de la S.C. Gesica
S.R.L. în valoare de 7.116,2 lei, TVA inclus.
% = 401 7.166,2 lei
371.Or 100 kg x 4,5 lei / kg
371.F 100 kg x 3,5 lei / kg
371.Z 100 kg x 6,5 lei / kg
371.U 100 kg x 7 lei / kg
371.M 100 kg x 2 lei / kg
371.G 100 kg x 1,5 lei / kg
371.Del 40 kg x 6,5 lei / kg
371.Spg 70 kg x 7 lei / kg

25
371.Caf 90 kg x 25 lei / kg
371.Cc 60 kg x 8 lei / kg
4426 1.136,2

06.01.2009: Societatea plăteşte 40% din factură, urmând ca restul să o plătescă în data de
14.01.2009.
401 = 5121 2.846,48 lei

07.01.2009: Entitatea înregistrează cheltuială cu chiria în sumă de 1.700 lei / luna.


612 = 462 1.700 lei

09.01.2009: Înregistrează factura de telefon în sumă de 160 lei, TVA 19%.

% = 401 190,4 lei


626 160
4426 30,4

10.01.2009: Se vând mărfuri clienţilor, în valoare de 1.099,8 lei, TVA 19%.


4111 = % 1.308,76 lei
707.Or 17 kg x 5,5 lei / kg
707.U 24 kg x 8,4 lei / kg
707.M 13 kg x 2,7 lei / kg
707.G 22 kg x 2,3 lei / kg
707.Del 10 kg x 7,3 lei / kg
707.Caf 19 kg x 34 lei / kg
4427 208,96 lei

607.Or = 371.Or 10 kg x 4,2 lei / kg + 7 kg x 4,5 lei / kg


607.U = 371.U 17 kg x 7 lei / kg
607.M = 371.M 13 kg x 1,7 lei / kg
607.G = 371.G 22 kg x 1,3 lei / kg

26
607.Del = 371.Del 10 kg x 6,5 lei / kg
607.Caf = 371.Caf 11 kg x 22,5 lei / kg + 8 kg x 25 lei / kg

Sold final mărfuri: Orez: 93 kg x 4,5 lei / kg


Făină: 100 kg x 3,5 lei / kg
Zahăr: 9 kg x 6,6 lei / kg + 100 x 6,5 lei / kg
Ulei: 3 kg x 7 lei / kg + 100 kg x 7 lei / kg
Mălai: 11 kg x 1,7 lei / kg + 100 kg x 2 lei / kg
Griş: 32 kg x 1,3 lei / kg + 100 kg x 1,5 lei / kg
Delikat: 1 kg x 6,5 lei / kg + 40 kg x 6,6 lei / kg
Spaghete: 7 kg x 6,8 lei / kg + 70 kg x 7 lei / kg
Cafea: 82 kg x 25 lei / kg
Cacao: 10 kg x 7,7 lei / kg + 60 lei x 8 lei/kg

13.01.2009: Se încasează de la clienţi suma de 1000 lei aferentă facturii din 10.01.2009
nr. 1254.
5121 = 4111 1.000 lei

14.01.2009: Se achită restul de plată faţă de furnizori.


401 = 5121 4.269,72 lei

15.01.2009 : Se primeşte şi se achită factura de energie electrică nr. 1245741 de 848,19


lei, TVA inclus.
% = 401 848,19 lei
628 712,76 lei
4426 135,43

401 = 5121 848,19 lei

15.01.2009 : Se plateşte chiria aferentă lunii în curs în valoare de 1.700 lei, conform
ordinului de plata nr. 1448.

27
462 = 5121 1.700 lei

17.01.2009: Se încasează restul de plată de la clienţi.


5121 = 4111 308,76 lei

19.01.2009: Se vând mărfuri conform facturii nr. 1255 în sumă de 3.659,61 lei, TVA
inclus.
4111 = % 3.659,61 lei
707.Or 70 kg x 5,5 lei / kg
707.F 44 kg x 3,9 lei / kg
707.Z 24 kg x 7 lei / kg
707.Sp 48 kg x 7,3 lei / kg
707.Del 19 kg x 7,3 lei / kg
707.Caf 34 kg x 34 lei / kg
707.U 84 kg x 8,4 lei / kg
4427 584,31 lei

607.Or = 371.Or 70 kg x 4,5 lei / kg


607.U = 371.U 3 kg x 7 lei / kg + 81 kg x 7 lei / kg
607.F = 371.F 44 kg x 3,5 lei / kg
607.Z = 371.Z 9 kg x 6,6 lei / kg + 15 kg x 6,5 lei / kg
607.S = 371.S 7 kg x 6,8 lei / kg + 41 kg x 7 lei / kg
607.Del = 371.Del 1 kg x 6,5 lei / kg + 18 kg x 6,5 lei / kg
607.Caf = 371.Caf 4 kg x 25 lei / kg
607.Cc = 371.Cc 10 kg x 7,7 lei / kg + 60 lei x 8 lei / kg

Sold final mărfuri: Orez: 23 kg x 4,5 lei / kg


Făină: 56 kg x 3,5 lei / kg
Zahăr: 85 kg x 6,5 lei / kg
Ulei: 19 kg x 7 lei / kg
Mălai: 11 kg x 1,7 lei / kg + 100 kg x 2 lei / kg

28
Griş: 32 kg x 1,3 lei / kg + 100 kg x 1,5 lei / kg
Delikat: 22 kg x 6,5 lei / kg
Spaghete: 29 kg x 7 lei / kg
Cafea: 48 kg x 25 lei / kg
Cacao: -

21.01.2009: Se plăteşte factura de telefon înregistrată în data de 09.01.2009.


401 = 5121 190,4 lei

29.01.2009: Se încasează creanţa de 4.359,33 lei.


5121 = 4111 3.659,61 lei

29.01.2009: Se înregistrează şi se plăteşte factura de la DistriGaz în sumă de 240 lei,


TVA 19%.
% = 401 285,6
605 240
4426 45,6

401 = 5121 285,6

30.01.2009: Se plătesc salariile celor trei angajaţi.


a) Dinu Maria: are un salariu de bază de 1.400 lei şi un spor de vechime de 10% din
salariul de bază. Aceasta are doi copii minori în întreţinere.
Venit brut = 1.400 + 10% ∙ 1.400 = 1.540 lei
- CAS: 10,5% ∙ 1.540 = 162 lei
- CASS: 5,5% ∙ 1.540 = 85 lei
- CAJS: 0,5% ∙ 1.540 = 8 lei
__________________________
= Venit net 1.285 lei
- Deducerea bruta personală 330 lei
__________________________

29
= Venit impozabil 955 lei
-Impozit 153 lei
__________________________
= Salariu de încasat 1.132 lei

b) Ion Alexandru: are un salariu de bază de 2.480 lei şi sporuri de 1.000 lei. Are în
întreţinere doi copii minori.
Venit brut = 2.480 + 1.000 = 3.480 lei
- CAS: 10,5% ∙ 3.480 = 365 lei
- CASS: 5,5% ∙ 3.480 = 191 lei
- CAJS: 0,5% ∙ 3.480 = 17 lei
__________________________
= Venit net 2.907lei
- Deducerea bruta personală 0 lei
__________________________
= Venit impozabil 2.907 lei
-Impozit 465 lei
__________________________
= Salariu de încasat 2.442 lei

c) Grecu Andrei: are un salariu de bază de 1.800 lei şi un spor de vechime de 15% din
salariul de bază. Are 4 copii întreţinere.
Venit brut = 1.800 + 15% ∙ 1.800 = 2.070 lei
- CAS: 10,5% ∙ 2.070 = 165 lei
- CASS: 5,5% ∙ 2.070 = 85 lei
- CAJS: 0,5% ∙ 2.070 = 8 lei
__________________________
= Venit net 1.729 lei
- Deducerea bruta personală 310 lei
__________________________
= Venit impozabil 1.419 lei

30
-Impozit 227 lei
__________________________
= Salariu de încasat 1.502 lei

• Înregistrarea cheltuielilor cu salariile:


641 = 421 7.090 lei
• Înregistrarea reţinerilor salariale:
421 = % 1.326 lei
4372 192 lei
4312 744 lei
4314 390 lei
• Înregistrarea cheltuielilor unităţii:
6451 = 43111 20,8% ∙ 7.090 = 1.475 lei
6452 = 4371 5,2% ∙ 7.090 = 367 lei
6453 = 4313 0,5% ∙ 7.090 = 35 lei
6451 = 43112 0,15% ∙ 7.090 = 11 lei
635 = 4472 0,25% ∙ 7.090 = 18 lei
• Înregistrarea şi plata impozitului pe salarii:
421 = 444 845 lei
444 = 5121 845 lei
• Plată contribuţii:
% = 5121 2.842
4472 18 lei
43111 1.475 lei
43112 11 lei
4312 744 lei
4313 35 lei
4371 367 lei
4372 192 lei

31.01.2009: Inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli:

31
707 = 121 4.763,1

121 = % 15.403,76 lei


612 1.700 lei
626 160 lei
607 3.834,7 lei
628 712,76 lei
6451 1.486 lei
6452 367 lei
6453 35 lei
635 18 lei
641 7.090 lei

31.01.2009: Inchidere TVA:


4427 = 793,27 lei
4426 = 165,83 lei
4427 = 4426 793,27 lei
4427 = 4423 627,44 lei
4423 = 5121 627,44 lei

Februarie:
04.02.2009: Se vând materii prime în sumă de 130,9 lei, inclusiv TVA.
4111 = % 130,9 lei
707.Or 20 kg x 5,5 lei / kg = 210 lei
4427 20,9 lei

607.Or = 371.Or 20 kg x 4,5 lei/ kg = 90 lei

Sold final mărfuri: Orez: 3 kg x 4,5 lei / kg


Făină: 56 kg x 3,5 lei / kg

32
Zahăr: 85 kg x 6,5 lei / kg
Ulei: 19 kg x 7 lei / kg
Mălai: 11 kg x 1,7 lei / kg + 100 kg x 2 lei / kg
Griş: 32 kg x 1,3 lei / kg + 100 kg x 1,5 lei / kg
Delikat: 22 kg x 6,5 lei / kg
Spaghete: 29 kg x 7 lei / kg
Cafea: 48 kg x 25 lei / kg

10.02.2009: Se cumpără materii prime în valoare de 8.746,8 lei, TVA 19%.


% = 401 10.408,69 lei
371.Or 120 kg x 4,6 lei / kg
371.M 150 kg x 2 lei / kg
371.G 144 kg x 1,7 lei / kg
371.Del 180 kg x 6,5 lei / kg
371.Cafea 212 kg x 24 lei / kg
371.Cacao 174 kg x 8 lei / kg
4426 1.661,89 lei

14.02.2009: Se achită furnizorii de materii prime din 10.02.2009.


401 = 5121 10.408,69 lei

15.02.2009: Înregistrarea şi plata chiriei.


612 = 462 1.700 lei
462 = 5121 1.700 lei

27.02.2009: Se vând mărfuri în valoare de 6.362,1 lei, TVA inclus.


4111 = % 16.584,79lei
707.Or 75 kg x 5,5 lei / kg
707.Z 45 kg x 7 lei / kg
707.M 276 kg x 2,7 lei / kg
707.G 261 kg x 2,3 lei / kg

33
707.Del 202 kg x 7,3 lei / kg
707.Sp 12 kg x 7,3 lei / kg
707.Caf 260 kg x 34 lei / kg
707.Cc 174 kg x 8,4 lei / kg
4427 2.647,99 lei

607.Or = 371.Or 3 kg x 4,5 lei / kg + 72 kg x 4,6 lei / kg


607.Z = 371.Z 45 kg x 6,5 lei / kg
607.M = 371.M 11kg x 1,7lei + 100kg x 2lei + 150kg x2lei
607.G = 371.G 32kgx1,3lei + 100kgx1,5 lei + 144kgx1,7lei
607.Del = 371.Del 32 kg x 6,5 lei / kg + 180 kg x 6,5 lei/ kg
607.Sp = 371.S 12 kg x 7 lei / kg
607.Caf = 371.Caf 48 kg x 25 lei / kg + 212 kg x 24 lei / kg
607.Cc = 371.Cc 174 kg x 8 lei / kg

Sold final mărfuri: Orez: 48 kg x 4,6 lei / kg


Făină: 56 kg x 3,5 lei / kg
Zahăr: 40 kg x 6,5 lei / kg
Ulei: 19 kg x 7 lei / kg
Spaghete: 17 kg x 7 lei / kg

28.02.2009: Încasare clienţi.


5121 = 4111 16.584,79 lei

28.02.2009: Plata salariilor aferente lunii februarie.


• Înregistrarea cheltuielilor cu salariile:
641 = 421 7.090 lei
• Înregistrarea reţinerilor salariale:
421 = % 1.326 lei
4372 192 lei
4312 744 lei

34
4314 390 lei
• Înregistrarea cheltuielilor unităţii:
6451 = 43111 20,8% ∙ 7.090 = 1.475 lei
6452 = 4371 5,2% ∙ 7.090 = 367 lei
6453 = 4313 0,5% ∙ 7.090 = 35 lei
6451 = 43112 0,15% ∙ 7.090 = 11 lei
635 = 4472 0,25% ∙ 7.090 = 18 lei
• Înregistrarea şi plata impozitului pe salarii:
421 = 444 845 lei
444 = 5121 845 lei
• Plată contribuţii:
% = 5121 2.842
4472 18 lei
43111 1.475 lei
43112 11 lei
4312 744 lei
4313 35 lei
4371 367 lei
4372 192 lei

28.02.2009: Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli:


707 = 121 14.146,8 lei

121 = % 18.580,1 lei


607 9.584,1 lei
641 7.090 lei
6451 1.486 lei
6452 367 lei
6453 35 lei
635 18 lei

35
28.02.2009: Închidere TVA:
4427 = 2.668,89 lei
4426 = 1.661,89 lei
4427 = 4426 1.661,89 lei
4427 = 4423 1.007 lei
4423 = 5121 1.007 lei

În lunile martie, aprilie, mai entitatea nu desfăsoară nicio activitate de comert,


ceea ce înseamnă că nu se vor plăti salarii, ci decât chiria.

Martie:
15.03.2009: Înregistrarea şi plata chiriei.
612 = 462 1.700 lei
462 = 5121 1.700 lei
31.03.2009: Închidere cheltuieli:
121 = 612 1.700 lei

Aprilie:
15.04.2009: Înregistrarea şi plata chiriei.
612 = 462 1.700 lei
462 = 5121 1.700 lei
30.04.2009: Închidere cheltuieli:
121 = 612 1.700 lei

Mai:
15.05.2009: Înregistrarea şi plata chiriei.
612 = 462 1.700 lei
462 = 5121 1.700 lei
31.05.2009: Închidere cheltuieli:
121 = 612 1.700 lei

36
Iunie:
03.06.2009: Înregistrarea şi plata facturii primite de la DistriGaz în sumă de 890 lei,
TVA 19%.
% = 401 1.059,1 lei
605 890 lei
4426 169,1 lei

401 = 5121 1.059,1 lei

15.06.2009: Înregistrarea şi plata chiriei:


612 = 462 1.700 lei
462 = 5121 1.700 lei

30.06.2009: Plata salariilor aferente lunii iunie.


• Înregistrarea cheltuielilor cu salariile:
641 = 421 7.090 lei
• Înregistrarea reţinerilor salariale:
421 = % 1.326 lei
4372 192 lei
4312 744 lei
4314 390 lei
• Înregistrarea cheltuielilor unităţii:
6451 = 43111 20,8% ∙ 7.090 = 1.475 lei
6452 = 4371 5,2% ∙ 7.090 = 367 lei
6453 = 4313 0,5% ∙ 7.090 = 35 lei
6451 = 43112 0,15% ∙ 7.090 = 11 lei
635 = 4472 0,25% ∙ 7.090 = 18 lei
• Înregistrarea şi plata impozitului pe salarii:
421 = 444 845 lei
444 = 5121 845 lei

37
• Plată contribuţii:
% = 5121 2.842 lei
4472 18 lei
43111 1.475 lei
43112 11 lei
4312 744 lei
4313 35 lei
4371 367 lei
4372 192 lei

30.06.2009: Închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli:


121 = % 8.996 lei
641 7.090 lei
6451 1.486 lei
6452 367 lei
6453 35 lei
635 18 lei

CONCLUZII

38
Stocurile reprezintă investiţii ale întreprinderii indiferent de faptul dacă acestea
constituie un rezultat al întreprinderii sau nu. Ca şi orice altă investiţie, cheltuielile
aferente stocurilor, trebuie să coreleze cu veniturile sau avantajele obţinute de
întreprindere.
Stocurile reprezintă ansamblul bunurilor şi serviciilor care intevin în cadrul
ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute în aceeaşi stare sau la terminarea procesului
de producţie, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări.
Stocurile sunt active deţinute pentru a fi vândute în cursul normal al activităţii; în
curs de producţie, pentru o astfel de vânzare; sub formă de materii prime sau furnituri
care trebuie să fie consumate în procesul de prestare de servicii.
Conform IAS 2 stocurile sunt definite ca toate activele obţinute în scopul
revânzării pentru desfăşurarea normală a activităţii, inclusiv terenurile şi alte mijlooace
fixe. Un activ achiziţionat în alte scopuri decât vânzarea în desfăşurarea normală a
activităţii nu devine stoc în baza unei decizii ulterioare de vânzare a acestuia.
Recunoşterea, măsurarea şi evaluarea stocurilor este determinarea valorii la care
acestea vor fi recunoscute în bilanţ şi vor influenţa contul de profit şi pierdere, oferind o
altenativă acelor tratamente contabile care, prin creşterea şi descreşterea valorii stocului,
determinate de acestea, ajustează profiturile în concordanţă cu ceea ce este avantajos
pentru conducere.

BIBLIOGRAFIE

39
1. Feleagă, Liliana; Feleagă, Niculae – Contabilitate financiară. O abordare europeană
şi internaţională (vol. 2), Editura Economică, Bucuresti, 2007.
2. Feleagă, Liliana; Feleagă, Niculae – Politici şi opţiuni contabile, Editura InfoMega,
Bucuresti, 2008.
3. Feleagă, Niculae; Ionaşcu, Ion: Tratat de contabilitate financiară (vol. II), Editura
Economică, Bucureşti, 1998;
4. Revista Română de monografii contabile, Editura Rentrop & Straton.

Legi:
Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr. 3.055 / 2009, publicat în Monitorul Oficial nr.
766 bis/2009

Site-uri:
1. http://www.contabilul.ro/
2. http://www.codfiscal.money.ro/
3. http://www.scribd.ro/

40