INTRODUCERE

Norma internaţională IAS1 2 - Stocuri prezintă aspecte cu privire la evaluarea

stocurilor, modalităţile de determinare a bazelor de evaluare şi informaţiile referitoare la
stocuri ce trebuie prezentate în situaţiile financiare.
Diferenţele în sistemele contabile au fost identificate cu mult timp în urmă, de cel
puţin un sfert de secol. Încă de atunci eforturile au fost canalizate spre armonizare a
sistemelor contabile contemporane de către Uniunea Europeană şi de către Comitetul pentru
Standarde Internaţionale de Contabilitate.
IAS 2 prezintă informaţii cu privire la modul de determinare a costului stocurilor, care
urmeză a fi reportat în bilanţ precum şi de recunoaştere ulterioară ca o cheltuială, cuprinzând
orice reducere a valorii contabile la valoarea netă realizabilă. Aceasta nu se aplică stocurilor
de animale vii, produselor agricole şi forestiere, minereurilor în cazul în care acestea sunt
evaluate la valoarea netă realizabilă (conform practicii în domeniu). Această excludere se
aplică numai producătorilor de stocuri, prelucrătorii sau alte unităţi de procesare sau
transformare nefiind excluşi de la prevederile IAS 22.
Lucrarea de faţă are menirea de a prezenta aspectele legate de organizarea
contabilităţii financiare cu privire la evaluarea stocurilor, având titlul: ``Evaluarea stocurilor
conform Standardelor Internaţionale de Contabilitate.`` Obiectivul principal al acestei
lucrării ȋl constituie evidenţierea diferenţele existente ȋntre IAS 2 - Stocuri şi OMFP
3055/2009.
Structurată pe trei capitole principale, lucrarea oferă ȋn primul capitol noţiuni generale
privind stocurile şi un studiu comparativ. Ȋn capitolul următor sunt prezentate aspectele
practice privind evaluarea stocurilor, iar ȋn ultimul capitol sunt realizate concluziile şi
propunerile acestei lucrări.

1 IAS - International Accounting Standards - Standarde Internaţionale de Contabilitate

2 IAS 2 – Standardul Internaţional de Contabilitate - Contabilitatea Stocurilor

1
 CAPITOLUL I
ELEMENTE TEORETICE PRIVIND EVALUAREA STOCURILOR

1.1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND STOCURILE

Obiectivul acestui standard este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru

stocuri. O problemă importantă în contabilizarea stocurilor o reprezintă valoarea costului ce
urmează a fi recunoscută drept activ și reportată până când veniturile aferente sunt
recunoscute. Prezentul standard oferă îndrumări referitoare la determinarea costului și la
recunoașterea ulterioară a acestuia drept cheltuială, inclusiv orice reducere a valorii contabile
până la valoarea realizabilă netă. Standardul prezintă următoarele informații privind
formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor. 3
Stocurile sunt active:
(a) deținute în vederea vânzării pe parcursul desfășurării normale a activității;
(b) în curs de producție în vederea unei astfel de vânzări; sau
(c) sub formă de materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de
producție sau pentru prestarea de servicii4.
Caracteristic stocurilor este faptul că se consumă dintr-o dată la prima lor utilizare.
În cadrul stocurilor se cuprind:
ü mărfuri, respectiv bunurile pe care unitatea le cumpără în vederea revânzării sau
produsele predate spre vânzare magazinelor proprii;

ü materiile prime, care participă direct la fabricarea produselor şi se regăsesc în produsul

finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;

ü materialele consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat,

piese de schimb, seminţe şi materiale de plantat, furaje şi alte materiale consumabile),
care participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de exploatare fară a se regăsi, de
regulă, în produsul finit;

ü materialele de natura obiectelor de inventar,

3 Gheorghe Diaconu, `` Contabilitatea Internaţională. Comparaţii şi armonizări``Editura Bibliotheca,

Târgovişte, 2006.
4 Epuram M. ``Contabiltatea financiară în noul sistem contabil``, Editura de Vest, 2000

2
 ü produsele, respectiv:

• semifabricatele, prin care se înţelege produsele al căror proces tehnologic a

fost terminat într-o secţie (fază de fabricaţie) şi care trec în continuare în
procesul tehnologic al altei secţii (faze de fabricaţie) sau se livrează terţilor;

• produsele finite, adică produsele care au parcurs în întregime În/ele

procesului de fabricaţie şi nu mai au nevoie de prelucrări ulterioare în
cadrul unităţii, putând fi depozitate în vederea livrării sau e x pediate direct
clienţilor;

• rebuturile, materialele recuperabile sau deşeurile;

ü animalele şi păsările, respectiv animalele născute şi cele tinere de orice fel (viţei, miei,
purcei, mânji, şi altele) crescute şi şi folosite pentru reproducţie, animalele şi păsările
la îngrăşat pentru a fi valorificate, coloniile de albine, precum şi animalele pentru
producţie - lână, lapte şi blană;

ü ambalajele, care includ ambalajele refolosibile, achiziţionate sau fabricate, destinate

produselor vândute şi care în mod temporar pot fi păstrate de terţi cu obligaţia
restituirii în condiţiile stabi1ite în contracte;

ü producţia în curs de execuţie, care reprezintă producţia care nu a trecut prin toate
fazele (stadiile) de prelucrare, prevăzute în procesul tehnologic, precum şi produsele
nesupuse probelor şi recepţiei tehnice sau necompletate în întregime. În cadrul
producţiei dc execuţie se cuprind, de asemenea, lucrările şi serviciile, precum studiile
în curs de execuţie sau neterminate.

În clasa stocurilor sunt incluse şi bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în
consignaţie la terţi, care se înregistrează distinct în contabilitate pe categorii de stocuri.
Conturile de stocuri şi producţia în curs de execuţie se găsesc în planul general de
conturi în clasa 3 şi sunt conturi de mijloace economice cu funcţiune contabilă de activ.
Excepţie de la această regulă fac conturile de diferenţe de preţ la materii prime, materiale,
produse, mărfuri, animale şi păsări, ambalaje şi conturi din grupa 39 „Provizioane privind
deprecierea stocurilor şi producţiei în curs de execuţie", care sunt conturi de pasiv.
Grupele în care se reflectă operaţiunile privind stocurile sunt5:
- 30 „Stocuri de materii prime şi materiale" care cuprind sintetice de gradul I pentru „Materii
prime" 301, sintetice de gradul II pentru Materiale consumabile" 302

5 Staicu C. ``Contabilitate financiară``, Ed. CECCAR, Bucureşti, 2002

3
- 33 „Producţia în curs de execuţie" cu conturi sintetice de gradul I

- 34 „produse" cu conturi sintetice de gradul I

- 35 „Stocuri aflate la terţi", sintetice de gradul I

- 36 „Animale şi păsări", sintetice de gradul I

- 37 „Mărfuri" sintetice de gradul I

- 38 „Ambalaje"

- 39 „Ajustări de valoare pentru deprecierea stocurilor", sintetice de gradul I pentru fiecare

categorie de stocuri
Toate conturile din această clasă sunt conturi de bilanţ sau de inventar şi de reflectare şi
control gestionar pentru existenţa şi mişcarea stocurilor aflate în patrimoniul unităţii.

1.2. Recunoaștere inițială

La data intrării în entitate, bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la valoarea

de intrare, care se stabileşte astfel:
A) Costul de achiziţie (pentru bunurile procurate cu titlu oneros); se compune din
preţul de cumpărare negociat şi înscris în factura primită de la furnizor, taxele de import şi
alte taxe (cu excepţia acelora pe care persoana juridică le poate recupera de la autorităţile
fiscale), cheltuieli de transport, manipulare suportate de cumpărător, prime de asigurare. Sunt
cuprinse în costul de achiziţie şi comisioanele, taxele notariale cheltuielile cu obţinerea de
autorizaţii şi alte cheltuieli nerecuperabile, atribuibile direct bunurilor respective 6.
Cheltuielile de transport se includ în costul de achiziţie şi atunci când funcţia de
aprovizionare este externalizată.
Reducerile comerciale acordate de furnizor şi înscrise pe factura de achiziţie ajustează
în sensul reducerii costul de achiziţie al bunurilor. Reducerile comerciale primite ulterior
facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioadă la care se referă, se
evidenţiază distinct contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul
709 "Reduceri comerciale acordate"), pe seama conturilor de terţi7.
Reducerile comerciale pot fi, de exemplu:
- Rabaturile - se primesc pentru defecte de calitate şi se practică asupra preţului de vânzare;

6 ``Ghid de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate``, Editura Economică, 2001

7 Gheorghe Diaconu, `` Contabilitatea Internaţională. Comparaţii şi armonizări``Editura Bibliotheca,
Târgovişte, 2006

4
- Remizele - se primesc în cazul vânzărilor superioare volumului convenit sau dacă
cumpărătorul are un statut preferenţial;
- Risturnele - sunt reduceri de preţ calculate asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu
acelaşi terţ, în decursul unei perioade determinate.
Reducerile financiare sunt sub formă de sconturi de decontare acordate pentru achitarea
datoriilor înainte de termenul normal de exigibilitate. Reducerile financiare primite de la
furnizor reprezintă venituri ale perioadei indiferent de perioadă la care se referă (contul 767
"Venituri din sconturi obţinute"). La furnizor, aceste reduceri acordate reprezintă cheltuieli ale
perioadei, indiferent de perioadă la care se referă (contul 667 "Cheltuieli privind sconturile
acordate").
B) Costul de producţie al unui bun cuprinde costul de achiziţie a materiilor prime şi
materialelor consumabile şi cheltuielile de producţie direct atribuibile bunului 8.
Costul de producţie cuprinde cheltuielile directe aferente producţiei, şi anume: materiale
directe, energie consumată în scopuri tehnologice, manoperă directă şi alte cheltuieli directe
de producţie, costul proiectării produselor, precum şi cota cheltuielilor indirecte de producţie
alocată în mod raţional ca fiind legată de fabricaţia acestora9.
În costul de producţie poate fi inclusă o proporţie rezonabilă din cheltuielile care sunt
indirect atribuibile bunului, în măsura în care acestea sunt legate de perioada de producţie.
Includerea în costul stocurilor a regiilor generale poate fi adecvată în măsura în care
reprezintă costuri suportate pentru a aduce stocurile în locul şi forma dorite.
Costuri care nu trebuie incluse în costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli
ale perioadei în care au survenit, sunt următoarele:
- Pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producţie înregistrate peste limitele
normal admise, inclusiv pierderile datorate risipei;
- Cheltuielile de depozitare, cu excepţia cazurilor în care aceste costuri sunt necesare în
procesul de producţie, anterior trecerii într-o nouă fază de fabricaţie. Cheltuielile de
depozitare se includ în costul de producţie atunci când sunt necesare pentru a aduce stocurile
în locul şi în starea în care se găsesc;
- Regiile (cheltuielile) generale de administraţie care nu participă la aducerea stocurilor în
formă şi locul final;
- Costurile de desfacere;

8``Ghid de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate``, Editura Economică, 2001

9 Petrache Anca, ``Curs de contabilitate, Modulul 9``, Editura Eurocor, 2008

5
- Regia fixă nealocată costului, care se recunoaşte drept cheltuială în perioada în care a apărut.
Alocarea regiei fixe asupra costurilor se face pe baza capacităţii normale de producţie
(activitate).
Regia fixă de producţie reprezintă acele costuri indirecte de producţie care rămân
constante, indiferent de volumul producţiei, cum sunt: amortizarea, întreţinerea secţiilor şi
utilajelor, precum şi costurile cu conducerea şi administrarea secţiilor10.
C) Valoarea de aport, stabilită în urma evaluării - pentru bunurile reprezentând aport
la capitalul social;
D) Valoarea justă - pentru bunurile obţinute cu titlu gratuit sau constatate plus la
inventariere11.
În cazurile menţionate la punctele c) şi d), valoarea de aport şi, respectiv, valoarea justă, se
substituie costului de achiziţie

1.3. Evaluarea stocurilor ulterioară

A. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

Regulă generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la inventar, este evaluarea la

valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în
funcţie de utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, în funcţie de
destinaţia lor, astfel12:
· Stocurilor care sunt destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de
inventar sub forma valorii nete de realizare, dată de preţul de vânzare
previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport, comisioane etc.

· Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie se evaluează la

valoarea componentelor materiale încorporate la care se adaugă costurile
stadiilor de prelucrare.

· Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizării în

exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire.

Când se va stabili valoarea de inventar se va aplica principiul prudenţei, potrivit căruia

nu este admisă supraevaluarea elementelor de activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea
elementelor de pasiv şi a cheltuielilor. În acest sens: ȋn cazul în care se constată că valoarea de
10 Mates D. ``Contabiltatea financiară a entităţilor economice``, Editura Mirton, 2003
11``Ghid de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate``, Editura Economică, 2001
12 Petrache Anca, ``Curs de contabilitate, Modulul 9``, Editura Eurocor, 2008

6
inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei, este mai mare
decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi
înscrise valorile din contabilitate13.
Dacă valoarea de inventar este mai mică decât valoarea din contabilitate, în listele de
inventariere se vor scrie valorile de inventar.
Pentru a asigura o imagine fidelă patrimoniului, în cazul constatării unor deprecieri
relative (nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia
reală existentă, chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din punct de
vedere fiscal. Nu sunt deductibile fiscal, provizioanele constituite cu ocazia inventarierii,
pentru deprecierile constatate.14
Dacă se vor constata lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua măsura
imputării acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege costul de
achiziţie, în care sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxele nedeductibile,
inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.

B. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului prin bilanţ contabil

Se realizează la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabilă pusă de acord cu

rezultatele evaluărilor la inventariere, astfel pot fi posibile următoarele cazuri:
· În cazul stocurilor la care au rezultat diferenţe în plus între
valoarea de inventar şi valoarea de intrare, în bilanţ acestea sunt evaluate la
valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu se înregistrează în
contabilitate15.

· În cazul stocurilor la care s-au constatat diferenţe în minus între

valoarea de inventar şi valoarea lor de intrare, acestea se evaluează în bilanţ
la valoarea de inventar. În contabilitate aceste stocuri vor continua să fie
înregistrate la valoarea lor de intrare, iar minusul de valoare datorat unor
deprecieri se înregistrează prin intermediul conturilor de provizioane16.

Dacă din valoarea de intrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care
au fost calculate şi înregistrate provizioane, se obţine valoarea de inventar ca valoare netă ce
se înscrie în bilanţ.

13 ``Ghid de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate``, Editura Economică, 2001

14 Petrache Anca, ``Curs de contabilitate, Modulul 9``, Editura Eurocor, 2008
15 Peres I., Mates D., Peres C. ``Bazele contabilităţii``, Editura Mirton, 2005
16 ``Standardele Internaţionale de Raportare Financiară 2006``, Editura CECCAR 2006

7
 Pe baza informaţiilor prezentate mai sus se desprinde regulă generală de evaluare şi
înregistrare a stocurilor, şi anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare,
stabilită la nivelul costului de achiziţie sau a costului de producţie, după caz, ca forme a
costului istoric. Prin aceasta se asigură aplicarea principiului realităţii, costurile efective de
achiziţie şi de producţie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor 17.

C. Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniu

La ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile sunt evaluate şi se

înregistrează scoaterea lor din gestiune la valoarea lor de intrare. Problema fundamentală a
înregistrărilor la ieşirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a preţului utilizat pentru
evaluarea stocurilor ieşite18.
În condiţiile în care pe parcursul desfăşurării activităţii, aceleaşi feluri de bunuri se
procură la preţuri diferite, pentru evaluarea cantităţilor de stocuri ieşite sau consumate, având
la bază valoarea de intrare a acestora, reglementările şi standardele internaţionale recomandă
următoarele metode de evaluare:
· Metoda costului mediu ponderat (CMP);

Metoda "costului mediu ponderat" presupune calcularea costului fiecărui element pe

baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la începutul perioadei şi
a costului elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei19.

· Metoda prima intrare- prima ieşire (FIFO);

Potrivit metodei "primul intrat - primul ieşit", bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la costul de achiziţie sau de producţie al primei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
acestea se evaluaează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului următor, în ordine
cronologică20.

Metoda FIFO are următoarele avantaje:

- stocul final se evaluează la cele mai recente preţuri (realiste), conectându-se mult mai
uşor stocul la calorile actuale

17 Iacob Petru Pantea , Gh. Bodea, ``Contabilitate financiară românească conformă cu Directivele Europene``,
Editura Intelcredo, 2008
18 Gheorghe Diaconu, `` Contabilitatea Internaţională. Comparaţii şi armonizări``Editura Bibliotheca,
Târgovişte, 2006
19 Gheorghe Diaconu, `` Contabilitatea Internaţională. Comparaţii şi armonizări``Editura Bibliotheca,
Târgovişte, 2006.
20 ``Ghid de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate``, Editura Economică, 2001

8
 - uşurime în calcul

- metoda recomandată de IAS 2

Dezavantajele aplicării metodei FIFO:

- Profiturile pot fi supraevaluate faţă de costurile curente, în perioada de schimbări

rapide de preţuri, din cauza faptului că ieşirile se evaluează la cost istoric, iar veniturile din
vânzări sunt evaluate la costuri curente;

- Întreprinderile au o tendinţa de a majora preţurile de vânzare o dată cu creşterea

costurilor de achiziţie, indiferent de faptul că unele stocuri s-ar putea să fie achiziţionate
înainte de creşterea preţurilor21.

• Metoda ultimă intrare- prima ieşire (LIFO);

Potrivit metodei "ultimul intrat - primul ieşit", bunurile ieşite din gestiune se evaluează
la costul de achiziţie sau de producţie al ultimei intrări (lot). Pe măsura epuizării lotului,
bunurile ieşite din gestiune se evaluează la costul de achiziţie sau de producţie al lotului
anterior, în ordine cronologică. În cazul în care aplicarea metodei LIFO conduce la solduri
creditoare în conturile de stocuri, această diferenţă se reia pe seama altor venituri din
exploatare22.

Presupunerea folosită de această metodă nu corespunde cu mişcarea reală a stocurilor din

majoritatea entităţilor economice.

Avantajele metodei:

- la data la care elementele de stoc sunt eliberate în producţie sau vândute sunt folosite
costurile actuale;

- uşurime în calcul;

- sunt folosite preţurile actuale menţionate pe facturile de achiziţie;

- în perioadele inflaţioniste, metoda LIFO tinde să stabilească o valoare mai mică a

venitului, în comparaţie cu celelalte metode de evaluare, reducându-se riscul impozitării
creşterii venitului ca urmare a inflaţiei23.

Dezavantajele metodei:

21 Călin O. şi Ristea M.``Bazele contabilităţii`, Editura Naţională, 2000

22``Ghid de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate``, Editura Economică, 2001

23 Feleaga N. şi Malciu L.``Politici şi opţiuni contabile``, Editura Economică, 2002

9
 - valoarea stocurilor declarată în situaţiile financiare poate fi subevaluată, deoarece
reflectă valoarea unor stocuri evaluate la preţuri vechi, valoarea care este ireală comparativ cu
valoarea stocului la preţuri curente;

- este permisă de către standard ca un tratament alternativ, dar nu ca un tratament de

bază;

- nu urmăreşte distribuţia normală a elementelor fizice de stoc;

- în perioadele cu deflaţie, metoda LIFO tinde să stabilească o valoare mai mare a

venitului, în comparaţie cu celelalte metode de evaluare;

- reflectarea stocurilor în situaţiile financiare la valori subevaluate denaturează

informaţiile redate de anumiţi indicatori bilanţieri (lichiditatea, solvabilitatea, fondul de
rulment, etc).

Tratamentul contabil alternativ, respectiv metoda "ultimul intrat-primul ieşit" (LIFO)

nu mai este permisă de noua variantă a IAS 2. Interzicerea metodei este motivată de faptul că
modalitatea de determinare a valorii la ieşirea prin această metodă nu este întru totul
compatibilă cu principiul costului istoric24.

O entitate trebuie să utilizeze aceleaşi metode de determinare a costului pentru toate

stocurile care au natura şi uitilizare similare. Metoda aleasă trebuie aplicată cu consecvenţa de
la un exerciţiu financiar la altul. Dacă, în situaţii excepţionale, administratorii decid să
schimbe metoda pentru un anumit element de stocuri, în notele explicative din cadrul
Situaţiilor financiare anuale trebuie să prezinte motivul schimbării metodei şi efectele sale
asupra rezultatului25.

1.4. STUDIU COMPARATIV AL POLITICILOR CONTABILE IAS 2-

STOCURI FAŢA DE CELE PREVĂZUTE DE REGLEMENTĂRILE CONTABILE
ARMONIZATE CU DIRECTIVELE EUROPENE

24 IAS 2 – Standardul Internaţional de Contabilitate - Contabilitatea Stocurilor

25 ``Ghid de aplicare a Standardelor Internaţionale de Contabilitate``, Editura Economică, 2001

10
 În prezent, în bază Regulamentului Comisiei Europene nr. 1606/2002, toate societăţile
cotate pe pieţele de capital europene sunt obligate să aplice standardele internaţionale
(IAS/IFRS) pentru întocmirea situaţiilor financiare consolidate. În România, societăţile
comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată şi
care întocmesc situaţii financiare consolidate au obligaţia să aplice Standardele Internaţionale
de Raportare Financiară adoptate la nivelul Uniunii Europene (în bază Ordinului Ministrului
Finanţelor Publice nr 3055/2009)26.

Ȋn cadrul acestui articol, mi-am propus să urmăresc principalele diferenţe dintre

prevederile Ordinului Ministrului Finanţelor Publice nr. 3055/2009 şi cele ale standardelor
IAS/IFRS.

În practică pot apărea şi alte diferenţe faţă de cele identificate, după cum este posibil
că efectul unor diferenţe să fie nesemnificativ sau inexistent pentru anumite entităţi, în funcţie
de tranzacţiile efectuate şi specificul activităţii. O serie de prevederi ale standardelor
internaţionale au fost deja preluate în reglementările contabile naţionale, ceea ce facilitează
într-o oarecare măsură procesul de retratare. Retratările necesare pot fi mai numeroase în
cazul în care conformitatea cu referenţialul naţional este parţială 27.
Deşi elemente din Cadrul Conceptual Internaţional au fost preluate în reglementarea
naţională (definiţiile elementelor, criteriile de recunoaştere, utilizatorii de informaţie
contabilă, caracteristicile calitative ale informaţiei contabile), folosirea lor în selectarea şi
argumentarea soluţiilor normative este limitată, ceea ce poate afecta într-o oarecare măsură
coerenţa logică şi conceptuală a acestora din urmă. Diferenţele între cele două referenţiale
vizează prezentarea situaţiilor financiare, politicile de recunoaştere, evaluare, derecunoaştere
şi prezentare a elementelor în situaţiile financiare şi informaţiile ce trebuie divulgate
obligatoriu sau voluntar.

Politicile contabile specifice stocurilor în OMFP 3055/2009 sunt aplicate şi unor

active ce intră în sferă de aplicare a altor standarde internaţionale, cum ar fi IAS 11
„Contracte de construcţie” sau IAS 41 „Agricultură”, ȋn timp ce IAS 2 „Stocuri” se aplică
tuturor stocurilor, cu excepția28:
- Producției în curs de execuție în cadrul contractelor de construcție, inclusiv contractele de
prestări de servicii direct legate de acestea.
- Instrumentelor financiare.

26 IAS 2 – Standardul Internaţional de Contabilitate - Contabilitatea Stocurilor

27 Mădălina Gȋrbina, ``Ziarul Economistul``, nr.16, data publicaţie 9 mai 2011
28 OMFP 3055/2009 ``Reglementărilor contabile conforme cu directivele Europene``

11
- Activelor biologice legate de activitatea agricolă și de producția agricolă în momentul
recoltării.
Deşi prevederile standardului IAS 2 „Stocuri” au fost preluate în mare parte în
reglementarea naţională, rămân câteva diferenţe în special în planul evaluării 29. Conform
acestui standard stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost și valoarea
realizabilă netă, evitând complicaţiile ce pot apare în aplicarea principiului celei mai mici
valori dintre cea a costului şi a valorii de piaţă. Conform acestui principiu costul de înlocuire
constituie, de obicei, evaluarea valorii de piaţă, cu excepţia cazului în care valoarea realizabilă
netă este mai mică, caz în care această devine valoarea de piaţă. Dar, în cazul în care costul de
înlocuire este mai scăzut, stocurile nu trebuie evaluate la o valoare mai mică decât valoarea
realizabilă netă. Astfel, valoarea realizabilă netă se referă la sumă netă pe care o entitate se
aşteaptă să o realizeze din vânzarea de stocuri pe parcursul derulării normale a activităţii.
Reducerea valorilor contabile la valoarea realizabilă netă poate fi necesară datorită
scăderii preţurilor de vânzare, sau datorită creşterii costurilor de finalizare sau costurilor
directe de vânzare. În plus, este posibil că unele produse să se fi deteriorat sau altele să fi fost
deţinute în cantităţi ce nu se preconizează a fi vândute într-o perioadă de timp rezonabilă. În
aceste condiţii, valoarea contabilă a stocurilor trebuie scăzută sub nivelul costului la valoarea
ce se preconizează a fi recuperată din vânzarea acestora. Dar, scăderea valorii contabile ia în
considerare costurile estimate de finalizare şi vânzare, dar nu trebuie să includă un profit brut
aferent acestor costuri. Scăderea valorii contabile la valoarea realizabilă netă trebuie
determinată element cu element, cu excepţia cazurilor în care realitatea nu permite evaluarea
fiecărui element, iar elementele stocului sunt similare sau complementare. Elementele sunt
similare sau complementare atunci când provin din aceeaşi linie de produs, au scopuri sau
utilizări finale şi sunt produse şi vândute pe piaţă în aceeaşi zonă geografică. Aceasta pare să
prezinte un grad standard mult mai strict pentru gruparea stocurilor decât cel aplicat în unele
ţări unde gruparea stocului din acest punct de vedere reprezintă o practică uzuală.
Evaluarea stocurilor ȋn OMFP 3055/2009 se face la valoarea actuală sau de utilitate
denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în funcţie de utilitatea bunului în
întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, în funcţie de destinaţia lor 30.
IAS 2 „Stocuri” nu face distincţie între diferitele tipuri de reduceri de preţ, toate
diminuând costul de achiziţie. Tratamentul contabil al reducerilor de preţ prevăzut de Ordinul
3055/2009 este diferit în funcţie de natură acestora (comerciale, financiare) şi în funcţie de
înscrierea lor în factură iniţială sau într-o factură ulterioară. Reducerile financiare nu sunt
deduse din costul de achiziţie, ci sunt recunoscute că venituri financiare (767 „Venituri din
29 IAS 2 – Standardul Internaţional de Contabilitate - Contabilitatea Stocurilor
30 OMFP 3055/2009 ``Reglementărilor contabile conforme cu directivele Europene

12
sconturi primite”). Reducerile comerciale primite în facturi ulterioare ajustează cheltuielile
din exploatare (prin utilizarea contului de ajustare – 609 „Reduceri comerciale primite”) 31.
Tratamentul contabil de bază pentru determinarea costului de stoc include în
accepţiunea IAS 2 şi una dintre metodele epuizării loturilor FIFO „Primul intrat, primul
ieşit”, caz în care ieşirile de stocuri se fac la valorile intrate în ordine. În ceea ce priveşte
tratamentul contabil alternativ este de remarcat că până în anul 1995 era utilizată metodă
LIFO „Ultimul intrat, ultimul ieşit”32.
Metodă LIFO necesită în general calcule complexe şi în practică există diferite metode
de aplicare a formulei de calcul LIFO. În anumite cazuri, formulă metodei LIFO poate
prezenta probleme serioase în procesul de aplicare, de exemplu atunci când sunt introduse
materiale noi pentru înlocuirea altor materiale din produs, sau când au loc lichidări de stoc
substanţiale că rezultat al vânzării unei sucursale sau filiale. Datorită complexităţii metodei
LIFO, consiliul a hotărât să se renunţe la aplicarea ei. Aşadar, metodă LIFO permisă de
OMFP 3055/2009 este interzisă de IAS 233.
Conform IAS 2 unele cantităţi neobişnuite de materiale pierdute în procesul de
producţie, forţă de muncă sau alte costuri de producţie trebuie înregistrate pe cheltuieli la
momentul apariţiei, şi nu incluse în costul stocului. În plus, trebuie să se ţină cont de faptul că
valorile normale de rebuturi sau pierderi sunt incluse în mod corespunzător în stoc că parte a
costului de obţinere a unităţilor de produs ce urmează a fi generate.
Tot el permite capitalizarea cheltuielilor de depozitare numai în cazul în care
depozitarea este necesară în procesul de producţie anterior unei viitoare faze de producţie.

CAPITOLUL II

2.1. ELEMENTE PRACTICE PRIVIND EVALUAREA STOCURILOR

Ȋn principiu trebuie reţinut faptul că stocurile sunt evaluate la valoarea cea mai mică
dintre cost şi valoarea realizabilă netă a acestora.

31 Mădălina Gȋrbina, ``Ziarul Economistul``, nr.16, data publicaţie 9 mai 2011

32 Gheorghe Diaconu, ``Contabilitatea Internaţională. Comparaţii şi armonizări``Editura Bibliotheca,
Târgovişte, 2006
33 IAS 2 – Standardul Internaţional de Contabilitate - Contabilitatea Stocurilor

13
 Costul stocurilor trebuie să cuprindă toate costurile aferente achiziţiei şi prelucrării,
precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă şi în locul în care se găsesc
în prezent. El cuprinde costurile directe: preţul de achiziţie al materialelor, costurile cu
manopera directă, costurile de transport, taxele vamale de import, costurile cu asigurarea şi
manipularea bunurilor34.

Foarte important este a se reţine că valoarea realizabilă netă nu este aceeaşi cu valoarea
de piaţa, aceasta din urmă fiind valoarea realizabilă.

Valoarea realizabilă netă (VRN) este definită ca preţul de vânzare estimat ce ar putea fi
obţinut pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, mai puţin costurile estimate pentru
finalizarea bunului şi costurile necesare vânzării. Costurile cedării includ toate costurile care
pot fi atribuite în mod direct elementului de stoc în cauză. Acesta poate include, de exemplu,
costurile de transport, ambalare şi costurile generate de comisioanele agenţilor de vânzări 35.

De reţinut că diferenţa dintre IAS şi reglementările contabile româneşti este acel termen
"net" din VRN, care ţine cont de toate cheltuielile suplimentare care vor fi suportate odată cu
vânzarea elementului/elementelor de stocuri în cauză.

Ȋn acest capitol voi prezenta ȋn paralel elementele specifice costului cât şi valorii
realizabile nete.

♦ Ȋn data de 3.09.2011 în urma rezultatului inventaririi pe trimestrul al doilea al

exerciţiului financiar 1.01.2011 - 31.12.2011 în cadrul SC NOA BERECHET PROD S.R.L s-
a constatat un plus la inventar în valoare de 2.500 lei la ambalaje (100 de ambalaje) şi a unui
minus de inventar la materiile prime în valoare de 2.600 lei.

A) Înregistrarea plusului de inventar pentru cele 100 de ambalaje pe data de

03.09.2011:

381 = 608 2.500 lei

Ambalaje Cheltuieli privind

b) Ȋnregistare a minusului
ambalajele
de inventar la materii prime
pe data de 3.09.2011:

601 = 301 2.600 lei

34 http://www.accounting-leader.ro
35 Gheorghe Diaconu, `` Contabilitatea Internaţională. Comparaţii şi armonizări``Editura Bibliotheca,
Târgovişte, 2006

14
 Cheltuieli cu Materii prime
materiile prime

♦ SC NOA BERECHET PROD S.R.L cumpără pe data de 5.09.2011 de la furnizorul

RASCO S.A. materii prime sub formă a 60 kg de făină pentru realizarea de plăcinte cu brânză
(60 buc. x 3 lei). Cheltuielile de transport aferente acestei tranzacţii sunt de 250 lei,
cheltuielile de manipulare 50 lei. Furnizorul va fi plătit pe data de 20.09.2011. Pe data de
10.09.2011 se vor da în folosinţă 35 kg de făină la preţ de achiziţie36.

a) Înregistrarea datoriei către furnizor şi a intrării de materii prime conform facturii nr.
155 din 5.09.2011:

- valoarea de intrare = 60 buc x 2,5 + 250 + 50 = 450 lei.

- preţul de achiziţie al unui kg de făină =450/60 buc = 7,5 lei

% = 401 558 lei

Furnizori
301 450 lei

Materii prime

4426 108 lei

TVA deductibilă

b) Materiile prime date în consum conform bonului de consum nr. 70010 din data de
10.09.2011:

» valoarea de dat în consum : 35 buc. x 7,5 = 385 lei.

601 = 301 385 lei

Cheltuieli cu Materii prime

materiile prime

36 Feleaga N, Malciu L, Bunea Ştefan``Bazele contabilităţii. Studii de caz şi aplicaţii``, Editura Economică,
Bucureşti, 2002

15
 c) Plata furnizorului RASCO S.A. conform ordinului de plata nr. 4556677 din
20.09.2011:

401 = 5121 558 lei

Furnizori Conturi la bănci ȋn

lei

♦ SC NOA BERECHET PROD S.R.L prezintă următoarele informaţii privind stocul

de materie primă (kg de făină pentru realizarea de plăcinte cu brânză) pentru luna octombrie
2011:

» Stoc iniţial pe data de 1.10.2011

25 bucăţi x 7,5 = 37,5 lei.

» Pe parcursul lunii au existat intrări în stoc astfel:

06.10.2011 - 100 kg x 8 = 800 lei (cost efectiv materii prime + cheltuieli de transport şi
manipulare)

25.10.2011 - 80 bucăţi x 8,5 = 680 lei (cost efectiv materii prime + cheltuieli de transport şi
manipulare)

» Consumurile înregistrate pe parcursul lunii au fost următoarele:

10.10.2002 - 110 bucăţi

29.10.2002 - 70 bucăţi.

a) Înregistrarea intrării de 100 kg de făină din 06.10.2011 conform facurii nr. 665:

% = 401 992 lei

Furnizori
301 800 lei

Materii prime

4426 192 lei

TVA deductibilă

b) Înregistrarea consumului de 110 kg de făină din 10.10.2011 conform bonului de

consum nr. 70052 aplicând metoda F.I.F.O.:

601 = 301 922,5 lei

16
 Cheltuieli cu Materii prime
materii prime
25 buc x 8 200 lei
85 buc x 8,5 722,5 lei

c) Înregistrarea intrării de 80 de kg de făină din 25.08.2002 conform facurii nr.

6677993:

% = 401 843,2 lei

Furnizori
301 680 lei

Materii prime

4426 163,2 lei

TVA deductibilă

d) Înregistrarea consumului de 70 de kg de făină din 29.10.2011 conform bonului de

consum nr. 70055 aplicând metoda F.I.F.O.

601 = 301 560 lei

Cheltuieli cu Materii prime

materii prime

» la sfârsitul lunii au ramas în gestiune 15 kg de făină x 8,5 lei / kg = 127,5 lei.

♦ SC NOA BERECHET PROD S.R.L obţine pe data de 18.10.2011 în urma

procesului de producţie 300 plăcinte cu brânză, valoarea unei plăcinte la cost de producţie 2
lei. Pe data de 22.10.2011 societatea vinde 100 de plăcinte la preţul de 3 lei bucată, societăţii
comerciale MEC BUCUREŞTI S.A.

a) Înregistrarea celor 300 bucăţi de plăcinte cu brânză la cost de producţie pe data de

18.10.2011.

» valoarea: 300 bucăţi x 2 = 600 lei

345 = 711 600 lei

17
 Produse finite Variaţia stocurilor

b) Înregistrarea vânzarii celor 200 de plăcinte cu brânză pe data de 22.10.2011 potrivit

facturii nr. 5556667 clientului MEC BUCUREŞTI S.A.:

» valoarea de vânzare: 100 bucati x 3 = 300 lei.

401 = % 372 lei

Clienti
701 300 lei

Venituri din vânzarea

produselor finite

4427 72 lei

TVA colectată

b) Contabilizarea ieşirii din gestiune a celor 100 de plăcinte cu brânză în urma vânzarii
pe date 22.10.2011:

» valoarea: 100 bucati x 2 = 200 lei.

711 = 345 200 lei

Variaţia stocurilor Produse finite

♦ SC NOA BERECHET PROD S.R.L înregistrează mărfuri la costul de 5.000 lei. La

sfârşitul anului 2010, se estimează că mărfurile vor fi vândute la un preţ de 4.500 lei, costurile
necesare cu vânzarea mărfurilor fiind estimate la nivelul sumei de 500 lei. În anul 2011,
valoarea realizabilă netă devine 4.700 lei.
La sfârşitul anului 2010, costul stocurilor este de 5.000 lei, iar valoarea realizabilă netă este de
4.000 lei (4.500 lei - 500 lei) 37.
- Înregistrarea deprecierii stocurilor:

607 = 371 200 lei

Cheltuieli privind Mărfuri

37 Petrache Anca, ``Curs de contabilitate, Modulul 9``, Editura Eurocor, 2008

18
 mărfurile

Valoarea realizabilă netă a devenit 4.700 lei, ceea ce ȋnseamnă că trebuie sa reducem
cheltuielile recunoscute anterior cu suma de 700 lei.
- Ȋnregistrarea aprecierii stocurilor:

371 = 607 700 lei

Mărfuri Cheltuieli privind

mărfurile

În conformitate cu O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile

conforme cu directivele europene, valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea
realizabilă netă, prin reflectarea unei ajustări pentru depreciere 38.
Astfel, în cazul deprecierii stocurilor de mărfuri, se înregistrează:

6814 = 397 700 lei

Cheltuieli de Ajustări pentru

exploatare privind deprecierea
ajustările pentru mărfurilor
deprecierea
activelor circulante

În conformitate cu O.M.F.P. nr. 3055/2009 pentru aprobarea reglementărilor contabile

conforme cu directivele europene, diminuarea sau anularea provizioanelor constituite,
respectiv a ajustărilor pentru depreciere sau pierdere de valoare reflectate, se efectuează prin
înregistrarea la venituri39.
Astfel, în cazul majorării valorii realizabile nete a stocurilor de mărfuri, se înregistrează:

397 = 7814 700 lei

Ajustări pentru Venituri din ajustări
deprecierea pentru deprecierea
mărfurilor activelor circulante

38 OMFP 3055/2009 ``Reglementărilor contabile conforme cu directivele Europene

39 OMFP 3055/2009 ``Reglementărilor contabile conforme cu directivele Europene

19
 Stocurile sunt depreciate atunci când se consideră că:
- au suferit deteriorări;
- au fost uzate moral;
- preţurile de vânzare s-au micşorat, ca urmare a reducerii cererii pe piaţă;
- costurile estimate pentru finalizare au crescut;
- sau costurile estimate necesare pentru realizarea vânzării au crescut;
Este important de reţinut faptul că activele nu trebuie să fie prezentate în bilanţ la o
valoare mai mare decât cea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. Practica
diminuării valorii stocurilor sub cost, până la valoarea realizabilă netă (VRN), este
consecventă cu acest principiu.
De regulă, valoarea stocurilor este diminuată până la valoarea realizabilă netă element
cu element. Uneori însă poate fi mai adecvat să se grupeze elementele similare sau cele
conexe. Acesta poate fi cazul unor elemente de stoc care aparţin aceleiaşi game de produse şi
care nu pot, practic, să fie evaluate distinct faţă de alte elemente din aceeaşi gamă de produse
(de exemplu, bunurile care au utilizare similară, care sunt produse şi comercializate în aceeaşi
zonă geografică)40.
S.C. NOA BERECHET PROD S.R.L. având ca obiect de activitate fabricarea
produselor proaspete de patiserie, prezintă următoarea situaţie a stocurilor de mărfuri:

Specificare Cantitate Cost VRN

unitara unitara
Prăjituri:
Plăcintă cu brânză 50 2 2,5
Pateu cu carne 100 1.5 1
Ruladă cu nucă 60 1.5 2
Covrigi:
Covrigi cu mac 500 0,5 0,7
Covrigi cu susan 200 0,6 0,8
Covrigi ȋmpletiţi 300 0,6 0,5

Evaluarea stocurile de mărfuri la sfârşitul anului, conform IAS 2.

Entitatea poate apela la trei metode de calcul ȋn ceeace priveşte evaluare stocurilor
sale41:

40 Petrache Anca, ``Curs de contabilitate, Modulul 9``, Editura Eurocor, 2008

41 http://www.accounting-leader.ro

20
 1. Metoda de calcul element cu element presupune compararea costului cu valoarea
realizabilă netă pentru fiecare articol din stoc şi se prezintă astfel:

Specificare Cantitate Cost VRN Valoare VRN a Valoare

unitara unitara Stoc la cost stocului recunoscuta
Prăjituri:
Plăcintă cu brânză 50 2 2,5 100 125 100
Pateu cu carne 100 1.5 1 150 100 100
Ruladă cu nucă 60 1.5 2 90 120 120
Covrigi:
Covrigi cu mac 500 0,5 0,7 250 350 250
Covrigi cu susan 200 0,6 0,8 120 160 120
Covrigi ȋmpletiţi 300 0,6 0,5 180 150 150

Valoare totala 890 1005

Plăcintele cu brânză şi ruladele cu nucă nu sunt depreciate (VRN > cost), însă pentru
pateurile cu carne se va înregistra o depreciere de 50 RON, la fel şi pentru covrigii ȋmpletiţi se
ȋnregistrează o depreciere de 30 lei.

- Înregistrarea deprecierii stocurilor:

607 = 371 50 lei

Cheltuieli privind Mărfuri

mărfurile (pentru pateuri)

607 = 371 30 lei

Cheltuieli privind Mărfuri

mărfurile (pentru covrigi
ȋmpletiţi)

2. Metoda pe categorii de articole reprezintă o comparaţie între costul total şi VRN

a fiecărui produs şi conduce la următorul rezultat:

21
 Specificare Cantitate Cost VRN Valoare VRN a Valoare
unitara unitara Stoc la cost stocului recunoscuta
Prăjituri: 340 345 340
Plăcintă cu brânză 50 2 2,5 100 125
Pateu cu carne 100 1.5 1 150 100
Ruladă cu nucă 60 1.5 2 90 120
Covrigi: 550 660 550
Covrigi cu mac 500 0,5 0,7 250 350
Covrigi cu susan 200 0,6 0,8 120 160
Covrigi ȋmpletiţi 300 0,6 0,5 180 150

Valoare totala 890 1005

Atât pentru categoriile de produse prăjituri cât şi pentru categoriile de produse covrigi
entitatea nu va ȋnregistra nici o depreciate (VRN > cost).

3. Metoda de calcul total – este metoda conform căreia nu se ţine seama de

categoriile de produse, ci se compară totalul valorii costului cu totalul VRN, astfel:

Specificare Cantitate Cost VRN Valoare VRN a

unitara unitara Stoc la cost stocului
Prăjituri:
Plăcintă cu brânză 50 2 2,5 100 125
Pateu cu carne 100 1.5 1 150 100
Ruladă cu nucă 60 1.5 2 90 120
Covrigi:
Covrigi cu mac 500 0,5 0,7 250 350
Covrigi cu susan 200 0,6 0,8 120 160
Covrigi ȋmpletiţi 300 0,6 0,5 180 150

Valoare totala 890 1005

22
 Conform acestei metode societatea nu va înregistra nici o depreciere a stocurilor,
deoarece VRN este mai mare decât costul stocurilor (1005>890).

CONCLUZII ŞI PROPUNERII

Ȋn această lucrare au fost prezentate elemetele teoretice şi practice privind evaluarea

stocurilor conform IAS 2. Acest Standard are ca obiectivul principal descrierea tratamentul
contabil pentru stocuri. Standardul furnizează recomandări referitoare la determinarea costului
şi la recunoaşterea ulterioară drept cheltuială, incluzând orice diminuare a valorii până la
valoarea realizabilă netă.42De asemenea, Standardul funizează recomandări cu privire la
formulele de determinare a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.
Standardul tratează toate stocurile care sunt active cum sunt cele deţinute pentru a fi
vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii, cum sunt cele în curs de producţie în
vederea vânzării, cum sunt cele sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce
urmează a fi folosite în procesul de producţie sau cum sunt cele pentru prestarea de servicii. În
42 IAS 2 – Standardul Internaţional de Contabilitate - Contabilitatea Stocurilor

23
cazul prestării de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care întreprinderea nu a
recunoscut încă venitul aferent (de exemplu, în activităţile în curs de execuţie desfăşurate de
auditori, arhitecţi şi avocaţi)43.
IAS 2 oferă informaţii cu privire la modul de determinare a costului stocurilor ce
urmeză a fi reportat în bilanţ precum şi de recunoaştere ulterioară ca o cheltuială, incluzând
orice reducere a valorii contabile la valoarea netă realizabilă. Aceasta nu se aplică stocurilor
de animale vii, produselor agricole şi forestiere, minereurilor în cazul în care acestea sunt
evaluate la valoarea netă realizabilă (conform practicii în domeniu). Această excludere se
aplică numai producătorilor de stocuri, prelucrătorii sau alte unităţi de procesare sau
transformare nefiind excluşi de la prevederile IAS 2.
Ȋn capitloul II au fost prezentate elemente practice specifice costului şi valorii
realizabil nete, prin exemplificarea unor situaţii:
- În care societatea înregistrează un plus de inventar la ambalaje, dar şi constatarea
unui minus în gestiune a materiilor prime.
- Formarea preţului de achiziţie, costul bunurilor cuprinde toate costurile aferente
achiziţiei şi prelucrării, precum şi alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în formă şi în
locul curent: costuri aferente achiziţiei, cum ar fi preţul de achiziţie şi taxele de import şi
costuri aferente prelucrării, şi anume: manopera directă, costuri aferente regiei de producţie
(regia variabilă de producţie, regia fixă de producţie alocată la capacitatea normală de
producţie) precum şi alte costuri, de proiectare, de îndatorare, etc.
- Tratamentul contabil ţine cont, în primul rând, de faptul că stocurile trebuie evaluate
la valoarea cea mai mică dintre cost şi valoarea realizabilă netă, atunci când costul este mai
mare decât valoarea realizabilă netă se înregistrează o depreciere a stocurilor.
Societatea poate apela la trei metode de calcul în ceece priveşte evaluarea stocurilor:
- Metoda de calcul element cu element presupune compararea costului cu valoarea
realizabilă netă pentru fiecare articol din stoc, ȋn cazul SC NOA BERECHET PROD SRL s-a
ȋnregistrat o depreciere a stocurilor pentru două produse, costul fiind mai mare decât valoarea
realizabilă netă.
- Metoda pe categorii de articole presupune o comparaţie între costul total şi VRN a
fiecărui produs şi ȋn exemplu prezentat societatea nu a ȋnregistrat nici o depreceire, valoarea
realizabilan nta fiind mai mare decât costul stocurilor.
- Metoda de calcul total, unde nu se ţine seama de categoriile de produse, ci se
compară totalul valorii costului cu totalul VRN.

43

24
 Ȋn concluzie activele de natura stocurilor nu trebuie reflectate în bilanţ la o valoare mai
mare decât valoarea care se poate obţine prin utilizarea sau vânzarea lor. În acest scop,
valoarea stocurilor se diminuează până la valoarea realizabilă netă, prin reflectarea unei
ajustări pentru depreciere.

Consider că estimările valorii realizabile nete se bazează pe cele mai credibile dovezi
disponibile în momentul în care se realizează estimările valorii stocurilor care se așteaptă a fi
realizate. Aceste estimări iau în considerare fluctuațiile de preț sau de cost care sunt direct
legate de evenimente ce au intervenit după terminarea perioadei, în măsura în care aceste
evenimente confirmă condițiile existente la sfârșitul perioadei. Estimările valorii realizabile
nete iau în considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt deținute. Conform IAS
2 metoda LIFO în cazul stocurilor, într-o economie cu inflaţie ridicată, va conduce la o
valoare mai mică a stocurilor, la cheltuială mai mare şi un rezultat mai mic 44;

44 IAS 2 – Standardul Internaţional de Contabilitate - Contabilitatea Stocurilor

25