Capitolul I CONTABILITATEA STOCURILOR Si A PRODUCŢIEI IN CURS DE

Capitolul I CONTABILITATEA STOCURILOR sI A PRODUCŢIEI ÎN CURS
DE
EXECUŢIE...........................2
1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale
stocurilor ..........................2
1.2. Înregistrarea costul si evaluarea stocurilor în contabilitate......4
1.2.1.Înregistrarea stocurilor...................4
1.2.2. Costul stocurilor.................................4
1.2.3.Evaluarea stocurilor...................6
1.3. Metode de evidenta sintetica si analitica a stocurilor......................10
1.3.1.Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor....10
1.3.2. Metode de evidenta analitica a stocurilor..........13
1.4. Organizarea contabilitati stocurilor si a productiei în curs de

executie....14
1.5 .Contabilitatea materiilor prime si a materialelor...........17
1.6. Contabilitatea productiei în curs de executie...........20
1.7. Contabilitatea produselor....................21
1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti...............23
1.9. Contabilitatea animalelor....................24
1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor de pret la marfuri......27
1.11. Contabilitatea ambalajelor...................30
Capitolul II CONTABILITATEA STOCURILOR LA S.C PAN S.A
BAIA MARE............................. 34
2.1. Prezentarea generala a firmei S.C Pan S.A Baia Mare....... 34

2.2.Descrierea generala a afacerii .................. 38
2.2.1. Obiective.Strategi.Tactici............... 38
2.2.2.Structura personalului................ 39
2.3 Descrierea produselor si modul de folosire............. 40
2.3.1.Ciclul produselor.................... 41
2.3.2 Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare...... 42
2.4. Informatii financiare...................... 42
Monografie contabila............................ 60
Concluzii si propuneri........................... 70
Bibliografie.............................. 71
Capitolul I
CONTABILITATEA STOCURILOR
1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale
stocurilor
Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de productie în

vederea vânzarii sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile
ce urmeaza a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.
Un activ se clasifica ca circulant atunci când:
- este achizitionat sau produs pentru consum propriu sau în scopul comercializarii si
se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului;
- este reprezentat de creante aferente ciclului de exploatare;
- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este

restrictionata.
Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta în activitatea înterprinderii si în

general participa la un singur circuit economic modificându-si în permanenta forma.
Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin în ciclul de exploatare al

înterpriderii si sunt destinate fie a fi consummate la prima lor utilizare, fie a fi prelucrate
în procesul de productie, ori a fi vândute în starea în care au fost procurate.
Stocurile pot intra în înterprindere pe mai multe cai: achizitie, productie proprie,
aport, donatie, etc.
Din punct de vedere financiar, tinând cont de perioada scurta în care sunt regasite în
structura patrimoniului, sunt considerate alocari ciclice. Din punct de vedere al gradului
de lichiditate, stocurile sunt considerate active cu o lichiditate partiala.
Stocurile, prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza în

structura activelor:
- se afla succesiv si neîntrerupt în diferite faze ale procesului de productie si

comercializare;
- descriu mai multe rotatii (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune;
- sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiale consumabile, materiile

prime), sau a fi vândute în aceeasi stare (marfurile) sau a fi vândute dupa prelucrare
(produsele);
- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea capitalului.
Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important în activitatea firmelor.

Din acest motiv este foarte important ca gestiunea stocurilor sa vizeze mentinerea unui
nivel corespunzator al acestora din punct de vedere al calitatii, cantitatii, si al volumului
productiei si al modului de realizarea al acestuia. Nu orice nivel al stocurilor este
favorabil interprinderilor. Un nivel minim poate genera disfunctionalitati pe relatia
furnizor-beneficiar si opriri ale procesului de productie. Un nivel ridicat al acestora, poate
determina imobilizari importante de stocuri care vor fi lipsite de miscare o anumita
perioada, fapt ce genereaza dificultatii în fluxurile financiare ale firmei.
Stocurile pot fi calasificate astfel;
Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul

finit integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie transformata.
Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, mareriale
pentru ambalat, seminte si materiale de plantat, furaje, si alte mareriale consumabile),
participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara a se regasi în
produsele la a caror fabricare participa.
C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri materiale de

valoare mare cu durata de viata utila sub un an indiferent de valoare sub forma de
echipament de protectie si de lucru, îmbracaminte speciala,mecanisme, dispozitive,
verificatoare, bacaramente, SDV-urile, amenajari provizorii de santier, aparatele de
masura si control, matritele folosite la obtinerea anumitor produse si alte obiecte similare.
Nu se includ în aceasta categorie lucrarile de organizare de santier de la care în urma
terminarii lucrarilor nu se recupereaza materialele. Obiectele de inventar reprezinta
bunuri care nu îndeplinesc conditiile legale privind valoarea si durata pentru a fi
considerate mijloace fixe, precum si bunurile asimilate acestora.
Baracamentele si amenajarile provizorii se refera la bunurile achizitionate sau

construite de unitatea patrimoniala în scopul executarii lucrarilor si prestatiilor de
constructii. Nu se includ în aceasta categorie lucrarile de organizare de santier de la care,
prin demolare sau demontare, nu se recupereaza materiale, cum este cazul platformelor
betonate, drumurilor si cailor de acces, gropilor de var si altele.
Bunurile amintite anterior (lit. a-g) fac parte din proprietatea unitatii patrimoniale
care le detine, unde se includ si bunurile aflate în custodie, spre prelucrare sau în
consignatie la terti si care se reflecta distinct în contabilitate, pe categorii de stocuri.
În cadrul unitatii patrimoniale exista si stocuri care nu-i apartin, cum este cazul
valorilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în consignatie si a caror
evidenta se organizeaza cu ajutorul conturilor în afara bilantului.
D) Produsele, sunt reprezentate de:
- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat într-o
sectie (faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii sau tertilor.
- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele procesului de

fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul unitatii patrimoniale,
putând fi depozitate în vederea livrarii sau expediate direct clientilor;
- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile, deseurile

adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce rezulta din procesul tehnologic.
E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel

(vitei, miei, mânji, porci si altele) crescute si folosite pentru reproductie sau puse la
îngrasat pentru a fi valorificate, coloniile de albine precum si animalele pentru productie
(lâna, lapte, oua, blana).
F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara în vederea
revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.
G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate, destinate

protejarii si prezentarii produselor si care, în mod temporar, pot fi pastrate la terti cu
obligatia restituirii în conditiile prevazute în contract.
H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia care nu a trecut

prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute de procesul tehnologic, precum si de
produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necomplectate în întregime. Sunt
asimilate productiei în curs: lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie sau
nedeterminate.
a) Dupa apartenenta la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:
- stocuri aflate în proprietatea înterprinderii, se gasesc fie în depozitele sau spatiile

proprii, (depozite, magazii, magazine, locuri de productie) fie la terti, (materii si
materiale aflate la terti, produse aflate la terti, marfuri în custodie sau consignatie la terti,
etc).
- stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea înterprinderii (stocurile

primite spre prelucrare sau în custodie), înregistrate distinct în conturi în afara bilantului
(clasa a 8-a de conturi).
b) În functie de provenienta, stocurile se pot grupa în:
- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile, materiale de

natura obiectelor de inventar, etc.
- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile, etc.
Pe lânga stocurile în categoria activelor circulante se mai cuprind: creantele,

investitiile financiare pe termen scurt, disponibilitatile banesti din casa si conturi la banci.

 1.2. Înregistrarea, costul si evaluarea stocurilor în contabilitate
1.2.1. Înregistrarea stocurilor
În conformitate cu reglementarile în vigoare, detinerea cu orice titlu de bunuri

materiale, titluri de valoare, numerar, alte drepturi si obligatii, precum si efectuarea de
operatii economice fara sa fie înregistrate în contabilitate sunt interzise. În aplicarea
acestor prevederi este necesar sa se asigure:
a) receptionarea tuturor bunurilor materiale intrate în unitate si înregistrarea lor la
locurile de depozitare. Bunurile materiale primite pentru prelucrarea în custodie sau
consignatie se receptioneaza si înregistreaza distinct ca intrari în gestiune. În contabilitate
valoarea acestora se înregistreaza în conturi în afara bilantului.
b) în situatia unor decalaje între provizionarea si receptia bunurilor care se

dovedesc a fi în mod cert în proprietatea unitatii, se procedeaza astfel:
- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în gestiune atât la locul de

depozitare cât si în contabilitate, pe baza receptiei si a documentelor însotitoare;
- bunurile sosite si nereceptionate se înregistreaza distinct în contabilitate ca

intrare în gestiune.
c) în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor, acestea se

înregistreaza ca iesiri din unitate, nemai fiind considerate proprietatea acesteia, astfel:
- bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în gestiune iar în

contabilitate în conturi în afara bilantului;
- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri din gestiune atât la

locurile de depozitare cât si în contabilitate, pe baza documentelor care confirma iesirea
din gestiune din gestiune potrivit legii.
d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se

înregistreaza la intrari si, respectiv, la iesiri, atât în gestiune, cât si în contabilitate,
potrivit contractelor încheiate.
1.2.2. Costul stocurilor
Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si

prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile în forma si în locul în
care se gasesc în stare de utilizare. Este folosit pentru evaluarea stocurilor la intrare, la
iesire, la inventariere si la închiderea exercitiului financiar.
Evaluarea stocurilor la sfârsitul exercitiului financiar si la inventariere, trebuie

efectuata la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta .
Valoarea realizabila neta este pretul de vânzare estimat ce ar putea fi obtinut pe

parcursul desfasurari normale a activitatii mai putin costurile estimate pentru finalizarea
bunului si costurilor necesare cedarii.
Principale structuri ale valorii stocurilor sunt: costul de achizitie, costul de
productie, costul standard (prestabilit) si pretul cu amanuntul.
Costul de achizitie folosit la înregistrarea intrarilor stocurilor este format din pretul
de facturare al furnizorului, taxele si ambalajele nerecuperabile, cheltuielile de transport-
aprovizionare si alte cheltuieli incluse în factura furnizorului. Un asemenea pret devine
cost istoric si va fi luat în considerare la eliberarea stocurilor din depozit. Întrucât costul
de achizitie, devenit pret de înregistrare în contabilitate chiar pentru aceleasi sortimente,
difera de la o perioada la alta în functie de marimea preturilor de livrare practicate de
furnizori sau de cheltuielilor de transport aprovizionare, se ridica problema preturilor
unitare care trebuie practicate la iesirea stocurilor în cauza de la locurile de depozitare. În
acest scop, Regulamentul de aplicare a Legii Contabilitatii nr. 82/1995, la art. 67
stabileste posibilitatea alegerii de catre agentii economici a uneia din urmatoarele
metode:
• Cost mediu ponderat;
• Prima intrare-prima iesire;
• Ultima intrare-prima iesire..
Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si

consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de productie precum si cota cheltuielilor
indirecte de productie alocate în mod rational ca fiind legate de fabricatia acestuia.
Cheltuielile generale de administratie, financiare si de desfacere nu se includ în

costurile de productie cu exceptia situatiilor prevazute de Standardele Internationale de
Contabilitate.
Materiile prime si materialele consumabile care sunt reînoite în mod constant si a

caror valoare globala este de importanta secundara pentru persoana juridica, pot fi trecute
în activ la o cantitate si o valoare nemodificata, atunci când acestea nu se modifica
semnificativ.
Costul stocurilor care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii
produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specifica
a costurilor individuale.
Bunurile fungibile sunt bunuri de orice natura care nu se pot distinge în mod
substantial unele de altele.
Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice

elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru
acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate
sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita în cazul în care stocurile cuprind
un numar mare de el 555p159f emente, care sunt de regula fungibile.
În functie de specificul activitatii, pentru determinarea costului pot fi folosite, de
asemenea, metoda costului standard, în activitatea de productie sau metoda pretului cu
amanuntul, în comert cu amanuntul.
Costul standard ia în considerare nivelurile normale ale materialelor,

consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie
revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, în functie de conditiile existente la un
moment dat.
Diferentele de pret fara de costul de achizitie sau de productie trebuie evidentiate

distinct în contabilitate, fiind recunoscute în costul activului.
Repartizarea diferentelor de pret asupra valorii bunurilor iesite si asupra

stocurilor, se efectueaza cu ajutorul unui coeficient care se calculeaza astfel:
Coeficient de repartitie (Kr) = Sold initial al diferentelor de pret + Diferente de

pret aferente intrarilor în cursul perioadei, cumulat de la inceputul anului / Sold initial al
stocurilor la pret de înregistrare cumulat de la începutul anului *
100
Acest coeficient se înmulteste cu valoarea bunurilor iesite din gestiune la pret de

înregistrare.(Vbe x kr).
Coeficientul de repartizare a diferentelor de pret poate fi calculat la nivelul

conturilor sintetice de gradul I si II, prevazute în planul general de conturi, pe grupe sau
categorii de stocuri.
La sfârsitul perioadei, soldurile conturilor de diferente se cumuleaza cu soldurile

conturilor de stocuri, la pret de înregistrare, astfel încât aceste conturi sa reflecte valoarea
stocurilor la costul de achizitie, respectiv de productie, dupa caz.
Diferentele de pret astfel stabilite la receptia bunurilor respective se înregistreaza

proportional atât asupra valorii bunurilor iesite, cât si asupra stocurilor.
Metoda pretului cu amanuntul este folosita în comertul cu amanuntul pentru a

determina costul stocurilor la articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje
similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda.
Costul bunurilor vândute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din
pretul de vânzare al stocurilor. Orice modificare a pretului de vânzare presupune
recalcularea marjei brute.
Reducerile de pret în cazul stocurilor pot avea caracter comercial sau financiar.
Reducerile comerciale îmbraca forma: rabaturilor, risturnilor si remiselor.

Rabaturile sunt reduceri de pret ce se primesc pentru defecte de calitate ale
stocurilor.
Risturnurile sunt reduceri de pret calculate asupra ansamblului de operatii cu

acelasi tert în cadrul unei perioade determinate.
Remisele sunt reduceri acordate pentru vânzari superioare volumului convenit sau
pozitia de transport preferentiala a cumparatorului.
Reducerile financiare îmbraca forma sconturilor de decontare si se acorda pentru

achitarea datoriilor înaintea termenului normal de exigibilitate.
Reducerile asupra pretului de vânzare se calculeaza în casacada, adica procentul

de reducere se aplica de fiecare data asupra netului anterior iar TVA asupra ultimului net.
1.2.3. Evaluarea stocurilor
1.2.3.1. Reguli de evaluare a stocurilor:
La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzatoare starii lor

patrimoniale:
A. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi;
B. Evaluarea la inventariere;
C. Evaluarea la bilant;
D. Evaluarea la iesirea din patrimoniu.
Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu
Regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor , la intrarea în

patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fi identificata, prin:
1. Costul de achizitie, în cazul bunurilor achizitionate de la terti, în

structura caruia se cuprind urmatoarele elemente:
• Pretul de cumparare a bunurilor, din care sunt deduse taxele recuperabile

(TVA), precum si rabaturile, remizele, risturnuri etc.
• Taxe vamale aferente bunurilor importate.

• Cheltuieli accesorii de achizitionare - acestea fiind cheltuielile directe sau
indirecte legate de aprovizionare pâna la intrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:
• Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;
• Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de manipulare.
Nu se includ în costul de achizitie cheltuielile financiare aferente finantarii necesare

constituirii stocurilor si nici sconturile financiare acordate pentru plata înainte de
scadenta.
2. Costul de productie, în cazul bunurilor si serviciilor obtinute din

activitatea proprie de exploatare, format din:
Pretul de achizitie a materialelor consumate;
Cheltuielile directe de fabricatie;
Cheltuieli indirecte de fabricatie.
3. Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:
Aport la capital;
Obtinute cu titlu gratuit;
Din donatii.
Costul de intrare în patrimoniu este denumit si valoare de intrare sau valoare

contabila.
Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii
Regula generala de evaluare si înregistrare a stocurilor, la inventar, este

evaluarea la valoarea actuala sau de utilitate denumita si valoare de inventar. Aceste
valori se stabilesc în functie de utilitatea bunului în întreprindere sau pretul pietei si se
identifica, în functie de destinatia lor, astfel:
Stocurile destinate vânzarii, li se stabilesc valoarea de inventar sub forma

valorii nete de realizare, care este data de pretul de vânzare previzionat, din care se scad
cheltuielile cu transport, comisioane etc.
Semifabricatele si productia în curs de executie se evalueaza la valoarea

componentelor materiale încorporate la care se adauga costurile stadiilor de prelucrare.
Materiile prime si materiale consumabile destinate utilizarii în exploatare se
evalueaza la costul lor de înlocuire.
La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul prudentei, potrivit caruia

nu este admisa supraevaluarea elementelor de activ si a veniturilor, respectiv
subevaluarea elementelor de pasiv si a cheltuielilor. În acest sens:
În cazul în care se constata ca valoarea de inventar, stabilita în functie de utilitatea

bunului pentru unitate si pretul pietei, este mai mare decât valoarea cu care sunt acestea
înregistrate în contabilitate, în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din
contabilitate.
În cazul în care valoarea de inventar este mai mica decât valoarea din contabilitate,
în listele de inventariere se vor scrie valorile de inventar.
Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazul constatarii unor

deprecieri relative(nedefinitive) trebuie constituit provizion pentru deprecieri, care sa
reflecte situatia reala existenta, chiar si în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt
recunoscute din punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocazia inventarierii,
pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal.
În cazul constatarii unor lipsuri în gestiune, imputabile, administratorii vor lua

masura imputarii acestora la valoarea lor de înlocuire. Prin valoarea de înlocuire se
întelege costul de achizitie, în care sunt incluse costul de cumparare practicat pe piata,
taxele nedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionar.
Evaluarea stocurilor la închiderea exercitiului prin bilant contabil
Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoarea contabila pusa de acord cu

rezultatele evaluarilor la inventariere, astfel pot fi posibile urmatoarele cazuri:
Pentru stocurile la care au rezultat diferente în plus între valoarea de

inventar si valoarea de intrare, în bilant acestea sunt evaluate la valoarea lor de intrare,
deci plusul de valoare nu se înregistreaza în contabilitate.
Pentru stocurile la care s-au constatat diferente în minus între valoarea de

inventar si valoarea lor de intrare, acestea se evalueaza în bilant la valoarea de inventar.
În contabilitate aceste stocuri vor continua sa fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iar
minusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistreaza prin intermediul conturilor de
provizioane. Daca din valoarea de întrare a stocurilor se deduce valoarea deprecierilor
pentru care au fost calculate si înregistrate provizioane, se obtine valoarea de inventar ca
valoare neta ce se înscrie în bilant.
Pe baza celor aratate mai sus se desprinde regula generala de evaluare si

înregistrare a stocurilor, si anume: înregistrarea lor în contabilitate la valoarea de intrare,
stabilita la nivelul costului de achizitie sau a costului de productie, dupa caz, ca forme a
costului istoric. Prin aceasta se asigura aplicarea principiului realitatii, costurile efective
de achizitie si de productie fiind parametrii reali ai valorii stocurilor.
La iesirea din gestiune
La iesirea din gestiune stocurile se evalueaza, înregistreaza în contabilitate si scad din

gestiune la valoarea de intrare.
Determinarea valorii de intrare în cazul iesirilor este o problema mai complexa,

motiv pentru reglementarile din domeniul financiar-contabil prevad urmatoarele metode:
-metoda costului mediu ponderat;
-metoda FIFO(primul intrat-primul iesit)
-metoda LIFO(ultimul intrat-primul iesit).
Metoda costului mediu ponderat (CMP) presupune calcularea costului

fiecarui element de baza mediei ponderate a costurilor, elementelor similare aflate în stoc
la începutul perioadei si a costului elementelor similare cumparate sau produse(intrare) în
cursul perioadei.Costul mediu ponderat(Cmp) se determina conform relatiei:
Stoc initial valoric(Siv)+Intrari valorice(Iv)
CMP = ------------------------------------------------------
Stoc initial cantitativ(Sic)+Intrari cantitative(Ic)
Se calculeaza pe baza acestuia valoarea iesirilor(Ve):
Ve=Cmp x Ce Ce=cantitatea iesita.
Metoda poate fi aplicata periodic sau dupa fiecare receptie.
Metoda FIFO (First In First Out; primul intrat primul

iesit) presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune la pretul de achizitue sau de
productie a primului lot intrat. Dupa terminarea acestuia se va lua în considerare pretul
urmatorului lot intrat în ordine cronologica.
Schematic, evaluarea poate fi redata astfel:
E = qe1xp1= Ve1
E=qe2xp2= Ve2
.........................
E=qenxpn=Ven
qe1- cantitatea primului lot, care se evalueaza la pretul cu care a intrat în

evidente (p1).
qe2- cantitatea celui de-al doilea lot, care se evalueazala pretul cu care acesta
a intrat în
gestiune (p2)
qen- cantitatea celui de-al n-lea lot care se evalueaza la pretul cu care acesta a
intrat în gestiune (pn); "n" este ultimul lot din evidente;
Ve- valoarea iesirilor; Ve=Ve1+Ve2+.........+Ven;
Ve1=valoarea iesirilor calculata în functie de primul pret aflat în evidente;
Ve2=valoarea iesirilor calculata în functie de cel de-al doilea pret aflat în

evidente;
Ven=valoarea iesirilor calculata în functie de al n-lea pret aflat în evidente.
Metoda LIFO ( Last In First Out; ultimul intrat primul

iesit) presupune evaluarea stocurilor la iesirea din gestiune în functie de costul de
achizitie sau pretul de productie al ultimului lot intrat.Dupa epuizarea acestuia se va lua
în considerare pretul urmatorului lot în ordinea inversa cronologica.
Grafic, evaluarea iesirilor poate fi evaluata astfel:
E= qenxpn= Ven
E= qen-1 x pn-1= Ven-1
...........................................
E= qe1 x p1 = Ve1
qen- cantitatea ultimului lot (al n-lea) care se evalueaza la pretul cu care a intrat în
evidente (pn);
qen-1-cantitatea penultimului lot (al (n-1)-lea), care se evalueaza la pretul

cu care a intrat în gestiune (pn-1);
qe1- cantitatea primului lot, care se evalueaza la pretul cu care a intrat în evi-
dente (p1);
Ve - valoarea iesirilor; Ve= Ven+Ven-1+......+Ve1
Ven - valoarea iesirilor calculata în functie de pretul ultimului lot din evidente;
Ven-1 - valoarea iesirilor calculata în functie de pretul penultimului lot din evi-
dente;
Ve1 - valoarea iesirilor calculata în functie de pretului primului lot din evidente.
Metoda aleasa trebuie aplicata cu consecventa de la un exercitiu la altul. Daca în

situatii exceptionale administratorii decid schimbarea metodei pentru un anumit element
de stocuri sau alte active fungibile în notele explicative trebuie sa se prezinte informatii
cu privire la motivul schimbarii metodei si efectele sale asupra rezultatului.
Întreprinderile trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate
stocurile care au natura si utilizare similare. Pentru stocurile cu natura sau utilizare
diferita, folosirea unor metode diferite de calcul a costului poate fi justificata. Evaluarea
productiei în curs de executie se face la sfârsitul periodei prin metode tehnice de
constatare a gradului de finisare sau a stadiului de efectuare a operatiilor tehnologice, la
costul de productie.
Întreprinderile din tara noastra au posibilitatea de a evalua si de a înregistra în

contabilitate bunurile de natura stocurilor si la alte preturi cu conditia ca în raporturile
periodice ele sa fie prezentate la costuri efective. Astfel de preturi de îregistrare pot
fi: preturi prestabilite si preturi de facturare.
În cazul în care se utilizeaza preturile perstabilite, aceste preturi se vor stabili pe

baza preturilor medii ale bunurilor respective.
În acest caz, diferentele de pret fata de costul de achizitie sau costul de productie
se vor reflecta distinct în conturile de diferente de pret.
Diferentele de pet stabilite la intrarea bunurilor în întreprindere se repartizeaza si

se înregistreza proportional, atât asupra valorii bunurilor iesite cât si asupra
stocurilor.
1.3. Metode de evidenta sintetica si analitica a

stocurilor
1.3.1. Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor
Înterprinderile din România pot sa-si organizeze contabilitatea stocurilor

utilizând fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.
1. Metoda inventarului permanent
În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri

se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce
permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric.
Conform normelor contabile din tara noastra, în conditiile utilizarii inventarului

permanent, unitatile patrimoniale îsi pot organiza contabilitatea analitica a stocurilor în
functie de specificul activitatii si de necesitatile proprii.
În cazul utilizarii inventarului permanent, conturile de stocuri se debiteaza cu

intrarile de bunuri si se crediteaza cu iesirile din stoc aferente perioadei de gestiune. La
sfârsitul exercitiului financiar soldurile conturilor de stocuri sunt comparate cu stocurile
faptice stabilite prin inventariere. Daca exista diferente în plus sau minus la inventar,
acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real.
În principiu, evaluarea intrarilor în stoc trebuie sa se faca la costul istoric dat de

costul efectiv de productie, în cazul stocurilor provenite din productie proprie, iar iesirile
din stoc la costurile la care au fost evaluate la intrare elementele destocate. Evaluarea
iesirilor din stoc se poate face dupa multiple metode dintre care cele mai uzuale sunt:
CMP, FIFO, LIFO.
Reglementarile contabile românesti dau posibilitatea unitatilor patrimoniale, de

a continua practica contabila anterioara de a evalua atât intrarile cât si iesirile din stoc la
preturi standard sau prestabilite, denumite si preturi de înregistrare. Acceptarea
continuarii acestei practici a impus instituirea în contabilitatea generala a conturilor de
diferente de pret care sa reflecte distinct:
La intrarea elementelor în stoc, diferentele dintre costul istoric si preturile de

înregistrare;
La iesirea elementelor din stoc, repartizarea diferentelor de pret asupra
valorii de înregistrare a elementelor iesite, cu ajutorul coeficientului K.
K= (Si+Rd) cont de diferente de pret
(Si+Rd) cont de stoc la pret de înregistrare
Coeficientul K se aplica asupra valorii elementelor iesite din stoc, la pret de

înregistrare.
Metoda inventarului permanent este utilizat de unitatile mari si mijlocii, si
consta în utilizarea conturilor de stocuri pentru a determina si urmari în permanenta stocul
scriptic al acestora dupa fiecare operatie de intrare si de iesire, astfel, contabilitatea
sintetica a stocurilor va reflecta:
stocul initial, de la începutul lunii, care va fi cel final din luna precedenta si
care nu poate fi decât debitor,
intrarile în cursul lunii, pe baza documentelor de intrare, care se vor

înregistra în debitul contului,
iesirile din cursul lunii, pe baza documentelor de iesire, vor forma rulajul
creditor al contului,
în baza elementelor mentionate: stoc initial, intrari, iesiri - se va stabili în

permanenta stocul scriptic al bunurilor, care vor putea în perioadele de inventariere cu
stocurile faptice, din a caror comparare se pot stabili plusuri sau minusuri la inventar.
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea fiecaruia dintre preturile de înregistrare a stocurilor,
folosirea conturilor de diferente de pret aferente stocurilor,
conducerea unei contabilitati analitice a stocurilor prin adoptarea uneia

dintre metodele de contabilitate analitica.
Metoda inventarului permanent, presupune un volum mai mare de munca, dar

asigura o mai riguroasa cunoastere, în orice moment a marimii stocurilor si un mai bun
control al integritatii lor.
2. Metoda inventarului intermitent
Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al stocurilor, cu

conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în
cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.
Aceasta metoda presupune stabilirea iesirilor si înregistrarea lor în contabilitate

pe baza inventarierii lor la finele fiecarei luni. În acest caz, iesirile se determina ca
diferenta între valoarea stocurilor initiale plus valoarea intrarilor, pe deoparte si valoarea
stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de alta parte. Relatia de calcul a iesirilor ar
putea fi urmatoarea:
În cazul utilizarii acestei metode, se renunta la utilizarea în cursul lunii a

conturilor de stocuri pentru evidentierea intrarilor si , respectiv, a recalcularii stocurilor
scriptice dupa fiecare intrare. Prin urmare conturile de stocuri se utilizeaza numai la
începutul si sfârsitul lunii, iar intrarile de stocuri, din timpul lunii sunt contabilizate direct
în conturile de cheltuieli corespunzatoare, la cost de achizitie, pret de factura sau pret
prestabilit, dupa caz. La sfârsitul fiecarei luni se stabilesc stocurile finale prin inventariere
si se înregistreaza în conturile de stocuri initiale ale lunii urmatoare si ele se vor anula
prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii urmatoare.
Metoda inventarului intermitent consta în:
înregistrarea tuturor intrarilor de stocuri, din cursul unui exercitiu financiar,

direct în conturile de cheltuieli privind consumul acestor stocuri,
regularizarea stocurilor la finele exercitiului financiar pe baza de inventare

faptice prin:
• destocarea stocului initial reprezentat de soldul al contului de stocuri,

sub premiza ca acesta s-a consumat în cursul exercitiului financiar,
• restocarea stocului faptic determinat pe baza inventarului de la finele

exercitiului financiar, prin corectarea cheltuielilor privind consumurile de stocuri.
În urma acestei tehnici de înregistrare, conturile de stocuri reflecta marimea

reala a acestora, iar conturile de cheltuieli privind consumurile de stocuri reflecta
cheltuielile efective cu aceste consumuri.
Metoda inventarului intermitent poate fi utilizat de unitatile mici si mijlocii, si

consta în neurmarirea prin contabilitatea sintetica a intrarilor si iesirilor de stocuri în
cursul perioadelor. Conturile de stocuri se utilizeaza numai la finele perioadelor de
gestiune când se debiteaza cu soldurile finale existente la locurile de depozitare stabilite
prin inventariere. Miscarile de stocuri din cursul perioadei nu afecteaza conturile de
stocuri, ci direct conturile de cheltuieli.
Tehnica aplicarii inventarului intermitent difera la stocurile procurate din afara

unitatii fata de cele provenite din productia proprie si anume:
pentru stocurile aprovizionate din afara unitatii se parcurg urmatoarele etape:

• se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri
pentru a reveni asupra conturilor de cheltuieli, unde au fost înregistrate la
început;
• achizitiile de bunuri efectuate de la furnizori se înregistreaza direct
asupra conturilor de cheltuieli;
• la finele perioadei se inventariaza bunurile aprovizionate sau
provenite din perioada precedenta, neconsumate, cu care se degreveaza
cheltuielile prin trecerea lor asupra conturilor de stocuri.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de cheltuieli reflecta bunurile

consumate în timpul perioadei, calculate dupa relatia:
În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.
pentru stocurile provenite din productie proprie se parcurg urmatoarele etape:

se storneaza stocurile initiale ale perioadei din conturile de stocuri pentru a
anula veniturile constituite cu acestea la finele perioadei precedente;
bunurile obtinute din productie proprie nu se înregistreaza în contabilitatea
sintetica, ci numai în evidenta operativa de la locurile de depozitare;
pe masura vânzarii stocurile se vor înregistra asupra conturilor de venituri,
fara sa fie nevoie destocarea lor;
la finele perioadei se inventariaza bunurile obtinute din productie proprie,
inclusiv cele provenite din perioada precedenta, dar nevânduta, si se
înregistreaza asupra conturilor de venituri din productia stocata.
Prin parcurgerea acestor etape, soldurile conturilor de venituri reflecta bunurile

produse în unitate, calculate dupa relatia:
În perioada urmatoare operatiile descrise mai sus se repeta.
pentru productia în curs de executie, determinarea ei se face numai la sfârsitul

perioadei prin metode diferite si se înregistreaza în contabilitate ca stocuri la
costurile corespunzatoare, dar la începutul perioadei urmatoare operatia respectiva
se storneaza în "rosu".
Folosirea acestei metode presupune:
utilizarea ca preturi de înregistrare în contabilitate a stocurilor, a costului de

achizitie pentru bunurile achizitionate din afara unitatii si respectiv a
preturilor de productie pentru bunurile obtinute din productie proprie;
nu trebuie utilizate conturi de diferente de pret aferente stocurilor;
nu este necesara organizarea unei contabilitati analitice a stocurilor.
Metoda inventarului intermitent ar aduce simplificari în munca de contabilitate,

daca inventarierile faptice ar fi efectuate anual si nu lunar. Ea nu permite, însa, un control
riguros al gestionarii si al asigurarii integritatii lor.
1.3.2. Metode de evideta analitica a stocurilor
În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului permanent, Legea

contabilitatii prevede în scopul cunoasterii corecte din punct de vedere cantitativ si
valoric a stocurilor aflate în gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe
fiecare categorie de stocuri, organizarea contabilitatii analitice a stocurilor dupa
urmatoarele metode:
-metoda cantitativ-valorica;
-metoda operativ-contabila;
-metoda global-valorica;
a) Metoda cantitativ-valorica. Presupune tinerea unei evidente cantitative la locul de

depozitare al stocurilor, pe categorii de bunuri, folosind Fisele de cont analitice. Fisele de
magazie, împreuna cu actele justificative(receptii, facturi), împartite în functie de sensul
miscarii bunurilor(intrari si iesiri), se predau compartimentului financiar-contabil, care
prelucreaza datele si înregistreaza stocurile atât cantitativ cât si valoric, în Fisele de cont
analitice, deschise pe feluri de bunuri si locuri de depozitare.Concordanta valorica dintre
datele înregistrate în conturile sintetice si cele analitice, se verifica prin întocmirea la
sfârsitul lunii a balantei de verificare a conturilor analitice. Concordanta cantitatilor se
asigura prin confruntarea datelor dintre fisele de magazie si fisele analitice pentru valori
materiale.
b) Metoda operativ-contabila (pe solduri). Presupune înregistrarea stocurilor la locul de

depozitare cantitativ, pe categorii de bunuri, iar la contabilitatea valoric, pe gestiuni, iar
în cazul acestora pe grupe si subgrupe de bunuri, întocmindu-se documentul numit
"Registrul Stocurilor". Concordanta dintre datele înregistrate în evidenta depozitelor si
cele din contabilitate se asigura prin evaluarea lunara a stocurilor cantitative înscrise în
Fisele de magazie cantitativ si în "Registrul Stocurilor" cantitativ si valoric.
Tehnica de lucru este urmatoarea:
Documentele justificative sunt înregistrate de gestionar în fisele de magazie, stabilind

stocul dupa fiecare operatie;
Serviciul contabil, verifica periodic înregistrarile facute în fisele de magazie si preia

documentele respective, împreuna cu borderourile întocmite de gestionar, care sunt
centralizate pe grupe de materiale si pe conturi corespondente
Totalurile stabilite se înscriu în "Situatia de miscari", întocmita separat pentru intrari

si pentru iesiri.
La sfârsitul fiecarei luni se totalizeaza situatiile si se stabilesc doua categorii de totaluri,

pe gestionari si pe grupe de materiale, atât la intrari cât si la iesiri, iar stocurile din fisele
de magazie se înscriu în Registrul stocurilor si se înmultesc cu pretul lor. Existentele
fizice înscrise în acest registru trebuie sa concorde cu stocul stabilit prin fisele de
magazie, iar soldurile pe grupe si gestiuni cu valorile din Situatia de miscari lunara, care
trebuie sa concorde cu contabilitatea sintetica.
c) Metoda global-valorica. Are în vedere conducerea evidentei stocurilor numai

valoric, atât la nivelul gestiuni cât si a compartimentului de contabilitate. La nivelul
gestiunii, Fisele de magazie sunt întocmite cu "Raportul de gestiune", în care se
înregistrteaza zilnic intrarile si iesirile pe baza de documente justificative. Aceasta,
împreuna cu documentele justificative se predau la compartimentul de comtabilitate, care
verifica realizarea documentelor si a valorilor consemnate. Controlul concordantei dintre
înregistrarrile din Raportul de gestiune si cele din Fisele de cont pentru operatii diverse,
se face periodic, de regula lunar, prin confruntarea soldurilor.
Esenta metodei consta în tinerea evidentei numai valoric la nivelul gestiunilor cu

ajutorul "Raportului de gestiune" completat de responsabilul gestiunii iar la
compartimentul financiar, contabil global valoric pe fiecare gestiune cu ajutorul
formularului "Fisa de cont pentru operatii diverse" completat de contabilul gestiunii.
1.4.Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei în

curs de executie
La organizarea contabilitatii stocurilor si productiei în curs de executie trebuie

avute în vedere urmatoarele elemente:
- obiectivele urmarite
- factorii specifici de influenta stocurilor si a productiei în curs de executie;
- documentele justificative si de evidenta operativa;
- sistemul conturilor utilizate pentru reflectarea stocurilor si a productiei în curs de

executie.
a) Obiectivele urmarite
Obiectivele contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de executie sunt, în
principal legate de realizarea functiilor comerciale ale întreprinderii.
Principalele obiective ce revin contabilitatii în acest domeniu sunt:
Urmarirea si controlul realizarii programului de aprovizionare. Prin organizarea

evidentei pe grupe si feluri de stocuri, precum si a cheltuielilor de transport-aprovizionare
pe feluri de cheltuieli, comparate permanent cu prevederile programelor, se asigura
informatii utile cu privire la stadiul aprovizionarii.
Asigurarea integritatii patrimoniale a stocurilor la locurile de depozitare si

urmarirea permanenta a miscarii lor. Se asigura prin organizarea contabilitatii mijloacelor
circulante materiale pe gestiuni, si în cadrul acestora pe feluri de stocuri, cantitativ si
valoric, înregistrarea exacta si la timp a cuantumului miscarilor si a diferentelor
constatate la inventariere, sesizarea existentei stocurilor fara utilitate sau cu miscare lenta,
pentru luarea masurilor necesare lichidarii lor.
Urmarirea utilizarii rationale a mijloacelor materiale aprovizionate impune un
asemenea mod de organizare care sa permita respectarea normelor de consum specific la
eliberarea lor din depozit, evidenta economiilor sau a materialelor neutilizate, precum si a
materialelor recuperabile rezultate din prelucrarea în sectiile de fabricatie.
Asigurarea delimitarii cheltuielilor de transport-aprovizionare fata de valoarea

materialelor aprovizionate, impune organizarea contabilitatii astfel încât acestea sa poata
furniza informatii cu privire la nivelul si structura cheltuielilor de transport aprovizionare.
Înregistrarea si controlul valorificarii stocurilor de marfuri si a celorlalte categorii

de stocuri destinate a fi livrate tertilor.
Evidenta si urmarirea stocurilor de produse în procesul obtinerii si livrarii la

preturi competitive.
Evaluarea realista a stocurilor si determinarea influentelor asupra patrimoniului si

rezultatelor, prin aplicarea corecta a regulilor de evaluare.
Promovarea principiului prudentei si principiului continuitatii activitatii la

evaluarea si înregistrarea în contabilitate a stocurilor.
b) Factori specifici de influenta:
Marimea întreprinderii, ca factor care determina alegerea metodei de contabilitate

sintetica a stocurilor, fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului
intermitent.
Structura organizatorica si functionala a gestiunilor de stocuri, determina circuitul

documentelor primare si evidenta analitica pe gestiuni. Modul de organizare a activitatii
de aprovizionare si livrare, depozitare si miscare a stocurilor de materiale constituie
premise de baza a contabilitatii, întrucât operatiile specifice lor genereaza o mare
diversitate de documente primare de a caror corecta întocmire si completare depinde
gradul de exactitate a informatiilor furnizate.
Caracteristicile tehnico-productive ale activelor circulante materiale, în functie de

care se face clasificarea acestora; se stabilesc principalele categorii si conturile sintetice
corespunzatoare lor; se elaboreaza nomenclatorul stocurilor si pe aceasta baza se
organizeaza evidenta operativa si contabilitatea analitica.
Decalajul ce poate aparea, uneori, în vânzarea si livrarea stocurilor.
Sursele de provenienta a activelor circulante materiale aprovizionate ( furnizori,

din productie proprie, din prelucrare la terti ) influenteaza, în principal, conturile sintetice
utilizate si preturile de evaluare.
Modul de evaluare a activelor circulante materiale influenteaza, în special, modul
de înregistrare a acestora în contabilitatea sintetica, dar si alegerea metodelor de
determinare a preturilor de iesire la stocurile intersarjabile.
Sistemul de indicatori privind gestiunea de valori materiale influenteaza

organizarea contabilitatii stocurilor în vederea calcularii marimii cantitative si valorice a
intrarilor, iesirilor si stocurilor, precum si a cheltuielilor efective de transport
aprovizionare, în functie de care se aleg metodele de contabilitate analitica a stocurilor.
De asemenea la organizarea contabilitatii activelor circulante materiale trebuie

considerati si alti factori, ca: documentele însotitoare la intrarea stocurilor; amplasarea
depozitelor; separarea mijloacelor circulante proprii de cele ce apartin tertilor; fazele
procesului de aprovizionare, precum si mijloacele folosite pentru executarea lucrarilor de
evidenta si calcul.
c) Sistemul documentelor justificative si de evidenta operativa
Operatiunile privind existenta, intrarea, iesirea si deprecierea stocurilor sunt

consemnate în diferite documente specifice, care se pot grupa dupa urmatoarele criterii:
Documente privind existenta stocurilor:
- liste de inventariere;
- registru de inventar;
- proces verbal de inventariere;
Documente privind intrarea stocurilor:
- comenzi;
- facturi;
- aviz de însotire;
- borderou de achizitie;
- note de receptie si constatare de diferente;
- bon de predare - transfer - restituire;
- rapoarte de productie;
- bon de primire;
- liste de inventariere;
- declaratii vamale de import;
- ordine de plata - extrase de cont;
- chitante si registru de casa;
- borderou de primire a bunurilor în consignatie;
- procese verbale de predare - primire;
- procese verbale de inventariere;
- procese verbale de donatie;
Documente privind iesirea stocurilor:
- facturi;
- avize de însotire;
- bonuri de predare - transfer - restituire;
- borderou de vânzare;
- fise limita de consum;
- bonuri de consum;
- foi de parcurs;
- procese verbale de predare - primire;
- bon de predare;'
- declaratie vamala de export;
- declaratii de încasare valutara;
- decizii de imputare;
- procese verbale de donatii;

- buletin de analiza;
- extrasele de cont bancar;
- chitante si registru de casa;
- rapoarte zilnice de productie;
Documente privind descrierea stocurloir:
- listele de inventariere ;
- situatii de calcul a perisabilitatilor;
- procese verbale de scoatere din gestiune a bunurilor degradate sau expirate;
- note de constatare;
Evidenta operativa a stocurilor se tine cu ajutorul urmatoarelor documente:
- fisa de magazie;
- registrul stocurilor;
- raportul de gestiune;
Prezentam, pe scurt, câteva din cele mai importante documente de evidenta a

stocurilor:
Factura - se întocmeste în momentul livrarii bunurilor, constituind, pe lânga

functia de intrare - iesire din gestiune, pe cea de act justificativ pentru decontare
(încasarea - plata) contravalorii bunurilor sau serviciilor consemnate.
Avizul de însotire - serveste ca document pentru eliberarea - primirea în gestiune

si ca act de însotire a stocurilor pe timpul transportului.
Nota de receptie si constatarea de diferente - evidentiaza bunurile intrate în

gestiune. Este întocmita în baza documentelor eliberate de furnizor.
Bonul de predare - transfer - restituire - folosit pentru predarea la magazie a

stocurilor (produse, semifabricate, etc.) obtinute din productie proprie sau pentru
transmiterea bunurilor de la un loc de depozitare la altul în cadrul aceleiasi unitati. Nu
serveste ca document pe timpul transportului.
Declaratia vamala: utilizat pentru declararea în detaliu a bunurilor clasificate în
Tariful Vamal, cu ocazia efectuarii unor operatiuni de import sau export si care dovedeste
efectuarea propriu-zisa a operatiunii de import sau de export, dupa caz, în conditii legale.
c) Sistemul conturilor
utilizate
Contabilitatea sintetica a stocurilor se conduce cu ajutorul clasei a III-a din Planul

de Conturi General, "Conturi de stocuri si produse în curs de executie". Aceasta clasa
cuprinde urmatoarele grupe:
grupa 30 Stocuri de materii prime si materiale
grupa 33 Productia în curs de executie
grupa 34 Produse
grupa 35 Stocuri aflate la terti
grupa 36 Animale
grupa 37 Marfuri
grupa 38 Ambalaje
grupa 39 Ajustari pentru deprecierea stocurilor si productiei
în curs de executie.
1.5. Contabilitatea materiilor prime si a materialelor
Contabilitatea materiilor prime, materialelor si a diferentelor de pret aferente

acestora se organizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi:
"Materii Prime"
" Materii consumabile"
" Mareriale de natura obiectelor de inventar"
308 "Diferente de pret la materii prime si materiale"
Conturile 301 "Materii prime"; 302 "Materiale consumabile", 303

" Materiale de natura obiectelor de inventar" sunt dupa continutul economic:
conturi de stocuri materiale.
Dupa functia contabila: conturi de activ.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a materiilor prime si materialelor

intrate în intreprindere astfel:
- achizitionate de la furnizori:
% = 401 "Furnizori"
301 "Materii prime" sau
302 "Materiale consumabile" 408 "Furnizori - facturi nesosite"
303 "Materiale de natura obiectelor 542 " Avansuri de trezorerie"
de inventar"
4426 "TVA deductibila"
- valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de import:
% = 446 " Alte impozite, taxe si

varsaminte
301 "Materii prime" similate"
302 "Materiale consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor de
inventar"
- aduse ca aport la capital:
% = 456 " Decontari cu asociatii privind
301 " Materiale prime" capitalul"
302 " Materiale consumabile"
303 " Materiale de natura obiectelor
de inventar"
- rezultate din donatii sau plus de inventar"
% = 7582 "Venituri din donatii si subventii
301 "Materii prime" primite"
303 "Materiale de natura obiectelor
de inventar"
sau
301 "Materii prime" = 601 "Cheltuieli cu materiile prime "
302 "Materiale consumabile" sau
303 "Materiale de natura 602 "Cheltuieli cu materialele

consumabile"
obiectelor de inventar" 603"Cheltuieli privind materialele de

natura
obiectelor de inventar"
revenite la tertii:
% = 351"Materii prime si materiale aflate la

terti"
301 "Materii prime"
303 "Materiale de natura obiectelor de
inventar"
- primite de la asociati din cadrul grupului, alte societati legate prin participatii,
unitate sau subunitatii:
% = 451"Decontari între entitati afiliate"
301 "Materii prime" sau

302"Materiale consumabile" 453"Decontari privind interesele de
participare"
303"Materiale de natura 481"Decontari între unitate sau subunitati"
obiectelor de inventar" 482 "Decontari între unitatii"
- valoarea la pret de înregistrare a produselor retinute si consumate în aceeasi

unitate:
% = 34x "Produse"
301"Materii prime"
302"Materiale consumabile"
303"Materiale de natura obiectelor de inventar"
Se crediteaza cu valoarea la pret de inregistarare a materiilor prime si materialelor

iesite din gestiune:
- dare în consum:
601 "Cheltuieli cu materiile prime" = 301 "Materii prime"
602 "Cheltuieli cu materialele = 302 "Materiale consumabile"
consumabile"
- materiale de natura obiectelor de inventar date în folosinta:
% = 303"Materiale de natura obiectelor de

inventar"
603"Cheltuieli privind materialele
de natura obictelor de inventar"
471"Cheltuieli înregistrate în avans"
si D.D. 8035 "Stocuri de natura obiectelor de inventar date în folosinta"
- lipsurile la inventar în cadrul normelor legale de perisabilitate:

601"Cheltuieli cu materiile prime" = 301"Materii prime"
602"Cheltuieli cu materiale = 302"Materiale consumabile"
consumabile"
603"Cheltuieli privind = 303"Materiale de natura
materialele de natura obiectelor de inventar"
6588"Alte cheltuieli = %
de exploatare" 301 "Materii prime"
302 "Materiale"
- lipsuri datorate unor cauze extraordinare (pierderi din calamitati):
671"Cheltuieli privind = %
calamitatile si alte 301 "Materii prime"
evenimente extraordinare" 302 "Materiale consumabile"
303"Materiale de natura
- vândute în starea în care au fost procurate (se trec la marfuri):
371 "Marfuri" = %
301 "Materii prime"
303 "Materiale de natura
- trimise pentru prelucrarea sau aflarea în custodie la terti:
351"Materii si = %
materiale aflatela terti" 301 "Materii prime"
- retrase din aportul la capitalul social:
456"Deconturi cu = %
asociatii privind capitalul" 301 "Materii prime"
302 "Materiale consumabile2
Soldurile conturilor debitoare si exprima valoarea materiilor prime, respectiv a
materialelor existente în gestiune la pret de înregistrare.
Contul 308"Diferente de pret la materii prime si materiale"
Dupa continutul economic: cont rectificativ al pretului de înregistrare al materiilor

prime si materialelor. Se utilizeaza atunci când evidenta materiilor prime si
materialelor se conduce la preturi standard, evidentiindu-se în cadrul contului
diferenta dintre pretul standard si costul de achizitie (în plus sau în minus).
Dupa functia contabila: cont bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (cost de achizitie mai mare decât pretul standard)
aferent materiilor prime si materiilor intrate în gestiune:
% = 401"Furnizori"
308"Diferentele de pret la
materii prime si materiale"
4426 "TVA deductibila"

- diferentele de pret în minus (cost achizitie < cost prestabilit) aferent materiilor
prime si materialelor iesite din gestiune:
308"Diferente de pret la = %
la materii prime si 601 "Cheltuieli cu materiile prime"
materiale" 602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"
603"Cheltuieli privind materialele de natura
Se crediteaza cu:
- diferentele de pret în plus aferente materiilor prime si materialelor iesite din

gestiune:
% = 308 "Diferente de pret la materii prime si

materiale"
601"Cheltuieli cu materiile
prime"
602"Cheltuieli cu materialele
consumabile"
603"Cheltuieli privind materialele
de natura obiectelor de inventar"
- diferentele de pret în minus aferente materiilor prime si materialelor

achizitionate:
% = 308"Diferente de pret la materii prime
301"Materii prime" si materiale"
302"Materiale consumabile"
303"Materiale de natura obiectelor
de inventar"
Soldul contului poate fi:
- debitor si exprima diferentele de pret în plus aferente intrarilor respectiv

diferentelor
în minus aferente iesirilor de materii prime, materiale consumabile si materiale

de
natura obiectelor de inventar.
- creditor si exprima diferentele de pret în plus aferente iesirilor respectiv

diferentelor de pret în minus aferente intrarilor de materii prime, materiale
consumabile si materiale de natura obiectelor de inventar.
1.6. Contabilitatea productiei în curs de executie
Productia în curs de executie este acea structura a stocurilor (produse, servicii,

lucrari) ce se gasesc în faze intermediare de prelucrare pe diverse masini nefiind nici
productie finita, nici semifabricat. Aceasta nu a trecut prin toate fazele de prelucrare
nefiind supusa probelor tehnologice si receptiei finale. Se determina prin inventariere la
finele fiecarei perioade de gestiune, iar evaluarea se face la costuri de productie conform
documentelor justificative.
Contabilitatea acesteia se conduce cu ajutorul conturilor 331 "Produse în curs de

executie" si 332 "Lucrari si servicii în curs de executie"
Dupa continutul economic: conturi de stocuri care nu au parcurs toate stadiile de

prelucrare fiind neterminate la finele perioadei.
Se debiteaza cu costul de productie al stocului de produse, lucrari si servicii în curs

de executie existent la sfârsitul perioadei determinat prin inventariere:
% = 711" Variatia stocurilor"
331" Produse în curs de executie"
332" Lucrari si servicii în curs
de executie"
Se crediteaza la începutul perioadei urmatoare, odata cu scaderea din gestiune a

valorii produselor, lucrarilor si serviciilor care reintra în procesul de fabricatie
( destocare):
711 "Variatia stocurilor" = %
331 "Produse în curs de executie"
332 "Lucrari si servicii în curs de executie"
Soldurile conturilor sunt debitoare si reprezinta valoarea la cost de productie a

produselor sau
lucrarilor si serviciilor în curs de executie la sfârsitul perioadei contabile.
1.7. Contabilitatea produselor
Activitatea desfasurata de agentii economici din sfera productiei materiale se3

concretizeaza în obtinerea de produse finite, semifabricate, produse reziduale, etc.Acestea
sunt stocuri care au parcurs integral fazele procesului tehnologic putând fi depozitate sau
livrate.
Contabilitatea produselor este organizata cu ajutorul grupei 34 "Produse"care

cuprinde conturile:
341 "Semifabricate"
345 "Produse finite"
346 "Produse reziduale"
348 "Diferente de pret la produse"
Contul 345 "Produse finite"
Dupa continutul economic: cont de stocuri materiale.
Dupa functia contabila: cont de activ.
Se debiteaza cu:
- valoarea la pret de înregistrare sau cost de productie a produselor finite rezultate

din procesul tehnologic inclusiv plusurilor de inventar:
345 "Produse finite" = 711 "Variatia stocurilor"
- valoarea produselor finite revenite de la terti:
345 "Produse finite" = %

354 "Produse aflate la terti"
401 "Furnizori"
Se crediteaza cu: valoarea la pret de înregistrare sau cost de productie a produselor

finite iesite din unitate astfel:
- vânzarea produselor finite:
411 "Clienti" = %
701 "Venituri din vânzarea
produselor finite"
4427 "TVA colectata"
- scaderea din gestiune:
711 "Variatia stocurilor" = 345 "Produse finite"
- constatate lipsa la inventar:
711"Variatia stocurilor" = 345 "Produse finite"
- distruse de calamitatii naturale:
671 "Cheltuieli privind = 345 "Produse finite"
calamitatile si alte evenimente
extraordinare"
- transferate în magazinele de vânzare proprii:
371 "Marfuri" = 345 "Produse finite"
- acordate salariatilor ca plata în natura conform legii:
421 "Personal-salarii = 345 "Produse finite"
datorate"
- cuvenite actionarilor sau unitatilor prestatoare ca plata în natura potrivit
clauzelor contractuale:
% = 345 "Produse finite"
462 "Creditori diversi"
401 "Furnizori"
- retinute si consumate în aceeasi unitate:
% = 345 "Produse finite"
301 "Materii prime"
- acordate ca donatii:
6582 "Donatii si subventii = 345 "Produse finite"
acordate"
- trimise pentru prelucrarea la terti:
3545 "Produse finite = 345 "Produse finite"
aflate la terti"
Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de înregistrare a produselor

finite existente în stoc la finele perioadei.
În cazul în care pentru evidentierea produselor se utilizeaza preturi prestabilite

(standard) iar costurile de productie calculate la sfârsitul perioadei diferite, diferentele
rezultate se vor evidentia cu ajutorul contului 348"Diferente de pret la produse".
Dupa continutul economic: cont rectificativ al valorii de înregistrare a produselor.
Dupa functia contabila: cont bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (costul de productie efectiv mai mare decât pretul
standard) aferent produselor obtinute (intrate) din productie proprie:
348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor"
- diferentele de pret în minus (costul de productie mai mic decât pretul standard)
repartizate asupra produselor iesite din gestiune prin vânzare:
348 "Diferente de pret la produse" = 711 "Variatia stocurilor"
Se crediteaza cu:
- diferentele în minus (costul de productie mai mic decât pretul standard) aferente
produselor intrate în gestiune din productie proprie:
711 "Variatia stocurilor" = 348 "Diferente de pret la produse"
- diferentele de pret în plus (costul de productie mai mare decât pretul standard)
repartizate asupra produselor iesite din gestiune prin vânzare:
711 "Variatia stocurilor" = 348 "Diferente de pret la produse"
Soldul contului poate fi:
- deditor si exprima diferentele de pret in plus (costul de productie mai mare

decât pretul standard) aferent produselor intrate respectiv diferentelor de pret în minus
(costul de productie mai mic decât pretul standard) repartizate asupra produselor iesite
din gestiune;
- creditor si exprima diferentele de pret în minus aferente produselor intrate

respectiv diferentelor de pret în plus repartizate asupra produselor iesite.
Functionarea conturilor 341 "Semifabricate" si 346 "Produse reziduale" este

identica cu cea a contului 345 "Produse finite".
1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti
Anumite bunuri de natura stocurilor, proprietate a înterprinderii, pot sa se gaseasca

temporar la alte unitati din diverse motive: pentru prelucrare, lasate în curs de
aprovizionare, etc.
Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul grupei 35 "Stocuri aflate la terti", ce
cuprinde urmatoarele conturi:
351 "Materii si materiale aflate la terti"
354 "Produse aflate la terti"
356 "Animale aflate la terti"
357 "Marfuri aflate la terti"
358 "Ambalaje aflate la terti"
Dupa continutul economic: conturi de stocuri aflate temporar la terti.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a stocurilor aflate temporar la terti:
35x "Stocuri aflate la terti" = %
301 "Materii
302 "Materii consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor
de inventar"
341 "Semifabricate"
361 "Animale si pasari"
371 "Marfuri"
381 "Ambalaje"
401 "Furnizori"
Se crediteaza cu:
- valoarea stocurilor revenite de la terti:

% = 35x "Stocuri aflate la terti"
301 "Materii prime"
302 "Materii consumabile"
303 "Materiale de natura obiectelor de inventar"
341 "Semifabricate"
371 "Marfuri"
381 "Ambalaje"
- scaderea din gestiune a stocurilor aflate la terti constatate lipsa la inventar sau
distruse de calamitati:
% = 35x "Produse finite"
601 "Cheltuieli cu materiile prime"
602 "Cheltuieli cu materialele consumabile"
603 "Cheltuieli privind materialele
de natura obiectelor de inventar"
607 "Cheltuieli privind marfurile"
608 "Cheltuieli privind ambalajele"
671 "Cheltuieli privind calamitatile si
alte evenimente extraordinare"
Soldul contului este debitor si exprima bunurile de natura stocurilor aflate

temporar la terti.
1.9.Contabilitatea animalelor
În conformitate cu reglementarile actuale sunt încadrate în categoria stocurilor:
- animalele si pasarile tinere de orice fel (vitei, mânji, miei, purcri) în vederea
cresterii pentru productie sau ce urmeaza a fi trecute ulterior la imobiliuari (folosirii lor
pentru munca si reproductie);
- animalele si pasarile la îngrasat;
- destinate valorificarii;
- coloniile de albine;
- animalele pentru productie (lâna, lapte, blana, oua).
Intrarea animalelor se face în principal prin achizitii sau din productie proprie iar
iesirea prin vânzare, sacrificare, etc.
Contabilitatea acestora se conduce cu ajutorul conturilor 361 "Animale si

pasari" si 368 "Diferente de pret la animale si pasari".
Contul 361 "Animale si pasari".
Dupa continutul economic: cont de stocuri.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a animalelor si pasarilor intrate în

unitate astfel:
- achizitionate de la furnizori:
% = 401 "Furnizori"
361 "Animale si pasari" sau
4426 "TVA deductibila" 408 "Furnizori - facturi nesosite"
542 "Avansuri de trezorerie"
361 "Animale si pasari" = 456 "Decontari cu asociati privind capitalul"
- intrate cu titlu gratuit:
361 "Animale si pasari" = 7582 "Venituri din donatii si subventii primite"

- diferente constatate în plus la inventar:
361 "Animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
- sporul în greutate:
361 "Animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
- rezultate din productia proprie:
361 "Variatia stocurilor" = 711 "Variatia stocurilor"
- aduse la terti:
361 "Animale si pasari" = %
356 "Animale aflate la terti"
401 "Furnizori"
- primite de la unitate sau subunitati:
361 "Animale si pasari" = %
481 "Decontari între unitate si subunitate"
482 "Decontari între subunitati"
Se crediteaza cu pretul de înregistrare al animalelor si pasarilor iesite din gestiune

astfel:
- prin vânzare:
- provenite din productie proprie:
711 "Variatia stocurilor" = 361 "Animale si pasari"
- provenite din cumparari ( la cost de achizitie):
606 "Cheltuieli privind = 361 " Animale si pasari"
animalele si pasarile"
- constatate minus la inventar:
606 "Cheltuieli privind animalele = 361 "Animale si pasari"

si pasarile"
- retrase de asociati:
456 "Decontari cu asociati privind = 361 "Animale si pasari"
capitalul"
- disparute în urma unor calamitati naturale:
671 "Cheltuieli privind calamitatile si = 361 "Animale si pasari"
alte evenimente extraordinare"
Soldul contului este debitor si exprima valoarea la pret de inregistrare a

animalelor si pasarilor existenteîn stoc ,la sfârsitul perioadei.
Daca evaluarea si înregistrarea animalelor se face la preturi prestabilite (standard),

diferentele de pret (în plus sau în minus) dintre acestea si costurile de achizitie sau de
productie se evidentiaza cu ajutorul contului 368 "Diferente de pret la animale si
pasari". Cont bifunctional.
Se debiteaza cu:
- diferentele de pret în plus (cost de achizitie mai mare decât pretul prestabilit)
aferent animalelor si pasarilor achizitionate:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = %
401 "Furnizori"
542 "Avansuri de trerzorerie"
- diferentele de pret în plus aferente animalelor obtinute (intrate) din productie

proprie:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
- diferentele de pret în minus aferente animalelor si pasarilor intrate incluse pe

cheltuieli:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 606 "Cheltuieli privind animalele

si pasarile"
- diferentele de pret în minus repartizate asupra animalelor si pasarilor iesite din

gestiune:
368 "Diferente de pret la animale si pasari" = 711 "Variatia stocurilor"
Se crediteaza cu:
- diferentele de pret în minus aferente animalelor si pasarilor achizitionate:
% = 368 "Diferente de pret la animale

si pasari"
542 "Avansuri de trezorerie"
- diferente de pret în plus aferente animalelor incluse pe cheltuielile exercitiului:
606 "Cheltuieli privind animalele si = 368 "Diferente de pret la animale

si pasari" pasari"
- diferente de pret în minus aferente animalelor si pasarilor intrate din productie

proprie:
711 "Variatia stocurilor" = 368 "Diferente de pret la animale si
pasari"
- diferentele de pret în plus repartizate asupra valorii animalelor din productie

proprie iesite din
gestiune:
711 "Variatia stocurilor" = 368 "Diferente de pret la animale si

pasari"
Soldul contului reprezinta diferentele de pret aferente animalelor si pasarilor

existente în stoc.
1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor
de pret la marfuri
Marfurile sunt acele bunuri materiale achizitionate în scopul revânzarii în aceeasi
stare sau dupa prelucrare sau produse de înterprindere si destinate vânzarii prin magazine
proprii.
Reflectarea în contabilitate a marfurilor se realizeaza cu ajutorul conturilor
371"Marfuri" si 378"Diferente de pret la marfuri"
Contul 371"Marfuri" - evidentiaza existenta si miscarea marfurilor la cost de

achizitie sau pret de vânzare, dupa caz.
Dupa continutul economic: cont de stocuri destinate vânzarii.
Se debiteaza cu valoarea la pret de înregistrare a marfurilor intrate în gestiune

astfel:
- prin achizitie:
% = 401"Furnizori"
371"Marfuri" sau
4426"TVA deductibila" 408 "Furnizori - facturi nesosite"
542 "Avansuri de trezorie"
- valoarea taxelor vamale aferente achizitiilor de marfuri din import:
371"Marfuri" = 446"Alte impozite, taxe si

varsaminte
asimilate"
371"Marfuri" = 446"Decontari cu asociatii privind

capitalul"
- revenite de la terti:
371 "Marfuri" = %
357 "Marfuri aflate la terti"
401 "Furnizori"
- primite cu titlu gratuit:
371"Marfuri" = 7582"Venituri din donatii si subventii

primite"
- valoarea de înregistrare celorlalte categorii de stocuri vândute ca atare

(transferate la marfuri)
371 "Marfuri" = %
301 "Materii prime"
303"Materiale de natura obiectelor de

inventar
inventar"
- produsele finite transferate magazinelor proprii de desfacere:
371 "Marfurile" = 345 "Produse finite"
- constatate în plus la inventar:
371 "Marfuri" = 607 "Cheltuieli privind marfurile"
- primite, de la entitati afiliate, legate prin participatii, unitate sau subunitate:
371 "Marfuri" = %
451 "Decontari între entitatile afiliate"
453 "Decontari privind interesele de

participare"
481 "Decontari între unitate si subunitati"

- valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate în unitatile comerciale
(când evidenta se tine la pret de vânzare cu amanuntul ):
371 "Marfuri" = 378"Diferente de pret la marfuri"
taxa pe valoarea adaugata neexigibila cuprinsa în pretul cu amanuntul al

marfurilor:
371 "Marfuri" = 4428 "TVA neexigibila"
Se crediteaza cu valoarea la pret de înregistrare al marfurilor iesite din gestiune

astfel:
- dupa vânzare odata cu descarcarea gestiunii:
• când evidenta se tine la pret cu amanuntul:
% = 371 "Marfuri"
378 "Diferentele de pret la marfuri"
4428 "TVA neexigibila"
• când evidenta se tine la cost de achizitie (comert en gross):
607 "Cheltuieli privind = 371 "Marfurile"
marfurile"
- constatate lipsa la inventar:
607 "Cheltuieli privind = 371 "Marfurile"
marfurile"
- pierderi din calamitati:
671 "Cheltuieli privind calamitatile = 371 "Marfuri"
si alte evenimente extraordinare"
- trimise spre prelucrare la terti:

357 "Marfuri aflate la terti" = 371 "Marfuri"
- donatii acordate:
6582 "Donatii si subventii acordate" = 371 "Marfuri"
- livrate entitatilor afiliate, legate prin participatii, unitate si subunitate:
% = 371 "Marfuri"
451 "Decontari între entitati afiliate"
453 "Decontari privind interesele
de participare"
481 "Decontari între unitate si subunitate"
Soldul contului este debitor si evidentiaza valoarea la pret de înregistrare a

marfurilor aflate în stoc la sfârsitul perioadei.
Contul 378"Diferente de pret la marfuri"- tine evidenta adaosului comercial

aferent marfurilor din unitatile comerciale.
Dupa continutul economic: cont rectificativ al valorii de inregistrare al marfurilor.
Dupa functia contabila: cont de pasiv.
Se crediteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor intrate în

unitatile comerciale:
371 "Marfuri" = 378 "Diferente de pret la marfuri"
Se debiteaza cu valoarea adaosului comercial aferent marfurilor iesite din

gestiune prin vânzare sau alte cai (inclusiv reducerile de pret la marfuri):
378 "Diferente de pret la marfuri" = 371 "Marfuri"
Soldul contului este creditor si exprima valoarea adaosuluicomercial aferent

marfurilor existente în gestiune la sfârsitul perioadei.
Adaosul comercial aferent marfurilor din comertul cu amanuntul, ridica probleme

deosebite în ceea ce priveste determinarea acestuia cu ocazia descarcarii gestiunii. Se stie
ca pretul cu amanuntul al marfurilor se determina astfel:
Pret cu = Cost de + Adaos + TVA
amanuntul achizitie comercial neexigibila
Pentru determinarea adaosului comercial aferent vânzarilor se parcurg urmatoarele

etape:
- calculul coeficientului de repartizare a adaosului comercial:
K378= Si378+Rc378 / ( Si371+Rd371 ) - ( Si4428+Rc4428 )
- determinarea adaosului aferent stocurilor :
Adaos aferent stocurilor = Stoc marfa fara TVA*k378
- calculul stocului de marfa mai putin TVA:
Stoc marfa fara TVA = SfD371-SfC4428 sau
Stoc de marfa cu TVA- TVA aferent stoc
- determinarea adaosului aferent vânzarilor:
Adaosul aferent = Adaos total - Adaosul aferent
vânzarilor ( RD378) ( Si378 + Rc378 ) stocurilor

( Sf378 )
La descarcarea gestiunii rulajul debitor al contului 4428 va fi egal cu rulajul creditor
al contului 4427.
Formula contabila de descarcare a gestiunii marfurilor cu amanuntul va fi:
% = 371 "Marfuri"
(cost de achizitie)
378 "Diferente de pret la marfuri"
(adaos comercial aferent vanzarii)
4428 "TVA neexigibila"
(TVA aferent marfurilor vândute, Rc4427)
1.11. CONTABILITATEA AMBALAJELOR
Circulatia marfurilor de la producatori pâna la consumatori, ca de altfel si a

celorlalte categorii de bunuri materiale, este conditionata în mare masura de utilizarea
unor ambalaje adecvate, care contribuie la pastrarea proprietatilor fizico-chimice ale
acestora în timpul transportului, manipularii, depozitarii si comercializarii. Altfel spus,
ambalajele reprezinta o categorie distincta de stocuri care asigura una dintre premisele
importante pentru realizarea în conditii corespunzatoare a circulatiei propriu-zise a
marfurilor.
Datorita diversitatii tipurilor de ambalaje, a dimensiunilor si modului de utilizare,

al modului de finantare si recuperare este necesara, ca o conditie indispensabila pentru
organizarea contabilitatii, clasificarea lor dupa mai multe criterii.
În functie de durata si valoare, ambalajele se delimiteaza în doua categorii sau

grupe importante si anume: ambalaje de natura mijloacelor fixe siambalaje de natura
stocurilor.
În prima categorie se încadreaza ambalajele care îndeplinesc conditiile de valoare

si durata stabilite pentru mijloace fixe (containere, cisterne, tuburi de oxigen, butoaie de
bere s.a.), reflectându-se în contabilitate cu ajutorul conturilor de imobilizari corporale.
Aceste ambalaje se utilizeaza de regula pentru pastrarea marfurilor si fac parte din
inventarul permanent al unitatii patrimoniale, circulând, atunci când este cazul, pe
principiul restituirii integrale si fara vânzare-cumparare, pe baza de facturare "proforma".
Ambalajele de natura stocurilor sunt numeroase si au mai multe destinatii, fapt

ce impune clasificarea lor în raport cu continutul si modul de oglindire în contabilitate în
trei subgrupe si anume: ambalaje de natura obiectelor de inventar, ambalaje de circulatie
sau de transport si materiale de ambalat.
Ambalajele de natura obiectelor de inventar (lazi pentru pâine, butoaie pentru

bere, butoaie din fag pentru brânzeturi s.a.) fac parte din inventarul permanent al unitatii
si se oglindesc în contabilitate cu ajutorul conturilor corespunzatoare acestei categorii de
elemente patrimoniale. Ele circula pe principiul restituirii integrale, facturându-se
"proforma".
Ambalajele de circulatie sau de transport (navete pentru lapte, bauturi

racoritoare si alcoolice, cutii pliante din mucava, sticle, borcane s.a.) detin ponderea cea
mai mare în total ambalajelor si participa la mai multe circuite comerciale. Aceste
ambalaje se urmaresc în contabilitate cu ajutorul conturilor 381 "Ambalaje" si
388 "Diferente de pret la ambalaje", care se vor prezenta ulterior.
Ambalajele de transport sau de circulatie, în functie de modul de recuperare si

valorificare se delimiteaza în doua subgrupe si anume:
- ambalaje facturate distinct care circula prin vânzare-cumparare;
- ambalaje facturate distinct care circula prin restituire directa.
Fiecare din aceste subgrupe, sub aspectul circulatiei si decontarii, se reflecta în

contabilitate în mod specific, asa cum se va prezenta ulterior.
Materialele de ambalat (hârtie, pungi de hârtie si polietilena, carton, talaj

industrial s.a.) se folosesc pentru împachetarea marfurilor în vederea vânzarii en-detail,
pentru preambalare si expunere estetica, precum si pentru nevoi gospodaresti. Ele se
reflecta în contabilitate cu ajutorul contului 3013 "Materiale pentru ambalat" sau pot fi
incluse direct în cheltuielile de exploatare, în debitul contului 604 "Cheltuieli privind
materialele nestocate", dupa cum se stabileste de unitatea patrimoniala.
Materialele de ambalat, precum si ambalajele a caror valoare este inclusa în pretul

marfurilor (cutii de conserve, sticle de plastic, pungi de polietilena s.a.) se utilizeaza o
singura data, fiind nerecuperabile, fapt pentru care, pe masura eliberarii în consum se
includ în cheltuielile de exploatare.
1.11.1.Organizarea contabilitatii ambalajelor refolosibile
Pentru organizarea contabilitatii ambalajelor de transport sau de circulatie se

utilizeaza doua conturi sintetice de gradul I, 381 "Ambalaje" si 388 "Diferente de pret la
ambalaje", care constituie grupa 38 "Ambalaje" din cadrul clasei a 3-a "Conturi de stocuri
si productie în curs de executie" din Planul de conturi general.
Utilizarea celor doua conturi amintite pentru urmarirea ambalajelor de transport

sau de circulatie facturate distinct, care circula prin vânzare-cumparare sau prin restituire
directa, este influentata într-o anumita masura de pretul de înregistrare adoptat de unitate,
care poate fi costul efectiv de achizitie sau pretul standard (prestabilit).
Folosirea costului efectiv de achizitie consta în evaluarea ambalajelor si implicit

a operatiilor de intrari si iesiri în si din gestiune la costul efectiv de intrare în patrimoniu,
care în perioada actuala este fluctuant, fapt ce creeaza anumite dificultati în ceea ce
priveste evaluarea iesirilor din gestiune.
În cazul adoptarii costului amintit ca pret de înregistrare este justificata crearea în

cadrul contului 381 "Ambalaje" a doua conturi analitice, unul pentru pretul de facturare
sau de cumparare si celalalt pentru cheltuielile de transport-aprovizionare, ambele cu
functia contabila de activ.
Pentru contul analitic privind cheltuielile de transport- aprovizionare este

caracteristic faptul ca la sfârsitul fiecarei luni, pentru ambalajele vândute si, de asemenea,
iesite din gestiune cu alte destinatii, se efectueaza operatia de repartizare a cheltuielilor
colectate, calculându-se coeficientul mediu de repartizare, asa cum se procedeaza în cazul
contului 308 "Diferente de pret la materii prime si materiale" sau a celorlalte conturi de
diferente de pret.
Adoptarea pretului standard (prestabilit) ca pret de înregistrare necesita

determinarea în prealabil a acestui pret pentru fiecare categorie sau fel de ambalaje,
folosindu-se preturile medii aferente operatiilor de intrari din perioada (anul) anterioara.
Pretul în cauza se utilizeaza ca un pret constant în cursul exercitiului atât pentru intrarile,
cât si pentru iesirile de ambalaje în si din patrimoniu.
Pentru înregistrarea diferentelor în plus sau în minus între pretul standard si costul
efectiv de achizitie se utilizeaza contul 388 "Diferente de pret la ambalaje", asa cum se
procedeaza în cazul celorlalte conturi de diferente de pret.
Contul 381 "Ambalaje" este de activ si reflecta în debit si, de asemenea, în credit
pretul de înregistrare aferent ambalajelor de transport sau de circulatie intrate si respectiv
iesite în si din patrimoniu.
Contul în cauza se debiteaza prin creditul conturilor care corespund modalitatilor

de intrare a ambalajelor în patrimoniu si anume:
- 401 "Furnizori", 408 "Furnizori - facturi nesosite" si 542 "Avansuri de
trezorerie", pentru achizitionari de la terti cu decontare ulterioara si respectiv din avansuri
spre decontare;
- 358 "Ambalaje aflate la terti" si 401 "Furnizori", cu valoarea ambalajelor primite

din custodie sau pastrare de la terti si respectiv cu cheltuielile de transport-aprovizionare
si de prelucrare datorate pentru acestea în cazul utilizarii costul efectiv de achizitie ca pret
de înregistrare;
- 608 "Cheltuieli privind ambalajele" si 7718 "Alte venituri exceptionale din

operatii de gestiune", pentru ambalajele constatate în plus la inventariere si respectiv
primite cu titlu de gratuit s.a.
Contul analizat se crediteaza pentru iesirile din patrimoniu, prin debitul

conturilor ce corespund cailor sau modalitatilor de iesire, dupa cum urmeaza:
- 608 "Cheltuieli privind ambalajele", pentru vânzari si lipsuri la inventariere

imputabile;
- 6718 "Alte cheltuieli exceptionale privind operatiile de gestiune", în cazul

predarii cu titlu gratuit a pierderilor neimputabile si a pierderilor din calamitati etc.
Soldul contului 381 "Ambalaje" poate fi debitor, reprezentând valoarea la pretul

de înregistrare aferenta ambalajelor existente în stoc la sfârsitul perioadei de gestiune.
Soldul contului la care ne referim, în functie de pretul de înregistrare utilizat,

necesita anumite corectari în vederea stabilirii valorii ce se înscrie în activul bilantului
contabil, la un post distinct existent în grupa activelor circulante, subgrupa de stocuri, asa
cum se prezinta în continuare.
a. În cazul utilizarii costului efectiv de achizitie ca pret de înregistrare:
Valoare Pretul de înregistrare +
de = Cheltuielile de transport-aprovizionare -
bilant Provizioane pentru depreciere.
unde:
- pretul de înregistrare si cheltuielile de transport-aprovizionare reprezinta soldul
debitor al contului sintetic 381 "Ambalaje" sau soldurile debitoare ale celor doua conturi
analitice ce se deschid în cadrul acestuia;
- provizioanele pentru depreciere sunt reprezentate de soldul creditor al contului

398 "Provizioane pentru deprecierea ambalajelor".
b. În situatia folosirii pretului standard (prestabilit):
Valoare Pretul de înregistrare ≠
de = Diferentele de pret la ambalaje -
bilant Provizioane pentru depreciere.
unde:
- diferentele de pret în plus sau în minus la ambalaje sunt stabilite sub forma
soldului debitor si respectiv creditor la contul cu aceeasi denumire si simbolul 388.
Pentru contul 381 "Ambalaje" este necesar sa se organizeze evidenta

analitica global valorica pe unitati operative de desfacere en-detail si la nivelul
depozitelor de vânzare en-gros, iar pentru acestea din urma se conduce în plus evidenta
cantitativ-valorica pe feluri sau categorii de ambalaje.
Contul 388 "Diferente de pret la ambalaje" este rectificativ, bifunctional,

utilizându-se în cazul adoptarii pretului prestabilit ca pret de înregistrare, asa cum se
procedeaza în cazul celorlalte conturi de diferente de pret.
Pentru organizarea contabilitatii ambalajelor se poate utiliza, atunci când este

cazul, si contul 398 "Provizioane pentru deprecierea ambalajelor", cu functia
contabila de pasiv.
În credit reflecta, de regula, la sfârsitul anului, dupa efectuarea inventarierii

patrimoniului, valoarea deprecierii ambalajelor existente în stoc, prin corespondenta cu
debitul contului 6814 "Cheltuieli de exploatare privind provizioane pentru deprecierea
activelor circulante".
Se debiteaza în exercitiile ce urmeaza celui în care a fost creditat, în masura

iesirii din patrimoniu a ambalajelor pentru care s-au constituit provizioanele sau în cazul
în care deprecierea nu s-a produs sau a fost mai mica decât cea preconizata, creditându-se
contul 7814 "Venituri din provizioane pentru deprecierea activelor circulante".
Capitolul II
Contabilitatea stocurilor si a productiei în curs de executie la
S.C. PAN S.A. BAIA MARE
2.1. Prezentarea generala a firmei S.C. Pan S.A. Baia Mare
Istoricul firmei S.C. PAN S.A. Baia Mare
Data înfiintarii
S.C. PAN Baia Mare S.A. a luat fiinta în decembrie 2002. Este persoana juridica
româna, are forma juridica de societate pe actiuni si îsi desfasoara activitatea în
conformitate cu legile române si statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în tara
sau strainatate.
Sediul societatii este în Baia Mare, str. Stadion nr.1, tel 0262384318, judetul 24-
Maramures, S.C. PAN Baia Mare S.A. are codul fiscal R14776401 si este înregistrata la
Registrul Comertului sub numarul J24-398-2002.
Capitalul social initial al societatii a fost de 50.000.000 lei, fiind împartit în 10.000
actiuni cu o valoare nominala de 5000 lei. Capitalul social actual este de 200.537.000 lei,
divizat în 10 000 actiuni a 20.053,7 lei fiecare. De la înfiintare pâna în prezent numarul
actionarilor a scazut de la 1318 la 976 datorita concentrarii detinerilor de actiuni.
Obiectul de activitate conform statutului este reprezentat de:
productia, inclusiv aprovizionarea si importul pentru productie si desfacere pe

piata interna si externa a produselor obtinute prin prelucrarea industriala a
cerealelor, a produselor de panificatie si pastelor fainoase;
comercializarea cu ridicata si amanuntul a produselor si marfurilor alimentare si

nealimentare de orice fel prin magazine proprii sau închiriate, concesionate
sau în locuri special amenajate - piete, târguri precum si în sistem ambulant,
prin tonete, rulote, automagazine si altele de acest fel;
operatiuni de import-export, exclusiv cele prevazute la punctul a., produse si

servicii, operatiuni specializate de comert exterior (leasing, intermediere, lohn,
depozit, magazine, licitatii, cooperare, gaj, ipoteca, barter, reprezentanta),
precum si oricare alt gen de servicii de comert exterior;
a. prestari de servicii în domeniul:

• transportul de marfuri si persoane în trafic intern si international;
• intermedieri mobiliare si imobilare în sistem de comision sau consignatie si

reprezentanta comerciala;
• intermedieri si cumparari de active si actiuni de catre actionarii S.C. PAN

Baia Mare S.A.;
• intermedierea cumpararii de active si actiuni de catre actionarii salariati si îi

reprezentarea acestora fata de terti în astfel de actiuni.
Concesionarea de terenuri arabile si creditarea proprietarilor de terenuri pentru

productia de cereale;
În realizarea obiectului de activitate societatea comerciala efectueaza orice alte

operatiuni privind dezvoltarea, modernizarea si exploatarea capacitatii de
productie, cumpararea de active si actiuni, având dreptul de a cumpara,
închiria sau a dobândi prin alte mijloace si de a obtine orice fel si orice
drepturi, privilegii sau orice avantaj asupra sau în legatura cu orice proprietati
si orice constructii, cladiri, locuinte, ateliere, magazine, depozite, capacitati de
productie, masini, echipamente, instalatii, motoare, material rulant, mijloace
auto si orice proprietate imobiliara sau drepturi de orice fel.
Baza materiala a societatii este compusa din urmatoarele active principale:
• o moara de grâu - construita în 1978, a ajuns prin modernizari succesive la o

capacitate de macinis de 124 de tone în 24 de ore; utilajele sunt de provenienta
româneasca (15 valturi tip Toplet) si turceasca (umidificatoare, masini de
gris).
În urma procesului de macinare se pot obtine toate tipurile de faina,

diferentiate în functie de continutul în cenusa si substante minerale;
• cele 7 magazine de desfacere a produselor alimentare sunt raspândite în judet.
Scopul firmei S.C. "PAN Baia Mare " S.A.

Scopul firmei este de a produce si comercializa produsele de panificatie proprii.
Aspiram sa dobândim o reputatie pe piata ca fabricant si distribuitor de produse de

panificatie. Putem obtine acest lucru prin dezvoltarea prompta a produselor, întelegerea
clara a tendintelor si nevoilor de pe piata, comercializare si îmbuteliere inovatoare si
profitabile.
Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. PAN Baia Mare S.A. are nevoie de capital,
talent managerial, facilitati mai mari si mai eficiente.
Echipa de conducere:
Adunarea Generala a Actionarilor este organul de conducere care decide asupra
activitatii societatii si adopta politica economica si comerciala.
Societatea este administrata de Consiliul de Administratie, compus din 7 persoane

alese de Adunarea Generala a Actionarilor pe o perioada de patru ani. Consiliul de
Administratie este condus de un presedinte, care are si calitatea de director general.
Gestiunea societatii este verificata Comisia de Cenzori, formata din trei membri
alesi de Adunarea Generala a Actionarilor.
Directorul general al societatii este ajutat de directorul executiv tehnic si de

directorul executiv economic.
Directorul tehnic este conducatorul directiei productie.
Directorul economic (seful directiei economice) are în subordine urmatoarele

compartimente:
- biroul financiar-contabilitate-preturi;
- oficiul de calcul;
- biroul aprovizionare.
S.C. COMPAN S.A. are 230 de angajati, cu functii si calificari corespunzatoare,

definite în fisa postului.
Compartimentul activitatii de productie este subordonat directorului general si

îndruma, conduce si raspunde de activitatea de productie, având urmatoarele atributii:
• asigura desfasurarea activitatii compartimentelor functionale din subordinea sa în

scopul realizarii programelor de productie si a repararii dotarii;
• ia masuri pentru elaborarea si respectarea indicatorilor tehnici si tehnologici cu

privire la programarea, pregatirea si urmarirea productiei;
• asigura respectarea normelor de tehnica a securitatii si protectia muncii, ia masuri

împotriva celor care nu le respecta;
• raspunde de activitatea de organizare a productiei si muncii în scopul cresterii

productivitatii muncii, reducerii costurilor, cresterii rentabilitatii si beneficiului
societatii.
Compartimentul comercial are atributiile:
• asigura fundamentarea propunerilor pentru organigrama unitatii, schemei de personal,

a atributiilor fiecarui sector de activitate, a veniturilor si cheltuielilor pentru
activitatea de baza si a altor activitati, a tarifelor pentru prestatii etc.;
• asigura contractele pentru prestatii, întocmeste facturi pentru activitatea de baza,

asigura analizele economice pe sectii privind realizarea veniturilor si cheltuielilor si
îndeplinirea sarcinilor de catre conducere;
• elaboreaza planul de prestatii, venituri si cheltuieli al unitatii pe structuri si activitati

(de baza si alte activitati).
2.2. DESCRIEREA GENERALǍ A AFACERII
2.2.1.Obiective. Strategie. Tactici

Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi realizat pe piata
consumatorului si este orientat persoanelor de toate vârstele.
Clientii potentiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.
Pentru ai determina pe clientii sa cumpere produsele fabricate de întreprindere,

conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebita a serviciilor prestate,
pretul convenabil. Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.
Preturile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii lor, reiesind
din costurile de productie si din alte cheltuieli.
Reclama produselor va fi efectuata prin intermediul retelei mass-media, foi

volante, standuri luminescente si pe automobilele care livreaza produsele firmei.
2.2.2.Structura personalului
Tabelul 2.1.
Structura personalului pe compartimente la 31.12.2007
Ateliere, birou si Nr. salariati Pondere

compartimente
Atelier moara 41 19,2
Atelier panificatie 67 31,6
Atelier Patty - Bar 11 3,2
Compartimentul comert 66 29,4
Birou financiar contabil 5 2,1
Compartiment transport 16 5,8
Personal auxiliar 24 8,7
Total salariati 230 100
. Din tabelul 2.1. se poate remarca ponderea importanta a personalului care

lucreaza în cadrul compartimentelor de productie si comercializare, care au un rol
esential în activitatea societatii.
În ceea ce priveste structura personalului în functie de gradul de calificare, aceasta

se prezinta ca în tabelul urmator:
Tabelul 2.2.
Se remarca preponderenta categoriilor muncitori calificati (48%) si personal cu
studii medii (37%). Aceasta structura de personal este adecvata specificului activitatii
societatii.
Tabelul 2.3.
Structura personalului în functie de domeniul de activitate:

Se observa preocuparea pentru sporirea ponderii personalului direct productiv,
corelata cu reducerea cheltuielilor administrative.
Fluxurile de informatii sunt urmatoarele:
sectii de productie/ birou de aprovizionare  (rapoarte de productie, de gestiune,

avize etc.)  compartimentul financiar-contabil  (verificare, avizare) oficiul de
calcul  (prelucrare, centralizare)  compartimentul financiar-contabil  note
contabil
2.3.DESCRIEREA PRODUSELOR sI MODUL DE FOLOSIRE
2.3.1.Ciclul produselor:
Produsele fabricate :
• faina alba tip 650;
• faina alba tip 480;
• gris;
• tarâte;
• franzela "Neptun" (0,500 kg/buc.);
• franzela "Pariziana" (0,400 kg/buc.);
• colac ardelenesc(1 kg/buc.);

• colacei ardelenesti(0,1 kg/buc.);
• pateuri (0,050 kg/buc.);
• saleuri - vrac;
• minipateuri cu brânza - vrac;
• minipateuri cu ciuperci - vrac;
• batoane cu lapte (0,100 kg/buc.);
• cozonac cu stafide si cacao (0,800 kg/buc.).
Procesul tehnologic a producerii pâinii consta din 5 etape principale:

Cernerea fainii si pregatirea maielei;
Malaxarea aluatului;
Divizarea si dospirea aluatului;
Coacerea;
Racirea si transportarea produselor gata.
In genere sectorul de panificatie este caracterizat prin întreprinderi cu procese

tehnologice preponderent semi-automatizate. In afara ca acest moment contribuie la
cresterea flexibilitatii si eficientei productiei, el permite mentinerea standardelor de
calitate. Desigur situatia este diferita pentru brutariile mici, specializate in pâine
proaspata.
Inovatiile substantiale ale întreprinderilor de panificatie cer modificari ale

procesului de productie. Dezvoltarea si perfectionarea ambalajelor nu este larg raspândita
la noi în tara.
Neajunsurile tehnologice în comparatie cu practicile internationale
Prin utilizarea materialelor speciale de ambalare, este posibil de a perfectiona

produsele atât in termeni de calitate cât si durata de pastrare. O tehnica noua pentru
conservarea produselor de panificatie este atmosfera modificata, larg raspândita pentru
pâine (dar nu în tara noastra).
Firma noastra produce pâine din faina de grâu, un asortiment larg de produse de
panificatie si covrigarie, biscuiti, produse din gofre, diverse tipuri de paste fainoase si
pizza. Astazi aproape 500 de întreprinderi sunt cumparatori ai nostri. Pentru comoditatea
cumparatorilor productia se elibereaza în ambalaje. Se utilizeaza diferite materiale de
ambalaj: carton, polipropilena. Împreuna cu beneficiarii elaboram tipuri speciale de
ambalaj conform cerintelor clientilor
nostri .
Toata productia se fabrica în stricta corespundere cu cerintele standardelor de stat cu

utilizarea componentelor naturale curate biologic. Tehnologia de fabricare a productiei,
calitatea ei se verifica permanent de catre organele de control corespunzatoare ale tarii. În
conditiile concurentei înalte S.C. PAN Baia Mare S.A. nu numai ca a supravietuit, dar si-
a stabilit prioritatea sa pe piata orasului. La întreprindere permanent se cauta noi domenii
de activitate.
Este creata baza comerciala, ce executa cererile pentru partide de productie cu ridicata,
atât fabricate de catre întreprindere, cât si de alti furnizori de marfuri alimentare.
Tehnologii firmei noastre depun toata abilitatea si experienta pentru calitatea înalta si
gustul bun al productiei noastre de pe masa clientilor
nostri. .
2.3.2. Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare

Tabelul 2.4.
Principalii clienti ai S.C. COMPAN S.A. sunt urmatorii:
S.C. ALFA COMPLEX S.R.L. Baia Mare

S.C. ALIMENTARA S.A. Viseu
S.C. ALISTAR S.R.L. Baia Mare
S.C. PAGA S.R.L. Baia Mare
S.C. TABI-IMPEX S.R.L. Baia Mare
S.C. ALIMENT-GELY Baia Mare
S.C. CESA S.R.L. Baia Mare
S.C. RADU OLMER S.R.L. Baia Mare
S.C. FAMILIAL S.R.L. Baia Mare
S.C. TOP CARMIS S.R.L. Baia Mare
S.C. LAVI RAL S.R.L. Baia Mare
S.C. GRSM S.R.L. Baia Mare
S.C. MIHAI S.R.L. Baia Mare
S.C. PROMPT MIX S.R.L. Baia Mare
S.C. KAVALA S.R.L. Baia Mare
S.C. FLORIDAN S.R.L. Baia Mare
S.C. AIDA S.R.L. Baia Mare
Plata furnizorilor se face în termen de 30 de zile pentru furnizorii fara contract si în
functie de data scadentei stabilite, pentru cei cu contract.
Tabelul 2.5.
Principalii furnizori ai societatii sunt:
DENUMIRE FURNIZORI PRODUSE/SERVICII VALOARE (mil. lei

lunar)
S.C. VINIFRUCT S.A. Sare, amelioratori 20
S.C. AGROMEC S.A. Faina 60
S.C. ROMPAN S.A. Seini Drojdie 40
S.C. DISCRET S.A. Tg. Lapus Amelioratori 40
S.C. UNIREA S.A. Baia Mare ulei, margarina 10
S.C. ZEELANDIA S.A. Baia Mare ingredienti pentru patiserie 5

S.C. COCA COLA S.A. Baia Mare bauturi racoritoare 25
S.C. LACTIS S.A. Satu Mare Brânzeturi 1
S.C. GHITA S.A. Baia Mare preparate carne 25
S.C. LĂPUsUL S.A. Tg Lapus sortimente lapte 20
S.C. CONEL S.A. Baia Mare energie electrica 70
S.C. ELECTRICA S.A. Baia Mare energie termica 20
S.C. ROMGAZ S.A. Baia Mare gaz metan 28
S.C. ROMTELECOM S.A. Baia convorbiri telefonice 7
Mare
2.4. INFORMAŢII FINANCIARE
CALCULE PREVIZIONARE PE 3 ANI

Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de
performanta financiara a întreprinderii la încheierea exercitiului. Ea îsi
propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii
financiare, în vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si de
dezvoltare într-un mediu concurential. In sens general, finalitatea
diagnosticului financiar consta în oferirea de informatii financiare atât celor
din interiorul înterprinderii, cât si celor interesati din afara acesteia.
Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si nefavorabilicare
afecteaza activitatea viitoare a înterprinderii. De asemenea, analiza
financiara face obiectul preocuparilor externe ale partenerilor economici si
financiar-bancari, pentru fundamentarea unor posibile actiuni de cooperare
cu respectiva întreprindere. Atât analiza pe plan intern, cât si cea externa
au ca obiectiv determinarea rentabilitatii si a riscului si, în final, a valorii
întreprinderii. Sursa de date pentru analiza financiara o constituie
documentele contabile de sinteza: bilantul, contul de rezultate si anexa la
bilant.
Structura bilantului se apropie tot mai mult de o prezentare functionala (pe

activitati) a datelor contabile, în detrimentul unei prezentari dupa criteriile financiare de
lichiditate si exigibilitate. De aceea este necesara o tratare prealabila a datelor contabile
pentru adaptarea lor la criteriile care permit o analiza financiara semnificativa. În acest
sens sunt utile detalierile care se fac în anexa la bilant privind lichiditatea activelor,
îndeosebi a creantelor si exigibilitatea pasivelor, mai cu seama a datoriilor întreprinderii.
Se ajunge astfel la constructia unui "bilant financiar", în care clasamentul posturilor de
activ si de pasiv se face exclusiv dupa criteriile de lichiditate si exigibilitate.
Pentru a respecta cât mai fidel criteriul lichiditatii, activele fixe se prezinta în
urmatoarea succesiune:
imobilizarile
imobilizarile necorporale neamortizabile (de exemplu fondul de comert), care au

o lichiditate foarte slaba;
imobilizarile corporale neamortizabile (terenurile) care au, de asemenea, o

lichiditate slaba;
imobilizarile necorporale amortizabile (brevete, licente, cheltuieli de înfiintare

etc.) devin lichide pa masura repartizarii cheltuielilor ocazionate de acestea
asupra mai multor perioade de gestiune;
imobilizarile corporale amortizabile, care devin lichide pe masura amortizarii lor;
participatiile, sub forma de actiuni sau parti sociale pe care întreprinderea le

detine în permanenta pentru a controla o alta societate sau pentru a exercita, în
cadrul acesteia, o influenta predominanta.
alte imobilizari financiare (dobânzi calculate si cu scadenta amânata, împrumuturi

de la terti, depozite si cautiuni).
Activele circulante sunt mai lichide decât activele fixe, putând fi rapid
transformate în moneda. Durata recuperarii capitalurilor banesti alocate în aceste active
este mai scurta si de aceea ele mai sunt numite si decalaje de plati nefavorabile.
Structura pasivului, dupa criteriul exigibilitatii, grupeaza posturile de pasiv în doua

mari categorii:
• capitalurile proprii;
• datoriile.
Capitalurile proprii au o exigibilitate nula, întrucât capitalul mobilizat de la actionari

sau conservat prin reinvestirea profiturilor este definitiv la dispozitia întreprinderii, pe
toata durata ei de viata.
Analiza datoriilor, în functie de gradul lor de exigibilitate, are o mare importanta

pentru evaluarea riscului financiar pe care îl implica îndatorarea întreprinderii. Gruparea
în datorii financiare (pe termen lung si mediu) si datorii de exploatare (pe termen scurt)
se face în functie de scadenta obligatiilor de plata
Pentru S.C PAN Baia Mare S.A., bilanturile financiare pe anii 2005, 2006 si
2007 se prezinta
astfel:
Tabelul 2.6.
ACTIV
Nr. Elemente deAnul 2005 Anul 2006 Anul 2007

Crt. calcul
1 Imobilizari 0 1339,5 592,8
necorporale
2 Imobilizari 508.585 604.852 603.639
corporale
3 Imobilizari 56.804 56.804 568.04
financiare
4 Stocuri 535.519 826.326 793.150
5 Creante 662.264 166.989 422.308
6 Creante > 1 an 21.328 30.982 31.380
7 Creante < 1 an 44.898 136.006 390.928
8 Titluri de 392 3.288 85.359
plasament
9 Disponibilitati 46.209 141.900 168.435
banesti
10 Conturi de 6.348 12.084 14.079
regularizare si
asimilate
ACTIV
CORECTAT - mii lei -
Nr. Elemente de calcul Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007

Crt.
Imobilizari nete
1 (fara amortizari) = 578.427 693.978 692.416
Imobilizari
necorporale +
Imobilizari corporale
+
Imobilizarifinanciare
+
Creante > 1 an
2 Active circulante = 846.691 1.119.605 1.451.952

Stocuri +
Creante < 1an +
Titluri de plasament +
Disponibilitati banesti +
Conturi de regularizare si
asimilate (cheltuieli
înregistrate în avans)
Capitaluri proprii = 663.245 Capitaluri proprii = 663.245

Provizioane pentru riscuri si Datorii pe termen mediu si lung =
cheltuieli = 0 0
Datorii = 561.496 (în totalitate pe
termen scurt)
Conturi de regularizari = 0
Pasiv Pasiv corectat
Analiza financiara urmareste sa evidentieze, pe de o parte, modalitatile de

realizare a echilibrului financiar pe termen lung si pe termen scurt (obiectiv al analizei pe
baza de bilant) si, pe de alta parte, treptele de acumulare baneasca, de rentabilitate ale
activitatii întreprinderii (obiectiv al analizei pe baza contului de profit si pierderi).
Bilantul sintetizeaza starea patrimoniala a întreprinderii la un moment dat, în timp ce
contul de rezultate sintetizeaza rezultatul fluxurilor economice si financiare de intrare, de
prelucrare si de iesire, pe perioada considerata. Informatia comuna, care se întâlneste în
cele doua documente de sinteza, este rezultatul net (profitul sau pierderea), ca o reflectare
a rentabilitatii întreprinderii (intrari, prelucrari, iesiri) si a noii stari patrimoniale a
acesteia.
Diferenta dintre activul total si datoriile totale contractate da o prima si principala

evaluare a întreprinderii la data încheierii exercitiului. Aceasta ecuatie fundamentala a
bilantului reda situatia neta a întreprinderii, respectiv averea neta a actionarilor (activul
neangajat în datorii).
SITUAŢIA NETĂ = ACTIV - DATORII
Din desfasurarea ciclului de exploatare vor rezulta urmatoarele consecinte

financiare:
• întreprinderea va putea obtine amânari la plata furnizorilor (credite furnizor),

ceea ce reprezinta un mijloc de finantare din afara;
• din momentul cumpararii materiilor prime si pâna în momentul vânzarii

produselor finite, întreprinderea îsi va imobiliza o parte din capitalul sau în
stocuri create în fazele ciclului de exploatare (materii prime, productie
neterminata, produse finite), astfel ca acestea genereaza un prim, si cel mai
important, necesar de finantare a activelor circulante;
• întreprinderea se va afla deseori în situatia de a acorda amânari la plata

clientilor (credite clienti), astfel ca trebuie sa finanteze si aceste sume aflate în
curs de încasare.
Necesarul financiar al exploatarii reprezinta diferenta dintre capitalul imobilizat în

stocuri si formarea creantelor clienti si finantarea înglobata în datoriile catre furnizori, pe
de alta parte. Nevoia de fond de rulment este expresia realizarii echilibrului pe termen
scurt dintre necesarul si resursele de capitaluri circulante:
NECESAR DE FD. DE RULMENT=ALOCĂRI CICLICE-SURSE CICLICE
=(Stocuri +Creante)- Datorii de exploatare
Tabelul 2.7.
Evolutia necesarului de fond de rulment

2005 2006 2007
Stocuri 97,778 575,687 533,061
Creante 185,271 133,871 73,687
Datorii din exploatare 155,401 589,847 561,496
Necesarul fondului de
rulment
Valori nominale 127,649 119,710 45,253
Valori actualizate 451,559 168,312 45,253
Rata inflatiei 57,50% 151,60% 40,60%
Figura 2.1 Necesarul de fond de rulment
Necesarul de fond de rulment va înregistra valori pozitive, dar descrescatoare,

ceea ce indica o evolutie favorabila societatii (un echilibru între durata încasarilor si cea a
platilor.)
Alocarile permanente (în imobilizari) vor fi, în principiu, acoperite din surse
permanente (capitaluri proprii si datorii financiare). Cu cât sursele permanente vor fi mai
mari decât necesitatile permanente de alocare a fondurilor banesti, cu atât întreprinderea
va dispune de o marja de securitate, care o va pune la adapost de evenimente
neprevazute.
Acest surplus de surse permanente, degajat de ciclul de finantare al investitiilor,

poate fi "rulat" pentru reînnoirea stocurilor si creantelor. Aceasta utilizare potentiala a
marcat si denumirea lui, si anume aceea de fond de rulment. El este expresia realizarii
echilibrului financiar pe termen lung si a contributiei acestuia la înfaptuirea echilibrului
finantarii pe termen scurt.
FOND DE RULMENT=SURSE PERMANENTE-ALOCĂRI PERMANENTE
Evolutia fondului de rulment evidentiaza o crestere a acestuia, urmata de o usoara

scadere. Totusi, valoarea sa se mentine pozitiva, în concordanta cu cerintele gestiunii
financiare. (O parte din capitalurile permanente trebuie sa acopere nevoile ciclice -
temporare - reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare ale întreprinderii).
Marimea calculata anterior reprezinta fondul de rulment net. În legatura cu fondul

de rulment se mai pot calcula urmatoarele marimi:
• fondul de rulment brut, care cuprinde toate elementele de active circulante

susceptibile de a fi transformate în bani într-un termen mai mic de un an;
• fondul de rulment propriu, care reprezinta excedentul capitalului propriu fata

de activele imobilizate si arata autonomia de care dispune o întreprindere în
finantarea investitiilor în active circulante. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A.,
fondul de rulment propriu coincide cu fondul de rulment net, deci societatea
nu va avea datorii pe termen lung.
Tabelul
2.8.
Evolutia fondului de rulment

2005 2006 2007
Capitaluri permanente 373,549 636,687 663,245
Imobilizari 212,850 353,967 589,460
Fondul de
rulment
Valori nominale 160,699 282,720 73,784
Rata inflatiei 57,50% 151,60% 40,60%
Figura 2.2 Evolutia fondului de rulment
Nevoia de fond de rulment reprezinta nevoile temporare, dar reînnoibile

permanent în cadrul ciclurilor de exploatare succesive ale întreprinderii. Marimea sa
trebuie sa fie egala sau inferioara fondului de rulment; în caz contrar calitatea
necorespunzatoare a activitatii de exploatare conduce la un dezechilibru financiar care va
afecta exercitiile financiare viitoare sau care pune în pericol integritatea capitalurilor
proprii.
Diferenta dintre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment

reprezinta trezoreria neta, care trebuie sa aiba o valoare pozitiva:
FR=NFR+TN
Trezoreria neta este expresia cea mai concludenta a desfasurarii unei activitati
eficiente. Înregistrarea unei trezorerii nete pozitive în cadrul mai multor exercitii
succesive demonstreaza succesul întreprinderii în viata economica si posibilitatea plasarii
rentabile a disponibilitatilor banesti pentru întarirea pozitiei ei pe piata.
Tabelul
2.9.
EVOLUŢIA TREZORERIEI NETE

2005 2006 2007
Fondul de rulment 160,699 282,720 73,7845
Necesarul fondului de 127,649 119,710 45,253
rulment
Trezoreria neta
Valori nominale 33,049 163,010 56,423
Rata inflatiei 57,50% 151,60% 40,60%
Figura 2.3 Trezoreria neta
Se observa ca trezoreria neta va avea valori pozitive, în concordanta cu cerintele

gestiunii financiare. Marimea sa va varia de la un an la altul, în functie de evolutia
activitatii societatii.
Ratele si ceilalti indicatori folosesc la fixarea diagnosticului financiar al

întreprinderii.
Prin definitie, diagnosticul este o apreciere facuta asupra unei întreprinderi sau
asupra unei activitati a acesteia.
Diagnosticul financiar nu constituie decât o parte a diagnosticului întreprinderii. O

apreciere globala a situatiei financiare si performantelor impune un diagnostic
multidimensional asupra:
• potentialului tehnologic;
• potentialului comercial;
• raporturilor umane;
• organizarii si sistemului de gestiune;

• situatiei si performantelor financiare.
Diagnosticul financiar are ca obiective: masurarea rentabilitatii capitalurilor

întreprinderii si aprecierea conditiilor de echilibru economic si financiar, pentru a evalua
gradul de risc (economic, financiar si de faliment) al întreprinderii.
Diagnosticul rentabilitatii se realizeaza prin intermediul a doua categorii de rate

de eficienta:
• rate de rentabilitate economica;
• rate de rentabilitate financiara.
Diagnosticul riscului urmareste masurarea variabilitatii rezultatelor întreprinderii

la modificarea pozitiei întreprinderii (a cifrei de afaceri si a structurii cheltuielilor ei fixe
si variabile) la modificarea structurii capitalurilor (proprii si împrumutate) si a
variabilitatii solvabilitatii întreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si onora, la scadenta,
obligatiile fata de terti. În ansamblul activitatii ei, întreprinderea comporta trei riscuri:
• de exploatare (economic);
• de finantare (financiar);
• de faliment.
Situatia întreprinderii va fi apreciata ca pozitiva daca, în urma diagnosticului ei financiar,

rezulta o rentabilitate acoperitoare pentru riscurile pe care investitorii (actionari si
împrumutatori) si le-au asumat prin alocarea capitalurilor lor în activele
întreprinderi. .Întreaga activitate desfasurata de întreprindere va cuprinde
doua categorii de operatiuni: de gestiune si de capital. Operatiunile de gestiune sunt cele
mai însemnate si cu caracter recurent, repetitiv în viata economica a întrepriderii. Ele
cuprind mai departe operatiuni de exploatare a patrimoniului spre realizarea de produse si
servicii vandabile, operatiuni financiare operatiuni exceptionale, accidentale si în afara
activitatii curente. Rezultatul operatiilor de gestiune îl constituie cash-flow-ul de
gestiune, format din profitul net, amortizare si dobânzi:
CF gest. = EBE+Ven. fin+/- Rezultat exceptional - Impozit
Tabelul 2.10.
EVOLUŢIA CASH-FLOW-ULUI DE GESTIUNE

2005 2006 2007
Excedentul brut 201,104 579,747 346,771
de exploatare
Venituri financiare 10,520 32,896 4,738
Rezultat exceptional -14,479 -2,112 -28,448
Impozit 0 0 84,676
Cash-flow
de gestiune
Valori nominale 197,145 610,331 238,385
Rata inflatiei 57,50% 151,60% 40,60%
Figura 2.4 Evolutia cash-flowlui de gestiune
La nivelul întreprinderii, cash-flow-ul disponibil este determinat de gestiune, dupa

finantarea cresterii economice, respectiv dupa deducerea variatiilor, la sfârsitul anului, ale
imobilizarilor (ΔIMO) si ale stocurilor si creantelor (nete de datoriile de exploatare
aferente=ΔNFR):
CFD=CF gest. - ΔIMO -ΔNFR
ΔIMO+ΔNFR=cresterea economica
Tabelul 2.11.
EVOLUŢIA CASH-FLOW-ULUI DISPONIBIL

2005 2006 2007
CF de gestiune 197,145 610,331 238,384
IMO1 212,849 353,967 589,460
IMO0 183,386 212,849 353,967
Amortizare 11,464 21,203 7,604
NFR1 127,649 119,710 45,252
NFR0 72,107 127,649 119,710
CF Disponibil
Valori nominale 100,675 455,950 123,628
Rata inflatiei 57,50% 151,60% 40,60%
Figura 2.5 Evolutia cash-flow-ului disponibil
Daca bilantul exprima starea patrimoniala la care s-a ajuns la încheierea

exercitiului, contul de rezultate exprima, în parte, cum s-a ajuns la respectiva stare
patrimoniala finala. Contul de profit si pierderi sintetizeaza deci fluxurile economice,
respectiv cheltuielile si veniturile perioadei de gestiune .
Pe baza contului de rezultate se pot determina o serie de indicatori valorici privind

volumul si rentabilitatea activitatii întreprinderii. Constructia în trepte a indicatorilor,
pornind de la cel mai cuprinzator (productia exercitiului +adaosul comercial) si încheind
cu cel mai sintetic (profitul net al exercitiului), a sugerat denumirea de cascada a
soldurilor intermediare de gestiune. Fiecare sold intermediar reflecta rezultatul gestiunii
financiare, la treapta respectiva de acumulare.
Relatiile de calcul ale soldurilor intermediare de gestiune sunt urmatoarele:

Valoarea adaugata = Productia exercitiului
• Consumuri externe (de la terti)
Excedentul brut de exploatare = Valoarea adaugata
+ Subventii de exploatare
- Cheltuieli de personal
- Impozite, taxe, varsaminte asimilate
Profitul din exploatare = Excedent brut din exploatare
+ Reluari asupra provizioanelor

+ Alte venituri (din exploatare)
- Amortizari si provizioane calculate
- Alte cheltuieli
Profitul curent = Profitul din exploatare
+ Venituri financiare
- Cheltuieli financiare
5. Profitul net = Profitul curent
+ Rezultatul exceptional
- Participarea salariatilor
- Impozitul pe profit
Vom urmari în continuare evolutia acestor indicatori în cazul S.C. PAN Baia
Mare S.A. pentru perioada analizata.
Tabelul 2.12.
Evolutia valorii adaugate

2005 2006 2007
Cifra de afaceri 641,537 922,770 1460,192
Productia stocata 329,1090 462,1393 667,215
Consumuri de la 733,391 1085,821 1685,064
terti
Valoarea adaugata
Valori nominali 237,254 299,088 442,343
Rata inflatiei 60,00% 26,00% 57,00%
Figura 2.6 Evolutia valorii adaugate
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor

de productie, îndeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, energiei
si serviciilor cumparate de la terti. Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de
acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la
activitatea economica a întreprinderii:
• personalul, prin salarii, indemnizatii si cheltuieli sociale;
• statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;
• creditorii, prin dobânzi si comisioane platite;
• actionarii, prin dividende platite;
• întreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.
Se observa ca în cazul studiat valoarea adaugata s-a mentinut la un nivel relativ

constant în termeni reali.
Tabelul
2.13.
EVOLUŢIA EXCEDENTULUI BRUT DE XPLOATARE

2005 2006 2007
Valoarea adaugata 299,088 442,343 1172,833
Subventi din 129749 0 0
exploatare
Cheltuieli cu pers. 144,552 236,150 514,292
personalul
Impozite si taxe 7,227 5,089 78,993
Excedentul brut din exploatare
Valori nominale 160,282 513,893 579,547
Rata inflatiei 26,00% 57,50% 151,60%
Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de

exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu si
platite. De aceea, pâna la solicitarea lor (pentru investitii, riscuri sau cheltuieli),
amortizarea si provizioanele calculate se regasesc în acumularile banesti ale
întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea potentiala de
autofinantare a investitiilor (din amortizari, provizioane si profit), de achitare a datoriilor
catre bugetul statului si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii).
Excedentul brut de exploatare al S.C. PAN Baia Mare S.A. a înregistrat marimi relativ
constante în termeni reali, societatea având o buna capacitate de a-si remunera actionarii
si de a restitui creditele bancare.
Tabelul 2.14.
Profit din exploatare

2005 2006 2007
Excedentul brut de 126,549 160,282 579,547
exploatare
Alte venituri din 81 584 36
exploatare
Amortizari 13,148 9,151 21,203
Alte cheltuieli de 0 0 0
exploatare
Pofit din exploatare
Valori nominale 113,842 156,974 558,380
Rata inflatiei 60,00% 26,00% 151,60%
Figura 2.7 Evolutia profitului din exploatare
Profitul de exploatare exprima marimea absoluta a rentabilitatii activitatii de exploatare,

prin deducerea tuturor cheltuielilor (platibile si a celor calculate) din veniturile exploatarii
(încasabile si a celor calculate).
Pentru calculele financiare de rentabilitate se calculeaza profitul înainte de

dobânzi si impozit (earning before interests and taxes = EBIT). Acesta este diferenta
dintre veniturile totale si cheltuielile totale (de exploatare, financiare si exceptionale) cu
exceptia dobânzilor si a impozitului pe profit.
Tabelul 2.15.
EVOLUŢIA PROFITULUI INAINTE DE DOBÂNZI sI IMPOZIT

2005 2006 2007
Venituri totale 2138,695 5008,204 5380,022
Cheltuieli totale 1957,067 4490,633 4164,158
Dodanzi 9,975 -26,376 -85,909
Debit
Valori nominale 171,652 543,948 1301,773
Rata inflatiei 57,50% 151,40% 40,60%
Figura 2.8 Evolutia profitului inainte de dobânzi si
impozit
Se observa o evolutie asemanatoare cu cea a profitului din exploatare, fara

influenta dobânzilor bancare.
Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea impozitului pe profit

(EBIT-Impozit) o semnificatie deosebita. Aceasta exprima potentialul (contabil) de
remunerare a actionarilor cu dividende si a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Marimea
reala a acestei remunerari este data de cash flow-ul disponibil (CFD) dupa operatiunile de
capital, de crestere economica a întreprinderii. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A.,
aceasta marime coincide cu profitul înainte de dobânzi si profit.
În cazul stocurilor, durata de rotatie se determina dupa relatia:
Durata de rotatie a stocurilor în cazul analizat va înregistrat o evolutie

descrescatoare în primul an, dupa care - începând din 2006 - a crescut destul de mult.
Tabel 2.16.
Durata de rotatie a stocurilor

2005 2006 2007
Stoc mediu 82,437 87,894 336,732
Cifra de afaceri 641,537 1460,192 3193,657
Durata de rotatie 46,90 21,97 38,48
Figura 2. 9 Durata de rotatie a stocurilor
Determinarea lichiditatii se face pe baza mai multor indicatori:
• lichiditatea curenta (globala) se calculeaza dupa relatia:
Tabel 2.17.
LICHIDITATE CURENTĂ
2005 2006 2007
Active circulante 147,583 314,373 871,462
Obligatii curente 78,057 155,400 589,847
Lichiditate curente 1,89 2,02 1,48
Indicatorul lichiditatii globale - "current ratio" în literatura anglo-saxona - reflecta
posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente ale întreprinderii de a se
transforma într-un termen scurt în lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata
exigibile. Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este
acela potrivit caruia activele curente trebuie sa aiba permanent o valoare mai mare decât
obligatiile sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichiditatii globale trebuie sa
aiba o marime supraunitara. În cazul S.C. RIGA PAN S.A. se observa ca aceasta conditie
va fi îndeplinita în toti anii.
Tabel
2.18.
LICHIDITATE ÎN SENS LARG

2005 2006 2007
Creante din expl., 95,2552 147,8741 216,5950
alte creante
Datorii din expl., 78,0570 112,1674 155,4006
alte datorii si credite
bancare curente
Lichiditate generala 1,220 1,318 1,394
Se observa o evolutie favorabila a indicatorului în toti cei 3 ani.
Lichiditatea în sens larg este cunoscuta si sub numele de lichiditate intermediara

(sau de "quick test" sau "acid test" în literatura anglo-saxona). Se apreciaza ca acest
raport a trebui sa tinda spre o marime unitara, deoarece orice operatie de transformare a
stocurilor în mijloace banesti impune anumite cheltuieli (de publicitate, transport, vânzare
etc.), care, în conditiile unei lichiditati subunitare, ar prejudicia echilibrul economic al
întreprinderii.
scoala financiara clasica apreciaza ca indicatorul lichiditatii intermediare trebuie

sa fie de cel putin 0,5, valoarea optima fiind 1. Este ceea ce se numeste "regula prudentei
financiare" (de unde si denumirea de "lichiditate financiara" data lichiditatii
intermediare). Se observa ca în cazul S.C. PAN Baia Mare S.A., indicatorul se va situa la
valorile optime.
• lichiditatea imediata, calculata astfel:
Tabel 2.19
LICHIDITATE IMEDIATA
2005 2006 2007
Disponibilitati 11,7397 63,7030 41,2186
banesti
Datori pe termen 62,7554 78,0570 112,1674
scurt
Lichiditate imediata 0,187 0,816 0,367
Lichiditatea imediata va înregistra o evolutie relativ constanta, cu exceptia anului

2006, în care sumele depuse de actionari în contul maririi capitalului social vor determina
cresterea sa accentuata. În anul urmator, aceste disponibilitati vor fi folosite pentru
activitatea curenta si de investitii a întreprinderii.
Tabelul 2.20.
Raportul dintre capitalul propriu si pasivele totale:

2005 2006 2007
Capital propriu 117,998 297,104 373,549
Pasive totale 196,055 409,271 528,949
Raport 0,60 0,73 0,71
Bancile solicita în general un nivel al acestui raport de peste 20-30%. Aceasta conditie va
fi îndeplinita în cazul studiat pe întreaga perioada.
Tabelul
2.21.
Rentabilitatea financiara
2005 2006 2007
Profit net 119,715 181,627 517,571
Capitaluri proprii 117,998 373,549 636,687
ROE 1,01 0,49 0,81
Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este cunoscuta si sub numele de
rentabilitate financiara. Ea masoara randamentul capitalurilor proprii, deci al
plasamentului financiar pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor
întreprinderii. Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii întreprinderii prin
distribuirea de dividende catre acestia si prin cresterea rezervelor, care, în fapt, reprezinta
o crestere a averii proprietarilor. Aceasta rata este influentata de modalitatea de procurare
a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia
îndatorarii întreprinderii.
Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decât rata medie a
dobânzii de piata pentru a face atractive actiunile întreprinderii.
Monografie contabila
Achizitie de materii prime, conform facturii 205 din 1.05.2008:
% = 401 2023
301 1700
4426 323
Achizitie paleti pe baza facturii 205 din 1.05.2008
381 = 401 119
4426 = 401 22,61
Avans spre decontare conform OP CAS 1 din 2.05.2008
542 = 5311 1500
Achizitie combustibil conform facturii 26 din 3.05.2008
% = 401 238
3022 2000
4426 380
Restituire ambalaje pe baza facturii 10 din 3.05.2008

4111 = % 113.65
703 95.5
4427 18.15
Achizitie trusa scule conform facturii 206 din 2.05.2008
% = 542 1428
303 1200
4426 228
Încarcarea gestiunii cu valoarea marfurilor vândute conform notei de receptie 3
371 = % 293
378 95
4428 198
Dare în consum de materii prime conform bonului de consum din 15.05.2008
601 = 301 1200
Înregistrarea cheltuielilor conform bonului de consum 11 din 20.05.2008
6022 = 3022 200
Achitarea facturii 205(plata paleti) conform extrasului de cont 11 din 20.05.2008
401 = 5121 119
Încasare ˝ din valoarea ambalajelor conform extrasului de cont 11 din 20.05.2008
5121 = 4111 54.4
Valoarea ambalajelor vândute inclusiv diferente de pret înregistrate conform bonului de

consum 3 din 20.05.2008
608 = 381 119
Plata facturii 205 din 1.05.2008 conform extrasului de cont 5 din 20.05.2008
401 = 5121 2023

Evidentierea materialelor de natura obiectelor de inventar conform bonului de consum 12
din 21.05.2008
603 = 303 1200
Materii prime vândute în starea în care au fost procurate conform bonului de trezorerie 2
din 22.05.2008
371 = 301 200
Încasarea sumelor din vânzarea de marfuri conform bonului fiscal 2 din 22.05.2008
5311 = 707 1245
Vânzarea produselor finite pe baza facturii nr 11 din 30.05.2008
4111 = % 2380
701 2000
4427 380
Descarcarea gestiunii
711 = 345 2000
CONCLUZII sI PROPUNERII
Capitolul I este structurat pe 11 subcapitole si contine notiuni teoretice iar capitolul II pe

4 subcapitole si contine notiuni practice.
Primul capitol începe cu o definire a stocurilor, clasificari a stocurilor dupa anumite

criterii, continuând apoi cu înregistrarea , costul si evaluarea stocurilor.
Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de productie în

vederea vânzarii sau sub forma de materii prime, materiale si alte consumabile
ce urmeaza a fi folosite în procesul tehnologic sau pentru prestarea de servicii.
Stocurile pot fi calasificate astfel;
A) Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în

produsul finit integral sau partial, fie în starea lor initiala, fie transformata.
B)Materiale consumabile (materiale auxiliare, combustibili, materiale
consumabile)
participa sau ajuta procesul de fabricatie sau de exploatare de regula, fara a se regasi în
produsele la a caror fabricare participa.
C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri materiale de

valoare mare cu durata de viata utila sub un an indiferent de valoare.
D) Produsele, sunt reprezentate de:
- semifabricate sunt acele bunuri al caror proces tehnologic a fost terminat într-o
sectie (faza de fabricatie) si se pot livra altor sectii sau tertilor.
- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele procesului de

fabricatie si nu mai au nevoie de prelucrari ulterioare în cadrul unitatii patrimoniale,
putând fi depozitate în vederea livrarii sau expediate direct clientilor;
- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile, deseurile

adica bunurile necorespunzatoare calitativ ce rezulta din procesul tehnologic.
E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice

fel , crescute si folosite pentru reproductie sau puse la îngrasat pentru a fi valorificate,
coloniile de albine precum si animalele pentru productie .
F) Marfurile, respectiv bunurile pe care înterprinderea le cumpara în vederea

revânzarii sau produsele predate spre vânzare magazinelor proprii.
G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate, destinate

protejarii si prezentarii produselor si care, în mod temporar, pot fi pastrate la terti cu
obligatia restituirii în conditiile prevazute în contract.
H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia care nu a trecut

prin toate fazele (stadiile de prelucrare) prevazute de procesul tehnologic, precum si de
produsele nesupuse probelor si receptiei tehnice sau necomplectate în întregime. Sunt
asimilate productiei în curs: lucrarile, serviciile si studiile în curs de executie sau
nedeterminate.
Prezentarea metodelor de evidenta sintetica si analitica a stocurilor.
Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor
Înterprinderile din România pot sa-si organizeze contabilitatea stocurilor utilizând

fie metoda inventarului permanent, fie metoda inventarului intermitent.
1. Metoda inventarului permanent
În cazul utilizarii inventarului permanent în contabilitate, în conturile de stocuri

se înregistreaza toate operatiile de intrare si iesire a stocurilor cantitativ si valoric, ceea ce
permite stabilirea si cunoasterea în orice moment a stocurilor, atât cantitativ cât si valoric
2.Metoda inventarului intermitent
Unitatile patrimoniale pot opta si pentru inventarul permanent al stocurilor, cu

conditia ca inventarul permanent al acestora sa fie condus în contabilitatea de gestiune, în
cazul întreprinderilor mari, sau extracontabil în cazul întreprinderilor mici si mijlocii.
3.Metode de evideta analitica a stocurilor
În situatia contabilizarii stocurilor dupa metoda inventarului permanent, Legea

contabilitatii prevede în scopul cunoasterii corecte din punct de vedere cantitativ si
valoric a stocurilor aflate în gestiunea unitatii patrimoniale, pe fiecare lot în parte si pe
fiecare categorie de stocuri, organizarea contabilitatii analitice a stocurilor dupa
urmatoarele metode:
-metoda cantitativ-valorica;
-metoda operativ-contabila;
-metoda global-valorica;
Organizarea contabilitatii stocurilor si a productiei în curs de executie.
Capitolul II este o prezentare a unei firme de panificatie. Prezentarea începe cu istoricul

firmei urmând apoi descrierea afaceri si prezentarea echipei de conducere. Descrierea
generala a afaceri urmând informatii financiare (analiza financiara).
S.C. PAN Baia Mare S.A. a luat fiinta în decembrie 2002. Este persoana juridica
româna, are forma juridica de societate pe actiuni si îsi desfasoara activitatea în
conformitate cu legile române si statutul ei. Societatea nu are filiale sau sucursale în tara
sau strainatate.
Sediul societatii este în Baia Mare, str. Stadion nr.1, judetul 24-Maramures, S.C.
PAN S.A. Baia Mare are codul fiscal R14776401 si este înregistrata la Registrul
Comertului sub numarul J24-398-2002.
Scopul firmei este de a produce si comercializa produsele de panificatie proprii.
Aspiram sa dobândim o reputatie pe piata ca fabricant si distribuitor de produse de

panificatie. Putem obtine acest lucru prin dezvoltarea prompta a produselor, întelegerea
clara a tendintelor si nevoilor de pe piata, comercializare si îmbuteliere inovatoare si
profitabile.
Pentru a ne atinge obiectivul, S.C. PAN S.A. Baia Mare are nevoie de capital,
talent managerial, facilitati mai mari si mai eficiente.
Produsul fabricat si oferit de firma fiind un produs final, va fi realizat pe piata

consumatorului si este orientat persoanelor de toate vârstele.
Clientii potentiali ai întreprinderii sunt persoanele de toate vârstele.
Pentru ai determina pe clientii sa cumpere produsele fabricate de întreprindere,

conducerea va pune accentul, în primul rând, pe calitatea deosebita a serviciilor prestate,
pretul convenabil. Produsele firmei vor ti distribuite direct consumatorului.
Preturile la produsele livrate vor fi constituite din elementele proprii lor, reiesind
din costurile de productie si din alte cheltuieli.
Reclama produselor va fi efectuata prin intermediul retelei mass-media, foi

volante, standuri luminescente si pe automobilele care livreaza produsele firmei.
Analiza financiara este activitatea de diagnosticare a starii de

performanta financiara a întreprinderii la încheierea exercitiului. Ea îsi
propune sa stabileasca punctele tari si punctele slabe ale gestiunii
financiare, în vederea fundamentarii unei noi strategii de mentinere si
de dezvoltare într-un mediu concurential. In sens general, finalitatea
diagnosticului financiar consta în oferirea de informatii financiare atât
celor din interiorul înterprinderii, cât si celor interesati din afara
acesteia. Diagnosticul financiar identifica factorii favorabili si
nefavorabilicare afecteaza activitatea viitoare a înterprinderii. De
asemenea, analiza financiara face obiectul preocuparilor externe ale
partenerilor economici si financiar-bancari, pentru fundamentarea
unor posibile actiuni de cooperare cu respectiva întreprindere. Atât
analiza pe plan intern, cât si cea externa au ca obiectiv determinarea
rentabilitatii si a riscului si, în final, a valorii întreprinderii. Sursa de
date pentru analiza financiara o constituie documentele contabile de
sinteza: bilantul, contul de rezultate si anexa la bilant.
Diagnosticul riscului la S.C Pan S.A Baia Mare urmareste masurarea variabilitatii
rezultatelor întreprinderii la modificarea pozitiei întreprinderii (a cifrei de afaceri si a
structurii cheltuielilor ei fixe si variabile) la modificarea structurii capitalurilor (proprii si
împrumutate) si a variabilitatii solvabilitatii întreprinderii, a capacitatii acesteia de a-si
onora, la scadenta, obligatiile fata de terti. În ansamblul activitatii ei, întreprinderea
comporta trei riscuri.
Profitul înainte de dobânzi si impozit are, dupa deducerea impozitului pe profit
(EBIT-Impozit) o semnificatie deosebita. Aceasta exprima potentialul (contabil) de
remunerare a actionarilor cu dividende si a creditorilor (a bancilor) cu dobânzi. Marimea
reala a acestei remunerari este data de cash flow-ul disponibil (CFD) dupa operatiunile de
capital, de crestere economica a întreprinderii. În cazul S.C. PAN Baia Mare S.A.,
aceasta marime coincide cu profitul înainte de dobânzi si profit.
Excedentul brut de exploatare exprima acumularea bruta din activitatea de

exploatare, stiind ca amortizarea si provizioanele sunt doar cheltuieli calculate, nu si
platite. De aceea, pâna la solicitarea lor (pentru investitii, riscuri sau cheltuieli),
amortizarea si provizioanele calculate se regasesc în acumularile banesti ale
întreprinderii. Excedentul brut de exploatare exprima capacitatea potentiala de
autofinantare a investitiilor (din amortizari, provizioane si profit), de achitare a datoriilor
catre bugetul statului si de remunerare a investitorilor de capital (actionarii si creditorii).
Excedentul brut de exploatare al S.C. PAN Baia Mare S.A. a înregistrat marimi relativ
constante în termeni reali, societatea având o buna capacitate de a-si remunera actionarii
si de a restitui creditele bancare
Valoarea adaugata exprima cresterea de valoare rezultata din utilizarea factorilor

de productie, îndeosebi a factorilor munca si capital, peste valoarea materialelor, energiei
si serviciilor cumparate de la terti. Aceasta valoare adaugata reprezinta sursa de
acumulari banesti din care se face remunerarea participantilor directi si indirecti la
activitatea economica a întreprinderii:
• personalul, prin salarii, indemnizatii si cheltuieli sociale;
• statul, prin impozite, taxe si varsaminte asimilate;
• creditorii, prin dobânzi si comisioane platite;
• actionarii, prin dividende platite;
• întreprinderea, prin capacitatea de autofinantare.
Se observa ca în cazul studiat valoarea adaugata s-a mentinut la un nivel relativ

constant în termeni reali.
Indicatorul lichiditatii globale - "current ratio" în literatura anglo-saxona - reflecta

posibilitatea tuturor componentelor patrimoniale curente ale întreprinderii de a se
transforma într-un termen scurt în lichiditati pentru a satisface obligatiile de plata
exigibile. Unul din principiile fundamentale ale echilibrului financiar al întreprinderii este
acela potrivit caruia activele curente trebuie sa aiba permanent o valoare mai mare decât
obligatiile sau pasivele curente. Prin urmare, indicatorul lichiditatii globale trebuie sa
aiba o marime supraunitara. În cazul S.C. RIGA PAN S.A. se observa ca aceasta conditie
va fi îndeplinita în toti anii.
Rata de rentabilitate a capitalurilor (ROE) mai este cunoscuta si sub numele
de rentabilitate financiara. Ea masoara randamentul capitalurilor proprii, deci al
plasamentului financiar pe care actionarii l-au facut prin cumpararea actiunilor
întreprinderii. Rentabilitatea financiara remunereaza proprietarii întreprinderii prin
distribuirea de dividende catre acestia si prin cresterea rezervelor, care, în fapt, reprezinta
o crestere a averii proprietarilor. Aceasta rata este influentata de modalitatea de procurare
a capitalurilor si de aceea este sensibila la structura financiara, respectiv la situatia
îndatorarii întreprinderii.
Este de dorit ca rata rentabilitatii financiare sa fie mai mare decât rata medie a
dobânzii de piata pentru a face atractive actiunile întreprinderii.
În prezenta lucrare am prezentat atât aspecte teoretice cât si practice ale firmei S.C
Pan S.A Baia Mare.
Bibliografie
1. Caraiani C.- Bazele contabilitatii, Editura ASE, Bucuresti 2002
2. Calin O. si Ristea M.-Bazele contabilitatii, Editura Nationala 2000
3. Cotlet D. si Megan O.-Teoria si practica bilantului,Editura Cargo 2002
4. Epuram M.-Contabiltatea financiara în noul sistem contabil, Editura de Vest 2000
5. Feleaga N. si Malciu L.-Politici si optiuni contabile, Editura Economica 2002
6. Mates D.-Contabilitatea întreprinderii -Aplicatii practice,Editura Mirton 2004
7. Mates D.-Contabiltatea financiara e entitatilor economice,Editura Mirton 2003
8. Mates D.-Contabilitatea operatiunilor speciale,Editura Intelcredo 2003
9. Pantea I.P.-Contabilitatea financiara conforma cu directivele Europene,Editura

Intelcredo
2006
10. Peres I.,Mates D.,Peres C.-Bazele contabilitatii,Editura Mirton 2005
11. Ristea M.-Contabilitatea financiara a întreprinderii,Editura Universitara 2004

***** Legea contabilitatii nr.82/2001 Republicata în 2005,M.Of. nr. 48/2005
***** OMFP 1752/2005 pt aplicarea reglementarilor contabile conforme directivelor

Europene,M.Of. 1080 bis/2006
***** Legea 571/2003 privind Codul fiscal
***** Standardele Internationale de Raportare Financiara 2006, Editura CECCAR 2006
***** Ghid de aplicare a Standardelor Interntionale de Contabilitate,Editura Economica

2001

Capitolul I CONTABILITATEA STOCURILOR Si A PRODUCŢIEI IN CURS DE

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul I CONTABILITATEA STOCURILOR Si A PRODUCŢIEI IN CURS DE

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Capitolul I CONTABILITATEA STOCURILOR sI A PRODUCŢIEI ÎN CURS

1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale

1.2. Înregistrarea costul si evaluarea stocurilor în contabilitate......4

1.2.2. Costul stocurilor.................................4

1.3. Metode de evidenta sintetica si analitica a stocurilor......................10

1.3.1.Metode de evidenta sintetica si contabilizare a stocurilor....10

1.3.2. Metode de evidenta analitica a stocurilor..........13

1.4. Organizarea contabilitati stocurilor si a productiei în curs de

1.5 .Contabilitatea materiilor prime si a materialelor...........17

1.6. Contabilitatea productiei în curs de executie...........20

1.7. Contabilitatea produselor....................21

1.8. Contabilitatea stocurilor aflate la terti...............23

1.9. Contabilitatea animalelor....................24

1.10. Contabilitatea marfurilor si a diferentelor de pret la marfuri......27

1.11. Contabilitatea ambalajelor...................30

Capitolul II CONTABILITATEA STOCURILOR LA S.C PAN S.A

2.1. Prezentarea generala a firmei S.C Pan S.A Baia Mare....... 34

2.3 Descrierea produselor si modul de folosire............. 40

2.3.2 Descrierea clientilor si a surselor de aprovizionare...... 42

2.4. Informatii financiare...................... 42

1.1. Continutul, caracteristicile si principalele structuri ale

Stocurile sunt active circulante detinute pentru a fi vândute, în curs de productie în

Un activ se clasifica ca circulant atunci când:

- este reprezentat de numerar sau echivalente de numerar a caror utilizare nu este

Activele circulante se utilizeaza o perioada scurta în activitatea înterprinderii si în

Cuprind ansamblul de bunuri si servicii care intervin în ciclul de exploatare al

Stocurile, prezinta o serie de caracteristici care le particularizeaza în

- se afla succesiv si neîntrerupt în diferite faze ale procesului de productie si

- descriu mai multe rotatii (circuite) în cadrul unei perioade de gestiune;

- sunt destinate a fi consumate la prima lor utilizare (materiale consumabile, materiile

- contribuie la realizarea cifrei de afaceri a unitatii si la valorificarea capitalului.

Aceste caracteristici fac ca stocurile sa detina un rol important în activitatea firmelor.

Stocurile pot fi calasificate astfel;

Materii prime, participa direct la fabricarea produselor si se regasesc în produsul

C) Materiale de natura obiectelor de inventar, cuprind bunuri materiale de

Baracamentele si amenajarile provizorii se refera la bunurile achizitionate sau

D) Produsele, sunt reprezentate de:

- produse finite, bunuri care au parcurs în întregime toate fazele procesului de

- produse reziduale, reprezentând rebuturile, materialele recuperabile, deseurile

E) Animalele si pasarile, respectiv animalele nascute si cele tinere de orice fel

G) Ambalajele, includ bunurile refolosibile achizitionate sau fabricate, destinate

H) Productia în curs de executie, este reprezentata de productia care nu a trecut

a) Dupa apartenenta la patrimoniu, stocurile se pot grupa în:

- stocuri aflate în proprietatea înterprinderii, se gasesc fie în depozitele sau spatiile

- stocuri aflate în gestiune dar care nu sunt în proprietatea înterprinderii (stocurile

b) În functie de provenienta, stocurile se pot grupa în:

- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile, materiale de

- stocuri provenite din productie proprie: produsele, animalele, marfurile, etc.

Pe lânga stocurile în categoria activelor circulante se mai cuprind: creantele,

 1.2. Înregistrarea, costul si evaluarea stocurilor în contabilitate

1.2.1. Înregistrarea stocurilor

În conformitate cu reglementarile în vigoare, detinerea cu orice titlu de bunuri

b) în situatia unor decalaje între provizionarea si receptia bunurilor care se

- bunurile sosite fara factura se înregistreaza ca intrari în gestiune atât la locul de

- bunurile sosite si nereceptionate se înregistreaza distinct în contabilitate ca

c) în cazul unor decalaje între vânzarea si livrarea bunurilor, acestea se

- bunurile vândute si nelivrate se înregistreaza distinct în gestiune iar în

- bunurile livrate, dar nefacturate, se înregistreaza ca iesiri din gestiune atât la

d) bunurile aprovizionate sau vândute cu clauze privind dreptul de proprietate se

1.2.2. Costul stocurilor

Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si

Evaluarea stocurilor la sfârsitul exercitiului financiar si la inventariere, trebuie

Valoarea realizabila neta este pretul de vânzare estimat ce ar putea fi obtinut pe