CURSURILE NR.

5 SI 6

Vom prezenta grupa B din Bilant

Activele circulante (valori circulante, active curente sau mijloace circulante)

Cuprind valorile economice deţinute de către o entitate economică sub forma stocurilor,
creanţelor şi a echivalentelor de trezorerie sau chiar de trezorerie.
Activele circulante nu rămân durabil într-o entitate economică, perioada lor de rotaţie
este de regulă mai mică de un an. Ele se află într-o continuă mişcare schimbându-şi forma
materială şi utilitatea în cadrul circuitului economic al patrimoniului (materii prime, producţia în
curs, produse finite, creanţe, bani).
Potrivit reglementărilor contabile româneşti conforme cu directivele europene activele
circulante se clasifică astfel (pe patru capitole):
I stocuri;
II creanţe;
III investiţii financiare pe termen scurt;
IV disponibilităţi în bănci şi în casierie (casa şi conturi la bănci).
Cu ocazia finalizării fiecărui ciclu de exploatare, diferite elemente ale activelor circulante
sunt înlocuite continuu cu alte elemente de aceeaşi natură. Standardul Internaţional de
Contabilitate (IAS 1) precizează că un activ trebuie clasificat ca un activ curent atunci când:
a. se aşteaptă să fie realizat sau este deţinut pentru vânzare sau consum în cursul normal
al circuitului de exploatare al întreprinderii;
b. este deţinut în principal în scopul comercializării sau pe termen scurt şi se aşteaptă să
fie realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului;
c. reprezintă numerar sau echivalent de numerar, a cărui utilizare nu este restricţionată.
Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate.
I. Stocurile sunt active circulante achiziţionate sau produse pentru consumul propriu
sau pentru comercializare sunt constituite din:
- rezerve pentru producţie (materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar,
baracamente, amenajări provizorii şi producţia, lucrările şi serviciile în curs de execuţie). Aceste
rezerve mai sunt denumite şi stocuri sau mijloace circulante din sfera producţiei;
- rezervele pentru circulaţie (stocuri sau mijloace circulante din sfera circulaţiei) care
cuprind: semifabricatele destinate livrării, produsele finite, mărfurile etc.
Standardul Internaţional de Contabilitate (IAS 2) precizează că stocurile sunt active:
a. deţinute pentru a fi vândute pe parcursul desfăşu-rării normale a activităţii;
b. în curs de producţie în vederea unei vânzări în aceleaşi condiţii ca mai sus;
c. sub formă de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează a fi folosite în
procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii.
Principalele categorii de stocuri sunt:
1. Materiile prime constituie substanţa principală care compune produsul finit, în care se
regăsesc total sau parţial, în forma lor iniţială sau transformată.
Principalele materii prime sunt: caolinul în industria de porţelan; laminatele sub formă de
table şi profile în industria constructoare de maşini; făina în industria de panificaţie etc.
2. Materialele consumabile participă sau ajută la procesul de fabricaţie sau de
exploatare fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit. Principalele materiale consumabile sunt:
materialele auxiliare, combustibilii, materiale pentru ambalat, piesele de schimb, seminţele şi
materialele de plantat etc.
a) Materialele auxiliare se adaugă materiei prime în scopul de a ajuta la transformarea
ei:
- catalizatorii în industria chimică, drojdia în industria de panificaţie etc. sau în scopul de
a contribui la fabricarea produselor finite;
- aţa, substanţele de lipit şi de vopsit în industria de încălţăminte etc.;
Sau sunt utilizate pentru asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării în bune condiţii a
activităţii:
- lubrifianţi, materiale de curăţenie şi întreţinere etc.
b) Combustibilii iau parte direct sau indirect la procesele care au loc într-o unitate
patrimonială. În funcţie de rolul şi destinaţia lor deosebim:
- combustibili tehnologici care se adaugă materiilor prime pentru a ajuta la transformarea
acestora: cocsul folosit în furnale pentru a ajuta la topirea şi transformarea minereurilor;
- combustibilii energetici sunt utilizaţi fie la producerea energiei electrice şi termice:
păcura, cărbunele, gazul metan consumate de către cazanele de aburi etc., fie pentru punerea în
mişcare a unor utilaje şi maşini: benzina, motorina etc.
- combustibilii gospodăreşti sunt consumaţi pentru încălzirea şi iluminatul locurilor de
muncă sau pentru alte nevoi neindustriale.
c) Materiale pentru ambalat utilizate, de regulă, în comerţul cu amănuntul pentru
ambalarea mărfurilor comercializate.
d) Piesele de schimb servesc pentru înlocuirea unor componente ale maşinilor şi
utilajelor în vederea reparării acestora.
În categoria materialelor consumabile mai sunt incluse furajele, seminţele şi materialele
de plantat.
3. Materiale de natura obiectele de inventar sunt bunuri cu o valoare mai mică decât
limita impusă de lege pentru a fi mijloace fixe, indiferent de durata lor de folosinţă sau cu o
durată de folosinţă mai mică de un an, indiferent de valoarea lor.
Materialele de natura obiectelor de inventar deservesc mai multe cicluri de exploatare, se
uzează treptat, dar din considerente de ordin practic, impuse de necesitatea simplificării
operaţiunilor de evidenţă a lor, sunt incluse în cadrul stocurilor şi nu a imobilizărilor corporale,
respectiv în cadrul mijloacelor fixe. Din categoria obiectelor de inventar fac parte: sculele,
mobilierul mărunt, uneltele etc. precum şi bunurile asimilate acestora: echipamentul de protecţie,
echipamentul de lucru, dispozitivele de verificat cu destinaţie specială, matriţele, modelele etc.
4. Produsele sunt reprezentate de produsele finite, semifabricate şi produse reziduale.
Produsele finite sunt reprezentate de bunurile materiale care au parcurs toate fazele
procesului tehnologic, corespund normelor de calitate, au fost recepţionate şi pentru care s-au
întocmit documentele de predare către depozit.
Semifabricatele sunt acele bunuri care au suferit un anumit grad de prelucrare, au
parcurs un număr de faze tehnologice şi au fost recepţionate, urmând a fi prelucrate în continuare
sau vândute către terţi.
Semifabricatele pot fi din producţie proprie sau achiziţionate din afară şi pot fi destinate
fie consumului intern, fie vânzării.
O parte din produse care nu întrunesc parametrii de calitate sunt considerate deşeuri sau
rebuturi rezultate în urma procesului de producţie şi sunt cunoscute sub denumirea de produse
reziduale.
 5. Producţia în curs de execuţie este reprezentată de mijloacele în curs de transformare
(producţia neterminată) care ocupă o poziţie intermediară, fie între materia primă şi
semifabricată, fie între semifabricat şi produsul finit.
Producţia în curs de execuţie, precum şi lucrările şi serviciile în curs de execuţie îşi
măresc valoarea treptat pe măsura încorporării în ele a noi consumuri de materiale şi de muncă
vie până la transformarea lor în semifabricate sau produse finite.
6. Mărfurile sunt bunuri materiale achiziţionate de la terţi în vederea revânzării lor ca
atare, sau fabricate în unitate şi trecute în magazinul propriu de desfacere.
7. Ambalajele sunt bunuri materiale folosite pentru protejarea altor bunuri pe timpul
transportului şi a depozitării. Ambalajele la rândul lor contribuie la promovarea vânzărilor şi se
clasifică în:
a) ambalaje de circulaţie: saci, cutii, pungi, containere, recipiente, sticle, borcane etc.;
b) ambalaje de producţie: cutii de conserve, tuburi pentru pastă de dinţi, flacoane pentru
parfumuri, fiole pentru medicamente etc.
În funcţie de culoarea şi de durata lor de utilizare, unele ambalaje nu sunt incluse în
această categorie, ci în cea a mijloacelor fixe sau a obiectelor de inventar, după caz.
8. Animale şi păsări. În această categorie sunt incluse animalele şi păsările născute sau
achiziţionate în vederea creşterii (viţei, miei, porci etc.), reproducţiei, producţiei (lână, lapte,
blănuri etc.), îngrăşării, precum şi coloniile de albine. Nu sunt cuprinse în această categorie
animale adulte de producţie, reproducţie şi muncă care sunt incluse în cadrul mijloacelor fixe.
Contabilitatea reflectă, urmăreşte şi controlează separat stocurile aflate în entitatea
economică şi separat stocurile aflate la terţi (predate spre prelucrare, lăsate în custodie, în curs de
aprovizionare etc.).
Referitor la aceste stocuri, contabilitatea include în obiectul său evidenţa, urmărirea şi controlul
operaţiilor de aprovizionare, de producţie, de stocare şi de vânzare sau consum a acestora.
Evaluarea stocurilor in contabilitate se face la costul de achizitie(pret cumparare+cheltuieli
transport+taxe vamale+cheltuieli de instalare) se utilizeaza pentru stocurile cumparate.
Stocurile fabricate se evalueaza la costul de productie si el cuprinde cheltuielile directe(salarii…)
la care se adauga cota de cheltuieli indirecte
In situatia in care avem de-aface cu stocuri obtinute cu titlu gratuit ele se evalueaza sa valoare
justa care reprezinta tretul acceptat de catre cei doi parteneri in cadrul unei tranzactii comerciale
cand pretuul este determinat in mod obiectiv(cel putin doi ofertanti).
In situatia in care avem stocuri aduse ca aport in natura ele se evalueaza la valoarea de aport .

Din punct de vedere al momentelor cand se face evaluarea stocurilor:

- la intrarea in patrimoniu,
- la inventariere,
- la inchiderea exercitiului financiar.
La inventariere se evalueaza la valoarea actuala (valoare de inventar- vi) care se stabileste in
functie de utilitatea bunului,starea acestuia si pretul pietei.
Apar diferente plus sau minus intre valoarea contabila si valoarea actuala sau de inventar.
Daca vi> v cont se trece in contabilitate Vcontabila-de intrare.
Calculandu-se totodata ajustari pentru deprecierea stocurilor.

La iesirea din patrimoniu – prin vanzare, consum, donatii, distrugere, etc. pentru aceasta se
folosesc urmatoarele metode:
a.-metoda costului standard,
b.- metoda costului mediu ponderat,
c.-metoda LiFo (ultima intrare prima iesire) se bazeaza pe ipoteza ca primele articole care ies din
patrimoniu sunt evaluate la costul ultimelor articole intrate. Astfel stocurile ce raman sunt
evaluate la pretul cel mai mic.
d.- metodaFiFo se bazeaza pe faptul ca primele articole iesite din patrimoniu sunt evaluate la
costul primelor articole intrate. Stocul final(sf) este evaluat la cele mai recente preturi, profitul
fiind mult mai ridicat.
a. Metoda costului standard, a apărut în SUA, în 1901. Ea constă în stabilirea cu
anticipaţie a unui cost standard pentru producţia care urmează a se fabrica, de regulă preţul ce
corespunde sursei principale de aprovizionare. Diferenţa dintre preţul real şi cel standard se
înregistrează în contabilitate într-un cont separat, iar pentru a calcula valoarea reală se adaugă la
costul standard diferenţele aferente.
Exemplu: pentru o materie primă s-a stabilit costul standard de înregistrare de 5.000
lei/kg, şi a primit o cantitate de 1 tonă. Toate materialele din sortimentul respectiv cu care
urmează să se aprovizioneze societatea comercială se vor înregistra la acest cost. Avem astfel în
contabilitate de înregistrat materii prime la valoarea de 1 tonă x 5.000 lei/kg = 5.000.000 lei.
Dacă societatea se aprovizionează de la alt furnizor cu cantitatea de 500 kg de aceeaşi materie
primă la preţul negociat de 5.500 lei/kg. În contabilitatea materialelor se va înregistra suma de
500 x 5.000 lei = 2.500.000 lei, iar diferenţa de 250.000 lei se va înregistra într-un cont de
diferenţe. La darea în consum a materiilor prime suma cu care se grevează cheltuielile de
producţie se va ţine seama şi de diferenţele aferente acestora.
b. Metoda costului mediu ponderat va calcula după fiecare operaţie de intrare în stoc
un cost unitar mediu ponderat după formula:
Val.stoc. initial  Val.intrarilor
Cmp  Qstoc inital  Q intrari

Cmup
= stocul unitar mediu ponderat
V = valoarea
Q = reprezintă cantitatea

Valoarea ieşirilor este dată de relaţia:

V ieşiri = Q ieşită x Cmup

În toate cazurile în practică când se utilizează această metodă C mp , evaluarea ieşirilor

care au loc în urma unei intrări se vor face la costul mediu ponderat al ultimei intrări. Metoda
este simplă şi se aplică adesea utilizând datele din „fişa de evidenţă a stocului”.
Dar situaţiile în care inventarierea se face la perioade scurte de timp în ce priveşte
gestionarea stocurilor este recomandată metoda costului mediu ponderat global. Potrivit acestei
metode în fişele de evidenţă a stocurilor se înregistrează numai intrările, iar ieşirile se stabilesc la
sfârşitul perioadei pe bază de inventar respectându-se relaţia:
E = Si + I - Sf
 c. Metoda primului intrat - primului ieşit
Este denumită şi metoda FIFO (firs in - first out). Potrivit acestei metode fiecărei ieşiri i
se atribuie costul de achiziţie al primei intrări, adică (elementele) valorile materiale stocabile ies
din stoc în ordinea vechimii loturilor de intrare. Dacă lotul de ieşire nu este acoperit de cel mai
vechi lot de intrare se apelează în ordine la loturile de intrare următoare. Aplicarea metodei se
prezintă în tabelul de următor:

Intr Ieş St
Data ări iri oc
operaţiei
Preţ unitar Cantitate Valoare Preţ ieşire Cantitate Valoare Cantitate Valoare
de achiz. FIFO (col.5x6) (Sf) (Vf)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Si01.01 300 - - - - - 2.000 600.000
15.01 320 1.500 480.000 - - - 3.500 1.080.000
20.01 - - - 300 1.800 540.000 1.700 540.000
25.01 - - - 300 200 60.000 500 160.000
320 1.000 320.000
26.01 350 500 175.000 - - - 1.000 335.000
30.01 - - - 320 400 128.000 600 207.000
Total stoc X 2.000 655.000 X 3.400 1.048.000 100 32.000
31.01 500 175.000

d. Metoda ultimului intrat primului ieşit „LIFO” (last in first out)

În virtutea acesteia fiecărei ieşiri i se atribuie costul de achiziţie în ordinea inversă intrării
cantităţilor în stoc.
Exemplu: pornind de la exemplu precedent, transpus în metoda „LIFO” evoluţia stocului
cantitativ şi valoric este următoarea:

Intrări Ieşiri Stoc

Data
operaţiei Preţ unitar Cantitate Valoare Preţ ieşire Cantitate Valoare Cantitate Valoare
de achiz. LIFO (col.5x6) (Sf) (Vf)
1 2 3 4 5 6 7 8 9
Si01.01 300 - - - - - 2.000 600.000
15.01 320 1.500 480.000 - - - 3.500 1.080.000
20.01 - - - 320 1.500 480.000 1.700 510.000
90.000
25.01 - - - 300 300 360.000 500 150.000
300 1.200
26.01 350 500 175.000 - - - 1.000 325.000
30.01 - - - 350 400 140.000 600 185.000
Total stoc X 2.000 655.000 X 3.400 1.070.000 500 150.000
31.01 100 35.000

Alte metode de evaluare:

- costul sau pretul standard
- pretul cu amanuntul (in comrtul cu amanuntul
pentru a determina costul stocurilor care au marje
de adaos, pentru care nu sste indicat alte metode)
Documente privind evidenta operativa a stocurilor.

Societatile comerciale emit catre furnizori comenzi, iar acestia incheie contracte
economice(confirmare de comanda). Pe baza comenzii primim marfa care este insotita de avizul
de insotire al marfii si/sau factura fiscala. Primirea stocurilor in gestiune se face pe baza de
receptie, care presupune o receptie pe timpul transportului si se intocmeste un proces- verbal de
constatatare semnat de ambele parti. O receptie cantitativa,( calitativa care de regula se face de
catre un specialist) la luarea in primire a bunurilor presupune confruntarea datelor din
documentele (comanda, aviz de insotire amarfiisau factura fiscala)cu cantitatile de stocuri efectiv
primite. In cazul constatari de diferente cantitative gestionarul intocmeste nota de receptie si
constatare de diferente .
Stocurile se inregistreaza in contabilitate daca au fost inregistrate(receptionate) atat la deposit cat
si in contabilitate(receptie + documente insotitioare).
In cazul in care nu s-au intocmit receptia pentru bunurile(stocurile) sosite acestea se inregistreaza
distinct in contabilitate ca o intrare in gestiune. La magazie sau la deposit deocumentul de
evidenta operativa este fisa de magazie care se intocmeste separat pentru fiecare produs,
cantitate, calitatesau sortiment de stocuri. Eliberarea din magazine, a stocurilor se face pe baza
unui bon de consum sau a fisei limita de consum. Cand stocurile sunt obtinute din productie
proprie, transferarea lor la magazine sau la deposit se face cu ajutorul bonului de predare,
transfer, restituire. Daca stocurile sunt predate spre prelucrare altor persoane, se intocmeste
avizul de insotire al marfii pe care se face mentiunea, pentru prelucrare la terti.
Contabilitate analitica a stocurilor presupune folosirea urmatoarelor metode:
- metoda operativ contabila( pe solduri)
- metoda cantitativ valorica ( pe fise de cont analitic)
- metoda global valorica
Contabilitatea sintetica a stocurilor presupune 2 metode de evidenta a acestora:
1.Metoda inventarului permament si
2.Metoda inventarului intermitent

Metoda inventarului permament – inregistrare tuturor operatiunilor de inrare iesire, ceea ce da

posibilitatea cunoasterii stocurilor in orice moment,iar folosirea calculatoarelora facut ca aceasta
metoda sa fie mai simplu de utilizat si mai putin costisitoare .
Metoda inventarului intermitent- presupune stabilirea iesirilor si inregistrarea in contabilitate
pe baza inventarierii la sfarsitul perioadei.
Se procedeaza astfel:
Conturile de stocuri (evidenta sintetica) in cazul inventarului intermitent se debiteaza la
sfarsitul perioadei cu stocurile stabilite la inventariere si se crediteaza la inceputul perioadei
urmatoare cu ocazia includerii in cheltuieli a stocurilor constatate la sfarsitul perioadei. Intrarile
de stocuri in cursul perioadei se inregistraza deirect pe conturile de cheltuieli. Conform precizarii
ca aceste stocuri sunt destinate consumului sau vanzarii si nu pastrarii in deposit.
-iesirile de stocrui sunt stabilite prin calcul extracontabil conform relatiei stoc initial+ intrare-
stocuri finale=iesiri
In cazul inventarului intermitent 301, 302 303 inregistreaza in debit la sfarsitul perioadei
valoarea stocurilor finale de materi prime (601,602,603) iar in credit se inregistraza la inceputul
perioadei valoarea soldurilor intiale de materii prime (601.602.603). se utilizeaa de asemenea si
308- Diferente de pret la materii prime si materiale. Dupa continutul economic este un cont
rectificativ al valorii de inregistrare al materiilor prime si al materialelor, iar dupa functia
contabila este un cont de active care tine evidenta diferentelor de pret nefavorabile (in plus) sau
favorabile ( in minus) si costul de achizitie si standard aferent acestora. In debit se inregistreaza
diferentele nefavorabile in negre sau favorabile in rosu aferente stocurilor 301; 302; 303 intrate
in gestiune,iar in credit diferentele nefavorabile (negru),favorabile (rosu) aferente stocurilor
iesite din gestiune. Soldul poate sa fie numai debitor si reprezinta diferentele de pret nefavorabile
in negru sau favorabile in rosu aferente materiilor prime 301; 302; 303 aflate in gestiune.

I.1.Problema SC.. are in stoc mat prime(MP) astfel:

Stoc initial evaluat la cost standard de 2 lei/kg lei ,cantitatea de 200 l.
Diferente de pret aferente stocului 20 lei ;
Cumpara materii prime in cursul luni,pe baza de factura 500 l cu pretul de facturare 2,10 lei/l
plus TVA 19%.
Se dau in consum materii prime :600 l
Formulele contabile vor fi :
1. Achizitionarea de MP care se inregistreaza la pretul standard de 2 lei/.l (500X2 lei/l)

% =401 1250
301 1000
308 50
4426 200

2.Achitarea in numerar a facturii de 1250 lei

401 =5311 1250

3.Se dau in consum MP la pretul standard 600 litri x2 lei/l

601 =301 1200

4. Se stabileste coeficientul privind diferentele de pret

K=(Si308+Rd308) :Si301+Rd301)=0,05 care se aplica la consumul de 1200 si obtinem
diferentele de pret aferente consumului de 60 lei,iar formula contabila va fi :

601=308 60

Daca SC se aprovizioneaza la pretul de facturare de 1,80 lei/l iar celelalte date raman la fel
situatia in contabilitate se va prezenta astfel :
1. Achizitionarea de MP care se inregistreaza la pretul standard de 2 lei/.l (500X1,80 lei/l)

% =401 1071
301 1000
 308 100 in chenar
4426 171

2.Achitarea in numerar a facturii de 1071 lei

401 =5311 1071

3.Se dau in consum MP la pretul standard 600 litri x2 lei/l

601 = 301 1200

4. Se stabileste coeficientul privind diferentele de pret

K=(Si308+Rd308) Si301+Rd301)=0,0571 care se aplica la consumul de 1200 si obtinem
diferentele de pret aferente consumului de 68,52 lei in rosu sau in chenar,iar formula contabila va
fi :

601 = 308 68,52(cu senmul- sau in rosu)

Cele doua exemple sunt valabile si pentru conturile 302 si 303,iar pentru conturile din grupa
34procedeele sunt similare cu deosebirea ca pentru contul de diferente se foloseste contul 348 »
Diferente de pret la produse « si trebuie descarcata gestiune de produse.

De studiat :
In cursul lunii se efectueaza urmatoarele operatiuni: cumparare mat prime 600L la pret de 1 leu +
tva achitat prin banca. Transport 60 lei+ tva in numerar consum mat prime 700 L evaluate prin
metoda Lifo.

I.2. CONTABILITATEA MARFURILOR

Sunt bunuri achizitionate de o societatea comerciala pentru a fi revandute fara o prelucrare.

- stocuri din productie proprie
- stocuri ca urmare a prod achizitionate pentru a
produce ceva dar se vand mai departe
In viata de toate zilele sunt cunsocute 2 circuite ale marfurilor :
1.-circulatia cu ridicata si
2.-circulatia cu amanuntul.
Diferenta dintre pretul de vanzare si costul de achizitie al acestora poarta denumirea de ados
comercial sau rabat comercial. Intre cota de ados si cota de rabat exista urmatoare relatiei de
calcul, conform procedeului sume majorate....cota de rabat = cota de ados x100 / cota de
rabat+
100
Evaluarea marfurilor se face la pretul cu amanuntul(PA) ; PA=(Costul de achizitie + Ados
commercial + TVA), adosul comercial este necesar acoperirii cheltuielilor de circulatie in cadrul
societatii.Detailistii neplatitori de TVA utilizeaza PA compus din Costul de achizitie(in care se
include si TVA-ul din factura de cumparare)+ Adaosul comercial.
Exemplu : Valoarea marfii la pret de cumparare fara TVA 1000 lei
TVA Aferent acestei valori este ;1000x19%=190 lei
Total factura 1190 lei
Cota de adaos cu care lucreaza entitatea este de 20%

A) Formarea PA la o entitate care nu este platitoare de TVA :

Valoarea marfii din factura cu TVA va reprezenta Costul de achizitie,respectiv 1190 lei
Adaosul comercial( Ac)=Cost achizitie X cota de adaos comercial=1190x20%=338 lei
PA=1190+238=1428 lei
B) Formarea PA la o entitate care este platitoare de TVA :
Formula de calcul a PA= Cost achizitie +adaos comercial+TVA neexigibila
Adaosul comercial( Ac)=Cost achizitie X cota de adaos comercial=1000x20%=200 lei
TVA neexigibila==( Cost achizitie +adaos comercial)X 19%=228 lei
PA cuTVA= 1000+200+228=1428 lei ;in ambele variante PA este acelasi.
Asa dupa cum am aratat deja, diferenta dintre pretul de vanzare si costul de achizitie al acestora
poarta denumirea de ados comercial sau rabat comercial. Adaosul comercial se stabileste in
momentul achizitionarii marfurilor prin aplicarea cotei de adaos asupra costului de achizitie,iar
rabatul comercial se stasbileste in momentul scoaterii din gestiune a marfurilor vandute,prin
aplicarea cotei de rabat (Cr)asupra pretului de vanzare al marfurilor.Transformarea cotei de rabat
in cote de adaos se facedupa formula :

Cr% = (CadaosX 100) : (C adaos +100)

In exemplul urmator vom prezenta evaluarea iesirilor de marfuri pe baza urmatoarelor date : -
Achizitii de marfuri la costul de 4000 lei plus TVA 19%.Se vand marfuri in valoare de5950lei la
pretul de vanzare cu amanuntul( PA)inclusiv TVA.Cota de adaos practicata (Cadaos) pentru
intrari este de 25% din costul de achizitie.
1. Stabilire PA aferent intrarilor de marfuri astfel :
a.Adaosul comercial( Ac)=Cost achizitie X cota de adaos comercial=1000 lei
b.TVA neexigibila(rulaj creditor cont 4428)= (4000+1000)X 19%=950 lei
PA= Cost achizitie +adaos comercial+TVA neexigibila=4000+1000+950=5950lei
2.Se trece la evaluarea iesirilor :
a. Stabilirea cotei medii de rabat cand entitatea practica o cota unica de adaos comercial
Cr% = (CadaosX 100) : (C adaos +100)=(25x100) : (25+100)=20%

b. . Stabilirea cotei medii de rabat cand entitatea practica cote de adaos diferite pentru diferite
sortimente de marfuri se foloseste formula coeficientului mediu (K),stiind ca in stoc exista
marfuri in valoare de 2000 lei,cu adaos comercial de 381 lei si TVA 19%.Se procedeaza la
deducerea TVA-uluidin PA dupa formula sutei majorate(19X100) : (19+100)X 100=15,966% si
rezulta :
2000-380=1620 lei PA fara TVA. Se aplica formula pentru K pentru stabilirea cotei medii de
rabat :
K(Cr)=(Si378+Rd378) : (Si371- TVA neexigibila+Rd371-TVAneexigibila)=
 (381+1000) :(1620+5000)100=20,87%
Valoarea rabatului comercial a marfurilor vandute va fi :(5000+1620) X 20,87%=
=1382 lei
Contabilitatea mărfurilor se realizează cu ajutorul contului 371 „Mărfuri”, cont din grupa
37 care mai cuprinde şi contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” pentru adaosul comercial sau
rabatul comercial.
Contul 371 „Mărfuri” este un cont de active circulante, iar după funcţia contabilă este
un cont de activ.
Se debitează cu preţul de înregistrare (achiziţie) al mărfurilor intrate în gestiune prin
achiziţionare sau aduse ca aport la capitalul social al unităţii patrimoniale.
Se creditează cu preţul de înregistrare al mărfurilor care ies din gestiune ca urmare a
vânzării lor sau cu altă destinaţie.
Soldul debitor reprezintă valoarea mărfurilor aflate în stoc. De regulă, societăţile
comerciale utilizează ca preţ de înregistrare al mărfurilor, fie costul de achiziţie al mărfurilor, fie
costul de vânzare cu ridicata sau cu amănuntul, fie un preţ standard (prestabilit) ceea ce face ca
în contabilitate să se utilizeze şi contul 378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”.
378 „Diferenţe la mărfuri” este un cont care se ţine evidenţa adaosului comercial
aferent mărfurilor existente în gestiunea societăţilor comerciale. Este un cont rectificativ al
valorii de înregistrare a mărfurilor, iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv. În credit se
înregistrează adaosul comercial aferent mărfurilor intrate în gestiune sau constatate in plus la
inventar, iar în debit se trece adaosul comercial aferent mărfurilor vândute, donate, distruse,
depreciate sau lipsă la inventar. Soldul creditor reprezintă adaosul comercial aferent stocului de
mărfuri.
Aplicaţii practice privind mărfurile
1. Se achiziţionează mărfuri de la furnizori, preţ de factură 1.000 lei, TVA 19%.
. Formula contabilă:
% = 401 „Furnizori” 1.190
371 „Mărfuri” 1.000
4426 „TVA deductibilă” 190

Dar, de regulă, mărfurile sunt purtătoare de adaos comercial. Acesta reprezintă partea din
preţul de vânzare practicat de societatea comercială sau suma destinată să acopere cheltuielile
comerciantului (cheltuieli de circulaţie) şi să asigure obţinerea unui profit. Aşadar, evidenţa lor
în contabilitate se ţine la preţul cu ridicata sau preţul cu amănuntul, ambele conţinând adaos
comercial (diferă doar cotele de adaos).

2. Evidenţa mărfurilor se ţine la preţ cu amănuntul, iar societatea comercială lucrează cu o

cotă de adaos comercial de 20% (1.00 x 20% = 200 lei).
371 „Mărfuri” = % 428.
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” 200
4428 „TVA neexigibilă” 228

3. Se vând jumătate din mărfurile aprovizionate la preţul de vânzare fără TVA, ştiind că
unitatea lucrează cu un adaos comercial de 20%, TVA 19%, încasarea banilor se face prin
casierie.
5311 „Casa în lei” = % 714
707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” 600
4427 „TVA colectată” 114

4.. Se descarcă gestiunea de mărfuri vândute în cazul când societatea comercială nu practică
adaos comercial.
:
607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 500

4.”. Descărcarea gestiunii (în cazul când societatea comercială practică adaos comercial în
cotă de 20%) va necesita, de regulă, calcularea coeficientului mediu de rabat sau cota medie de
rabat comercial folosind formula:

Si (378)  Rc (378)
CrK Si (371)  Rd (371)

Sau dacă societatea practică cota unică de adaos comercial, cota de rabat se calculează
folosind procedeu sutei majorate:
Ca 100
Cr  Ca  100

În cazul de faţă aceasta este de 0,166 sau 16,667% ţinând cont că s-au vândut
intrate. jumătate din mărfurile

% = 371 „Mărfuri” 714

607 „Cheltuieli privind mărfurile” 500
378 „Diferenţe de preţ la mărfuri” 100
4428 „TVA neexigibilă” 114

TEMA : Sa se studieze functiunea conturilor : 301 ;302 ;303.308.371.si 378

din OMFP nr 1802 /2014 !!!!!!

Din motive de predare vom prezenta Capitolul IV din Grupa B a Bilantului

IV. Disponibilitatile banesti in contul de la banca si in casieria entitatii

Pentru disponibilităţile băneşti ale unei societăţi comerciale se utilizează conturile din
grupa 51 „Conturi la bănci”, iar pentru disponibilităţile băneşti aflate în casieria societăţii se
utilizează conturile din grupa 53 „Casa”.
Pentru caracterizarea disponibilităţilor băneşti de la bancă se va utiliza contul 5121
„Conturi curente la bănci” în lei.
 În acest cont se păstrează atât disponibilităţile băneşti în lei cât şi cele în valută.
După conţinutul economic este un cont de active băneşti iar după funcţia contabilă este
un cont de disponibilităţi băneşti, de activ. Pentru disponibilităţile băneşti la bancă se primeşte
dobândă, iar pentru creditele de trezorerie se plăteşte dobândă.
Se debitează cu toate încasările de la clienţi sau de la debitorii societăţii comerciale
(entităţii patrimoniale), cu sumele depuse din casieria unităţii prin contul de viramente interne,
sau sumele virate din alte conturi de trezorerie în contul de disponibil la bancă, cu valoarea
cercurilor şi efectelor comerciale încasate precum şi alte încasări reprezentând sume din sconturi
şi alte venituri.
Se creditează cu toate plăţile efectuate prin conturi la bănci, cu sumele ridicate şi virate
în alte conturi de trezorerie şi depuse la casierie, cu plăţile reprezentând avansuri acordate
furnizorilor, plăţi către personalul unităţii şi alte organisme.
Soldul contului reflectă disponibilităţile în lei şi în valută aflate la bancă.
Tot din grupa 51 „Conturi la bănci” face parte şi contul 519 „Credite bancare pe termen
scurt”, care este un cont de pasiv.
Se creditează cu creditele pe termen scurt (sub un an) primite de la bancă pentru diferite
nevoi temporare pe baza unui contract de împrumut.
Se debitează cu creditele pe termen scurt restituite băncilor comerciale.
Creditele sunt purtătoare de dobândă, dobândă care va fi evidenţiată în contul 5198
„Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”.
Soldul contului este creditor şi reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite.
În grupa 53 „Casa”, contul 531 „Casa” este utilizat pentru numerarul aflat în casieria
entităţii economice.
Acest cont este un cont de disponibilităţi băneşti în numerar, iar după funcţia contabilă
este un cont de activ.
Se debitează cu încasările în numerar de la clienţii debitori şi sumele ridicate de la bănci
prin intermediul contului 581 „Viramente interne”, disponibilul de la bancă.
Se creditează cu toate plăţile efectuate în numerar şi cu sumele depuse la bancă în
numerar (581 „Viramente interne).
Soldul contului este debitor şi reprezintă sumele în numerar aflate în casieria unităţii.
Decontarile fara numerar presupun interventia intermediarului- bancii, se folosesc conturile 5121
sau 5124. Care sunt conturi de A ; in debit se inregistreaza sume incasate prin : credite bancare ,
conturi de trezorerie, clienti sau debitori diversi, venituri inreg din avans, val investitiilor pe
termen scurt.etc. si in credit se inreg sumele ridicate din contul bancar pentru a fi virate in alte
conturi ; ptr plata creditelor, sume de restituit actionarilor,salariatilor sau orice alta plata in
lei,respectiv valuta.
Soldul contului – disponibilitatile din contul de la banca.
Se mai utilizeaza si 5125 « Sume in curs de decontare – cont de A, sunt sumele care sunt virate
de banci dar care nu apar in extrasul de cont ; sau platite prin mandate postale.
Pentru disponibilitatile banesti sumele pastrate la banca sau ridicate de la banca se incaseaza
sau se platesc dobanzi (5186 Dobanzi de platit-cont de pasiv si 5187Dobanzi de incasatt-cont de
activ).

Decontarile in numerar prezinta avantaje si dezavantaje :

- pot fi in lei si valuta
- necesita spatii mari, paza ; devalorizare, etc.
Conform normelor plafonului maxim este 10.000 lei in numerar iar pentru o singura persoana
juridica se pot plati suma de 5000 lei/zi ; exceptie fac magazinele CASH & CARRY care au
10.0 lei.
Fluxurile contabile ale decontarilor in numerar pot fi sintetizate :
Incasarile reprezinta stingerea(castigul) de creante momentane,incasari de venituri si
castiguri. Conturi utilizate 5311, 5314
Platile :sunt stingeri de datorii monetare,achitarea cheltuielilor si pierderilor.
Transferuri banesti (viramente interne) dinspre casierie spre celelalte conturi de trezorerie
sau invers.

Pentru disponibilităţile băneşti ale unei societăţi comerciale se utilizează conturile din
grupa 51 „Conturi la bănci”, iar pentru disponibilităţile băneşti aflate în casieria societăţii se
utilizează conturile din grupa 53 „Casa”.
Pentru caracterizarea disponibilităţilor băneşti de la bancă se va utiliza contul 5121
„Conturi curente la bănci” în lei.
În acest cont se păstrează atât disponibilităţile băneşti în lei cât şi cele în valută.
După conţinutul economic este un cont de active băneşti iar după funcţia contabilă este
un cont de disponibilităţi băneşti, de activ. Pentru disponibilităţile băneşti la bancă se primeşte
dobândă, iar pentru creditele de trezorerie se plăteşte dobândă.
Se debitează cu toate încasările de la clienţi sau de la debitorii societăţii comerciale
(entităţii patrimoniale), cu sumele depuse din casieria unităţii prin contul de viramente interne,
sau sumele virate din alte conturi de trezorerie în contul de disponibil la bancă, cu valoarea
cercurilor şi efectelor comerciale încasate precum şi alte încasări reprezentând sume din sconturi
şi alte venituri.
Se creditează cu toate plăţile efectuate prin conturi la bănci, cu sumele ridicate şi virate
în alte conturi de trezorerie şi depuse la casierie, cu plăţile reprezentând avansuri acordate
furnizorilor, plăţi către personalul unităţii şi alte organisme.
Soldul contului reflectă disponibilităţile în lei şi în valută aflate la bancă.
Tot din grupa 51 „Conturi la bănci” face parte şi contul 519 „Credite bancare pe termen
scurt”, care este un cont de pasiv.
Se creditează cu creditele pe termen scurt (sub un an) primite de la bancă pentru diferite
nevoi temporare pe baza unui contract de împrumut.
Se debitează cu creditele pe termen scurt restituite băncilor comerciale.
Creditele sunt purtătoare de dobândă, dobândă care va fi evidenţiată în contul 5198
„Dobânzi aferente creditelor bancare pe termen scurt”.
Soldul contului este creditor şi reprezintă creditele bancare pe termen scurt nerestituite.
În grupa 53 „Casa”, contul 531 „Casa” este utilizat pentru numerarul aflat în casieria
entităţii economice.
Acest cont este un cont de disponibilităţi băneşti în numerar, iar după funcţia contabilă
este un cont de activ.
Se debitează cu încasările în numerar de la clienţii debitori şi sumele ridicate de la bănci
prin intermediul contului 581 „Viramente interne”, disponibilul de la bancă.
Se creditează cu toate plăţile efectuate în numerar şi cu sumele depuse la bancă în
numerar (581 „Viramente interne).
Soldul contului este debitor şi reprezintă sumele în numerar aflate în casieria unităţii.
 1.Se ridică numerar de la bancă 20.000 necesare pentru plata avansurilor salariale.

581 „Viramente interne” =5121 „Conturile la bănci” 20.000

5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne”

20.000

2. Se achită avansul (chenzinal I-a) pentru personalul din societatea comercială.

425 „Avansuri acordate personalului” = 5311 „Casa în lei” 20.000

3.Depunerea la bancă a numerarului din casierie suma de 24.100 lei

581”Viramente interne” = 5311”Casa in lei” 24.100

5121 „Conturi la banci in le” = 581 „Viramente interne” 24.100

Contabilitatea valorilor asimilate numerarului in casierie se pot pastra si alte valori

- intra alte valori : timbre fiscale, tichete de
calatorie si de masa, bonuri de combustibil etc
- conturile utilizate : 532-5321, 5322, 5323, 5328.
- Mijloace banesti
- Conturi de A ; in D – alte valori achizitionate pe
credit comercial. In credit se inreg alte valori de
trezorerie transferate la mat consumabile

Soldul debitor – valori de trezorerie existente in casierie. Tot în grupa 53 intră şi contul
532 „Alte valori de trezoreriei” care este un cont de activ şi funcţionează ca şi contul 5311 „Casa
în lei”. Se debitează cu alte valori de trezorerie achiziţionate cash sau pe credit comercial şi se
creditează cu alte valori de trezorerie consumate
Exemplu:
1.Se cumpără timbre poştale în valoare de 500 lei, TVA inclus.

5321 „Timbre fiscale şi poştale” = 5311 „Casa în lei” 500

2.Se utilizează toate timbrele cumpărate în valoare de 500 lei.

626 „Cheltuieli poştale şi taxe de = 5321 „Timbre fiscale şi poştale” 500

telecomunicaţii”
Avansurile spre decontare si acreditivele
Acreditivele reprezinta disponibilitate banesti la banca, virate intr-un cont direct ptr
achitarea obligatiei fata de furnizori la prezentarea documentelor de livrare de banca furnizorului
bancii clientului. Ele pot fi deschise in lei si in valuta
Contul utilizat 541 « Acreditive » se detaliaza pedoua conturi sintetice degradul II
respectiv 5411 sau 5421 fiind dupa continutul economic conturi - mijloace circulante banest ,iar
dupa functia contabila conturi de activ.
Se debiteaza cu acreditivele deschise la dispozitia tertilor, diferentele de curs valutar fav, Se
crediteaza cu sumele platite din conturile acreditivelor si cu dif, de curs valutar nefavorabile.
Soldul numai debitor arata acreditvul neutilizat.

Avansurile de trezorerie

Sume puse la dispozitia salariatilor de catre sc in vederea efectuarii unor plati in numele acesteia.
Se acorda pe baza delegatiei(ordin de serviciu) si se justifica la intoarcere pe baza decontului de
cheltuieli.
Contul 542 – cont de A ; in debit – sumele acordate in numerar ca avansuri de trezorerie ;
in credit - platile efectuate din avansul de trezorerie si dif nefavorabila de curs valutar. Soldul
debitor – avansurile acordate si nedecontate.
1.Se achită prin virament bancar datoria de 5.000 lei faţă de furnizori.

401 „Furnizori” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 5.000

2. La dispoziţia unui furnizor se deschide un acreditiv în sumă de 25.000 lei.

581 „Viramente interne” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 25.000

5411 „Acreditive in lei” 581 „Viramente interne 25.000

3. Din acreditivul deschis se achită datoria faţă de furnizori în sumă de 20.000 lei.

401„Furnizori” = 5411„Acreditive în lei” 20.000

4. Se retrage acreditivul neutilizat în sumă de 5.000 lei.

518 „Viramente interne” = 5411 „Acreditive în lei” 5.000

5121 „Conturi la bănci în lei” 581 „Viramente interne” 5.000

Pentru trecerea banilor din contul de la bancă în casieria societăţii comerciale şi invers de
la casierie în contul de la bancă se utilizează un cont 581 „Viramente interne” care este după
conţinutul economic un cont de tranzit, iar după funcţiunea contabilă este un cont de activ.
Se debitează cu sumele virate dintr-un cont de trezorerie în alt cont de trezorerie (casa 
banca sau invers banca  casa).
Se creditează cu sumele intrate într-un cont de trezorerie din alt cont de trezorerie.
 Nu prezintă sold la sfârşitul perioadei.
Ridicarea de la bancă a sumei de 80.000 lei şi depunerea ei la casierie care se
înregistrează atât în extrasul de cont.

581 „Viramente interne” = 5121 Conturi la bănci în lei” 80.000

cât şi în registrul de casă

5311 „Casa în lei” = 581 „Viramente interne” 80.000

Dacă se depun bani 80.00 lei din casierie se procedează astfel:

- se înregistrează în extrasul de cont:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 581 „Viramente interne” 80.000

- se înregistrează în registrul de casă:

581 „Viramente interne” = 5311 „Casa în lei” 80.000

Dacă se utilizează contul 581 „Viramente interne” la deschiderea unui acreditiv de

50.0 lei:
- înregistrarea în extrasul de cont de disponibil va fi:

581 „Viramente interne” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 50.000

- înregistrarea în extrasul de cont de acreditive se va proceda cum am mai prezentat:

5411 „Acreditive în lei” = 581 „Viramente interne” 50.000

Dacă se restituie (se revocă) un acreditiv în sumă de 25.000 lei se va proceda astfel:
- înregistrarea în extrasul de cont de disponibil va fi:
5121 „Conturi la bănci în lei” = 581 „Viramente interne 25.000

- înregistrarea în extrasul de cont de acreditive va fi:

581 „Viramente interne” = 5411 „Acreditive în lei” 25.000

5. Se acordă, unui angajat care se deplasează în interes de serviciu, un avans de trezorerie în

sumă de 1.000 lei.

542 „Avansuri de trezorerie” = 5311 „Casa în lei” 1.000

6. La întoarcerea din delegaţie, angajatul justifică avansul de trezorerie primit, astfel:

cheltuielile cu deplasările, bilete de transport 2.38 lei, cazare hotel 545 lei, diurnă 90 lei, iar
restul de 77 lei se depune la casierie.
 % = 542 „Avansuri de trezorerie” 1.000
625 „Cheltuieli cu deplasări, detaşări 7.90
şi transferuri”
5311 „Casa în lei” 77
4426 „TVA deductibilă” 133

Din motive de predare vom prezenta Capitolul III,GrupaB din bilant,Capitolul II di aceasta
Grupa va fi prezentat impreuna cu Datoriile fata de tertii !!!!!

III. Contabilitatea Investitiilor financiare pe termen scurt

Sunt titluri de plasament concretizate in titluri de valoare- prin mentinerea acestora se urmareste
realizarea unor castiguri in urma vanzarii acestora la un pret mai mare decat cel de cumparare.
Investitiile pe termen scurt cuprind :
- Actiuni emise de catre societati din cadrul grupului
sau din afara acestuia,
- Obligatiuni emise si rascumparate(emise de o
entitate care sunt rascumparate la scadenta in
vederea anularii)
- Obligatiuni emise de alte entitati,
- Certificatele verzi primite gratuit de catre
producatorii de energie electrica din surse
regenerabile,
- Bonuri de tezaur si certificatele de depozit,
- Warantul,
- Contractele futures

Toate operaţiile financiare făcute de o unitate patrimonială pentru a obţine mijloace băneşti
necesare desfăşurării activităţii sale sunt în termenul de trezorerie.
În contabilitate toate aceste operaţiuni de trezorerie se realizează cu ajutorul conturilor
din grupa 50, 51, 53 şi 54 care în general sunt conturi de activ (excepţie conturile 509, 519) şi
asigură evidenţa şi existenţa titlurilor de plasament, disponibilităţilor băneşti de la bănci şi din
casieria unităţilor patrimoniale şi alte valori de trezorerie.
Pentru investitiile financiare pe termenscurtse utilizează conturile din grupa 50 „Investitii
pe termen scurt” care cuprind conturile:
501 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate”
505 „Obligaţiuni emise şi răscumpărate”
506 „Obligaţiuni”
508”Alte investitii pe termenscurt si creante asimilate”
509 „Varsaminte de efectuat pentru investitii pe termen scurt”
Toate aceste conturi după conţinutul economic sunt conturi de plasamente şi active
băneşti, iar după funcţia contabilă sunt conturi de activ.
Ele se debitează cu costul de achiziţie al titlurilor de plasamente achiziţionate.
Aceste conturi se creditează cu costul de achiziţionare al titlurilor vândute.
 Soldurile debitoare al acestora reprezintă titlurile de participare deţinute de unitatea
patrimonială la un moment dat.
Contul 501 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate” este utilizat, de regulă, pentru
evidenţierea acţiunilor cumpărate de către societăţile comerciale pe acţiuni de la entităţile din
cadrul grupului, fiind un cont de plasamente şi active băneşti.. Se debitează cu costul de achiziţie
al acţiunilor cumpărate.
Se creditează cu valoarea acţiunilor vândute.
Soldul este debitor şi reprezintă valoarea acţiunilor cumpărate şi deţinute pe termen
scurt.
Contul 505 „Obligaţiuni emise şi răscumpărate” este un cont utilizat, de regulă,
pentru evidenţierea obligaţiilor emise în vederea obţinerii de împrumuturi publice şi care
urmează să fie răscumpărate de la obligatari fiind un cont de plasamente şi active
băneşti, iar după funcţia contabilă, cont de activ.
Se debitează cu valoarea obligaţiunilor emise şi răscumpărate.
Se creditează cu valoarea obligaţiunilor emise, răscumpărate şi anulate.
Soldul debitor reprezintă valoarea obligaţiunilor existente.
Contul 506 „Obligaţiuni” este utilizat, de regulă, pentru evidenţierea obligaţiunilor
cumpărate în vederea folosirii temporare a trezoreriei în scopul conservării acesteia, sau de a se
obţine unele venituri sub formă de dobândă. Este un cont de activ
Se debitează cu valoarea la cost de achiziţie a obligaţiunilor cumpărate şi se creditează cu
valoarea obligaţiunilor cedate, iar soldul este numai debitor.
Contul 509 „Vărsăminte de efectuat pentru investiţii financiare pe termen scurt” este
un cont care reflectă sumele de plătit pentru titlurile de plasament neachitate la cumpărare, ci
ulterior. După conţinutul economic este un cont de datorii pe termen scurt, iar după funcţia
contabilă este un cont de pasiv.
Se creditează cu valoarea datorată pentru titlurile de plasament achiziţionate şi
neachitate.
Se debitează cu sumele vărsate pentru titlurile de plasament achiziţionate.
Soldul contului este creditor şi reflectă valoarea de plată pentru titlurile de plasament
(investiţiilor pe termen scurt).
1 . Se cumpără de pe piaţa hârtiilor de valoare (bursă) 5.000 de obligaţiuni la preţul de 25
lei/bucată cu suma de 125.000 lei prin bancă, decontarea lor urmând a se face ulterior.

506 „Obligaţiuni” = 509 „Vărsăminte de efectuat privind 125.000

plasamente”

2. Se achită prin bancă obligaţiunile cumpărate.

509 „Vărsăminte de efectuat pentru = 5121 „Conturi la bănci în lei” 125.000

titlurile de plasament”

3. Se vând prin virament bancar 5000 de acţiuni de la entităţi afiliate la preţul de vânzare
de 1,5 lei/acţiune ştiind că pentru acestea costul de achiziţie a fost de 1 lei/acţiune (vânzare cu
câştig).
5121 „Conturi la bănci în lei” = 7.500
 501 „Acţiuni deţinute la entităţile afiliate” 5.000
7642 „Câştiguri din investiţii financiare pe 2.500
termen scurt cedate”

4. În situaţia în care se vând 300 acţiuni deţinute ca investiţii financiare pe termen

scurt, la valoarea de piaţă de 0,8 lei vom proceda astfel:

= 501 „Acţiuni deţinute la 300

% entităţile afiliate”
5121 „Conturi la bănci în lei” 240
6642 „Pierderi privind investiţiile financiare pe 60
termen scurt cedate”

5.Se primeşte de la bancă un credit pe termen scurt în baza unui contract de împrumut de
10.000 lei.

5121 „Conturi la bănci în lei” = 5191 „Credite bancare pe termen scurt” 10.000

6.Se înregistrează dobânda datorată băncii conform contractului de împrumut pe termen

scurt în sumă de 2.000 lei.

666 „Cheltuieli privind = 5198 „Dobânzi aferente creditelor pe termen 2.000

dobânzile” scurt”

Înregistrarea dobânzii este impusă de principiul independenţei exerciţiului care solicită

delimitarea cheltuielilor pe fiecare exerciţiu financiar în parte.

7. La scadenţă se rambursează creditul bancar pe termen scurt şi se achită dobânda

aferentă.
= 5121 „Conturi la bănci în 12.000
% lei”
5191 „Credite bancare pe termen scurt” 10.000
5198 „Dobânzi aferente creditelor 2.000
bancare pe termen scurt”