Tema 4.

Contabilitatea stocurilor

1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea stocurilor.

2. Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor.
3. Perfectarea documentară şi contabilitatea intrării materialelor.
4. Perfectarea documentară şi contabilitatea ieşirii materialelor.
5. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii acestora.
6. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie.
7. Contabilitatea produselor.
8. Contabilitatea mărfurilor.

1. Componenţa, caracteristica şi clasificarea stocurilor.

Componenţa, caracteristica, modul de evaluare şi recunoaştere a stocurilor sunt reglementate de
S.N.C. „ Stocuri”.
Stocuri – active circulante care sunt:
1) destinate pentru a fi vândute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
2) în curs de execuţie în procesul desfăşurării normale a activităţii; sau
3) sub formă de materii prime, materiale de bază şi alte materiale consumabile, care urmează a fi
folosite în procesul de producţie, pentru prestarea serviciilor şi/sau în alte scopuri gospodăreşti.
Stocurile includ:
1) materiile prime şi materialele de bază – bunuri care participă direct la fabricarea produselor şi se
regăsesc în produsul finit integral sau parţial, fie în starea lor iniţială, fie transformată;
2) materialele consumabile – bunuri care participă sau contribuie la procesul de producţie şi/sau de
prestări servicii fără a se regăsi, de regulă, în produsul finit (de exemplu, materiale auxiliare, combustibil,
materiale pentru ambalat, piese de schimb, anvelope şi acumulatoare procurate separat de mijloacele de
transport);
3) obiectele de mică valoare şi scurtă durată – bunuri valoarea unitară a cărora nu depăşeşte
plafonul stabilit de legislaţie sau pragul de semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de
durata de serviciu sau cu o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unitară (de
exemplu, instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală şi specială, utilaj de schimb, ambalaj
tehnologic, inventar de producţie, îmbrăcăminte şi încălţăminte specială, dispozitive de protecţie, lenjerie,
construcţii şi dispozitive provizorii, inventar sportiv şi turistic şi alte obiecte similare);
4) producţia în curs de execuţie – bunuri care nu au trecut toate stadiile de prelucrare prevăzute în
procesul tehnologic, precum şi produsele nesupuse probelor tehnice şi recepţiei sau necompletate în
întregime, precum şi costurile aferente serviciilor şi lucrărilor în curs de execuţie;
5) produsele – bunuri fabricate în cadrul entităţii care includ:
a) semifabricatele – bunuri al căror proces de producţie a fost finalizat într-o secţie (fază de
fabricaţie) şi care sînt supuse în continuare prelucrării în altă secţie (fază de fabricaţie) sau se livrează
cumpărătorilor;
b) produsele finite – bunuri care au parcurs în întregime stadiile procesului de producţie şi nu
necesită prelucrări ulterioare în cadrul entităţii, au fost supuse probelor tehnice şi recepţiei, sînt integral
completate şi pot fi depozitate în vederea vînzării sau livrate direct cumpărătorilor;
c) produsele secundare – bunuri care se obţin în procesul de producţie concomitent cu produsele
principale şi au o importanţă secundară şi valoare nesemnificativă faţă de acestea;
6) mărfurile – bunuri procurate de entitate în vederea revânzării sau produse transmise spre vânzare
magazinelor proprii. În categoria mărfurilor, de asemenea, se includ clădirile, terenurile şi alte bunuri
imobiliare deţinute pentru vânzare;
7) ambalajele – bunuri care includ ambalajele de o singură folosinţă sau refolosibile, achiziţionate
sau fabricate, destinate ambalării produselor (mărfurilor) şi/sau altor bunuri.

În categoria stocurilor entităţii, de asemenea, se cuprind:

1) activele cu ciclul lung de producţie, destinate vânzării (de exemplu, complexe de locuinţe,
produse vinicole aflate în proces de maturare);
2) bunurile de natura stocurilor care se află temporar la terţi, din diferite cauze sau în anumite
scopuri (de exemplu, bunuri transmise în custodie, comision, pentru prelucrare).

1
 Deţinerea de către entitate a stocurilor cu orice titlu, înregistrarea surselor de provenienţă a acestora
şi a faptelor economice fără documentarea şi reflectarea lor în contabilitate sunt interzise. În acest scop
entitatea trebuie să asigure:
1) recepţionarea tuturor stocurilor intrate şi înregistrarea acestora în locurile de depozitare. Dacă
anumite loturi de stocuri se transmit nemijlocit în folosinţă, ele se reflectă în contabilitate ca intrate la
depozit şi transmise în folosinţă. În acest caz, în documentele de primire şi de consum se face menţiunea
că stocurile au fost primite de la furnizori şi transmise în folosinţă fără depozitare (în tranzit).
Nomenclatorul stocurilor care pot fi achiziţionate în tranzit (nemijlocit în locurile de utilizare) se
determină şi se aprobă prin ordinul (dispoziţia) conducătorului entităţii;
2) reflectarea distinctă în contabilitate a stocurilor entităţii, transmise temporar terţilor;
3) concordanţa dintre datele evidenţei cantitative la depozite şi datele evidenţei cantitativ-valorice a
stocurilor în contabilitate pe locuri de păstrare;
4) înregistrarea stocurilor primite de la terţi pentru prelucrare, în custodie sau în comision, în
conturi extrabilanţiere (914,916).

Bunurile cu o pondere nesemnificativă în totalul stocurilor (de exemplu, rechizitele de birou) pot fi
decontate direct la costuri şi/sau cheltuieli curente din momentul achiziţionării lor cu condiţia că datele
procurării şi transmiterii lor în folosinţă coincid.
Contabilitatea stocurilor se ţine în expresie cantitativă şi valorică sau numai în expresie valorică pe
unităţi de evidenţă cum ar fi: tipul (sortimentul), lotul, grupa omogenă de stocuri etc.

2. Recunoaşterea şi evaluarea stocurilor.

Stocurile se recunosc ca active circulante la respectarea simultană a următoarelor condiţii:

1) sunt controlate de entitate, adică se află în proprietatea acesteia;
2) există probabilitatea obţinerii de către entitate a beneficiilor economice viitoare din utilizarea
stocurilor;
3) sunt destinate utilizării în ciclul normal de producţie/prestări servicii sau vor fi vândute în termen
de 12 luni; şi
4) costul de intrare poate fi determinat în mod credibil.
Stocurile recunoscute iniţial se evaluează la cost de intrare care se determină în funcţie de sursa
de provenienţă a stocurilor cum ar fi: achiziţionarea, fabricarea, intrarea ca aport în natură la capitalul
social, primirea cu titlu gratuit, ieşirea/reparaţia activelor imobilizate şi obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată, înregistrarea deşeurilor recuperabile, transferare din active imobilizate etc.
Costurile de intrare a stocurilor achiziţionate cuprinde valoarea de cumpărare şi costurile direct
atribuibile intrării (de exemplu, costurile de transportare-aprovizionare, asigurare pe durata transportării,
încărcare, descărcare, comisioane intermediarilor, impozitele şi taxele nerecuperabile, taxele vamale şi
alte costuri suportate pentru aducerea stocurilor în forma şi în locul utilizării după destinaţie cum ar fi:
prelucrarea, sortarea, împachetarea). Reducerile comerciale, rabaturile şi alte elemente similare sunt
deduse la determinarea costului de intrare a stocurilor achiziţionate.
Costul de intrare a stocurilor fabricate (de exemplu, a produselor finite şi semifabricatelor)
coincide cu costul efectiv al acestora care include:
1) costul materiilor prime şi materialelor utilizate nemijlocit în procesul de producţie;
2) costurile cu personalul încadrat nemijlocit în procesul de producţie, contribuţiile de asigurări
sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală ale angajatorului;
3) costurile indirecte de producţie;
4) costurile îndatorării capitalizate conform SNC „Costurile îndatorării”.

Costul stocurilor entităţilor de prestare a serviciilor cuprinde costurile materiale, costurile cu

personalul şi costurile indirecte de producţie.
Producţia în curs de execuţie se determină prin inventarierea producţiei neterminate la finele
perioadei, prin metode tehnice de constatare a gradului de finalizare sau a stadiului de efectuare a
operaţiilor tehnologice şi evaluarea acesteia la costul efectiv.
Costurile aferente fabricării produselor şi prestării serviciilor se contabilizează în conformitate cu
Indicaţiile metodice privind contabilitatea costurilor de producţie şi calculaţia costului produselor şi
serviciilor.
2
 Stocurile intrate ca aport în natură la capitalul social se evaluează la valoarea aprobată prin
decizia organului împuternicit al entităţii cu includerea costurilor direct atribuibile intrării.
Stocurile primite cu titlu gratuit sau în urma ieşirii/reparaţiei activelor imobilizate şi obiectelor
de mică valoare şi scurtă durată, precum şi deşeurile recuperabile se evaluează la valoarea justă.
Evaluarea stocurilor importate se efectuează în lei moldoveneşti prin recalcularea valutei străine
la cursul de schimb al Băncii Naţionale a Moldovei stabilit la data întocmirii declaraţiei vamale (dacă
contractul nu prevede o altă dată de trecere către entitate a dreptului de proprietate asupra stocurilor
procurate). Diferenţele de curs valutar, aferente stocurilor importate se contabilizează conform SNC
„Diferenţe de curs valutar şi de sumă”.
Stocurile ieşite se evaluează la valoarea contabilă care se determină prin aplicarea uneia din
următoarele metode de evaluare curentă:
1) metoda identificării specifice - este utilizată pentru stocurile ce fac obiectul unei comenzi
distincte;
2) metoda FIFO (primul intrat – primul ieşit) - prevede evaluarea stocurilor ieşite din entitate la
costul de intrare (efectiv) al primei intrări (primului lot);
3) metoda costului mediu ponderat - presupune calcularea costului fiecărui element de stocuri pe
baza mediei ponderate a costurilor soldurilor elementelor similare de stocuri la începutul perioadei şi a
costurilor elementelor similare fabricate sau achiziţionate în cursul perioadei de gestiune. Costul mediu
ponderat poate fi calculat după fiecare intrare a stocurilor, la sfârşitul perioadei de gestiune sau în alt mod
stabilit de politicile contabile ale entităţii.

Metoda costului mediu ponderat poate fi determinată în 2 variante:

1) calcularea unui cost mediu ponderat unitar după fiecare intrare;
2) determinarea unui cost mediu ponderat unitar lunar.
Relaţia de determinare a costului mediu ponderat şi a valorii stocurilor ieşite pot fi prezentate
astfel:
C.M.P. = (Valoarea stocului iniţial + Valoarea intrărilor)
Cantitatea în stocul iniţial + cantitatea intrată
Valoarea stocurilor ieşite = C.M.P. x Cantitatea intrată
Pentru calcularea şi determinarea costului stocurilor ieşite în baza ultimelor 2 metode vom utiliza
următoarele date iniţiale :
1. stocul la 01.05 - 500 buc. la preţul 200,00 lei;
2. în decursul lunii au avut loc următoarele intrări de stocuri:
06.05 700 buc. la preţ 210 lei
13.05 1000 buc. 220 lei
23.05 800 buc. la 240 lei
3. ieşiri:
08.05 800 buc.

14.05 600 buc.

27.05 1200 buc.

Intrări Ieşiri costului mediu ponderat Stoc
după fiecare intrare
Data Explicaţii
Cantitatea Preţul Valoarea Cantitatea Preţul Valoarea Cantitatea Preţul Valoarea

500 200 100000 500 200 100000

01.05 Stoc iniţial
06.05 Intrări 700 210 147000 1200 205,83 247000
08.05 Ieşiri 800 205,83 164664 400 205,83 82336
13.05 Intrări 1000 220 220000 1400 215,95 302336
14.05 Ieşiri 600 215,95 129573 800 215,95 172763
23.05 Intrări 800 240 192000 1600 227,98 364763
27.05 Ieşiri 1200 227,98 273576 400 227,98 91187
TOTAL 3000 219,67 659000 2600 218,39 567813
31.05 Stoc final 400 227,98 91187
Determinarea costului mediu ponderat unitar lunar
Intrări Ieşiri Stocuri
Data Explicaţii 3
01.05 Stoc iniţial 500 200 100000
06.05 Intrări 700 210 147000
08.05 Ieşiri 800 219,67 175736
13.05 Intrări 1000 220 220000
14.05 Ieşiri 600 219,67 131700
23.05 Intrări 800 240 192000
27.05 Ieşiri 1200 219,67 263600
TOTAL 3000 219,67 659000 2600 219,67 571136
31.05 Stoc final 400 219,67 87864

Metoda FIFO:
Intrări Ieşiri Stoc
Data Explicaţii Cantitatea Preţul Valoarea Cantitatea Preţul Valoarea Cantitatea Preţul Valoarea
01.05 Stoc iniţial 500 200 100000 500 200 100000
500 200 100000
06.05 Intrări 700 210 147000
700 210 147000
500 200 100000
08.05 Ieşiri 400 210 84000
300 210 63000
400 210 84000
13.05 Intrări 1000 220 220000
1000 220 220000
400 210 84000
14.05 Ieşiri 800 220 176000
200 220 44000
800 220 176000
23.05 Intrări 800 240 192000
800 240 192000
800 220 176000
27.05 Ieşiri 400 240 96000
400 240 96000
TOTAL 3000 219,67 659000 2600 216,54 563000
31.05 Stoc final 400 240 96000

Pentru evaluarea stocurilor în cursul perioadei de gestiune entitatea poate utiliza una din
următoarele metode:
1) metoda costului standard - se stabileşte în baza normelor de consum a materialelor, normativelor
privind retribuirea muncii etc.;
2) metoda preţului cu amănuntul - se aplică pentru determinarea costului stocurilor de articole
numeroase şi cu mişcare rapidă, care au marje similare şi pentru care nu este raţional să se folosească altă
metodă.

Evaluarea ulterioară a stocurilor se efectuează la data raportării ţinând cont de metoda de evaluare
curentă aplicată de entitate în cursul perioadei de gestiune. La data raportării stocurile se evaluează la
suma cea mai mică dintre costul de intrare şi valoarea realizabilă netă.
Stocurile se evaluează la valoarea realizabilă netă dacă aceasta este mai mică decât valoarea
contabilă a lor, adică în cazul:
1) deteriorării sau degradării parţiale a stocurilor;
2) învechirii morale parţiale sau totale a stocurilor;
3) reducerii preţului de vânzare a stocurilor;
4) majorării eventualelor cheltuieli aferente finalizării şi vânzării stocurilor etc.
Valoarea realizabilă netă a stocurilor se determină prin una din următoarele metode:
1) metoda categoriilor (elementelor) de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre
valoarea contabilă şi valoarea realizabilă netă pe fiecare element de stocuri;
2) metoda grupelor omogene de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea
contabilă şi valoarea realizabilă netă pe fiecare grupă omogenă de stocuri;
3) metoda volumului total de stocuri care prevede stabilirea celei mai mici sume dintre valoarea
contabilă şi valoarea realizabilă netă a tuturor stocurilor entităţii.
3. Perfectarea documentară şi contabilitatea intrării materialelor

În cadrul întreprinderii deosebim operaţiuni de aprovizionare şi conservare, operaţiuni de

eliberare din depozit şi de inventariere a materialelor.

4
 Achiziţionarea se efectuează, de regulă, de la furnizori, şi de la alte persoane fizice şi juridice.
Întreprinderile emit comenzi către furnizori, în baza cărora se încheie contracte economice.
Întreprinderea cumpărător primeşte de la furnizor factura fiscală (factura), anexă la factura fiscală sau la
factură, după caz.
Recepţia cantitativă se efectuează de către magaziner şi rezultatele ei (dacă este cazul) se
consemnează în bonul de intrare sau nota de intrare, iar recepţia calitativă se efectuează de un
specialist şi se reflectă în certificatul de calitate (buletinul de analiză). În cazul stabilirii necorespunderii
cantitative şi calitative a materialelor recepţionate se întocmeşte Proces-verbal de intrarea a
materialelor, unde se indică cantitatea şi calitatea materialelor conform documentelor de însoţire a
materialelor şi valoarea efectivă a materialelor recepţionate. (2 ex. – în baza I ex. se efectuează recepţia
efectivă a materialelor, II ex. – se prezintă reclamaţii furnizorului pe suma diferenţei stabilite).
Este de menţionat că procurările de la persoanele fizice se documentează prin întocmirea actului
de achiziţie.
În cazul achiziţionării prin intermediul reprezentantului întreprinderii, acestuia i se eliberează
delegaţia care urmează a fi înmânată furnizorului la preluarea bunului. Eliberarea procurii se înregistrează
în Registrul de evidenţă a delegaţiilor eliberate.
Materialele de producţie proprie, deşeurile de producţie şi materialele recepţionate de la
lichidarea mijloacelor fixe şi obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se recepţionează în baza bonului
de intrare.
Contabilitatea sintetică a materialelor aflate în proprietatea întreprinderii se realizează cu ajutorul
contului 211 „Materiale”, în cadrul căruia pot fi deschise următoarele subconturi:
211 1 Materii prime şi materiale de bază
211 2 Materiale auxiliare
211 3 Piese de schimb
211 4 Combustibil
211 5 Ambalaje
211 6 Anvelope şi acumulatoare procurate separat de mijloace de transport
211 7 Materiale cu destinaţie agricolă
211 8 Materiale transmise temporar terţilor
211 9 Alte materiale
Contul 211 se foloseşte pentru evidenţa existenţei şi mişcării stocurilor de materii prime şi
materiale care participă direct la fabricarea produselor, prestare serviciilor şi se regăsesc parţial sau
integral în produsul finit. Se debitează cu valoarea de intrare a materialelor procurate prin creditul
conturilor care indică sursa de provenienţă şi se creditează cu valoarea materialelor ieşite din stoc.
(utilizate în procesul de prestare a serviciilor sau vândute).
Intrările de materiale se reflectă:
1) La valoarea de procurare a materialelor achiziţionate, în funcţie de sursa de provenienţă:
 în cazul acceptării documentelor de decontare ale părţilor neafiliate sau afiliate
Dt 211 Ct 521,522
 în cazul aprovizionării prin intermediul titularilor de avans cu acordare avansului şi fără
acordarea avansului
Dt 211 Ct 226,532
 în cazul primirii stocurilor cu titlu gratuit
Dt 211 Ct 622
 intrări de la fondatori în contul achitării datoriilor aferente aporturilor aduse la capitalul social
Dt 211 Ct 313,314
2) Pentru cheltuieli:
 la transportarea materialelor până la depozitul întreprinderii
Dt 211 Ct 521, 522, 544, 812
 în cazul calculării sau achitării nemijlocite a taxelor vamale
Dt 211 Ct 234,242
 cheltuieli privind asigurarea bunurilor în drum
Dt 211 Ct 542
 în cazul achitării prin intermediul titularilor de avans după primirea avansului şi fără primirea
avansului
5
 Dt 211 Ct 226,532
3) Pentru materialele achiziţionate prin schimb contra altor active:
 Dt 211 Ct 521,522,544
4) Pentru plusurile de materiale constatate cu ocazia inventarierii
 Dt 211 Ct 612
5) Pentru materialele şi deşeurile utilizabile obţinute din:
 casarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:
Dt 211 Ct 213
Dt 211 Ct 612
 din lichidarea mijloacelor fixe
Dt 211 Ct123
Dt 211 Ct 621

4. Perfectarea documentară şi contabilitatea ieşirii materialelor

Ieşirea materialelor poate fi: în scopuri tehnologice, pentru organizarea producţiei, deservire şi
administrare.
Ieşirea materialelor în producţie se perfectează cu fişa-limită de consum. Aceasta se întocmeşte
în 2 exemplare de către secţia de aprovizionare pe un termen de o lună. I-ul exemplar se eliberează
magazionerului, iar al II-lea – se eliberează maistrului sau reprezentantului secţiei.
Fişele-limite de consum se înregistrează într-u registru special, unde îşi pune semnătura
contabilul-şef.
Magazionerul eliberează materialele doar la prezentarea de către reprezentantului secţiei fişei-
limite de consum şi înregistrează în ambele exemplare data şi cantitatea materialelor eliberate. După
fiecare înregistrare se calculă soldul limitei rămase. Apoi magazionerul se semnează în exemplarul
secţiei, iar reprezentantul secţiei în exemplarul depozitului.
Utilizarea fişelor-limite de consum permite: acumularea datelor despre consumul materialelor,
micşorarea cantităţii documentelor de consum, determinarea abaterilor de la normele stabilite, cauzele şi
persoanele vinovate.
În cazul vânzării materialelor se întocmeşte factura fiscală. Consumul de materiale se reflectă în
creditul contului 211 cu următoarele conturi corespondente:
1) Reflectarea valorii contabile a materialelor utilizate pentru:
 fabricarea produselor de bază Dt 811 Ct 211
 fabricarea produselor şi prestarea serviciilor de către secţiile auxiliare
Dt 812 Ct 211
 nevoile gospodăreşti ale secţiilor Dt 821 Ct 211
 remedierea rebuturilor Dt 714 Ct 211
 nevoile gospodăreşti ale întreprinderii şi lucrările de cercetări ştiinţifice
Dt 713 Ct 211
 crearea imobilizărilor necorporale Dt 111 Ct 211
 lucrările de construcţie Dt 121 Ct 211
 efectuarea lucrărilor de proiectare şi experimentare
Dt 171,261 Ct 211
2) Reflectarea valorii contabile a materialelor vândute
Dt 714 Ct 211
3) Reflectarea lipsurilor şi pierderilor de materiale la valoarea contabilă constatate cu ocazia
inventarierii Dt 714 Ct 211
4)Reflectarea valorii contabile a materialelor distruse în urma evenimentelor excepţionale
Dt 723 Ct 211
5) Reflectarea sumei diferenţei dintre costul efectiv şi valoarea realizabilă netă
Dt 714 Ct 211
Informaţia privind mişcarea stocurilor de materiale se generalizează prin întocmirea periodică
(lunară) a registrului pentru contul 211.
La sfârşitul perioadei de gestiune, după perfectarea cărţii mari, datele din registrul nominalizat se trec
în bilanţul contabil pe rândul 140 „Materiale”.
6
 5. Contabilitatea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată şi a uzurii acestora

Potrivit S.N.C. „Stocuri” obiectele de mică valoare şi scurtă durată sunt activele care:
 au o valoare unitară nu mai mare decât limita stabilită de legislaţie ( 6 000 lei) sau pragul de
semnificaţie prevăzut în politicile contabile, indiferent de durata de serviciu;
 au o durată de serviciu nu mai mare de un an, indiferent de valoarea unei unităţi.
Transmiterea în exploatare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, valoarea unitară a cărora
nu depăşeşte 1/6 din plafonul stabilit de legislaţie, se contabilizează ca majorare a costurilor/cheltuielilor
curente, activelor imobilizate etc. şi diminuare a stocurilor.
Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, a căror valoare unitară depăşeşte 1/6 din plafonul
stabilit de legislaţie se decontează la costuri/cheltuieli curente, active imobilizate etc. prin calcularea
uzurii.
Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se calculează în mărime de 50% din valoarea
obiectelor diminuată cu valoarea reziduală probabilă – la transmiterea acestora în exploatare şi 50% – la
ieşirea acestora din exploatare (casare). În funcţie de destinaţia utilizării obiectelor uzura calculată se
înregistrează ca majorare concomitentă a costurilor/cheltuielilor curente, activelor imobilizate etc. şi
uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă durată. Valoarea reziduală probabilă rămasă a obiectelor de
mică valoare şi scurtă durată se stabileşte de către fiecare entitate de sine stătător.
Pentru construcţiile speciale provizorii neprevăzute în lista de titluri, dispozitivele şi instalaţiile
speciale, uzura se calculează pe toată durata de funcţionare utilă, iar dacă această durată depăşeşte
termenul de construcţie a obiectului de bază – pornind de la durata construcţiei acestuia. Uzura
construcţiilor speciale provizorii neprevăzute în lista de titluri, dispozitive şi instalaţii se contabilizează ca
majorare concomitentă a costurilor/cheltuielilor curente şi uzurii obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată.
Deosebim următoarele criterii de clasificare a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:
1) După destinaţie obiectele de mică valoare şi scurtă durată se subdivizează în următoarele
grupe:
 instrumente şi dispozitive cu destinaţie generală (aparate de măsurat şi de lucru etc);
 instrumente şi dispozitive speciale;
 utilaj;
 ambalaj tehnologic;
 inventar de producţie (mese de lucru, utilaj,dulapuri,noptiere etc.);
 echipamentul de lucru şi de protecţie (costume, halate, scurte, încălţăminte, ochelari etc.)
 lenjerie (perne, plapome, cearşafuri, saltele, feţe de perene, pături, şervete, feţe de masă etc.);
 alte obiecte de mică valoare şi scurtă durată (veselă, inventar pentru măsuri social-culturale,
inventar sportiv şi turistic etc.);
2) După locul de aflare obiectele de mică valoare şi scurtă durată se divid în:
 obiectele de mică valoare şi scurtă durată la depozit;
 obiectele de mică valoare şi scurtă durată în exploatare.
3) După valoarea unitară a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:
 până la 1/6 din limita stabilită;
 peste 1/6 din limita stabilită.
Intrarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se perfectează cu factură fiscală sau factura,
actul de achiziţie, bonurilor de intrare.
Pentru fiecare loc de muncă la eliberarea instrumentelor se întocmeşte fişa personală pe posesorul
acestora. Eliberarea hainelor şi încălţămintei lucrătorilor se efectuează în corespundere cu normele şi se
reflectă în fişa lor personală.
La primirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată în exploatare se foloseşte fişa obiectelor de
inventar în folosinţă, în care se ţine evidenţa cantitativă a obiectelor de inventar în folosinţă, precum şi a
persoanelor care le gestionează. Evidenţa analitică a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se ţine pe
grupe omogene, pe tipuri şi pe gestionari.
Pentru evidenţa obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se utilizează contul 213 „Obiectele de
mică valoare şi scurtă durată” la care se deschid următoarele subconturi:
213 1 Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în stoc
213 2 Obiecte de mică valoare şi scurtă durată în exploatare
7
 213 3 Construcţii şi dispozitive provizorii
2134 Obiecte de mică valoare şi scurtă transmise temporar terţilor
Pentru evidenţa uzurii OMVSD se utilizează contul 214 „Uzura obiectelor de mică valoare şi
scurtă durată” la care se deschid subconturile:
214 1 Uzura obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
214 2 Uzura construcţiilor şi dispozitivelor provizorii.
1) În cazul procurării obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:
a) de la furnizori:
 cu plata ulterioară a valorii acestora: Dt 213 Ct 521,522,544
b) prin intermediul titularilor de avans:
 în cazul eliberării avansului Dt 213 Ct 226
 fără eliberarea avansului Dt 213 Ct 532
c) În cazul procurării de la persoanele fizice:
Dt 213 Ct 544
2) În cazul efectuării cheltuielilor suplimentare legate de procurare obiectelor de mică valoare şi scurtă
durată:
a) pentru cheltuieli de transportare:
 în cazul folosirii transportului propriu Dt 213 Ct 812
 transportul furnizorului Dt 213 Ct 521
 organizaţiei de transport Dt 213 Ct 544
b) cheltuieli privind asigurarea în timpul transportării a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată
Dt 213 Ct 542
c) cheltuielile de încărcare şi descărcare
 suportate de întreprindere Dt 213 Ct 531,533,812
 efectuate de furnizori sau alte organizaţii Dt 213 Ct 521,544
 achitării prin intermediul titularului de avans
Dt 213 Ct 226,532
3) Obiectele de mică valoare şi scurtă durată primite cu titlu gratuit:
Dt 213 Ct 622
4) Plusul de obiecte de mică valoare şi scurtă durată constatat la inventariere:
Dt 213 Ct 612
Ieşirea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se contabilizează astfel:
1) Ieşirea obiectelor cu preţul unitar nu mai mare de 1/6 lei din limita stabilită date în folosinţă:
Dt 821,712,713 Ct 213
2) Valoarea obiectelor cu preţul unitar mai mare de 1/6 din limita stabilită:
Dt 213 2 Ct 213 1
3) Valoarea obiectelor constatate lipsă cu ocazia inventarierii sau vândute:
Dt 714 Ct 213
4) valoarea materialelor primite din lichidarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată:
Dt 211 Ct 213
După cum s-a menţionat anterior, pentru obiectele de mică valoare şi scurtă durată cu o valoare
unitară mai mare de 1/6 din limita stabilită (6000 lei din 01. 01. 2013), se calculează uzura.
1)Uzura calculată aferentă obiectelor de mică valoare şi scurtă durată date în folosinţă se
trece la costuri, cheltuieli sau la valoarea activelor la care acestea sunt utilizate, întocmindu-se
următoarele formule contabile:
Dt 821,712,713,121, 111.171,261 Ct 214
2) Pe măsura scoaterii din funcţiune a obiectelor de mică valoare şi scurtă durată se casează uzura
calculată aferentă acestor obiecte:
Dt 214 Ct 213

Documentele centralizatoare în care se prelucrează datele din documentele primare referitoare la

mişcarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată cuprind registrul pentru contul 213 şi 214, balanţa
de verificare, cartea mare.
În bilanţul contabil valoarea obiectelor de mică valoare şi scurtă durată, diminuată cu suma
uzurii.
8
 6. Contabilitatea producţiei în curs de execuţie
Producţia în curs de execuţie reprezintă produsele care se găsesc în faze intermediare de
prelucrare sau executare, nefiind încă nici produse finite, nici semifabricate, precum şi produse
necompletate în întregime.
Producţia (serviciile) în curs de execuţie se stabileşte la sfârşitul perioadei , de regulă, prin
inventariere. Costul efectiv al produselor şi serviciilor în curs de execuţie se determină după încheierea
perioadei de fabricaţie sau execuţie.
Contabilitatea producţiei în curs de execuţie se realizează cu ajutorul contului 215 „Producţia în
curs de execuţie”. În cadrul contului 215 pot fi deschise următoarele subconturi:
215 1 Produse în curs de execuţie
215 2 Servicii în curs de execuţie
1) La sfârşitul perioadei de gestiune costului efectiv (valoarea contabilă) al producţiei (serviciilor)
în curs de execuţie se înregistrează cu următoarea formulă contabilă:
Dt 215 Ct 811,812
2) La începutul perioadei următoare valoarea producţiei (serviciilor) în curs de execuţie se scoate
din evidenţa financiară pentru transformarea, finalizarea acesteia:
Dt 811, 812 Ct 215
3) Pentru plusurile de producţie (serviciilor) în curs de execuţie constatate cu ocazia inventarierii:
Dt 215 Ct 612
4) Pentru lipsurile de producţie (serviciilor) în curs de execuţie constatate cu ocazia inventarierii:
Dt 714 Ct 215
5) La valoarea contabilă a de producţie în curs de execuţie vândute:
Dt 714 Ct 215
6) La valoarea producţiei în curs de execuţie distruse în urma evenimentelor excepţionale
Dt 723 Ct 215

Informaţia privind producţia în curs de execuţie se generalizează în registru pentru contul 215
„Producţia în curs de execuţie”.
La sfârşitul perioadei de gestiune după perfectarea cărţii mari datele din registrele folosite se trec
în Bilanţ.

7. Contabilitatea produselor
Produsele cuprind semifabricatele, produsele finite şi produsele reziduale. Operaţiile economice
specifice mişcării şi gestiunii produselor se perfectează cu bonul de predare, bonul de consum, bonul
de transport sau în alte documente interne care justifică mişcarea produselor între secţii, magazii şi
depozite. În cazul constatării rebutului se întocmeşte actul de rebut în care se consemnează produsele şi
semifabricatele rebutate definitiv sau constatate ca produse reziduale.
Eliberarea produselor şi semifabricatelor din depozit pentru vânzare se perfectează cu factura
fiscală sau factura după caz. La eliberarea produselor şi semifabricatelor pentru consumul intern se
întocmeşte bonul de consum.
Contabilitatea stocurilor de produsele finite, semifabricatelor şi produsele reziduale se ţine la
contul 216 „Produse” la care se deschid subconturile:
216 1 Produse finite
216 2 Semifabricate din producţie proprie
216 3 Produse secundare
2164 Produse transmise temporar terţilor
Se debitează contul 216 în următoarele cazuri:
1) La costul efectiv al produselor finite, semifabricatelor şi produsele reziduale intrate în gestiune:
Dt 216 Ct 811,812
2) La suma diferenţei dintre valoarea produselor aflate în stoc şi VRN în limitele costului efectiv
Dt 216 Ct 612
3) Plusurile de produse constatate cu ocazia inventarierii
Dt 216 Ct 612
4) Intrarea produselor returnate de către cumpărători şi clienţi la preţul posibil de valorificare
Dt 216 Ct 833
9
 Se creditează contul 216 în următoarele cazuri:
1) La ieşirea din gestiune prin vânzare:
Dt 711 Ct 216
2) La valoarea produselor returnate pentru remedierea rebutului
Dt 811,812 Ct 216
3) La stabilirea lipsurilor cu ocazia inventarierii:
Dt 714 Ct 216
4) La valoarea contabilă a produselor finite, semifabricatelor şi produsele reziduale distruse în
urma calamităţilor naturale:
Dt 723 Ct 216
5) În cazul când costul efectiv este mai mare decât VRN diferenţa se înregistrează:
Dt 714 Ct 216
Evidenţa analitică a produselor finite, semifabricatelor şi produsele reziduale se organizează cu
ajutorul fişelor sau cartelelor pe tipuri de produse, semifabricate şi produse reziduale.
La sfârşitul perioadei de gestiune informaţiile privind produsele se generalizează în registrul
pentru contul 216 „Produse”, iar după perfectarea cărţii mari informaţiile privind stocurile de produse se
reflectă în bilanţul.

8. Contabilitatea mărfurilor
Mărfurile cuprind bunurile achiziţionate în vederea revânzării în aceeaşi stare. Organizarea
contabilităţii mărfurilor este influenţată de mai mulţi factori. Un prim factor îl reprezintă forma
circulaţiei: cu ridicata sau cu amănuntul. În cazul circulaţiei mărfurilor cu ridicata, vânzarea se efectuează
în bază de documente, încasarea urmând a se realiza, de regulă, ulterior, prin virament. De aici rezultă
necesitatea utilizării conturilor de creanţe, din momentul livrării mărfurilor până în momentul achitării
lor. În cazul circulaţiei cu amănuntul, vânzarea se efectuează cu plată imediată, în numerar.
Un alt factor care influenţează organizarea contabilităţii îl constituie preţurile diferite utilizate ca
preţuri de înregistrare a mărfurilor, de achiziţie sau de vânzare. Din schema 1 rezultă că, în cazul când
întreprinderea ţine evidenţa mărfurilor la preţul de vânzare, este necesar de a contabiliza un alt element al
preţului – adaosul comercial.

Preţul producătorului
Suma totală pe care o
încasează producătorul la
+ = vânzare sau preţul de
achiziţie al comerciantului
TVA
+

Preţul
Adaos comercial =
Suma pe care o
comerciantului încasează
+ = comerciantul la
TVA vânzare
Schema 1. Categorii de preţuri utilizate la evaluarea mărfurilor
Pentru evidenţa mărfurilor sunt destinate următoarele conturi: 217 „Mărfuri”, 831 „Adaos comercial” şi
833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la bunurilor vândute”.
Contul 217 „Mărfuri” se utilizează pentru evidenţa existenţei şi mişcării mărfurilor. Este un cont cu
funcţie contabilă de activ şi se debitează la costul de intrare a mărfurilor:
 achiziţionate cu plată de la furnizori, în corespondenţă cu creditul conturilor 521 „Datorii comerciale
curente”, 522 „Datorii curente faţă de părţile afiliate”, la preţul de achiziţie fără TVA;
 cu cheltuielile aferente procurării mărfurilor – cheltuieli de transport-aprovizionare (CTA) prin
creditul conturilor 521 „Datorii comerciale curente”, 522 „Datorii curente faţă de părţile afiliate”,
812 „Activităţi auxiliare”, 544 „Alte datorii curente”, 531 „Datorii faţă de personal privind
retribuirea muncii”, 533 „Datorii privind asigurările”, 541 „Datorii preliminate”, 542 „Datorii
privind asigurarea bunurilor şi a persoanelor” etc.;
 aduse ca aport în natură la capitalul social, prin creditul contului 313 „Capital nevărsat”;
10
 
primite ca donaţie sau cu titlu gratuit, prin creditul contului 622 „Venituri financiare”;

constatate ca plusuri la inventariere, în corespondenţă cu creditul contului 612 „Alte venituri
operaţionale”;
 cu adaosul comercial aferent mărfurilor intrate, cuprins în preţul de vânzare, dacă evidenţa mărfurilor
intrate se ţine la preţul de vânzare prin creditul contului 831 „Adaos comercial”;
 cu valoarea mărfurilor returnate la preţuri de utilizare posibilă în corespondenţă cu creditul contului
833 „Returnarea şi reducerea preţurilor la bunurile vândute”.
Creditul contului 217 „Mărfuri” reflectă valoarea contabilă a mărfurilor ieşite din gestiune prin
diverse căi:
 prin vânzare, în corespondenţă cu contul 711 „Costul vânzărilor”;
 ca lipsuri constatate cu ocazia inventarierii, prin debitul contului 712 „Cheltuieli de distribuţie” (în
limita normelor de perisabilitate naturală) 714 „Alte cheltuieli operaţionale” (peste limita normelor
de perisabilitate naturală);
 suma adaosului comercial aferent mărfurilor vândute, în cazul când evidenţa se ţine la preţul de
vânzare cu amănuntul, prin debitul contului 831 „Adaos comercial”;
 pierderi din calamităţi, prin debitul contului 723 „Cheltuieli excepţionale”;
 diferenţa dintre costul efectiv şi valoarea realizabilă netă, în corespondenţă cu debitul contului 714
„Alte cheltuieli operaţionale”.
Soldul contului 217 „Mărfuri” este debitor şi reprezintă valoarea contabilă a mărfurilor existente în
stoc la finele perioadei de gestiune.
Exemplul 2. Înregistrarea operaţiunilor privind existenţa şi mişcarea mărfurilor (evidenţa se ţine la
preţul de vânzare cu amănuntul)
Să presupunem că întreprinderea „Cireşar” dispune la începutul lunii de un stoc de mărfuri,
valoarea contabilă a căruia constituie 58  400 lei. Adaosul comercial aferent stocului existent – 8  760 lei. În
cursul perioadei de gestiune au fost achiziţionate mărfuri, preţul de cumpărare constituind 33  600 lei, taxa pe
valoarea adăugată pentru mărfurile achiziţionate – 6  720 lei, adaosul comercial aplicat de întreprindere 
23 %. Mărfurile au fost vândute contra numerar. Valoarea mărfurilor vândute la preţul de vânzare cu
amănuntul, inclusiv TVA, alcătuieşte 79  800  lei. Soldul final al mărfurilor 41 988 lei.
Tabelul 1
Înregistrări contabile privind existenţa şi mişcarea mărfurilor
Nr. Corespondenţa conturilor
Conţinutul operaţiunilor economice Suma, lei
crt. debit credit
1. Reflectarea adaosului comercial aferent stocului de mărfuri la începutul lunii 8 760 217 831
2. Înregistrarea valorii mărfurilor achiziţionate de la furnizori 33 600 217 521
3. Reflectarea taxei pe valoarea adăugată aferentă mărfurilor achiziţionate 6 720 534 521
4. Înregistrarea adaosului comercial aferent mărfurilor achiziţionate 7 728 217 831
5. Înregistrarea mijloacelor băneşti încasate din vânzări, inclusiv TVA 66 500 241 611
13 300 241 5344
79 800
6. Reflectarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute 1 10 107 831 217
7. Reflectarea costului mărfurilor vândute 69 693 711 217
8. Se casează adaosul comercial aferent mărfurilor în stoc (6 381) 217 831
La sfârşitul perioadei de gestiune (lunii) pentru generalizarea informaţiei privind mişcarea şi existenţa
mărfurilor se întocmeşte registrul pentru contul 217 „Mărfuri”. Informaţiile privind existenţa stocului de
mărfuri la finele perioadei de gestiune se reflectă în rândul 180 „Mărfuri” din Bilanţ.

Modul de evaluare ulterioară a stocurilor la valoarea realizabilă netă

Date iniţiale. O entitate comercializează televizoare. Soldul televizoarelor la 31 decembrie 201X
constituia 12 unităţi care sînt divizate în trei grupe: „A”, „B” şi „C”. Costul de intrare şi valoarea
realizabilă netă a soldului de televizoare la 31 decembrie 201X sînt prezentate în tabelul ce urmează.
Tabelul 8
Costul de intrare şi valoarea realizabilă netă a soldului de televizoare la 31 decembrie 201X
Cod Grupa Costul de intrare, lei Valoarea realizabilă netă, lei
1
La sfârşitul perioadei de gestiune se determină procentul mediu al diferenţelor de preţ (adaosului comercial) care constituie 15,198 %
[(8 760 + 7 728) : (66 500 + 41 988)  100 %], unde 41 988 lei reprezintă stocul mărfurilor la sfârşitul lunii evaluat la preţul de vânzare.
Ulterior se calculează suma adaosului comercial aferent mărfurilor aflate în stoc ca produsul dintre procentul mediu calculat şi valoarea
mărfurilor aflate în stoc la sfârşitul perioadei care este de 6 381 lei [(15,198  41 988) :
: 100 %]. Adaosul comercial aferent mărfurilor vândute se determină ca diferenţa dintre adaosul comercial calculat în prealabil şi adaosul
comercial aferent mărfurilor aflate în stoc şi constituie 10 107 lei (16 488 – 6 381).
11
 1 2 3 4
1 „A” 3 000 5 000
2 „A” 4 000 5 000
3 „A” 6 500 5 000
4 „A” 7 000 5 000
5 „B” 8 500 9 000
6 „B” 6 500 9 000
7 „B” 7 000 9 000
8 „C” 9 000 10 000
9 „C” 9 500 10 000
10 „C” 8 500 10 000
11 „C” 7 500 10 000
12 „C” 8 000 10 000

În baza datelor din tabelul 5 se calculează valoarea televizoarelor care va fi reflectată în bilanţ în
funcţie de modul determinării valorii realizabile nete:
- varianta I – pe fiecare televizor;
- varianta II – pe fiecare grupă de televizoare;
- varianta III – pe toate televizoarele aflate în stoc.
Pentru determinarea valorii contabile a televizoarelor trebuie comparate, respectiv, costul de intrare
şi valoarea realizabilă netă pe fiecare televizor, grupă de televizoare şi toate televizoarele aflate în stoc.
Tabelul 9
Calculul valorii contabile a televizoarelor la 31 decembrie 201X
Costul de intrare, Valoarea Valoarea cea mai mică dintre costul de intrare
Cod Grupa
lei realizabilă netă, lei şi valoarea realizabilă netă, lei
1 „A” 3 000 5 000 3 000
2 „A” 4 000 5 000 4 000
3 „A” 6 500 5 000 5 000
4 „A” 7 000 5 000 5 000
Total 20 500 20 000 17 000
5 „B” 8 500 9 000 8 500
6 „B” 6 500 9 000 6 500
7 „B” 7 000 9 000 7 000
Total 22 000 27 000 22 000
8 „C” 9 000 10 000 9 000
9 „C” 9 500 10 000 9 500
10 „C” 8 500 10 000 8 500
11 „C” 7 500 10 000 7 500
12 „C” 8 000 10 000 8 000
Total 42 500 50 000 42 500
Total general 85 000 97 000 81 500

În baza datelor tabelului 6, valoarea contabilă a televizoarelor va constitui:

- varianta I: în cazul determinării valorii realizabile nete pe fiecare televizor – 81 500 lei.
Diferenţa dintre costul de intrare şi valoarea realizabilă netă în sumă de 3 500 lei (85 000 lei – 81 500 lei)
se contabilizează ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a stocurilor;
- varianta II: în cazul determinării valorii realizabile nete pe fiecare grupă de televizoare – 84 500
lei (20 000 lei + 22 000 lei + 42 500 lei. Diferenţa dintre costul de intrare şi valoarea realizabilă netă –
500 lei (85 000 lei – 84 500 lei) se contabilizează ca majorare a cheltuielilor curente şi diminuare a
stocurilor;
- varianta III: în cazul determinării valorii realizabile nete pe toate televizoarele aflate în stoc –
85 000 lei. În această situaţie nu trebuie întocmite careva înregistrări contabile, deoarece stocurile se
reflectă în bilanţ la costul de intrare.

LISTA
produselor  social importante (pozițiile tarifare conform Nomenclaturii combinate a mărfurilor)
    1. Pîine1 de pînă la 600 grame (1905)
    2. Colaci2 de pînă la 300 grame (1905)
    3. Lapte de consum de vaci cu un conţinut de grăsimi de pînă la  2,5%, inclusiv (cu excepţia laptelui
ultrapasteurizat – UHT)3 (0401)
    4. Chefir cu un conţinut de grăsimi de pînă la 1,0% inclusiv (0403) 
    5. Brînză de vaci proaspătă cu un conţinut de grăsimi de pînă la 5% inclusiv, fără adaosuri (0406)
    6. Smîntînă din lapte de vaci cu un conţinut de grăsimi de pînă la 10% inclusiv (0401)
    7. Unt din lapte de vaci cu un conţinut de grăsimi de pînă la 79,0% inclusiv (0405)

12
     8. Ulei de floarea-soarelui, cu excepţia uleiului dezodorizat4 (1512)
    9. Făină de grîu, cu excepţia făinii din grîu durum5 (1101)
    10.  Orez, cu excepţia orezului de specialitate6 (1006)
    11.  Hrişcă (1008)
    12.  Crupe, inclusiv griş şi fulgi de ovăz (1103, 1104)
    13.  Preparate pentru sugari şi preparate pentru copii de vîrstă mică7 (0402)
    Note:
    1  Doar pîinea neambalată şi nefeliată, la fabricarea căreia se utilizează făină de grîu de calitatea I şi II, apă, sare alimentară,
drojdie de panificație și aditivi pentru prevenirea bolii mesentericus.
    2 Doar colaci neambalați, la fabricarea cărora se utilizează făină de grîu, apă, sare alimentară, drojdie de panificaţie şi aditivi
pentru prevenirea bolii mesentericus.
    3  Lapte supus procesului de ultrapasteurizare – produsul este expus la o temperatură foarte înaltă pe o perioadă foarte scurtă de
timp (135º C timp de 2-4 secunde).
    4 Ulei de floarea-soarelui purificat de substanţele volatile gustative şi aromatice caracteristice. 
    5  Produs obţinut prin măcinare, din grîu Triticum durum, la care tărîţele şi germenii se îndepărtează, iar endospermul se
macină pînă la gradul de mărunţire corespunzător.
    6 Orez de specialitate (orez Basmati, Jasmin, sălbatic, negru, roşu, mixt (multicolor), Carnaroli, Arborio).
    7  Produse definite conform Hotărîrii Guvernului nr. 338 din 11 mai 2011 „Pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind
formulele de început şi formulele de continuare ale preparatelor pentru sugari şi copii mici”.
 Pentru produsele social importante se stabileşte următorul mod de formare a preţurilor de comercializare pe piaţa
internă:
a) produsele social importante se comercializează la preţuri de achiziţie/preţuri de livrare cu aplicarea adaosului
comercial ce nu depăşeşte 20%, cu excepţia pîinii şi a colacilor, pentru care adaosul comercial aplicat nu va depăşi 10%;
b) produsele social importante, atît din import, cît şi autohtone, care au fost supuse procesării în unităţile comerciale, se
comercializează cu aplicarea adaosului comercial ce nu depăşeşte 40% cumulativ de la preţul de achiziţie/preţul de livrare.

Calculul AC aferent mărfurilor realizate şi mărfurilor în stoc

Adaosului comercial (contul 831) Mărfuri % mediu a AC AC TVA
(contul 217) AC aferent aferent aferent
(r4 / r7 mărfurilor mărfurilor mărfuril
Si Rd Rc Soldul Rc Sf total x100) în stoc realizate or
prealabil 217 217 (r8 х r6 (r8 х r5) / realizate
/100%) 100 %
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10=4-9 11

13
14