Tema 4.

PARTICULARITĂȚILE CONTABILITĂȚII STOCURILOR Șl

OPERAȚIUNILOR CU MĂRFURI ÎN COMERȚUL CU AMĂNUNTUL

1. Contabilitatea aprovizionărilor cu mărfuri a entităților de comerț cu amănuntul

2. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata integrală in numerar
3. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata în rate
4. Particularitățile contabilității circulației mărfurilor în consignație
5. Determinarea și contabilitatea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute
6. Sistemul de dări de seamă al gestionarilor
7. Organizarea contabilității analitice a mărfurilor
8. Contabilitatea ambalajelor
1. Contabilitatea aprovizionărilor cu mărfuri a entităților de comerț
cu amănuntul
Spre deosebire de UCR în UCA evidența mărfurilor poate fi ținută și la preț de vânzare
cu amănuntul cu sau fără evidențierea TVA cuprinsă în prețul de vânzare.
In acest caz apare necesitatea folosirii conturilor contabilității de gestiune 831 „Adaos
comercial” și de exemplu pentru reflectarea taxei pe valoarea adăugată cuprinsă în prețul de
vânzare, funcția contului 837 „TVA inclusă în prețul de vânzare".
Entitățile de comerț cu amănuntul se aprovizionează cu mărfuri și de la producători
particulari sau persoane fizice. Particularitățile contabilității acestor operații se reduc la: v/
întocmirea Actului de achiziție a mărfurilor, v/ folosirea funcției contului 544 „Alte datorii
curente v/ aplicarea prevederilor Codului Fiscal (art. 90), referitoare la reținerea impozitului pe
venit la sursa de plată.
In cazul când entitățile de comerț cu amănuntul procură mărfuri prin intermediu
titularilor de avans (cu sau fără eliberarea avans), contabilitatea folosește decontul de avans,
funcțiile conturilor 226 „Creanțe ale personalului” sau 532 „Datorii față de personal privind alte
operații".

De menționat, că se admite înregistrarea mărfurilor procurate prin intermediul titularilor

de avans în debitul contului 217 „Mărfuri” în corespondență cu creditul unuia din conturile 521
„Datorii comerciale curente” sau 544 „Alte datorii curente” cu achitarea ulterioară a datoriilor în
cauză pe seama mijloacelor bănești eliberate titularilor de avans. Respectiv înregistrările
contabile vor fi următoarele:
l . Pentru valoarea mărfurilor primite
Debit contul 217 „Mărfuri”
Credit contul 521 „Datorii comerciale curente ” sau 544
„Alte datorii curente", (factura fiscală)
2. La achitarea datoriei din contul mijloacelor bănești eliberate titularilor de avans
Debit contul 521 „Datorii comerciale curente” sau
544 „Alte datorii curente”
Credit contul 226 „Creanțe ale personalului", (decontul de avans).
Informația privindfluxul mărfurilor aprovizionate (intrate în UCA) se generalizează prin
întocmirea periodică (lunară) a registrului pentru contul 217 „Mărfuri", colectată de regulă din
Rapoartele de gestiune întocmite la date anumite stabilite de contabilitate.
2. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata integrală in numerar
Vânzările de mărfuri cu plată integrală în numerar pot fi efectuate prin următoarele
forme:
v/ vânzarea pe bază de bonuri emise de vânzător, v/ vânzarea pe bază de tichete eliberate
de casier cu ajutorul mașinilor de casă și control, v/ vânzarea cu plata directă la vânzător,
v/ vânzarea prin autoservire, vânzarea prin automate, vânzarea la domiciliu, v/
televânzarea, internet-vânzarea, etc.
De regulă UCA țin evidența mărfurilor la preț de vânzare cu amănuntul cu sau fără
evidențierea TVA și respectiv folosirea conturilor 831 și 837. Alte conturi principale utilizate de
contabilitate pentru reflectarea vânzării mărfurilor cu plată integrală în numerar sunt: 241, 217,
611, 711, 245, 832 „Incasări din vânzarea bunurilor în numerar".

Sumele încasate din vânzări se predau zilnic la bancă prin intermediul încasatorilor sau
unor persoane responsabile. Pentru evidența acestor sume se folosește contul 245 „Transferuri
bănești în expediție", în care se sistematizează informația privind existența și mișcarea
mijloacelor bănești, transferurilor în valută străină și națională, în expediție. Acestea pot fi
sumele bănești depuse:
a) în casieria băncii sau filialelor bancare,
b) în casieria oficiului poștal (cu scopul înregistrării ulterioare în contul curent al entității de
comerț),
c) transmise încasatorilor pentru depunerea și înregistrarea mijloacelor bănești în conturile
curente.
Atunci când mijloacele bănești se predau prin intermediul încasatorilor se întocmește
Borderoul însoțitor (la geanta cu bani) în 3 exemplare:
l. unul la destinatar,
2. se sigilează în geanta cu bani,
3. semnează încasatorul și rămâne la casier.
Contabilitatea sintetică a vânzării mărfurilor cu plata integrală în numerar
l . Se încasează mijloacele bănești în casierie din vânzarea mărfurilor:
a) fără TVA și accize
Dt 241 Ct 611
b) la suma TVA
Dt 241 Ct 534
3. Se reflectă predarea mijloacelor bănești încasatorului băncii pentru a fi depuse în contul
curent sau alt cont al entității
Dt 245 „Transferuri bănești în expediție” Ct 241
4. După numărare și înregistrarea mijloacelor bănești la contul curent al entității
D 242 C 245
5. In cazul predării mijloacelor bănești prin intermediu altor persoane decât încasatorii
D 226, 234 C 241 - dispoziția de casă de plăți
D 245 C 226, 234 - chitanța de depunere a banilor de la oficiu fiscal D
242 C 245
Registrul la contul 245 „ Transferuri bănești în expediție '
Un aspect specific în vânzările de mărfuri, în prezent, îl deține forma de vânzare cu
utilizarea cardurilor bancare pentru achitare. Pentru decontarea cu cardul, cumpărătorul încheie
în prealabil, un contract cu banca și primește un card de plastic, care se utilizează la achitarea
pentru mărfurile procurate în magazine speciale. La rândul lor, băncile emitente de carduri
încheie un contract de acceptare a achitărilor cumpărătorilor cu carduri. In contractul respectiv,
se stipulează următoarele conditii specifice:
autorizarea cardului, adică posibilitatea verificării existenței
mijloacelor bănești în card;
asigurarea entității de comerț cu mijloace tehnice speciale;
condițiile decontărilor pentru mărfurilor vândute.

2
 La vânzarea mărfurilor cu achitare prin card, în afară de cecul de casă, se întocmește
extrasul de card pentru suma achitată, imprimat de aparate speciale. In extrasul respectiv, se
indică:
numele deținătorului cardului; numărul cardului; data efectuării
cumpărăturii; tipul sistemului de decontare (Visa, Mastercard,
etc.); adresa magazinului; suma de decontare.
Extrasul de card se întocmește în trei exemplare, care se semnează de cumpărător. Primul
exemplar al extrasului se remite cumpărătorului, al doilea — încasatorului sau este destinat
băncii, iar al treilea exemplar se anexează la „Raportul de gestiune” întocmit de vânzător și
transmis în contabilitate.
Corespondenta conturilor privind evidenta încasărilor cu carduri bancare
Nr. crt. Conținutul operației economice Debit Credit
1. Înregistrarea sumei încasate din achitările
cu carduri bancare:
la suma venitului din vânzări 244 611
la suma TVA 244 534
2. Se înregistrează virarea sumelor încasate
din carduri bancare 242 244
3. Se reflectă comisionul bancar pentru
operațiunile de transfer din carduri 712 242
3. Contabilitatea vânzării mărfurilor cu plata în rate (în credit)
Vânzările de mărfuri cu plata în rate presupune eliberarea acestora cu sau fără condiția
achitării acontului la ridicarea mărfurilor și plata ulterioară a cotelor stabilite, precum și a
dobânzii calculate aferent acestei rate .
La comercializarea mărfurilor în rate se întocmește contractul de vânzare — cumpărare
care de regulă cuprinde:
l. Denumirea și valoarea mărfii contractate,
2. Mărimea acontului la achitarea mărfii ridicate,
3. Dobânda, modul și termenul de plată,
4. Modul și termenul de plată a ratelor.
l. Se reflectă valoarea mărfurilor livrate în credit:
a) costul mărfurilor vândute
Dt 711 Ct 217
b) AC la mărfurile vândute în credit Dt 831 Ct 217
2. Se încasează acontul din prețul de vânzare:
a) fără TVA
Dt 241 Ct 611
b) la suma TVA
Dt 241 Ct 534
3. Se încasează dobânda aferentă mărfurilor vândute în credit (pe o lună):
a) m 241 Ct 622
b) Dt 241 Ct 534
4. Se reflectă venitul aferent lotului de mărfuri neachitate, trecute la plata în rate:
a) la preț cu amănuntul fătă TVA
Dt 221,226 Ct 611
b) TVA
Dt 221,226 Ct 534
5. Se încasează lunar suma achitată de cumpărător și dobânda lunară

3
 a) în numerar m 241 Ct
221,226
b) prin virament m 242 Ct
221
c) prin reținere din salariu
Dt 531 Ct 226
6. S-a calculat dobânda aferentă mărfurilor vândut în credit:
a) în perioada anului curent
Dt 221,226 Ct 535
Dt 221,226 Ct 541 b)
în perioada anilor viitori
Dt 161 Ct424
Dt 161 Ct 428
7. Se reflectă constatarea venitului anticipat aferent dobânzi drept venit curent Dt
535 Ct 622
8. Se înregistrează trecerea venitului anticipat pe termen lung în categoria venitului
anticipat curente
Dt 424 Ct 535
9. Totodată se reflectă și trecerea creanței pe termen lung privind dobânda calculată
în creanță curente
Dt 221,226 Ct 161

4. Particularitățile contabilității circulației mărfurilor în regim

de consignație

Circulația mărfurilor prin entitățile (secțiile) de consignație, specializate pentru această

formă de comerț, comparativ cu circulația obișnuită a mărfurilor cu amănuntul, prezintă anumite
particularități care influențează organizarea contabilității dintre care se amintesc cele mai
semnificative:
intrarea mărfurilor în consignație se consemnează în acordul consignațional, în baza facturii
de expediție, la prețul de evaluare negociat cu comitentul și la prețul de vânzare, inclusiv
TVA; vânzarea mărfurilor se înregistrează în mod obișnuit.
Complexitatea activității comerciale impune să se acorde atenție și relațiilor economice
specifice cu partenerii, cum ar fi vânzările în consignație, tratamentul juridic al căror este
reglementat de prevederile capitolului XV al Codului civil al Republicii Moldova. Ele privesc
procedura de folosire a contractului de comision, executarea obligatiilor și actului juridic încheiat
de comisionar, remunerația și compensarea cheltuielilor comisionarului, precum ți modul de
reziliere a contractului de comision.
Articolul 1061 al Codului civil definește contractul de comision ca „contract în baza cărui
o parte (comisionar) se obligă să încheie acte juridice în nume propriu, dar pe contul celeilalte
părți (comitent), iar acesta să plătească o remunerație (comision)".
Ansamblul operațiilor aferente comerțului în consignație, precum și modalitatea concretă
de documentare și efectuare a acestora sunt stipulate în Regulile comerțului de consignație nr.
1010 din 31.10.97, MO nr. 79-80/814 din 02.12.97. Circulația mărfurilor prin entități de
consignație, specializate pentru această formă de comerț, comparativ cu circulația obișnuită a
mărfurilor cu amănuntul, prezintă anumite particularități care influențează organizarea
contabilității, și anume:
primirea mărfurilor în consignație se consemnează în contractul de consignație (acord
consignațional), la prețul de evaluare negociat cu comitentul;

4
 Precizare: In baza prevederilor legale în vigoare, mărfurile destinate vânzării în
consignație primite de la comitenți — agenți economici sunt consemnate și în documentele care
însoțesc transportul (factura de expediție, factura fiscală, avizul de însoțire a mărfurilor), etc. De
la această regulă fac excepție mărfurile ce se primesc în gestiuni de la comitenți - persoane
fizice, neînregistrați ca agenți economici.
în conformitate cu p. 27 al Regulilor;
Referitor la principala particularitate, întocmirea contractului de consignație se pot evidenția
următoarele:
l. Servește ca:
a) dovadă de primire/predare a mărfurilor spre vânzare în consignație;
b) act de plată către comitent;
c) document de înregistrare în contabilitate.
2. Se întocmește de comisionar în două exemplare. La primirea mărfii se face descrierea
caracteristicilor mărfii (în eticheta mărfii) și se stabilește prețul de vânzare în funcție de prețul de
evaluare, mărimea comisionului și taxa pe valoarea adăugată.
Ambele exemplare precum și eticheta mărfii sunt semnate de comitent și comisionar, din
care primul exemplar este predat comitentului drept dovadă de predare a mărfii pentru vânzare in
regim de consignație.
Reducerile de preț se calculează pe baza unei declarații semnate de comitent, în care se
specifică termenele și mărimea relativă a reevaluării, rezultatele căreia se reflectă ulterior în actul
de reevaluare, eticheta mărfii și rubricile destinate acestei operații în contractul de consignație.
Restituirile (retragerile) se fac la cererea comitentului, recuperând comisionarului
cheltuielile aferente păstrării mărfurilor.
Comitentul încasează valoarea mărfurilor vândute în consignație pe baza contractului pe
care semnează pentru aceasta în rubrica destinată acestei operații, conținută în Fișa din
exemplarul doi al contractului. Acest exemplar constituie documentul justificativ pentru
efectuarea înregistrărilor în contabilitatea entității de consignație.
3. Circulă la:
a) comitent pentru confirmarea de predare a mărfii spre vânzare în consignație (exemplarul 1);
b) la casierie pentru plata sumei (exemplarul 1);
c) la compartimentul financiar-contabil (exemplarul 2).
4. Se arhivează la compartimentul financiar-contabil (exemplarele I și 2).

Exemplu 1: Conform contractului de consignație s-au primit mărfuri la consignație în

valoare de 24000 lei, inclusiv TVA. Costul mărfurilor vândute constituie — 15000 lei.
Comisionul - 15%.
Înregistrările contabile la comitent:
Nr. Suma, lei Corespondența
d/o Conținutul operațiilor economice conturilor
Debit Credit
1 2 3 4 5
1. S-au livrat mărfuri comisionarului, preț de
livrare fără TVA 20000 221 611
2. Calcularea sumei TVA 4000 221 534
3. Casarea costului mărfurilor vândute de de la 15000 711 217
ozitului comitentului
4. Calcularea comisionului, fără TVA [(24000 3000 712 544
24000/6) * 15 /100]

5
5. Calcularea sumei TVA de la valoarea 600 534 544
comisionului (3000 * 20 / 100)
6. Stingerea reciprocă a datoriilor cu creanțe 3600 544 221
7. S-au primit mijloace bănești de la comisionar 20400 242 221
(24000-3600)
Înregistrările contabile la comisionar:
Nr. Corespondența
d/o conturilor
Conținutul operațiilor economice Suma, lei Debit Credit
1 2 3 4 5
1. Procurarea mărfurilor de la comitent 20000 217 521
comitent
2. Reflectarea sumei TVA 4000 534 521
comitent
3. Vânzarea mărfurilor cumpărătorilor terți, fără 24000 221 611
TVA cumpărător
4. Calcularea sumei TVA (24000 * 20 /100) 4000 221 534
cumpărător
5. Casarea costului mărfurilor vândute 20000 711 217
6. Calcularea comisionului, fără TVA [(24000 3000 221 611
24000/6) * 15 /100] cumpărător
7. Calcularea sumei TVA de la valoarea 600 221 534
comisionului (3000 * 20 / 100) cumpărător
8. Stingerea reciprocă a datoriilor cu creanțe 3600 521 221
comitent
9. Primirea mijloacelor bănești de la cumpărător 24000 242 221

IO. Stingerea datoriei față de comitent 20400 521 242

comitent

5. Determinarea si contabilitatea adaosului comercial aferent mărfurilor

vândute

Determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute este un calcul economic

contabil în conexiune directă cu modul de stabilire a rezultatului financiar, iar acestea sunt
influențate la rândul lor de mărimea relativă și absolută a adaosului comercial aferent mărfurilor
vândute.
Practica contabilă comercială determină acest indicator pe cale indirectă după metoda
procentului mediu de adaos, care se bazează pe datele cumulate de la începutul anului până la
sfârșitul lunii de referință fumizate de conturile: 217, 611, 831.
Potrivit acestei metode procentul mediu de adaos se determină cu ajutorul următoarei
relații:
Si(821) + Rc(821) - Rd (821) Sf(611) +
SF(217)
Mărimea absolută a adaosului comercial aferent mărfurilor vândute se determină ca
produsul dintre procentul mediu calculat și valoarea mărfurilor vândute:

6
Mărimea absolută a adaosului comercial aferent mărfurilor rămase în stoc la sfârșitul lunii se
determină ca produsul dintre procentul mediu calculat și valoarea stocului de mărfuri:
821 %xSf217
100
217

Determinarea adaosului comercial aferent mărfurilor vândute pe timpul lunii

821 %xRc(611)
100
611

Determinarea adaosul comercial aferent mărfurilor vândute ca diferența dintre soldul

calculat în prealabil (831) și adaosul comercial aferent stocului de mărfuri la sfârșitul lunii.

6. Sistemul de dări de seamă a gestionarilor

Sistemul de dări de seamă cuprinde:

l . Raportul de gestiune
2. Raportul privind mișcarea ambalajului
Ambele documente se întocmesc la date anumite stabilite de contabilitate (o zi, 5, 7, IO)
în baza documentelor justificative privind intrările de mărfuri și ambalaje (factura fiscală, act de
achiziție, bonuri mișcare internă, act de inventariere, act de abatere) și ieșirea de mărfuri și
ambalaje.
Raportul de gestiune cuprinde informații valorice privind stocurile intrări/ieșire de
mărfuri și ambalaje. După întocmirea acestora se predă în contabilitate unde se verifică și se
efectuează contabilizarea înregistrărilor.
Raportul privind mișcarea ambalajului conține și informații cantitative, denumirea
concretă a ambalajelor în compartimentul stocuri, intrări, ieșiri.
' 'Raportul de gestiune” se întocmește în două exemplare. Un exemplar, împreună cu
documentele justificative, se predă la compartimentul gestiunii stocurilor. In cadrul acestui
compartiment se verifică legalitatea și realitatea documentelor, precum și modul de evaluare a
stocurilor înregistrate în ' 'Raportul de gestiune". Ulterior se realizează o evidență global-valorică
a stocurilor în ' 'Fișa de cont pentru operațiuni diverse".
Controlul concordanței înregistrărilor din evidența operativă cu cea din contabilitate se
face prin evaluarea stocurilor scriptice din ' 'Raportul de gestiune", prin procedeele utilizate la
evaluarea intrărilor și ieșirilor, precum și confruntarea sumei acestora cu soldul global valoric
din ' 'Fișa de cont pentru operațiuni diverse". De asemenea el se mai realizează prin inventarierea
faptică a stocurilor, compararea lor cu stocurile scriptice din ' 'Raportul de gestiune", evaluarea
stocurilor faptice din listele de inventariere și confruntarea sumei lor cu soldul global-valoric din
' 'Fișa de cont pentru operațiuni diverse".
Cel mai important avantaj al metodei global-valorice este reducerea volumului de muncă
prin eliminarea ' 'Fișelor de cont analitic pentru valori materiale".
O versiune simplificată a metodei global-valorice constă în eliminarea evidenței operative
și ținerea numai a evidenței global-valorice, la compartimentul contabilitate, cu ajutorul ' 'Fișei de
cont pentru operațiuni diverse”
7. Organizarea contabilității analitice a mărfurilor

In abordarea metodelor de evidență operativă și analitică a stocurilor de mărfuri trebuie

avut în vedere conceptul de gestiune. In accepțiunea economică, ' 'gestiunea reprezintă totalitatea
valorilor (materiale sau bănești) încredințate unei persoane, care are obligația primirii, păstrării și

7
eliberării lor, în conformitate cu sarcinile entității în care funcționează și cu legislația economică
în vigoare. Din acest punct de vedere, gestiunea este un compartiment specializat, o subdiviziune
a entității patrimoniale. Din punct de vedere juridic, ' 'gestiunea reprezintă totalitatea operatiilor
de primire, păstrare și eliberare a bunurilor materiale sau valorilor bănești, îndeplinite de
angajatul unei organizații, în cadrul atribuțiunilor sale de serviciu".
In cadrul entităților patrimoniale, organizarea gestiunilor de mărfuri este influențată de o
serie de factori dintre care cei mai importanți sunt:
l. volumul operațiunilor de primire-predare dintr-o perioadă de timp dată constituie
principalul criteriu în funcție de care se stabilește numărul de gestiuni dintr-o unitate
patrimonială. Astfel, într-o unitate patrimonială de dimensiuni reduse poate fi înființată o singură
gestiune pentru toate mărfurile pe care le deține, în timp ce într-o unitate patrimonială de
dimensiuni mari este necesar să se înființeze gestiuni specializate pe principalele categorii de
mărfuri;
2. volumul, suprafața și amplasamentul spațiului de depozitare constituie un alt criteriu în
raport de care se pot înființa depozite centrale sau generale care deservesc întreaga unitate
patrimonială sau depozite de repartizare care deservesc, de regulă, entități operative proprii.
Indiferent de criteriul ales, gestiunile de mărfuri trebuie astfel organizate încât pentru
fiecare categorie de stoc a cărui evidență contabilă se realizează cu ajutorul unui cont distinct,
aceasta să poată fi identificată faptic și spațial. Această restricție este impusă de necesitatea
creării condițiilor pentru facilitatea controlului gestionar, respectiv, a concordanței dintre
soldurile scriptice ale conturilor contabile de stocuri și valoarea stocurilor faptice constatate cu
ocazia inventarierilor anuale. Pentru facilitarea controlului gestionar al bunurilor stocabile se
utilizează următoarele metode de evidență operativă și analitică a gestiunilor de mărfuri:
- metoda cantitativ-valorică;
- metoda operativ-contabilă sau pe solduri; - metoda
centralizatoarelor de intrare-ieșire; - metoda global-valorică.
Ultima metodă enunțată se practică de către entitățile comerciale cu amănuntul.
In entitățile comerciale cu ridicata se practică o contabilitate analitică pe sortimente de
mărfuri folosind, de regulă, metoda cantitativ-valorică.
Metoda cantitativ-valorică (pe fișe de conturi analitice), în forma sa clasică, constă în
ținerea evidenței cantitative pe categorii de bunuri materiale la locul de depozitare, iar la
contabilitate a evidenței cantitativ-valorice.
La locul de depozitare a bunurilor se primesc documentele privind intrările și ieșirile de
bunuri. Aceste documente se înregistrează cantitativ în ' 'Fișa de magazie". Ulterior documentele
sunt predate la contabilitate pe bază de borderou semnat de gestionar și de reprezentantul
compartimentului de contabilitate.
La compartimentul contabilității gestiunii stocurilor se realizează o verificare a exactității
și oportunității înregistrărilor din fișele de magazie. Apoi se realizează evaluarea cantităților
consemnate de gestionar ținând cont de metodele de evaluare acceptate de legislație și adaptate
de unitatea patrimonială. Pentru fiecare element stocabil se deschide câte o ' 'Fișă de cont analitic
pentru valori materiale” în care se face înregistrarea cantitativ și valoric pentru fiecare intrare sau
ieșire din stoc.
Concomitent cu înregistrarea fiecărui document de intrare sau ieșire, în ' 'Fișa de cont
analitic pentru valori materiale” se pot întocmi situații centralizatoare, cum sunt: ' 'Situația
stocurilor intrate” și ' 'Situația stocurilor ieșite". Aceste situații stau la baza înregistrărilor în
contabilitate deoarece în documente intrările și ieșirile sunt grupate pe conturi corespondente ale
conturilor de stocuri.
Controlul gestionar-contabil al stocurilor, în situația metodei cantitativ-valorice, se
realizează prin:

8
 confruntarea datelor cantitative din ' 'Fișele de magazie” cu datele similare din ' 'Fișele de
cont analitic pentru valori materiale"; concordanța datelor valorice din ' 'Fișele de cont
analitic pentru valori materiale” cu totalurile balanțelor analitice de verificare a conturilor de
stocuri.
Metoda cantitativ-valorică prezintă avantajul că poate furniza în orice moment date cu
privire la existența și mișcarea stocurilor. Principalul inconvenient al acestei metode este
volumul mare de muncă deoarece înregistrarea mișcărilor cantitative de bunuri se face atât la
locurile de depozitare, cât și la contabilitate.
Versiunea simplificată a metodei cantitativ-valorice constă în comasarea evidenței
operative de la locurile de depozitare cu evidența analitică a elementelor stocabile de la
compartimentul contabilitate. Astfel, ' 'Fișa de magazie” este înlocuită la locul de depozitare cu '
'Fișa de cont analitic pentru valori materiale” pentru fiecare element stocabil în parte. Această
versiune este denumită metoda valorică la locul de depozitare. Principalul avantaj al acestei
versiuni este faptul că furnizează operativ date cu privire la situația stocurilor concomitent cu
reducerea volumului de muncă.
Metoda operativ-contabilă (pe solduri) implică ținerea la locul de depozitare a evidenței
operative cantitativ pe categorii. La contabilitate se ține evidența valorică desfășurată pe gestiuni,
iar în cadrul gestiunilor, pe grupe sau subgrupe de bunuri.
Gestionatul înregistrează documentele justificative cu privire la stocuri în ' 'Fișa de
magazie” care este vizată de contabilul șef. Astfel, după fiecare operațiune se poate determina
stocul cantitativ.
Serviciul contabilitate verifică înregistrările din ' 'Fișele de magazie” și preia
documentele respective împreună cu borderourile întocmite de către gestionar, separat pentru
bunurile intrate și pentru cele ieșite, înscriind prețul și calculând valoarea lor.
Totalurile valorice stabilite sunt înscrise în ' 'Fișa centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe
de stocurł” întocmită separat pentru intrări și pentru ieșiri.
Concordanța dintre stocurile înregistrate cantitativ în ' 'Fișele de magazie” și datele
valorice din ' 'Fișa centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de mărfuri” se realizează cu
ajutorul documentului denumit ' 'Registrul stocurilor". Acest registru se deschide anual la
compartimentul contabilității gestiunii stocurilor.
La sfârșitul fiecărei luni, stocurile din ' 'Fișele de magazie” se înscriu în ' 'Registrul
stocurilor". Aceste stocuri se evaluează în conformitate cu metodele de evaluare adoptate de
unitatea patrimonială la intrarea și la ieșirea din patrimoniu a stocurilor.
Pentru fiecare grupă de elemente stocate, stocul valoric din ' 'Registrul stocurilor” trebuie să fie
egal cu soldul din ' 'Fișa centralizatoare a mișcărilor valorice pe grupe de stocuri". In caz de
neconcordanță, se verifică operațiile la grupa respectivă de bunuri.
Metoda operativ-contabilă prezintă avantajul că se poate utiliza în cazul aplicațiilor
computerizate în cadrul cărora existența și mișcările cantitative ale stocurilor sunt urmărite
operativ, iar cele valorice sunt urmărite periodic, cu ocazia înregistrărilor în contabilitatea
gestiunii stocurilor.
Metoda centralizatoarelor de intrare-ieșire este aplicată de entitățile patrimoniale care au
o nomenclatură redusă de stocuri. Potrivit acestei metode evidența stocurilor la locurile de
depozitare se ține cantitativ cu ajutorul ' 'Fișei de magazie", iar în cadrul compartimentului de
contabilitate se ține cu ajutorul ' 'Centralizatorului intrărilor/ieșirilor de stocuri". Acest
centralizator se deschide separat pentru intrări și separat pentru ieșiri, iar înregistrarea se face
cantitativ. Lunar, intrările și ieșirile înregistrate cantitativ sunt evaluate și centralizate cu ajutorul
formulatului ' 'Evidența analitică a stocurilor". Acest formular este utilizat și ca balanță de
verificare analitică, cantitativ-valorică a gestiunilor de stocuri.
Metoda centralizatoarelor de intrare-ieșire este puțin aplicată deoarece necesită întocmirea
centralizatoarelor de intrare și ieșire, precum și dubla înregistrare a mișcărilor cantitative.

9
 Metoda global-valorică se realizează prin ținerea evidenței stocurilor numai valoric, atât
la nivelul gestiunii operative, cât și în contabilitate. Această metodă este utilizată pentru evidența
mărfurilor și ambalaj elor aflate în entitățile de desfacere cu amănuntul.
In aplicarea metodei global-valorice, evidența operativă la locurile de depozitare nu se face cu
ajutorul ' 'Fișelor de magazie", ci se realizează cu ajutorul ' 'Raportului de gestiune". In acesta
sunt înregistrate valoric intrările și ieșirile din fiecare zi, pe baza documentelor justificative. La
sfârșitul fiecărei zile se stabilește soldul valoric.

8. Contabilitatea operațiilor cu ambalajele

Realizarea valorii mărfurilor, respectiv transformarea lor în bani este condiționată de
păstrarea calităților inițiale ale acestora, reducerea la maximum a pierderilor în stadiul păstrării
sau circulației. Pe lângă scopul principal de a proteja bunurile și de a înlesni operațiunile de
manipulare și transport, ambalajele îndeplinesc și o altă funcție importantă — acea de prezentare
estetică a mărfurilor în vederea comercializării. Deci, ambalajele sunt mijloacele materiale
folosite în scopul protecției bunurilor (mărfurilor) împotriva agenților naturali, pentru evitarea
deteriorării și a conservării pe timpul transportului, a manipulării, depozitării, precum și
menținerii proprietăților în vederea utilizării lor.
Deoarece ambalajele condiționează realizarea mărfurilor, tipul lor, precum și modalitățile
de ambalare sunt prevăzute în contractele de vânzare — cumpărare încheiate între furnizori și
clienți.
Marea varietate a ambalajelor și caracteristicile unora dintre ele, face necesară
clasificarea lor după mai multe criterii și anume:
1. In funcție de scopul pe care îl îndeplinesc, modalitatea de facturare și respectiv
decontare:
a) ambalaje de transport, care asigură protecția mărfurilor pe durata transportului,
depozitării și manipulării, de regulă facturate distinct;
b) ambalaje de livrare utilizate pentru prezentarea si comercializarea produselor și
mărfurilor, de regulă incluse în prețul mărfii. 2. După natura și modul de circulație:
a) ambalaje de transport de natura mijloacelor fixe și a obiectelor de mică valoare și
scurtă durată, de exemplu containere butoaie de capacitate mare, cisterne etc.;
b) ambalaje de circulație, care se livrează clientului odată cu marfa și care nu se pot
încadra în prima categorie, de exemplu lăzi, cutii, borcane;
c) ambalaje de prezentare (preambalare), care servesc la conservarea și prezentarea
estetică și atractivă a unor feluri de mărfuri, precum și la realizarea comerțului prin autoservire;
d) materiale auxiliare pentru ambalare, cum ar fi pungile, hârtia, cartonul, sfoara etc.,
a căror valoare de regulă se cuprinde în cheltuielile comerciale.
3. După posibilitatea recuperării lor sau posibilitățile de folosire, ambalajele se grupează
m:
a) ambalaje recuperabile (refolosibile), care nu se consumă într-un singur proces de
livrare — aprovizionare, ci se pot utiliza până la completa lor deteriorare;
b) ambalaje nerecuperabile (nerefolosibile), care nu se pot folosi decât o singură dată
(cutii metalice de conserve, butelii din plastic, unele lădițe, etc.), dar se pot valorifica în calitate
de deșeuri.
4. După natura materialului din care sunt confecționate ambalajele pot fi din lemn
metale, mase plastice, fire naturale sau sintetice etc. Acest criteriu determină numărul de cicluri
ale ambalajului, precum și cotele de restituire. 5. După proveniența lor ambalajele pot fi:
a) indigene
b) din import.
In etapa actuală, în țara noastră se includ în prețul mărfurilor atât ambalajele care se vând
împreună cu marfa cumpărătorului (exemplu: ambalaje folosite la vânzarea televizoarelor,

10
frigiderelor, mașinilor de spălat, a unor obiecte de porțelan sau de sticlă etc.), cât și cele care nu
se vând cumpărătorului și nici nu se mai pot refolosi pentru ambalarea aceleiași mărfi (lădițe
pentru unt, cutii pentru bomboane, etc.) dar se pot valorifica după golire.
Pentru organizarea contabilității ambalajelor de transport se folosește funcția contului 217
„Mărfuri” în dezvoltarea cărui de deschid conturi de gradul II. După conținutul economic este un
cont de active curente, circulante materiale, iar după funcția contabilă este un cont de activ. Se
debitează cu valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor intrate in gestiunea entității comerciale
și se creditează cu valoarea de bilanț a ambalajelor ieșite din gestiune. Soldul debitor reprezintă
valoarea la preț de înregistrare a ambalajelor existente in stoc la o dată anumită.
Operațiile privitoare la contul 217, subcontul „Ambalaje de transport și circulație” pot fi
reflectate în contabilitatea sintetică astfel:
Debit 217 „Ambalaje de transport și circulație” Credit
Operații cu care Cont Operații cu care Cont
se debitează corespondent, se creditează corespondent,
D
Valoarea ambalajelor aduse Valoarea ambalajelor
de la terți 521 restituite furnizorilor 217
Valoarea ambalajelor la preț Valoarea ambalajelor ieșite
de înregistrare, realizate din 812 din gestiune 714
productia proprie
Valoarea ambalajelor primite Valoare ambalajelor
cu titlu gratuit 622 constatate lipsă la inventar 714
Valoarea ambalajelor Valoarea ambalajelor distruse
constatate plusuri la inventar 612 ca urmare a calamităților 723
naturale

11