Contabilitatea decontarilor prin acreditiv

Vânzarea de mărfuri şi furnizarea de servicii cumpărătorilor străini comportă

riscuri suplimentare în raport cu comerţul pe plan intern. Deşi interesele părţilor
rămân aceleaşi, cumpărătorul ţine ca prestaţiile să fie oferite, iar vânzătorul – ca
plata să fie efectuată. În tranzacţiile internaţionale riscurile cresc. Aceste riscuri pot
fi reduse prin utilizarea unor tehnici de decontare a tranzacţiilor, reglementate şi
acceptate pe plan internaţional. Acreditivul documentar este cea mai utilizată
modalitate de plată în cadrul relaţiilor comerciale internaţionale. Derularea
operaţiunilor cu acreditivul documentar este reglementată de către Regulile şi
Uzanţele Uniforme (RUU) privind creditul documentar, elaborate de Camera
Internaţională de Comerţ din Paris.
În Republica Moldova, decontările în baza acreditivelor documentare sunt
reglementate de Regulamentul nr. 150 din 26.06.2003 privind decontările fără
numerar, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administraţie al BNM din 26 iunie
20031 .
Acreditivul documentar este metoda de plată prin care debitorul (cumpărătorul)
dă instrucţiuni băncii sale să plătească beneficiarului (vânzătorului) o sumă de
bani, la vedere sau la o dată stabilită, pe baza prezentării la bancă a anumitor
documente într-o perioadă de timp specificată.
În derularea unui acreditiv documentar sunt implicate 4 părţi, şi anume:
1. Importatorul (ordonatorul), care dă instruc- ţiuni băncii sale cu privire la
deschiderea acreditivului pe baza contractului de vânzare-cumpărare;
2. Banca emitentă (ordonatoare), care deschide acreditivul;
3. Banca exportatorului (notificatoare), care aduce la cunoştinţa clientului său
deschiderea acreditivului, transmiţându-i o copie a scrisorii de deschidere a
acreditivului;
4. Exportatorul (beneficiarul), care expediază mărfurile şi apoi prezintă la banca sa
documentele de expediere, întocmite în strictă conformitate cu condiţiile din
acreditiv.
Procedura de deschidere a acreditivului documentar include două etape principale:
1. Prezentarea cererii de deschidere a acreditivului. Cererea este întocmită de către
ordonator şi include toate instrucţiunile referitoare la acreditiv. De regulă, cererea
se perfectează într-o limbă de uz internaţional. În cerere se menţionează
următoarele date: numele şi adresa beneficiarului; numărul şi data contractului
referitoare la efectuarea decontărilor prin acreditiv; suma ce trebuie plătită;
descrierea mărfurilor cu specificarea cantităţii, preţului; documentele contra cărora
se efectuează utilizarea acreditivului în Banca beneficiară; condiţia de livrare a
mărfurilor potrivit INCOTERMS 1990; termenul când trebuie prezentate
documentele specificate la bancă pentru a încasa suma sau pentru acceptare sau
negociere; valabilitatea acreditivului (până la 25 de zile); alte precizări.
2. Elaborarea propriu-zisă a acreditivului. Pe baza instrucţiunilor de la clientul său,
banca emitentă întocmeşte acreditivul documentar pe care-l transmite
beneficiarului prin intermediul băncii sale. Toate instruc- ţiunile corespund celor
din cererea de deschidere, fără amendamente şi traduceri în altă limbă. Astfel,
banca care deschide un acreditiv documentar poartă răspunderea decontării datorită
angajamentului de plată asumat.
Derularea plăţii prin acreditiv documentar, precum şi acţiunile principale
desfăşurate de părţile implicate .
1. Realizarea operaţiunii comerciale între cele două părţi – cumpărătorul
(importatorul) şi vânzătorul (exportatorul) convin prin contract termenele
operaţiunii şi stabilesc modalitatea de plată a acreditivului documentar.
2. Cererea de deschidere a acreditivului documentar – importatorul
(ordonatorul) cere băncii sale să deschidă un acreditiv în favoarea
exportatorului (beneficiarul), detaliind toate condiţiile conform prevederilor
contractului.
3. Deschiderea acreditivului documentar – banca importatorului (banca
emitentă) transmite textul acreditivului documentar la banca sa corespondentă
din ţara exportatorului (banca beneficiarului), cerându-i eventual să-l şi
confirme.
4. Avizarea deschiderii acreditivului documentar – banca corespondentă
(avizatoare) avizează deschiderea acreditivului documentar vânzătorului
(exportatorului), transmiţându-i un exemplar al acestuia.
5. Expedierea mărfii şi prezentarea documentelor de livrare – vânzătorul
(exportatorul) expediază marfa şi prezintă băncii avizatoare toate documentele
de livrare precizate în acreditivul documentar, întocmite în strictă conformitate
cu termenele şi condiţiile acestuia.
6. Controlul documentelor – după verificarea conformităţii stricte a
documentelor cu termenele şi condiţiile acreditivului, banca avizatoare fie
efectuează plata (dacă este bancă plătitoare sau confirmatoare), fie remite
documentele pentru plată băncii emitente.
7. Remiterea documentelor – banca corespondentă trimite documentele băncii
emitente.
 8. Efectuarea plăţii contra documente conforme (rambursarea băncii plătitoare)
şi eliberarea documentelor – banca emitentă, după verificarea documentelor,
efectuează plata (sau rambursează banca plătitoare), apoi eliberează
documentele clientului său (importatorul) contra plată. 9. Recepţia mărfii –
intrând în posesia documentelor, cumpărătorul (importatorul) poate vămui şi
recepţiona marfa.
Pentru evidenţa contabilă a operaţiunilor de decontare prin acreditiv, este
destinat contul de activ 244 „Conturi speciale la bancă”, subcontul 2441
„Acreditive”.
Deschiderea unui acreditiv se contabilizează în funcţie de sursele de mijloace
băneşti utilizate: proprii sau împrumutate.
Dacă acreditivul se deschide pe seama mijloacelor băneşti proprii, atunci se
întocmeşte formula contabilă:
Debitul contului 244 „Conturi speciale la bancă”, subcontul 2441
„Acreditive”
Creditul contului 242 „Conturi curente în valută naţională” sau
Creditul contului 243 „Conturi curente în valută străină”.
Dacă acreditivul se deschide pe seama creditelor bancare pe termen scurt,
atunci formula contabilă va fi:
Debitul contului 244 „Conturi speciale la bancă”, subcontul 2441
„Acreditive”
Creditul contului 511 „Credite bancare pe termen scurt”.
La derularea tranzacţiilor pe seama acreditivului documentar, băncile
comerciale percep anumite comisioane: pentru emiterea acreditivului;
verificarea documentelor exportatorului; modificarea condiţiilor acreditivului;
efectuarea plăţilor etc. Indiferent de operaţiunea pentru care a fost perceput, în
contabilitatea importatorului comisioanele băncii se înregistrează prin formula
contabilă:
Debitul contului 713 „Cheltuieli generale şi administrative”
Creditul contului 242 „Conturi curente în valută naţională”.
 Exemplu: Întreprinderea „Busuioc” SRL a încheiat un contract comercial de
procurare a mărfurilor cu întreprinderea „ROMO” din Turcia, valoarea
contractuală a mărfurilor fiind de 30000 USD. Cumpărătorul şi vânzătorul au
stabilit prin contract ca modalitate de plată acreditivul documentar.
Comisioanele practicate de către banca comercială emitentă constituie:
- pentru emiterea acreditivului
– 1% din suma acreditivului;
- pentru verificarea documentelor exportatorului – 0,2%;
-pentru modificarea condiţiilor acreditivului – 0,15%;
- pentru efectuarea plăţilor – 0,5%.
Informaţia privind cursul de schimb valutar:
- la deschiderea acreditivului
– 13,25 lei/1 USD
; - la data verificării documentelor exportatorului
– 13,33 lei/1 USD; - la data efectuării tranzacţiei
– 13,45 lei/1 USD.
Înregistrările contabile întocmite de către întreprinderea-importator sunt:
- deschiderea acreditivului documentar (30000 USD × 13,25 lei):
Debit contul 244 „Conturi speciale la bancă”, subcontul 2441 „Acreditive” –
397 500 lei Credit contul 243 „Conturi curente în valută străină” – 397 500 lei
- la suma comisionului perceput pentru deschiderea acreditivului:
Debit contul 713 „Cheltuieli generale şi administrative” – 3975 lei Credit
contul 242 „Conturi curente în valută naţională” – 3975 lei.
- reflectarea valorii mărfurilor primite în baza documentelor de livrare remise
de către banca exportatoare (30000 USD ×13,33 lei):
Debit contul 217 „Mărfuri” – 399 900 lei Credit contul 521 „Datorii pe termen
scurt privind facturile comerciale”, subcontul 5212 „Facturi de achitat în
străinătate” – 399 900 lei;
- reflectarea sumei comisionului perceput pentru verificarea documentelor
exportatorului (399 900 × 0,2%): Debit contul 713 „Cheltuieli generale şi
administrative” – 799,8 lei Credit contul 242 „Conturi curente în valută
naţională” – 799,8 lei.
- efectuarea plăţii exportatorului (30000 USD × 13,45 lei):
Debit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,
subcontul 5212 „Facturi de achitat în străinătate” – 403 500 lei Credit contul
244 „Conturi speciale la bancă”, subcontul 2441 „Acreditive” – 403 500 lei;
- înregistrarea diferenţei de curs valutar, aferentă datoriei faţă de furnizor (403
500 – 399 900): Debit contul 722 „Cheltuieli ale activităţii financiare”,
subcontul 7223 „Cheltuieli privind diferenţele de curs valutar” – 3 600 lei;
Credit contul 521 „Datorii pe termen scurt privind facturile comerciale”,
subcontul 5212 „Facturi de achitat în străinătate” – 3 600 lei.
- înregistrarea diferenţei de curs valutar, aferentă mijloacelor băneşti în contul
acreditivului documentar (403 500 – 397500):
Debit contul 244 „Conturi speciale la bancă”, subcontul 2441 „Acreditive” – 6
000 lei Credit contul 622 „Venituri din activitatea financiară”, subcontul 6223
„Venituri din diferenţe de curs valutar” – 6 000 lei. R
 Depozite

Depozitele bancare reprezintă numerarul încredinţat unei bănci spre păstrare,

fărăspecificarea unui termen sau pe un termen anumit fixat, deponentul având
dreptul să-şi retragă conform termenului stabilit disponibilităţile băneşti cu o
dobândă stabilită.
Actualmente practica bancară utilizează diverse conturi de depozitare şi numărul
lor continuă să crească. Acest proces este condiţionat de tendinţa băncilor de a
satisface cerinţelor clienţilor şi de a atrage economiile lor în conturile băncii.
În majoritatea ţărilor conturile de depozit sunt clasificate după următoarele criterii:
1. Perioada depozitării;
2. Categoria deponenţilor;
3. Categoria valutei în care se deschide contul de depozit;
4. Modul de calculare şi de achitare a dobânzii.
1. În funcţie de perioada depozitării şi scopul plasării, se deosebesc:
· depozite la vedere;
· depozite la termen.
Depozitele la vedere sunt constituite de către persoanele fizice sau juridice fără
a specifica termenul de retragere a acestora. Aceste depozite au un grad înalt de
lichiditate şi de aceea banca stabileşte dobânzi mici sau deloc.
Depozitele la termen sunt constituite de că tre persoanele fizice sau juridice pe
o perioadă fixată în scopul economisirii. Perioada de depozitare reprezintă un
termen fix, mai mare de o zi lucrătoare. Depunătorii au dreptul să-şi retragă
numerarul depuse numai în termenul indicat încontract. Depozitele respective
pot fi cu acumulare în cazul în care depunătorii au dreptul să-şi alimenteze
contul pe întreaga perioada de acţiune a contractului de depozit.
1.Depozitele la termen se clasifică în următoarele categorii:
· depozit pe termen scurt (termenul de scadenţă până la an);
· depozit pe termen mediu (termenul de scadenţă de la 1 până la 5 ani);
· depozite pe termen lung (termenul de scadenţă de la 5 ani şi mai mult).
Aceste depozite sunt primite de bancă la rata dobânzii de piaţă, dar spre
deosebire de cele la vedere, rata este mai înaltă.
2. În funcţie de categoria de depunători se deosebesc:
· depozite ale persoanelor fizice care se mai numesc depozite personale.
Persoanele
fizice pot să păstreze numerarul în conturi de depozit în monedă naţională şi în
valută străină;
· depozitele persoanelor juridice.
Ponderea cea mai mare a depozitelor agenţilor economici o reprezintă
depozitele la vedere şi disponibilităţile băneşti aflate în conturile curente;
· depozite ale băncilor şi altor instituţii financiare.
De regulă, depozitele băncilor sunt numite plasamente bancare.
3. În funcţie de categoria valutei în care se deschide contul de depozit se
deosebesc:
· depozite în monedă naţională;
· depozite în valută. În R.M. băncile practică atragerea resurselor depozitare în
dolari americani şi în Euro.
4. În funcţie de modul de calculare şi de achitare a dobânzii sunt:
· depozite la vedere şi conturi curente fără dobânzi;
· depozite cu dobânzi.
Depozitele pe termen ale clienţilor şi cele de economii se ţin la evidenţă la
grupele de conturi 2370 „Depozite pe termen ale clienţilor” şi 2310 ”Depozite
de economii”, la care sunt prevăzute conturi sintetice pentru fiecare categorie,
în funcţie de depunător.
Pentru a face faţă unor dificultăţi financiare temporare, precum şi în vederea
unor plasamente avantajoase, băncile practică atragerea disponibilităţilor altor
bănci sub formă de depozite. Evidenţa acestora se ţine la conturile grupei 2340
”Depozite pe termen ale băncilor”, în funcţie de termenul de depunere.
În continuare se vor expune cele mai frecvente operaţiuni economice şi formule
contabile aferente depozitelor pe termen ale clienţilor.
1. Efectuarea depunerilor iniţiale la conturile de depozit la termen de către
persoanele fizice:
a) în numerar prin casierie:
debit conturile 1001, 1004,
credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311
b) din contul curent
debit conturile 2225, 2252,
credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311.
2. Efectuarea depunerilor iniţiale de către persoanele juridice din contul curent:
debit conturile 2224, 2251,
credit conturile 2312-2315, 2371-2373.
3. Alimentarea contului de depozit la termen de către persoanele fizice în
numerar şi din contul
curent:
debit conturile 1001, 1004, 2225, 2252,
credit conturile 2374, 2375, 2376, 2311.
4. Alimentarea automată din contul de card (pentru depozitele persoanelor
fizice):
debit conturile 2259 „Conturi curente ale persoanelor fizice pentru operaţiuni cu
carduri bancare”,
credit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
debit conturile 2805 „Decontări cu alte persoane fizice şi juridice”,
credit conturile 2374 ,2375, 2376, 2384, 2385, 2386, 2311.
4. Alimentarea contului de depozit la termen de către persoanele juridice din
contul curent:
debit conturile 2224, 2251,
credit conturile 2312-2315, 2371-2373.

Conform Legii nr. 575-XV privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în

sistemul bancar, băncile sunt obligate să formeze fond de garantare a
depozitelor în monedă naţională şi străină.
Fondul garantează depozitele ce rezultă din disponibilităţile existente în
conturile persoanelor fizice, de asemenea şi cele ce au forma unei datorii către o
persoană fizică, reprezentată printr-un titlu de creanţă emis de bancă.
Plafonul de garantare a depozitelor (suma maximă plătibilă unui deponent)
constituie 6000 lei, indiferent de numărul şi mărimea depozitelor sau valuta în
care s-a format la bancă. În acest scop, potrivit actelor normative în vigoare
(Regulamentul cu privire la stabilirea tarifului procentual folosit pentru
determinarea mărimii plăţii anuale obligatorii), băncile sunt obligate să
efectueze plată obligatorie anual B.N.M. de la suma depozitelor garantate şi
declarate de către bancă.
Nu sunt garantate următoarele depozite:
a) depozitele administratorilor băncii;
b) depozitele persoanelor fizice acţionari ai băncii care deţin minim 5 % din
capitalul ei;
c) depozitele soţilor şi rudelor de gradul întâi şi al doilea ale persoanelor
consemnate la pct. a) şi b);
d) alte depozite prevăzute de Legea menţionată.
Mărimea obligaţiei băncii faţă de deponent se calculează prin însumarea tuturor
depozitelor acestuia, inclusiv a dobânzilor datorate şi neplătite la data
constatării indisponibilităţii depozitelor.
Dacă banca deţine o creanţă asupra deponentului, mărimea obligaţiei băncii faţă
de acesta se reduce cu mărimea obligaţiei lui, expirate şi neplătite faţă de bancă.
Fondul poate mandata una sau mai multe bănci să plăteasc ă depozitele
garantate. Plata compensaţiilor către deponenţii garantaţi urmează să se
efectueze în termen de cel mult 3 luni da la data primirii informaţiei privind
depozitele garantate. În circumstanţe excepţionale şi în cazuri speciale, cu
acordul Guvernului, Fondul poate prelungi cu cel mult 3 luni termenul de plată
a depozitelor în cauză. Guvernul poate acorda, la solicitarea Fondului, maxim 2
prelungiri, nici una dintre care nu trebuie să depăşească 3 luni.
Căile de promovare a depozitelor:
· studierea detaliată a activităţii clienţilor pentru identificarea perioadelor de
timp în care aceştia dispun de numerar libere şi care pot fi plasate în bancă sub
formă de depozite la termen;
· atragerea clienţilor mari strategici (care la moment nu sunt clienţi ai băncii)
prin oferirea unor condiţii mai avantajoase comparativ cu băncile clienţilor
respectivi;
· utilizarea reclamei în mijloacele mass – media şi în reţeaua de filiale ale băncii
etc.
 Componenta veniturilor si cheltuielilor bancare

Contabilitatea veniturilor bancare

Contabilitatea veniturilor este reglementată de prevederile I.A.S. 18 „Venituri”,
Codul fiscal, alte acte normative.
Conform I.A.S. 18, venitul reprezintă fluxul brut de beneficii economice dintr-
un exerciţiu financiar primit de o entitate în urma activităţii obişnuite ale
acesteia.Venitul se înregistrează în baza contabilităţii de angajamente, adică în
perioada când a fost constatat, indiferent de momentul efectiv al încasării
mijloacelor.Prin constatarea venitului se înţelege stabilirea perioadei de
gestiune în care venitul urmeazăa fi reflectat în conturile contabile.
Veniturile băncii se întocmeşte în clasa 4 “Venituri” a Planului de conturi al
evidenţei contabile în băncile licenţiate din Republica Moldova.
Evidenţa analitică a veniturilor se întocmeşte în conturile analitice separate,
care se deschidpentru fiecare tip de venituri. Datele din conturile analitice
personale se generalizează pe conturile sintetice.
Toate veniturile băncii se clasifică în:
· venituri aferente dobânzii;
· venituri neaferente dobânzii (venituri din taxe şi comisioane).
Veniturile aferente dobânzii ţin de activitatea de bază a băncilor. Ponderea cea
mai mare o ocupă veniturile sub formă de dobânzi obţinute ca urmare a
creditelor acordate. În afară de aceasta,băncile obţin venituri sub formă de
dobânzi de la conturile „Nostro”, plasările la termen, dobânzi de la valorile
mobiliare investiţionale şi overnight.
Veniturile aferente dobânzii se întocmeşte în evidenţă conform contabilităţii de
angajamente.Această metodă constă în aceea că dobânda se întocmeşte la
veniturile băncii în perioada în care s-a calculat şi nu depinde de faptul, dacă a
fost achitată sau nu.Dobânda calculată se raportează la veniturile băncii
conform principiului acumulării lor (sau metoda de sporire).
Astfel, la calcularea venitului aferent dobînzii se întocmeşte formula contabilă:
debit conturile grupei 1700 „Dobânda calculată şi alte venituri ce urmează
să fie
primite” – la suma dobânzii calculate ce urmează să fie primită,
credit conturile grupelor 4230, 4260, 4290 etc. – la suma veniturilor
constatate sub formă de dobânzi,
şi respectiv la încasarea dobânzii:
debit conturile 1031, 1001, 2224,
credit conturile grupei 1700.
Încasarea veniturilor parţial sau complet poate fi efectuat anticipat reflectându-
se prin mătoarele formule contabile:
a) înregistrarea veniturilor anticipate transferate de către plătitor:
debit contul 1031, 1001, 2224,
credit contul 2761 „Dobânda necâştigată primită“.
b) reflectarea în perioada respectivă
debit contul 2761 „Dobînda nec âştigată primită “
credit contul respectiv din grupa 1700.
Veniturile neaferente dobînzii (din taxe şi comisioane) reprezintă veniturile sub
formă de comisioane, amenzi, penalităţi, venituri obţinute din comercializarea
imobilizărilor corporale şi necorporale, valorilor mobiliare etc.
Particularităţile evidenţei veniturilor neaferente dobânzii constau în aceea că ele
se întocmeşte în conturi conform contabilităţii de casă, adică în momentul
încasării lor. La încasarea sumelor de venituri respective se întocmeşte formula
contabilă:
debit contul 1031, 1001, 2224,
credit conturile 4651, 4654, 4679 etc.

Încasarea veniturilor parţial sau complet poate fi efectuat anticipat reflectându-

se prin următoarele formule contabile:
a) înregistrarea veniturilor anticipate transferate de către plătitor:
debit contul 1031, 1001, 2224,
credit contul 2762 „Venituri anticipate aferente subvenţiilor”.
b) reflectarea în perioada respectivă
debit contul 2762 „Venituri anticipate aferente subvenţiilor”,
credit contul 4651, 4654, 4679 etc.
 Contabilitatea cheltuielilor bancare
Cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada
degestiune sub formă de ieşiri, reduceri ale valorii activelor sau de creşteri ale
datoriilor care contribuie la diminuări ale capitalului propriu (rezultatului
financiar), altele decît cele rezultate din distribuirea acestuia proprietarilor.
Cheltuielile băncii se întocmeşte în clasa 5 „Cheltuieli” a Planului de conturi al
evidenţei contabile în bănci.
Cheltuielile băncii se întocme şte pe conturile analitice separate, care se deschid
pentru fiecare tip de cheltuieli. Datele din conturile analitice personale se
generalizează pe conturile sintetice.
Cheltuielile băncii se clasifică:
· cheltuieli aferente dobânzii;
· cheltuieli neaferente dobînzii (cheltuieli din taxe şi comisioane).
Cheltuielile aferente dobânzii sunt legate de plata dobânzii aferente opera ţiunilor
pasive ale băncii, şi anume: dobânda calculată pentru depozitele primite de la
clienţi, pentru titlurile de valoare emise de către bancă, la contul „Loro”, la
plasările la termen primite de la alte bănci, dobânda pentru împrumuturile primite
de la organizaţiile financiare etc.
La calcularea dobânzii se constată cheltuieli care se reflectă în conturi în felul
următor:
debit conturile grupelor 5030, 5060, 5090, 5100 etc. – la suma cheltuielilor
constatate sub formă de dobândă,
credit conturile grupei 2700 - la suma dobânzii calculate ce urmează să fie
plătită,
şi respectiv, la achitarea ei:
debit conturile grupei 2700, credit
conturile 1031, 2224, 1001.
Recalcularea dobânzii calculate în plus neachitate clientului (conform condiţiilor
contractului de depozit) din motivul închiderii contului de depozit înainte de
expirarea termenului de scadenţă:
debit conturile 2728, 2729, 2722,
credit conturile 5374, 5375, 5376, 5384, 5385, 5386, 5311.
Cheltuielile neaferente dobînzii (din taxe şi comisioane) prezintă comisioanele şi
taxele plătite de bancă, cheltuielile pentru întreţinerea clădirilor, mobilei,
cheltuielile de remunerare a salariaţilor, amenzile, penalităţile plătite etc.
Cheltuielile neaferente dobânzii se întocmeşte în evidenţă conform contabilităţii de
casă, adică în momentul efectuării lor. De exemplu, la calcularea amortizării
clădirilor se întocmeşte formula contabilă:
debit contul 5683,
credit contul 1683.
iar la plata amenzilor, penalităţilor:
debit conturile grupei 5950,
credit conturile 1031, 2224.
 Contabilitatea faptelor economice aferente majorarii si
reducerii capitalului social

Modul de constituire a capitalului social este reglementat prin Legea instituţiilor

financiare şi regulamentele emise de B.N.M. Banca, ca societate pe acţiuni, se
consideră persoană juridică din momentul înregistrării ei în Registrul de stat. Toate
operaţiunile financiar-economice privind constituirea băncii se întocmeşte în
evidenţa contabilă în luna în care s-a efectuat înregistrarea de stat a băncii şi a fost
eliberată licența pentru desfăşurarea activităţi financiare.
Capitalul propriu al băncii este constituit din: capitalul social, surplusul de capital,
capitalul de rezervă, profit nerepartizat.
Capitalul social al băncii reprezintă valoarea aporturilor primite de la acţionari în
contul achitării acţiunilor şi este egal cu valoarea nominală a acţiunilor plasate.
Acţiunile plasate se consideră acţiunile complet achitate de către primii acţionari în
funcţie de tipul de licenţă obţinută de către bancă.
Toate acţiunile oferă drepturi acţionarilor în funcţie de tipul acestora. Astfel,
deţinătorii de acţiuni ordinare au dreptul de a participa la adunarea generală a
acţionarilor şi de a-şi exercita votul în scopul aprobării diferitelor instrucţiuni,
ordine ce sunt de competenţa lor. Deţinătorii de acţiuni preferenţiale au dreptul de
a primi dividende fixate sau nefixate la finele fiecărui an.
Băncile comerciale trebuie s ă menţină în permanenţă un nivel minim al capitalului
social în conformitate cu reglementările B.N.M. (minim 200 mln lei)
Pentru generalizarea informaţiei privind starea ş I mişcarea capitalului social sunt
destinate conturile grupei 3000 „Capital social al băncii” care include conturile:
3001 „Acţiuni ordinare plasate”, 3003 „Acţiuni preferenţiale plasate”, 3005
„Contra - cont„Acţiuni ordinare de tezaur” şi 3006 ”Contra - cont „Acţiuni
preferenţiale de tezaur”.
Conturile 3001 şi 3003 sunt conturi de pasiv. În creditul conturilor se reflectă
valoarea nominală a acţiunilor plasate, iar în debit – reducerea valorii nominale şi
anularea lor. Conturile 3005 şi 3006 sunt conturi de activ. În debitul acestor conturi
se reflectă valoarea acţiunilor de tezaur răscumpărate de bancă, iar în credit –
anularea lor.
După eliberarea licenței şi înregistrarea de stat a acţiunilor, numerarul acumulat în
contul provizoriu cumulativ deschis la B.N.M, se transferă în contul băncii deschis
la B.N.M. cu reflectarea ulterioară în contul “Nostro”. În situaţia respectivă se
întocmeşte formula contabilă:
debit contul 1031,
credit conturile 3001, 3003.
Dacă la constituirea băncii plata pentru acţiunile plasate depăşeşte valoarea
nominală a acestora, această depăşire constituie capitalul suplimentar al băncii şi se
reflectă prin următoarea formulă contabilă:
debit contul 1031,
credit contul 3501.
Dacă acţiunile plasate s-au vândut la un preţ mai mare decât cel nominal, diferenţa
constatată se raportează la surplusul de capital:
debit contul 1031,
credit contul 3501.
Concomitent la conturile memorandum se înregistrează:
a) Valoarea nominală a acţiunilor neplasate
- 7802 “Acţiuni ordinare neplasate”
- 7812 “Acţiuni preferenţiale neplasate”
La intrare în conturi se înregistrează acţiunile nesubscrise destinate plasării.
La ieşire din conturi se înregistrează subscrierea acţiunilor destinate plasării sau
anularea acţiunilor neplasate destinate spre plasare după neînregistrarea emisiunii
de către organele competente.
b) Valoarea nominală a acţiunilor plasate
- 7804 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota monetară”
- 7814 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota monetară”
La intrare în conturi se înregistrează acţiunile în formă monetară plasate.
La ieşire din conturi se înregistrează anularea acţiunilor conform legislaţiei în
vigoare.
În cazul în care Banca utilizează acţiuni materializate atunci se înregistrează la
intrare în contul 7611 „Formulare tipizate de documente primare cu regim special
în depozit” la care se întocmeşte formularele certificatelor acţiunilor.
Băncile pot majora capitalul social prin înscrierea de noi aporturi. Majorarea poate
fi efectuată în rezultatul:
1. Emisiunii suplimentare;
2. Emisiunii restructurate care duce la majorarea capitalului social.
Emisiunea suplimentară poate fi efectuată pe seama:
a) Atragerii numerarului. Înregistrările contabile sunt aceleaşi ca şi în cazul
constituirii băncii, adică:
debit contul 1031,
credit conturile 3001, 3003;
b) capitalului propriu:
debit conturile 3504, 3505, 3501, 3507,
credit conturile 3001, 3003.
Emisiunile restructurate care condiţionează majorarea capitalului social includ:
a) convertirea acţiunilor plasate în acţiuni cu valoarea nominală mai mare. Dacă
potrivit hotărârii adunării generale a acţionarilor s-a majorat valoarea nominală a
acţiunilor plasate din contul capitalului propriu, atunci aceasta se reflectă prin
formula contabilă:
debit conturile 3504, 3505, 3501, 3507, credit
conturile 3001, 3003.
Dacă valoarea nominală a acţiunilor s-a majorat din contul aporturilor băneşti ale
acţionarilor, această operaţiune se reflectă prin următoarea înregistrare contabilă:
debit contul 1031,
credit contul 2805.
c) convertirea obligaţiunilor convertibile în acţiunile emisiei suplimentare:
debit conturile 2181, 2183,
credit conturile 2186, 3001, 3003.
Reducerea capitalului social al băncii poate fi efectuată în rezultatul:
1. Emisiunii restructurate care duce la reducerea capitalului social (prin reducerea
valorii nominale a acţiunilor – denominalizarea). La denominalizarea acţiunilor
numărul lor nu se modifică. Reducerea valorii nominale a acţiunilor micşorează
capitalul social şi se întocmeşte în evidenţă în felul următor:
debit conturile 3001, 3003,
credit conturile 3504, 3505.
2. Anularea acţiunilor de tezaur:
debit contul 3001, 3003
credit conturile 3005, 3006.
Concomitent la conturile memorandum se înregistrează:
la ieşire din conturi
- 7804 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota monetară”
- 7814 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota monetară” şi/sau
- 7805 “Acţiuni ordinare aflate în circulaţie – cota de avere (emisia iniţială)”
- 7815 “Acţiuni preferenţiale aflate în circulaţie – cota de avere (emisia iniţială)”
Acţiunile de tezaur sunt acţiunile plasate de bancă, achiziţionate sau răscumpărate
de ea de la acţionarii.
Concomitent în conturile memorandum se înregistrează ieşirile de acţiuni ordinare
şi Preferenţiale .
Continutul si modul de intocmire a situatiei fluxurilor
de numerar
Fluxul de numerar reprezintă intrările şi ieşirile de numerar şi echivalentele
acestora. Obiectivul situaţiei fluxurilor de numerar constituie oferirea utilizatorilor
posibilitatea de:
· evaluare a activităţii băncii privind suficienţa numerarului pentru efectuarea
operaţiunilor bancare;
· aprecierea capacităţii băncii de a menţine nivelul necesar de numerar fără
atragerea din alte surse;
· determinarea capacităţii băncii de generare a mijloacelor băneşti.
Situaţia trebuie să reflecte fluxurile numerarului din perioada respectivă, clasificate
pe tipuri de activităţi, şi anume:
· activitate operaţională;
· activitate de investiţii;
· activitate financiară.
O tranzacţie singulară poate include fluxurile numerarului aferente diferitelor tipuri
de activitate. De exemplu, rambursarea unui împrumut include suma de bază a
datoriei şi dobâ nda, dintre care plata dobânzii poate fi clasificată ca activitate
operaţională, iar suma împrumutului rambursat - drept activitate financiară.
Activitatea operaţională reprezintă activitatea de bază a băncii in vederea obţinerii
venitului, precum şi altă activitate care nu se referă la activitatea investiţională şi
financiară. Fluxul numerarului provenit din această activitate se întocme şte intr-un
capitol separat al raportului, deoarece el reprezintă indicatorul principal al
suficienţei numerarului de care dispune banca pentru:
· achitarea creditelor;
· finanţarea activizaţii sale de bază;
· plata dividendelor;
· efectuarea investiţiilor fără a recurge la surse externe de finanţare.
Fluxul numerarului din activitatea operaţională include: încasarea dobânzilor şi
comisioanelor; plata dobânzilor şi comisioanelor; recuperarea creditelor trecute
anterior la scăderi din contul reducerilor pentru pierderi la credite; plăţi în favoarea
salariaţilor, furnizorilor şi antreprenorilor; plăţi ale impozitului pe venit etc.
Activitatea de investiţii reprezintă activitatea de procurare şi ieşire a activelor pe
termen lung, precum şi alte investiţii.
Fluxul numerarului provenit din activitatea de investiţii caracterizează volumul
cheltuielilor pentru procurarea activelor care sunt menite să genereze venituri şi
fluxuri de numerar în viitor. Include: acordarea creditelor clientelei (creditele pe
termen lung acordate băncilor şi clientelei, inclusiv leasingul); achiziţionarea
(vânzarea) valorilor mobiliare investiţionale (inclusiv, cota de participare în
activita-tea altor întreprinderi); achiziţionarea (vânzarea) imobilizărilor corporale şi
necorporale; încasarea dividendelor; încasarea dobânzilor (numai cele obţinute din
activitatea investiţională); achiziţionarea (vânzarea) filialelor şi a altor
întreprinderi.
Activitatea financiară reprezintă activitatea care conduce la modificarea volumului
şi conţinutului capitalului social şi a mijloacelor împrumutate pe termen lung.
Fluxul numerarului provenit din această activitate permite pronosticarea cerinţelor
ulterioare din partea investitorilor şi creditorilor. Include următoarele elemente:
emisiunea (răscumpărarea) acţiunilor şi a altor valori mobiliare proprii; primirea
(rambursarea) împrumuturilor pe termen lung (inclusiv, leasingul financiar); plata
dividendelor; plata dobânzilor (provenite din activitatea financiară).
Fluxul numerarului provenit din tranzacţiile efectuate în valută străină se
întocmeşte in monedă naţională la cursul oficial al B.N.M. la data încasării sau
plăţii mijloacelor băneşti, dacă nu este prevăzut altfel.
Diferenţele de curs ce provin din evaluarea activelor şi obligaţiunilor în valută
străină nu se includ în fluxul numerarului. Însă influenţa cursului de schimb asupra
numerarului se întocmeşte în situaţia fluxului de numerar. Aceasta se efectuează în
scopul asigurării concordanţei modificării soldului de numerar la începutul şi sfârş
itul perioadei gestionare. Această valoare este prezentată separat de fluxurile legate
de activităţile operaţională, investiţională şi financiară şi include diferenţele acestor
fluxuri.