Capitolul IV AD şi schema de plată

CAPITOLUL IV
AD ŞI SCHEMA DE PLATĂ

În funcţie de specificul mărfii, interesele celor doi parteneri, conjunctura pieţei etc. prin
contractul comercial se poate conveni ca plata să se facă: la livrarea mărfii sau la vedere, pe
credit sau combinat. În raport de schema de plată convenită se pot utiliza diferite tipuri de AD:
1. AD cu plata la vedere
2. AD cu plata diferată la x zile de la expedierea mărfii
3. AD cu plata prin acceptare
4. AD cu plata la vedere şi prin acceptare
5. AD cu plata prin negociere.

IV.1. AD CU PLATA LA VEDERE

În cazul în care partenerii au convenit ca plata mărfurilor să se facă îndată după

expedierea lor, se utilizează AD cu plata la vedere. Utilizarea unui astfel de AD implică:
 ordonatorul, importatorul în ordinul de deschidere AD face menţiunea "plata la vedere",
"plata 100% la vedere" etc.;
 menţiunea este preluată de banca emitentă în deschiderea AD;
 la primirea AD, exportatorul expediază marfa şi întocmeşte documentele conform
condiţiilor din AD, apoi le depune spre încasare;
 banca desemnată cu plata după verificarea documentelor şi stabilirea concordanţei cu
AD le plăteşte, iar documentele sunt remise băncii emitente.

IV.2. AD CU PLATA DIFERATĂ (AMÂNATĂ)

AD cu plata diferată (amânată) se caracterizează prin aceea că plata documentelor, deşi

se realizează integral, nu se face în momentul prezentării acestora la bancă de către exportator,
ci la o dată ulterioară, menţionată expres în textul AD. Plata diferată se efectuează, de regulă,
la 30-60 zile de la prezentarea documentelor.

40
Capitolul IV AD şi schema de plată

Folosirea AD cu plata diferată:

 pentru exportator înseamnă o vânzare pe credit pe termen scurt (30-60 zile), deci la
negocierea preţului se are în vedere şi dobânda sumelor imobilizate în marfă;
 importatorul intră în posesia documentelor, deci şi a mărfii, înainte de plata lor. În funcţie
de particularităţile tranzacţiei, importatorul poate vinde rapid marfa, în cazul în care este
intermediar şi, după recuperarea banilor, achită importul sau, dacă este producător,
prelucrează mărfurile în vederea vânzării pe piaţa internă sau pentru export (ciclu de
fabricaţie scurt), recuperând banii pentru plata importului;
 băncile, în baza unui AD cu plata diferată adesea acordă credite sub formă de avans
exportatorului în contul încasării viitoare a AD.

IV.3. AD CU PLATA PRIN ACCEPTARE

Sunt utilizate în cazul vânzărilor pe credit pe termene scurte şi foarte scurte între 60-180
zile. Elementul caracteristic este faptul că întotdeauna setul de documente cuprinde una sau
mai multe cambii, iar plata contravalorii mărfurilor se face la scadenţa cambiei.
Mecanismul plăţii prin AD cu plata prin acceptare:
 în deschiderea AD se menţionează expres "plata prin acceptare la x zile";
 o dată cu depunerea documentelor ce atestă expedierea mărfii, exportatorul prezintă la
banca plătitoare şi o cambie cu scadenţa corespunzător numărului de zile precizat în AD;
 banca plătitoare verifică conformitatea documentelor cu AD şi dacă sunt în bună ordine;
acceptă cambia şi o restituie exportatorului iar documentele le remite băncii emitente care, la
rândul ei, le dă importatorului;
 la scadenţă, exportatorul prezintă cambia băncii, iar aceasta o achită.

Apelul la AD cu plata prin acceptare:

 înseamnă pentru exportator o vânzare pe credit a mărfii, o facilitate pe care a acordat-o
importatorului;
 permite exportatorului:
a) ca posesor al cambiei, să o sconteze la banca sa, transformând o vânzare pe credit
într-o vânzare cu plata la vedere, ca metodă de finanţare a afacerii;
b) în negocierea preţului, exportatorul trebuie să aibă în vedere atât dobâda aferentă
vânzării pe credit, cât şi costul (taxa scontului) refinanţării sale prin scontarea cambiei;

41
Capitolul IV AD şi schema de plată

 permite importatorului:
a) dacă este intermediar, să vândă marfa şi să o achite după vânzare, în acest mod
neavansând fonduri proprii în afaceri;
b) dacă este producător, să utilizeze marfa pentru realizarea produselor finite şi, după
vânzarea acestora, să achite importul, desigur, la termenul scadent;
c) acceptul dat pe cambie de bancă (accept bancar) constituie o garanţie a plăţii
acesteia la scadenţă şi, de aici, posibilitatea scontării cambiei la banca exportatorului.
Cambiile se trag de către trăgător, exportator asupra băncii acceptante (trase) sau asupra
băncii emitente. Dacă sunt trase asupra ordonatorului, băncile le vor trata ca pe simple acte
adiţionale (art. 9 b).

IV.4. AD CU PLATA LA VEDERE ŞI PRIN ACCEPTARE

(AD MIXTE)

În cazul vânzărilor pe credit comercial schema de plată poate conţine mai multe momente
de plată: în avans, la livrare, pe credit.
Un AD mixt, de regulă, prevede utilizarea sa parţial la vedere şi parţial contra cambii cu
anumite scadenţe - corespunzător ratelor şi dobânzilor de rambursat.
Referitor la cambii, în AD trebuie să se precizeze:
 numărul de cambii şi scadenţa fiecăreia;
 valoarea fiecărei cambii;
 asupra cui vor fi trase - asupra unei bănci (emitente sau o altă bancă desemnată
trasă/acceptantă);
 acceptul bancar dat de o bancă constituie o garanţie pentru exportator că va fi plătit la
scadenţă.
Mecanismul plăţii prin AD mixt:
 importatorul ordonă deschiderea unui AD care poate fi parţial utilizabil la vedere, parţial
prin cambii acceptate, cerând în prealabil acordul băncii pentru acceptare;
 în urma primirii deschiderii de AD, exportatorul procedează la:
a) expedierea mărfii;
b) depunerea la bancă a documentelor însoţite de setul de cambii;
c) primeşte contravaloarea AD utilizabil la vedere;

42
Capitolul IV AD şi schema de plată

 banca exportatorului remite documentele băncii emitente care acceptă cambiile şi le

returnează exportatorului, iar documentele le dă importatorului;
 la scadenţă, banca emitentă (acceptantă) remite sumele aferente fiecărei cambii în
contul indicat de banca exportatorului, care îşi încasează astfel restul de bani.

IV.5. AD CU PLATA PRIN NEGOCIERE

Un AD cu plata prin negociere este o variantă a AD denumită şi scrisoare comercială de

credit, utilizată cu precădere în ţările de drept bancar anglo-saxon.
Acesta se caracterizează prin:
- este deschis de banca emitentă, cel mai adesea în moneda locală a propriei ţări;
- este adresat direct beneficiarului, în practică, însă predominant prin intermediul unei
bănci;
- utilizarea lui presupune întotdeauna o cambie (sau mai multe, după caz) trasă de
beneficiarul scrisorii de credit asupra băncii emitente sau asupra unui alt tras (altă bancă)
indicat în textul scrisorii de credit;
- plata cambiilor este garantată de banca emitentă;
- întrucât potrivit dreptului cambial, locul plăţii este domiciliul trasului, plata cambiilor se
realizează la banca emitentă. Deci, din acest punct de vedere, scrisorile de credit sunt
întotdeauna domiciliate la banca emitentă.
Deoarece domicilierea scrisorii de credit la banca importatorului constituie un dezavantaj
pentru exportator, în practică, banca emitentă a scrisorii de credit autorizează alte bănci să
"negocieze" documentele.
Negocierea documentelor presupune:
 prezentarea documentelor însoţite de cambie de către exportator la o altă bancă - banca
negociatoare;
 banca negociatoare trebuie, prin texul scrisorii de credit, să fie autorizată să negocieze
documentele;
 la primirea documentelor, banca negociatoare le "cumpără" spre a le transmite băncii
emitente. Altfel spus, le achită exportatorului, contra plăţii unui comision de negociere care,
în esenţă, reprezintă dobânda la suma plătită pe documente, pe intervalul dintre plata lor şi
rambursarea sumei la banca emitentă;

43
Capitolul IV AD şi schema de plată

 în cazul cel mai des întâlnit în practică - scrisorile de credit negociabile - beneficiarul dacă
doreşte să încaseze banii de la banca sa, va suporta întotdeauna comisionul de plată,
respectiv comisionul de negociere.
Simpla examinare a documentelor fără a le cumpăra nu constituie negociere
(art. 10 b II).
Banca emitentă prin scrisoare de credit poate fie să nu autorizeze negocierea
documentelor (scrisoare de credit directă sau nenegociabilă), fie să autorizeze negocierea la o
bancă desemnată sau la orice altă bancă (scrisoare de credit liber negociabilă, care are cea mai
largă utilizare).
Deschiderea, utilizarea şi vehicularea documentelor legate de scrisorile comerciale de
credit sunt supuse Publicaţiei nr. 500.

IV.6. AD REVOLVING (REÎNNOIBIL)

În cazul contractelor de valori mari cu livrări eşalonate în timp, partenerii pot conveni
plata prin AD revolving (reînnoibil).
Caracteristic AD revolving:
 toate livrările sunt acoperite de unul şi acelaşi AD;
 plăţile se fac după fiecare livrare şi aceasta este tratată de bănci ca o livrare
independentă, de regulă, cu plata la vedere. După efectuarea unei plăţi, valoarea AD
se reîntregeşte automat, de unde şi numele revolving;
 valoarea AD este dată de valoarea unei livrări şi nu de suma tuturor livrărilor,
drept urmare şi comisioanele băncii sunt mai mici;
 întotdeauna aceste AD prevăd livrări şi plăţi parţiale permise.
Din punct de vedere al relaţiei marfă livrată - plată, AD revolving pot fi:
a) cumulative, în sensul că valoarea mai mică încasată pentru livrări mai mici poate fi
recuperată ulterior prin livrări mai mari, desigur, fără a se depăşi valoarea de ansamblu a AD;
b) necumulative, când utilizarea AD nu se poate face decât în limita valorică strict stabilită
în AD pentru fiecare tranşă de marfă livrată.
Mecanismul derulării:
1. ordonatorul solicită deschiderea unui AD revolving menţionând: valoarea de revolvare,
numărul revolvărilor corespunzător numărului de livrări, intervalele de timp la care să se facă

44
Capitolul IV AD şi schema de plată

livrările şi timpul în zile de prezentare a documentelor pentru plată şi modul de plată (cumulativ
sau necumulativ).
2. După primirea AD, exportatorul livrează potrivit termenelor din AD loturile de marfă.
După fiecare livrare încasează contravaloarea mărfii. De fiecare dată, prezintă tot setul de
documente cerut prin AD.
Avantajele utilizării AD revolving:
 importatorul are posibilitatea corelării livrărilor cu cerinţele sale de producţie şi desfacere;
 necesarul de valută pentru deschiderea unui AD revolving de importator se situează la
nivelul valorii ce se va revolva;
 comisioanele bancare sunt mai mici, comparativ cu un AD obişnuit;
 printr-o bună corelare de către importator a livrărilor, producţiei şi vânzărilor, livrările
următoare pot fi achitate din încasări realizate din vânzarea mărfii produse ca
urmare a importului;
 exportatorul este avantajat din perspectiva sigură a livrărilor şi certitudinea încasării
banilor prin angajamentul bancar specific AD.
Dezavantajele privesc:
- relaţia cu banca emitentă. Dat fiind comisioanele mai mici, băncile au reticenţe în a
accepta deschiderea unui AD revolving;
- dacă exportatorul efectuează o livrare care nu îndeplineşte condiţiile unui AD revolving,
acreditivul respectiv devine neutilizabil atât pentru tranşa respectivă, cât şi pentru toate
tranşele care urmează;
- fiind un contract de livrări pe timp îndelungat, piaţa mărfurilor se poate modifica: dacă
preţurile cresc este dezavantajat exportatorul, iar dacă scad, importatorul.

IV.7. AD ŞI OPERAŢIUNILE DE INTERMEDIERE

Sunt numeroase cazurile în care firma exportatoare nu este ea însăşi producătorul mărfii,
ci îndeplineşte doar rolul de intermediar. În funcţie de anumite menţiuni făcute în textul AD sau
prin diferite moduri de utilizare, AD are supleţea de a fi adaptat operaţiunilor de intermediere.
Din acest punct de vedere reţin atenţia:
1. AD transferabil
2. AD cesionat
3. AD clauză roşie
4. AD back-to-back

45
Capitolul IV AD şi schema de plată

IV.7.1. AD TRANSFERABIL

Utilizat cu precădere în operaţiunile de intermediere, AD transferabil este un acreditiv în

virtutea căruia beneficiarul (primul beneficiar) are dreptul să solicite băncii însărcinate cu
plata/acceptarea/negocierea să îl facă utilizabil, în totalitate sau parţial, pentru unul sau mai
mulţi beneficiari (beneficiari secunzi).

IMPORTATOR
ordonator AD

2. ordin de deschidere AD transferabil

(AD originar)
1.
contract BANCA
comercial EMITENTĂ
internaţional

3. deschiderea AD transferabil (AD originar)

EXPORTATOR
(intermediar) Banca care operează transferul
4. ordin de transfer
BENEFICIAR Banca exportatorului intermediar
principal al AD

5. tranferul AD

Banca
corespondentă
1 bis
contract
comercial

6. notifică transferul AD

Exportatorul real
(beneficiarul secund)

7. expedierea mărfii

Figura 4. Mecanismul acreditivului documentar transferabil

În esenţă, AD transferabil este un acreditiv obişnuit care conţine însă menţiunea

"transferabil" sau "acest acreditiv este transferabil". Termenul trebuie să se regăsească ca
atare în textul AD.

46
Capitolul IV AD şi schema de plată

Mecanismul derulării este simplu (numerotarea corespunde figurii 4):

1, 1 bis. Firma intermediară are încheiat un contract de cumpărare a unei mărfi de pe
piaţa sa sau din străinătate (1 bis) şi un alt contract de vânzare a aceleiaşi mărfi, de regulă, la
un preţ mai mare, unui partener străin (1) convenind cu acesta ca plata să se facă prin AD
transferabil.
2, 3. În baza celor convenite prin contractul comercial internaţional, partenerul străin
ordonă băncii sale să deschidă în favoarea firmei intermediare (beneficiarul principal) un AD
transferabil.
4,5,6. În baza AD transferabil deschis, firma intermediară ordonă băncii sale să transfere
în favoarea unui exportator real (beneficiar secund) o parte din valoarea AD.
7. În baza AD transferat exportatorul real expediază marfa. AD transferabil poate fi
transferat numai în termenii şi condiţiile specificate în acreditivul de bază, cu excepţia valorii
acreditivului, preţului unitar precizat, datei la care expiră valabilitatea, ultimei date de
prezentare a documentelor şi perioadei de livrare, oricare dintre acestea putând fi diminuate
sau scurtate (art. 48 h).
Apelul la AD transferabil în cadrul operaţiunilor de intermediere presupune respectarea
anumitor cerinţe:
 înainte de a realiza o afacere prin AD transferabil, intermediarul trebuie să solicite
acordul băncii prin care doreşte să efectueze transferul (bancă transferatoare). O
bancă efectuează operaţiuni specifice AD transferabil numai în măsura în care a
acceptat expres acest lucru;
 să convină cu importatorul ca acesta să deschidă un acreditiv documentar irevocabil şi
transferabil, deoarece numai un AD irevocabil poate fi transferat;
 menţiunea "transferabil" poate fi urmată de anumite precizări:
- transferabil numai în ţara beneficiarului;
- transferabil numai în ţara "x";
- transferabil în favoarea firmei "y".
Astfel de practici sunt adesea preferate de importatori care, pentru a nu risca
furnizarea unei mărfi îndoielnice calitativ, precizează sfera geografică sau nominală a
transferului. Simpla menţiune "transferabil" este interpretată de bănci în sensul că transferul
poate fi făcut atât de beneficiari secunzi din aceeaşi ţară cu beneficiarul principal, cât şi din alte
ţări. Un AD transferabil poate fi transferat doar o singură dată în favoarea unuia sau mai multor
beneficiari secunzi;
 comisioanele şi spezele bancare legate de transferul AD transferabil cad în sarcina
beneficiarului principal, devenind, astfel, mai scump decât un AD obişnuit;

47
Capitolul IV AD şi schema de plată

 domicilierea plăţii AD transferabil este întotdeauna la banca plătitoare, ea fiind denumită

bancă transferatoare. Cu toate acestea, în practică beneficiarul poate cere ca plata
documentelor să se facă la o altă bancă decât cea la care a fost deschis iniţial.
Avantajele AD transferabil:
 permite unei firme dezvoltarea afacerilor fără să-şi angajeze într-un fel propriile
fonduri;
 permite diversificarea operaţiunilor de export şi în afara specificului de activitate al
firmei;
 AD transferabil permite plata în valută a unui producător intern;
 câştigurile din diferenţele de preţ nu sunt de neglijat.
Dezavantajele AD transferabil:
- costurile bancare mai mari decât la un AD obişnuit şi suportarea lor în totalitate de
beneficiarul AD;
- riscul izvorât din relaţia cu beneficiarii secunzi, în sensul că aceştia pot să nu livreze
marfă de calitate, să nu respecte termenele şi condiţiile impuse prin AD, ceea ce
viciază relaţia beneficiar-ordonator principal. Aceasta, deoarece nerespectarea
condiţiilor din al doilea AD atrage după sine imposibilitatea îndeplinirii condiţiilor şi a
termenelor din AD transferabil de bază, originar;
- nu se poate păstra confidenţialitatea operaţiunii, căci ordonatorul, făcând menţiunea
"transferabil" ştie că total sau parţial marfa este furnizată de altcineva;
- implică o pregătire minuţioasă a operaţiunii în ansamblul ei, rapiditate şi coordonarea
strictă a condiţiilor şi termenelor din cele două acreditive.
Pentru a surmonta unele dintre aceste dezavantaje, exportatorul intermediar poate să
transfere în totalitate valoarea AD transferabil în favoarea beneficiarului secund, după ce în
prealabil a convenit cu acesta comisionul - în valută pe care să-l încaseze pentru mijlocirea
intermedierii.
Dacă beneficiarul principal doreşte să păstreze confidenţialitatea operaţiunii în
ansamblul ei (inclusiv a importatorului), expediţia mărfii precum şi toate
documentele trebuie să le efectueze el însuşi.
AD transferabil conferă o anumită siguranţă beneficiarului secund, prin faptul că dacă
beneficiarul principal nu a depus documentele spre încasare la bancă, banca transferatoare are
dreptul să elibereze băncii emitente documentele depuse de beneficiarul secund, fără nici o
responsabilitate faţă de beneficiarul principal (art. 48 i). De aceea, în cazul AD transferabil
beneficiarul secund este direct interesat să depună documentele în strictă concordanţă cu AD
deschis în favoarea sa.

48
Capitolul IV AD şi schema de plată

IV.7.2. CESIUNEA AD

Beneficiarul unui AD are dreptul ca o parte sau în totalitate suma AD deschis în favoarea
sa să o cesioneze în favoarea unui terţ (art. 49).
Cesionarea AD presupune:
 o mai simplă utilizare a AD de către beneficiar; el poate cesiona sume din orice tip de AD,
fără ca acestea să poarte menţiunea "transferabil";
 respectarea legilor aplicabile la actul cesiunii;
 posibilitatea cesionării sumelor o poate face către unul sau mai mulţi terţi, cesiunea putând fi
totodată modificată sau anulată;
 întocmirea unui document - Declaraţie de cesiune, prin care cere băncii plătitoare cesiunea
unei sume din AD deschis în favoarea sa, în favoarea unui terţ numit;
 posibilitatea utilizării unui AD atât în operaţiunile de intermediere, cât şi de producătorii-
exportatori care prin cesionare pot achita furnizorii pentru diferite materiale sau
subansamble livrate.
Mecanismul cesionării AD este simplu:
- importatorul ordonă deschiderea unui AD obişnuit;
- după primirea deschiderii AD, beneficiarul AD prezintă băncii sale o declaraţie de cesiune
prin care îi solicită acesteia să procedeze la cesionarea unor sume în favoarea unui terţ numit;
- banca beneficiarului transmite pe canal bancar cesiunea - respectiv anunţă subfurnizorul
de cesionarea sumei şi condiţiile cesionării;
- în urma cesiunii, subfurnizorul livrează marfa;
- la încasarea AD de beneficiarul AD subfurnizorul este achitat.
Pentru firma care cesionează există riscul ca subfurnizorul să nu îşi îndeplinească sau
să îşi îndeplinească defectuos obligaţia de livrare asumată. Dar şi subfurnizorii au anumite
riscuri. Ei nu sunt plătiţi decât după ce AD a fost încasat şi nu există nici o garanţie că firma
intermediară depune documentele în bună ordine şi la timp pentru a încasa banii. În general,
cesiunea AD presupune relaţii de încredere între subfurnizori şi intermediar, beneficiarul AD.

IV.7.3. AD clauză roşie

49